Tompa Gabor - trasaturi complementare... (II)

Ubu inlantuit de Alfred Jarry
Traducerea: Romulus Vulpescu
Cu: Mihai Constantin, Virginia Mirea, George Mihaita, Dragos Huluba, Simona Stoicescu, Serban Georgevici, Mihai Bendeac, Marius Drogeanu, Florin Dobrovici, Mihaela Teleoaca, Laura Cret, Mihaela Macelaru, Gheorghe Simonca, Aurelian Barbieru, Candid Stoica, Dumitru Chesa, George Grigore, Maria Drogeanu
Muzicanti: Marius Galea, Cristian Costache
Regia: Tompa Gabor
Decor: Helmut Sturmer
Costume: Lia Mantoc
Coregrafia: Florin Fieroiu
Aranjament muzical: Calin Grigoriu
Asistent regie: Corina Constantinescu
Teatrul de Comedie
Stagiunea 2004-2005

Concomitent cu spectacolul de studio Ce zile frumoase! de Samuel Beckett, aceasta rar jucata piesa a lui Alfred Jarry a fost pusa in scena la Teatrul de Comedie in varianta clasica a l'italienne. Regizorul lanseaza acum o altfel de provocare: rodomontada ubuesca urcata pe postament. Si, ca sa fie tacamul complet, asa cum cere preceptul avangardist tocmai spre a disloca locurile comune perceptiei si/sau receptarii, plasmuieste un insolit "delir" al monumentalului. In Ubu inlantuit imaginea de cetate inexpugnabila se pliaza si se repliaza ca o armonica intre intermezzo-uri muzicale ("de la musique avant toute chose", spunea contemporanul lui Jarry, "poet blestemat"). Decorul lui Helmut Sturmer asaza intr-o relatie flexibila masinaria verticala figurand ierarhia cetatii cu planul secund, din care se ivesc si prolifereaza cele mai vesele fantose ale descompunerii. Contrastul apare cu atat mai puternic, cu cat, in maniera expresionista, semnul scenografic comporta un inteles cosmaresc. Reinviati din pubela, misiunea celebrului cuplu e de a-i duce mesajul pana la capatul lumii si in eternitate. Dotat cu un singular simt plastic, Tompa Gabor face o analiza spectrala a terorismului in expansiune: cata bufonerie atata tragedie. Textul este deosebit de generos reprezentat in premiera romaneasca absoluta in traducerea lui Romulus Vulpescu, iar actualizarea inlantuitului Dom' Ubu dezvaluie pojghita subtire pe care se edifica o civilizatie imbatata de cuvinte. Personaj al subteranei, el iese la suprafata alaturi de consoarta ca sa predice eliberarea prin servitute. Rimand arghezian la carnavalescul nicaieri unde are loc regalul carnasier, "Intr-o tara care-a fost..." cetateanul indiferent de culoarea afisata se precipita sa inalte acest port-drapel. Costumele concepute de Lia Mantoc caracterizeaza statura revarsata a protagonistilor, insatiabile marionete roz-murdar ce vor imbraca halate de ocnas intru propasirea noului ideal. Cetatenii liberi poarta banderole distincte, formand un tricolor de bravi conspiratori. Dar drumul spre "galerele sultanului" este deschis pentru toti si in conformitate cu prerogativele legii. Descifrat intr-un concept scenic superior contemporan, absurdul nu inceteaza sa sfideze aparentele dincolo de comicul enorm al situatiilor. Misunul multimii in jurul proaspetilor salvatori pe care tocmai ii ingropase e pe masura morbului ce va fi reactivat. In istoria recenta, ciclurile intunecate izvorasc dintr-un mit degradat. Dupa magistralele lor creatii in Oblomov, capodopera a regizorului Alexandru Tocilescu, fara termen de comparatie in peisajul actual al teatrului romanesc care numai de fani nu duce lipsa, Mihai Constantin si Virginia Mirea vor fi fiind, printre atatia societari "nationali" cu numele, demni de un premiu de excelenta. Doi mari actori, interpretand in registru burlesc aceste monstruoase progenituri ale neantului. Maestru in arta conlucrarii in echipa, Tompa Gabor procedeaza asemenea poetului. Nu-l intereseaza experimentul gratuit, desi priveste teatrul ca un perpetuu experiment, dupa cum, impotriva curentului, nu considera perimat un stil sau o formula expresiva. Pentru ca poseda, sa-i spunem astfel, "manualul de intrebuintare". Chiar daca scrasnit pe alocuri, dat fiind si masivul angrenaj scenografic (dificil de manevrat) in contrasens cu mobilitatea debordanta a marionetelor ubuesti, spectacolul are, cu aportul distributiei si prin pregnanta viziunii scenice, o structura muzicala aparte, in spiritul acestui profil regizoral. Metafora functioneaza ca instrument acut interogativ, straina de aria eschivei. Actorul Aurelian Barbieru prefateaza "povestea" intr-o tonalitate aparent neutra, de comper care ne face partasi la procesul ipocriziei universale. Marius Galea va traversa scena in compania clarinetului, acoperind schimbarile de decor impreuna cu un alt instrumentist, ironic comentariu ritmat insotit de pantomima. Fiecare rol are greutate in economia spectacolului. Foarte bun George Mihaita (interpretul lui Pisantap, marchiz de Brizabreaza), uitand parca sa se mai joace pe sine. Roluri de compozitie fac multi dintre interpreti, de la veteranii teatrului - Dumitru Chesa, Candid Stoica, Gheorghe Simonca si Florin Dobrovici - la mai tinerii lor colegi Mihaela Teleoaca, Simona Stoicescu, Serban Georgevici sau Dragos Huluba. Distributie intru totul izbutita, pentru ca raspunde cerintelor regizorale cu daruire, configurand o reprezentatie de profunde semnificatii umaniste. Dirijati de Dom' Ubu si Madam' Ubu, iubitorii de lanturi isi continua sinistra aventura vaslind in ape tulburi spre tarmuri nebanuite inca.