TIFF 2023. Filme-lecție. Te fac să înțelegi altfel natura

Tei înfloriți, ploi infernale și zece zile de sărbătoare a filmului. E timpul în care Clujul prinde culoare. Peste 100 de mii de tiffani au împânzit străzile, cafenelele, parcurile, terasele, cinematografele și piețele centrale. S-au organizat proiecții, concerte, expoziții chiar și în biserici sau parcuri etnografice.

Totdeauna la început de iunie, din 2002 încoace, festivalul aduce în România, la Cluj, invitați din lumea cinematografiei mondiale și atrage ca un magnet iubitori de filme de peste tot, crescând de la an la an. La prima ediție TIFF au fost vizionate 43 de filme din 15 țări, dintre care 11 în competiție.

Urmăresc festivalul de peste 20 de ani. Pentru mine, TIFF e o bucurie, dar și un prilej de frustrare pentru că, orice ai face, n-ai cum să vezi toate filmele pe care le vrei. Alegi din caietul-program, cu poftă, cam tot ce vezi cu ochii. Apoi începi să alergi între cinematografe, să întrebi, să faci schimb de bilete, pentru ca seara să cazi frânt într-un scaun din Piața Unirii sau în parcarea de la Mall. Sau la castelul din Bonțida.

În seara în care am picat într‑un scaun din piața centrală, pe ecranul nocturn plutea o balenă albastră și-n jurul lui, pe cerul negru, de cerneală, zburau țipând pescărușii orașului. Piața era plină, toate locurile ocupate. „Patrick și balena” este un film de producție austriacă, realizat de Mark Fletcher cu Patrick Dykstra. Subtil, inedit, documentarul e artă cinematografică. Balenele de 14 tone plutesc aproape grațios în apele peliculei.

Patrick este un cercetător pasionat care aduce știința mai aproape de uman, privește și ascultă balenele cu delicatețea unui îndrăgostit. Filmul deschide noi porți de cunoaștere, inspiră și trage un semnal de alarmă. Și o face frumos, subtil, oferă o lecție atât pentru cercetători, pentru știință, cât și pentru privitorul fascinat din piața unui oraș aflat foarte departe de orice ocean.

Nu este singurul film proiectat la TIFF pe tema naturii și re-împrietenirii omului cu ea. Festivalul de anul acesta a avut și câteva premiere care te fac să-ți pui întrebări în legătură cu relația ta cu natura.

„Castelul Crăiței”, film realizat de Liviu Mărghidan, a avut premiera miercuri seara, printr-o proiecție în aer liber, în prezența regizorului și a actorilor. Filmul, despre vacanța împreună a unei familii despărțite – tatăl și fiul trăiau în România, fiica și mama, în Franța – este despre munte, curaj, copilărie și sentimente. Despre lumea în care trăim. Prezentă în seara filmului, actrița Judith State a mărturisit cât de greu i-a fost la filmări pe crestele din Piatra Craiului, fiind gravidă în cinci luni.

De ce a ales muntele ca „platou” de filmare? „Pentru că nu-mi place să filmez într-o garsonieră din Berceni”, a răspuns regizorul Liviu Mărghidan. „Îmi plac munții, poate mi se trage și din familie, tatăl meu era alpinist, fac parte din familia montaniarzilor. În același timp, cred că există o acută nevoie să refacem relația tinerei generații cu natura. Eu am și o tabără în care asta facem, încercăm să le insuflăm dragostea față de munte, de natură. Fără a vrea să folosesc cuvinte mari, cred că e esența vieții să stai în natură, să înțelegi natura. Sper ca filmul să spună și povestea asta.”

Alături de ei a fost și alpinistul David Neacșu, cel care în film vorbește despre munți și dragostea lui pentru Piatra Craiului. „Cred că e mare nevoie de astfel de filme, care îi apropie pe oameni de munte, de natură, dar și de ei înșiși. Pentru mine, muntele a fost un mod de a mă regăsi, de a trăi intens și de a învăța să supraviețuiesc. Muntele provoacă și sudează o prietenie, o familie, o echipă. N-am simțit că actorii ar juca un rol, trăiau realmente experiența muntelui și asta inspiră. Mi-a făcut mare plăcere să vorbesc în film tocmai despre Piatra Craiului, muntele meu de suflet, și-i mulțumesc regizorului Liviu Mărghidan că mi-a dat ocazia!”

