Un altfel de manual de supravieţuire

Deoarece după două decenii a ajuns să cunoască societatea rusă, dar şi limba rusă atât de bine, Sylvain Tesson s-a gândit că nu i-ar strica francezului de rând un mic manual de supravieţuire lingvistică în spaţiul rus, cuprinzând expresiile şi cuvintele de origine franceză grefate (şi) în limba rusă. Şi acestea nu sunt deloc puţine.

Unul dintre motivele pentru care iubim Franţa este şi faptul că a dat naştere unor scriitori unici, care au folosit libertatea creatoare pentru a îmbogăţi patrimoniul uni­versal al umanităţii. Syl­vain Tesson face parte din această categorie a oa­me­nilor foarte liberi care îşi folosesc libertatea pentru a experimenta şi a se aven­tura în cele mai nebuneşti situaţii. Pentru a le descrie, evident, căci acesta-i des­tinul scriitorului care are ceva de spus lumii.

Tesson era de mult timp pa­sionat de o subspecie a alpinismului, adică îi plăcea să escaladeze acoperişurile ca­te­dralelor. Iar în Franţa avea de unde alege! Îşi petrecea nopţile cocoţându-se pe Notre Dame din Paris sau pe foarte dificilele catedrale din Mont Saint-Michel, Orléans, Reims etc., toate având un stil arhi­tec­tonic gotic. Aceste aventuri s-au încheiat brusc în noaptea de 20 august 2014, când a căzut în gol zece metri, în timp ce es­ca­lada faţada unei case din Chamonix, su­fe­rind un traumatism cranio-cerebral sever, cu multiple fracturi. A fost spitalizat în oraşul Annecy, fiind plasat în comă in­du­să, însă a supravieţuit, fără să rămână cu sechele severe. Trei luni mai târziu, avea să descrie această încercare cu mult umor şi autoironie. „Aceste trei luni de odihnă, de sobrietate, de tăcere şi de autocenzură mi-au priit. Viaţa mea era un carnaval îndrăcit şi puţin suicidar, a fost bine să răcesc puţin cazanele interioare, să co­bor din tren. Mai am o paralizie a feţei ca­re mă face să semăn cu un ofiţer pru­sac din 1870. [Tesson chiar are alură ger­ma­nică – n.m.] De asemenea, mi-am pier­­dut auzul urechii drepte, dar, fiind un adept al tăcerii sau, cum îi spunea René Char, tocul adevărului, nu mă plâng. So­cietatea noastră oricum a devenit is­te­rică şi zgomotoasă.“

Sylvain Tesson este unul dintre ul­timii scriitori-călători ai culturii franceze, care are o lungă tra­diţie în această privinţă, căci, să nu uităm, Franţa s-a aflat printre puterile occidentale (chiar dacă nu printre primele) care au luat parte la aventura geo­grafică şi colonială, având la un mo­ment dat al doilea imperiu colonial ca su­prafaţă, după cel britanic. În 1991, Tesson a întreprins prima expediţie, traversând pe bicicletă platoul dezolant al Islandei, ur­mând apoi o expediţie speologică în Bor­neo. Însă adevărata pasiune a lui Tesson ră­mâne Rusia. De la căderea Uniunii So­vietice, din 1991, a întreprins nenumărate călătorii, mai lungi sau mai scurte, prin spaţiul ex-sovietic, dar mai ales în Rusia asiatică. De exemplu, în anul 2002 a că­lă­torit pe motocicletă din Moscova până la Hôtel des Invalides din Paris pentru a re­face drumul retragerii Marii Armate na­po­leoniene din 1812. Celebru a rămas vo­lu­mul Axa lupului. Din Siberia până în In­dia pe urmele evadaţilor din gulag, apă­rut în Franţa în 2004, iar în limba română la Editura Polirom, în cadrul colecţiei He­xagon (inspirat titlu pentru Tesson), în anul 2014, în care Tesson a refăcut una dintre cele mai îndrăzneţe şi discutabile evadări din Gulagul stalinist¹.

Deoarece după două de­ce­nii a ajuns să cunoască so­cietatea rusă, dar şi limba rusă atât de bine, Tesson s-a gândit că nu i-ar strica francezului de rând, având în vedere dragostea istorică a francezilor faţă de Rusia (proabil mai ales după 1812, la fel ca şi germanii după 1945), un mic ma­nual de supravieţuire lingvistică în spa­ţiul rus (Ciel mon moujik! Manuel de sur­vie franco-russe, care este versiunea ac­tua­lizată a cărții Katastrôf, apărută în 2004), cuprinzând expresiile şi cuvintele de origine franceză grefate (şi) în limba ru­să. Şi acestea nu sunt deloc puţine. Par­curgând cărticica lui Tesson, eşti frapat de faptul că limba franceză a jucat atât pen­tru limba rusă, cât şi pentru cea română cam acelaşi rol de înnoire şi îmbogăţire, oferind noţiuni noi care trebuiau cumva (de)numite. Hazardul face ca multe dintre cuvintele intrate în vocabularul limbii ro­mâne să-i fi avut drept intermediari pe ofi­ţerii ţarişti, francofoni şi francofili, uneori din naştere, unii chiar de origine franceză (urmaşii monarhiştilor din 1789) care au sta­ţionat alături de trupele Rusiei în Prin­cipatele Unite în prima jumatate a se­co­lu­lui al XIX-lea (destui ani, am adăuga noi) şi care au intrat în contact strâns (uneori poate chiar prea intim...) cu elita boie­reas­că moldo-valahă. „Cuvintele sunt aven­tu­rieri îndrăzneţi care parcurg distanţele şi călătoresc de-a lungul secolelor cu mult curaj.“

