Suntem ceea ce (obisnuim sa) facem(1)

„Aceasta este o carte despre cine anume suntem“ (p. 1). Dar cine suntem? In opinia lui Todd May, ca sa putem afla raspunsul la aceasta întrebare, mai întai trebuie sa privim atent diversele practici sociale în care suntem cu totii, în diverse proportii, angrenati. Cine suntem nu e, în nici un caz, ceva prestabilit, determinat înainte ca noi sa ne fi cufundat în variile contexte ale vietii, ci e ceva ce iese la iveala tocmai ca rezultat al acestei cufundari. Sinele nostru nu e o entitate gata facuta, ceva pe care noi l-am fi primit - în chip misterios - la nastere, ci tocmai rezultatul complex al întalnirii noastre cu lumea din jur, al confruntarii cu propriile noastre preocupari intelectuale, cu dilemele noastre morale sau cu nevoile noastre socio-politice. Drept urmare, potrivit acestei conceptii, cine suntem nu e nicidecum ceva ce trebuie gandit în termeni rigizi, ci în termeni de devenire si în termeni procesuali. Pentru May, conceptul-cheie în întelegerea acestei naturi procesuale a noastre este conceptul de „practici“: „întelegand rolul pe care practicile îl joaca în vietile noastre, putem învata multe lucruri despre ceea ce facem, despre modul cum ne gandim pe noi însine si cum gandim lumea noastra, despre motivele pentru care, cateodata, ne trezim prinsi în dilemele intelectuale cu care ne confruntam“. (p. 3)

May defineste o practica drept „o regularitate (sau, dupa caz, regularitati) de comportament, de obicei îndreptata spre un anume tel, si care este modelata social si normativ (socially normatively governed)“ (p. 8). In cele trei capitole ale cartii, el exploreaza diversele moduri în care practicile ne „determina în buna masura“ vietile. Primul capitol (Practicile noastre) este o introducere generala în problematica „practicilor“, un capitol în care autorul îsi pregateste cu grija „spatiul de joc“ unde urmeaza sa-si desfasoare demersul. La un nivel mai specific, practicile sunt gandite în relatie cu ideile (înrudite) de „comunitate“, „societate civila“ si „cultura“. In plus, May vorbeste pe larg în acest capitol despre doua mari „iluzii“, pe care el le numeste iluzia „sinelui secret“ (the secret self) si cea a „profunzimii metafizice“ (the metaphysical depth). Aceste iluzii ne „împiedica sa recunoastem cine suntem“ cu adevarat, facand ca atentia sa ni se îndrepte spre altceva decat „confruntarile noastre sociale cotidiene cu lumea“ (p. 40), confruntari definitorii pentru ceea ce suntem. Capitolul al doilea (Practicile noastre si cunoasterea noastra) e consacrat problematicii cunoasterii (în special, chestiunii spinoase a justificarii cunoasterii). In opinia lui May, „cunoasterea survine (happens) în contextul practicilor“ (p. 79), iar în acest capitol el încearca, cu temeritate, sa ofere o „imagine a cunoasterii ce-si muta centrul de greutate de la temeiuri (foundations) spre practici, si... de la conceptul de adevar spre cel de justificare“ (p. 134). Bazandu-se pe unele idei împrumutate de la Kuhn, Gadamer, Wittgenstein si Robert Brandom, May propune o seducatoare teorie a cunoasterii, plasand conceptul de practica în chiar miezul ei. Mai mult, practicile noastre (ca unii ce ne aflam în cautarea cunoasterii) sunt vazute constant prin prisma dinamismului si interdependentei lor: „ele sunt strans legate între ele prin telurile lor, prin oamenii ce participa la ele si prin relatiile inferentiale ce se tot stabilesc între postulatele si teoriile lor... ele sunt întreguri dinamice, în evolutie, si nu entitati rigide“ (p. 101). In sfarsit, capitolul al treilea (Practicile noastre, moravurile noastre si politica noastra) e consacrat acelor practici ce se manifesta în domeniul vietii morale, în politica si în tot ceea ce ne leaga de sfera puterii. Concepand puterea într-un mod foarte apropiat de modul în care o face si Michel Foucault (caruia May îi este pe fata îndatorat), autorul avanseaza o serie de idei interesante despre, între altele, opozitia dintre con-strangere (constraining) si re-strangere (restraining): „Ideea de con-strangere (drept opusa celei de re-strangere) implica nu numai actul represiunii, dar si actul creator de a face ceva, de a forma ceva“ (p. 174).