„Într-un mod neașteptat m-a atins «Castelul Crăiței» al lui Liviu Mărghidan, cu Judith State și Dragoș Olaru în rolul unor părinți separați, care, de dragul reunirii copiilor, fac împreună o vacanță de escaladă în Piatra Craiului. Pitorescul imagistic, datorat pasiunii regizorului pentru alpinism, e surclasat însă de profunzimea perspectivei din care Mărghidan alege să ne arate povestea. Aceea a copiilor. Finalul zdrobitor și curajul acestui regizor de a așeza deasupra lumii adulților profunda sensibilitate a copiilor m-au lăsat fără grai”, spune Liana Alexandru, jurnalistă și autoare de cărți pentru copii.

O altă premieră a fost la filmul „David” de Radu Muntean, avându-l ca protagonist pe Tibi Ușeriu, care duce zece copii într-o excursie pe munte, prin păduri, oferindu-le o experiență unică în viața lor de până atunci. Mai degrabă un reality show, curajos și revelator, filmul le dezvăluie copiilor puteri nebănuite și publicului o mare șansă ignorată- să-i crească cu dragoste față de natură. Filmul excelează prin naturalețe și autenticitate. Relația dintre copii și Tibi Ușeriu, un celebru campion cu o poveste de viață mai mult decât aventuroasă, este ea însăși un experiment interesant și reușit. Prezenți la proiecția filmului, copiii au răspuns cu sinceritate întrebărilor din public: le-a fost greu, le-a fost frică de urs, de întuneric, de necunoscut, dar au reușit să parcurgă un traseu nemarcat prin păduri peste patru munți și să ajungă la punctul final. Ar mai pleca o dată, cu aceeași echipă. 

Filmul a fost remarcat și de  Dan Burlac, regizor și producător de film, care trăiește la Paris: „Foarte bune filme la TIFF. «David», regizat de Radu Munteanu, cu o foarte simpatică echipă de copii conduși de Tibi Ușeriu prin pădure, și «Libertate» de Tudor Giurgiu, care te răscolește grav”.

Marele câștigător al festivalului, premiat cu Trofeul Transilvania, este filmul iranian „Like a Fish on the Moon” (Ca peștele pe lună), regizat de Dornaz Hajiha. Actorul britanic Georffrey Rush a primit distincția Lifetime Achievement Award (Premiul pentru întreaga carieră). Același premiu l-a primit și Oliver Stone, iar Horațiu Mălăele a fost recompensat cu Premiul de Excelență la TIFF. Timothy Spall, cunoscut pentru rolurile sale din seria Harry Potter, a primit Premiul pentru Întreaga Activitate la Gala de Deschidere TIFF în Piața Unirii.

„Charcoal” (Magal) al Carolinei Markowicz a fost considerat filmul având cea mai bună regie din competiția oficială TIFF. Premiul Special al Juriului merge către filmul finlandez „Family Time”, în regia Tiei Kouvo, din Finlanda.

 Două interpretări de valoare au cucerit juriul, ei sunt cei doi câștigători ai Premiului pentru Cea mai bună interpretare din competiția oficială: Nacho Quesada (în fimul „The Barbarians” în regia lui Andrew Sala) și „Sepidar Tari” (în „Like a Fish in the Moon”, în regia lui Dornaz Hajiha). Pentru „Sepidar Tari”, premiul a fost ridicat de regizoarea Dornaz Hajiha.

Filmul basarabean „Carbon” în regia lui Ion Borș, s-a dovedit a fi cel mai popular film din festival, astfel că a câștigat Premiul Publicului.

Premiul Zilele Filmului Românesc (secțiunea lungmetraj) a mers către filmul „Între revoluții” (Between Revolutions, regizat de Vlad Petri.

De asemenea, „Tigru” (Day of the Tiger), regizat de Andrei Tănase, este Cel mai bun film de debut în cadrul competiției Zilele Filmului Românesc.

„Vulturii din Țaga”, film în regia Iuliei Ghervas și a Adinei Popescu, a fost distins cu o mențiune în cadrul competiției Zilele Filmului Românesc.

Scurtmetrajul „Our Summer Break” (Exercițiu de concediu) al Larei Ionescu, a câștigat Premiul Zilele Filmului Românesc.

Pe lângă acestea, au mai fost acordate mențiuni pentru scurtmetrajele „Whole Family” (Toate neamurile), în regia Alexandrei Diaconu, și „Berliner Kindl”, în regia Luciei Chicoș.

„Anhell69”, regizat de Theo Montoya, este Cel mai bun film documentar din competiția What’s up, Doc? //