The End

Fotbalul va muri acolo unde s-a nascut: in Anglia. Scurta trecere prin lume a acestui joc superb se incheie odata cu la fel de scurta speranta in omul hranit, imbracat, educat si distrat dupa standardele culturii de masa. Fotbalul dispare odata cu lumea care ar fi trebuit sa-i fie public. Si daca acest apocalips cultural a inceput tocmai in Anglia, nu trebuie sa intelegem de aici decat ca istoria e coerenta si atunci cand ne pregateste o surpriza sordida. Anglia are fotbalul pe care il merita, iar fotbalul englez are societatea pe care o merita. Nimic nu mai poate desparti jocul de fotbal si omul social englez din imbratisarea mortala care ii uneste, intr-o degradare plina de prestigiu. Convinsa ca practica indraznet libertatea totala, lumea engleza se muta cu fiecare clipa in devalmasie si indiferenta. Din oglinda, zambeste fotbalul englezesc, redus la o distractie pentru brute, stropita cu sex in grup si salarii de milioane. Daca e prea mult spus? Nici o silaba prea mult! Autodistrugerea fotbalului englez nu poate fi obiectul vreunei exagerari, tocmai pentru ca la mijloc nu e doar fotbalul, ci prabusirea larga a unei lumi. Sa incepem cu faptele. Multe si deloc marunte.

"Lumea zice ca beau? Ma doare undeva!"
(Rio Ferdinand - fotbalist, vedeta, idol)

Sambata, 20 septembrie 2003. Manchester United si Arsenal pun capat meciului si incep sa se bata cu un entuziasm si o pricepere care lipsisera de altfel din joc. Doua gasti de milionari se lovesc brutal, cu acea viclenie si rautate care e data numai criminalilor initiati. In tribune, 60.000 de oameni se simt bine. Majoritatea gusta cu pricepere de cunoscator spectacolul, se recunosc in el si, dupa meci, declara, urmariti cu simpatie de moderatori radio si TV, ca lucreaza la diferite razbunari.

Marti, 23 septembrie 2003. Manchester United se antreneaza. La marginea terenului apar pe neasteptate doi medici de la UK Sport, organizatia cu drept de control antidoping in Marea Britanie. Conform regulamentului, cei doi anunta ca vor lua probe de urina si cer selectarea, prin tragere la sorti, a patru jucatori. Sunt astfel desemnati doi jucatori de la prima echipa, o rezerva si un junior. Toti sunt instiintati ca trebuie sa se supuna controlului si rugati sa dea probele de urina. Trei o fac. Al patrulea, Rio Ferdinand, merge la vestiare, apoi se suie in masina si pleaca. Dupa 48 de ore, Ferdinand emite o snoava (sub forma unei declaratii scrise de avocat), snoava-declaratie in care afirma ca a ratat controlul pentru ca a uitat de test pentru ca era prins pana peste cap cu mutatul. Asa cum se stie, oricine e platit 90.000 de dolari pe saptamana si se muta intr-o casa de 4 milioane cara cu carca pianul si biblioteca, fiind prin urmare nu numai un om ocupat, dar si un amnezic. Ziarele publica a doua zi fotografii in care Ferdinand e surprins la cumparaturi, exact in momentele in care ar fi trebuit sa fie surprins cu pianul in spate. Federatia incearca sa organizeze o audiere disciplinara, dar avocatii lui Manchester United tergiverseaza. In cele din urma...

...miercuri, 8 octombrie 2003. Federatia anunta ca il retrage pe Ferdinand din lotul care se pregatea pentru meciul cu Turcia in preliminariile Euro 2004. Meciul e vital. Anglia are nevoie de cel putin un punct pentru calificare. Colegii mencesterioti ai lui Ferdinand conduc o rebeliune in sanul nationalei. Golanii convocati la lot isi aduc aminte ca sunt cetateni si voteaza cu un scor de rugby - 24-0 ! - sa refuze deplasarea in Turcia. Incep tratative si, dupa inca 48 de ore, jucatorii se indura sa faca o concesie. Vor juca, dar mai intai au de facut o declaratie. Sosesc imediat avocatii - acele persoane alfabetizate care trebuie sa se ocupe de ciocnirile jucatorilor cu partea scrisa a vietii. Asa a fost dat publicitatii un document rusinos. Declaratia comunica lumii ca jucatorii se simt tradati de Federatie. Ca sunt dezamagiti de modul in care a fost tratat colegul lor Rio Ferdinand. Intre timp, apareau primele stiri despre ispravile altor umiliti si obiditi.