Cartea lui May realizeaza mai multe lucruri remarcabile, dintre care aici voi puncta sumar doua sau trei. Mai întai, undeva aproape de final, May ofera o mostra de excelenta filosofie sociala asupra a ceea ce as numi singuratatea colectiva a timpului nostru. Sfera publica, sub presiunea crescanda a „capitalismului tehnologic“, tinde sa-si piarda trasaturile traditionale, devenind din ce în ce mai „privatizata“: „Suntem din ce în ce mai putin în contact fizic cu semenii nostri, cu concetatenii nostri. Ii vedem mai putin (desi poate ca vedem multe imagini cu ei), îi auzim mai putin si împartim cu ei acelasi spatiu mai putin“ (pp. 194-195). Cine suntem este din ce în ce mai mult determinat de legile pietei, devenind tot mai mult o chestiune de vanzare-cumparare. Cu admirabila onestitate intelectuala, dar si cu nedisimulata îngrijorare, May recunoaste ca, din pacate, într-o buna zi capitalismul tehnologic ar putea ajunge sa explice cine anume suntem mai bine decat o face propria lui teorie (cea bazata pe practici). In al doilea rand, asa cum cu îndreptatire observa Garry Hagberg în comentariul sau de pe coperta a patra a cartii, cartea lui May ar putea servi drept o excelenta introducere în filosofie. Este remarcabil de bine si vioi scrisa, stilul ei fiind colocvial într-o maniera agreabila si eleganta, ceea ce face ca pana si cele mai dificile probleme abordate sa para accesibile. Citindu-i cartea, m-am tot gandit ca May trebuie sa fie un stralucit dascal de filosofie (preda la Clemson University, în Carolina de Sud). Probabil ca, pentru un cititor amator de filosofie, ceea ce e deosebit de atragator în cazul lui Todd May e modestia profunda de care el da dovada pe tot cuprinsul cartii. In sfarsit, am fost cucerit pe de-a întregul de fabulosul lui simt al umorului. Dupa cum bine se stie, umorul nu e chiar moneda curenta printre filosofi. Tocmai din acest motiv, ironia ascutita a lui May (dublata, elegant, de autoironie), satira, incisivitatea stilului, ca si privirea amuzata pe care nu si-o dezlipeste niciodata de latura mai „usoara“ a vietii - toate acestea fac din cartea lui una cu adevarat rara. Ca sa dau un exemplu izolat, cand îsi începe sectiunea dedicata practicilor si vietii politice, May gaseste de cuviinta sa faca urmatoarele remarce introductive: „Imi vine un pic peste mana sa filosofez despre politica în momentul de fata. In timp ce eu scriu aici, presedintele Statelor Unite e pe punctul de a fi judecat în Senat pentru ca a mintit în legatura cu aventura ce-a avut-o cu o stagiara, multi dintre acuzatorii lui se dovedesc a fi avut ei însisi diverse aventuri, iar functia celor la putere pare sa fi devenit aceea de a descoperi, în randul opozitiei, cine cu cine are aventuri amoroase“ (p. 169).

 
1. Versiunea engleza originala a acestui text a aparut în revista britanica de filosofie Practical Philosophy, Vol. 6, Issue 2 (Autumn 2003), pp. 83-84

 
*Todd May, Our Practices, our selves, or, What it means to be human, University Park: Pennsylvania State University Press, 2001