"Ma placi? Ce-ai zice de ceva in trei?"
(Dwight York - fo. ve. id. - catre o ziarista)

Sambata, 27 septembrie 2003. Grosvenor Hotel. Londra. Opt baieti de la Chelsea si Aston Villa (total: 500.000 de dolari pe saptamana) termina meciul si pregatesc, pentru seara, un "roasting". Un "protap". In traducere penala: o posta. Baietii venind din adancurile lumpenului englez nu mai pot iubi, nu mai pot curta sau cuceri o femeie. O pot doar viola in grup. Vanatoarea incepe intr-un club de noapte. O fata de 17 ani se ofera. Domnisoara, venind din aceleasi adancuri, consimte repede la o "quickie", "una scurta", dar numai cu unul din baietii in cautare de protap. Cei doi urca in hotel si pe neasteptate, la sfarsit de "quickie", in camera apar si ceilalti sapte. Incepe "roasting"-ul. Dupa o saptamana, politia incepe ancheta.

Luni, 28 septembrie 2003. Seth Johnson - Leeds, 45.000 pe saptamana - iese in toiul noptii de la night club. In sangele lui Seth e alcool suficient pentru un spital. Seth are un Porsche 911 si il foloseste pentru a face ordine pe sosea. La 230 de km/h politia intervine si il aresteaza. Seth nu va sta multa vreme singur.

"Stii cine sunt? Stii cat castig, nenorocitule?"
(Jody Morris - f.v.i. - catre un politist)

Marti, 29 septembrie 2003. Jody Morris - coleg de club si de salariu cu Seth - iese si el de la un night club, insotit de un prieten, si zareste la o distanta rezonabila o tanara, la randul ei iesita de la night club. Inmuiata in alcoolul din spitalul dotat de Seth, mintea lui Jody face totusi un calcul precis: distanta nu e irecuperabila, chiar daca alergi deschis la slit. Altfel spus, Jody si prietenul au vazut la capatul aleii un "roasting" cu potential si acum alearga spre el. Din fericire, "protapul" esueaza. Politia face arestarile dupa inca doua zile. Marti, 7 octombrie 2003. Craig Bellamy, tanara contributie a culturii Neanderthal la viata moderna, international galez, legitimat la Newcastle, 75.000 pe saptamana, e condamnat parinteste la o amenda de 1.000 de dolari pentru scandalul violent provocat la un club de noapte din Cardiff. In mia de dolari incape si un ingrijitor batut pentru simplul motiv ca e "bloody paki", pakistanez imputit.

Asa arata istoria vietii publice engleze intre 20 septembrie si 7 octombrie 2003. Lipsesc din imagine, fiindca sunt prea banale, faptele de fiecare zi ale omului social englez. Femei si barbati, intotdeauna si oriunde, iesind din imobilele lor nou-noute. Femeile, bete de joi seara pana luni dimineata. Barbatii, beti de joi seara pana luni dimineata, dar rasi in cap.

Omul ucis adineaori

In fond, ce ati putea face dumneavoastra cu faptele reunite ale fotbalistului si omului social englez? Dumneavoastra, microbistii, si dumneavoastra, omul social roman. Mai intai, sa extrageti adevarul din calificarea Angliei la Euro 2004. Un 0-0 lipsit de alt inteles, decat aplecarea naturala spre grotesc a gazdelor turcesti si a simpaticei trupe de vizitatori care regleaza in Anglia valorile vietii publice. Apoi, sa acceptati ca miezul vietii sociale construite in Anglia pe liberalism moral fara frontiere e un dezastru uman ireparabil. Si mai util e mesajul pentru viitor. Da, exista, ca in manualele proaste si ca in povetele plicticoase ale parintilor incuiati, o morala: sa nu o luati pe urma lor! E oricum un pic prea tarziu. Nefericirea de a fi liber si singur cu propria degradare vine spre Romania, acreditata de splendoarea mediatica si de autoritatea stilistica a tuturor exporturilor englezesti. Am pierdut deja fotbalul. Vom pierde candva, in viitorul apropiat, si ultima sansa a omului social uman? Unde viitorul apropiat inseamna, dupa regula lumii care bea si violeaza tot ce misca de joi seara pana luni dimineata: adineaori, plus-minus cateva minute.