Cartea este mult mai mult decât atât, pen­tru că Tesson, chiar dacă înamorat de Ru­sia, priveşte cu un ochi critic amuzat (înţelegător, dar fără a căuta scuze inutile) societatea rusă, spre deosebire de un lung şir de scriitori francezi care au cauţionat din toate puterile regimul stalinist, chiar în ce­le mai cumplite momente ale lui. Cri­ti­când Rusia, critică şi Franţa. „Rusia îm­păr­tăşeşte cu Franţa republicană o anu­­mită chemare spre corupţia (ko­rup­tia!) de stat sau privată. Cele două ţări fac parte dintre cele care chiar ar fi gata să plă­tească pentru a nu figura pe lista ce­lor mai corupte ţări din lume. Există mul­te expresii dispreţuitoare pentru a-l de­semna pe cel care a reuşit prea repede şi prea bine.“

Tesson şi-a ordonat materia în funcţie de anumite tematici so­cio-umane bine definite: politica, dragostea, arta, războiul, geo­gra­fia, masa, spitalul etc. Câteva mos­tre de umor care traversează relaţia ru­so-franceză şi care pot fi înţelese cu mare ușurinţă de noi, având în vedere pro­porţia lexicului de origine franceză în lim­ba română: „Tet-à-tet. Ruşii pretind că, în cazul unei întâlniri cu urşii, emoţia provoacă un dezastru intestinal. Asta îmi explica într-o dimineaţă căpitanul unei nave pe fluviul Lena: «Tet-à-tet? Ko­liki».“; „Burjuiski. Prin acest cuvânt este desemnată una dintre acele sobe de fon­tă, utilizate pentru a încălzi micile ca­ba­ne ale vânătorilor siberieni. De ce să nu­meşti burgheză soba? Pentru că acest ins­trument sugerează starea de bine, con­fortul şi proprietatea?“; „Şaromigua. Cer­şe­tor. La origine, această expresie pro­vine din epoca în care soldaţii lui Na­po­leon se târau pe drumurile retragerii, fi­ind reduşi la starea de cerşetori, iar pen­tru a obţine o bucată de pâine în că­tu­ne­le ruseşti, îşi însoţeau rugile cu un «Cher ami», care astfel a devenit şa­ro­migua.“ Multe cuvinte de origine franceză completează şi condimenteză esenţial, am adauga noi cu substrat, limbajul amoros şi în rusă, şi în română. Cuvinte precum vul­can, contact, extaz, act fizic. Nici măcar nu trebuie să cunoşti limba rusă pentru a-ţi da seama despre ce este vorba „Abor­daj. Kontakt. Stimul eroghenia zona. Guorizontalnîia poziţia. Erekţia. Fiziciţky akt. Tri minuti pauza i novaia ataka: ka­nonada! Vulkanî! Lava! Ekstaz“ sau „Ran­devu katastrof“².

Volumul „bricolat“ de Tesson are şi câteva anexe la fel de in­te­resante. Scriitorul-călător fran­cez a strâns de-a lungul mul­telor sale peripluri prin spaţiul ex-sovietic câteva cărţi în franceză (nu ex­plicit de propagandă) din perioada co­mu­nistă, editate de sovietici. Un manual de conversaţii franco-rus, apărut în 1986, în epoca perestroikăi, pe care Tesson l-a re­cu­perat dintr-un târg de vechituri (puces) din Ulan-Bator, redă dialogul suprarealist din Moscova avut, chipurile, de o în­vă­ţă­toare franceză din Marsilia şi un grup de şapte intelectuali inchizitori sovietici, în­cepători în studiul limbii franceze. Ca­therine Labelle este supusă unui adevărat interogatoriu, trebuind să recunoască fap­tul că trăieşte într-o ţară capitalistă su­pusă tuturor relelor (chirii-viaţă scumpe, insecuritatea slujbei, discriminări, spre deosebire de măreaţa Uniune Sovietică - ce avea să se destrame după numai cinci ani!). O altă lecţie descrie experienţa a doi francezi care au parcurs Uniunea Sovietică de la Leningrad la Tașkent, din Ucraina pâ­nă în Siberia Orientală, probabil în tururi ghidate, de aceea nu este deloc sur­prin­ză­tor că cei doi francezi nu au auzit deloc cu­vintele: şomer, patron, cerşetor, mi­li­ar­dar, analfabet, tehnician constrâns să ac­cepte o slujbă inferioară calificării sale, fotografia unei crime, o carte, un film sau vreun articol care să exalte violenţa, un copil fără pâine etc. Dacă nu au auzit aceste cuvinte înseamnă că realităţile res­pective nu existau! La Taşkent, capitala Uzbekistanului, Tesson a găsit o broşură în limba franceză în care aparatul pro­pagandistic local prezenta „metropola“ în anii 1960: „Am crede-o opera direc­to­ru­lui cu propaganda de la combinatul si­derurgic“, pentru că „în Taşkent se nu­mă­rau 16 teatre, 16 unităţi de învăţământ superior şi 37 de colegii tehnice unde stu­diau în total 50.000 de studenţi şi elevi, 11.000 de cercetători ştiinţifici, 70 de spi­tale, 50 de policlinici, 43 de parcuri. Se editează 14 cotidiane şi reviste. În oraş func­ţionează mai mult de 300 de între­prinderi industriale importante, adică de 120 de ori mai multe decât în 1913“. Din această simplă înşiruire, redescoperim do­uă instrumente specifice ale pro­pagandei sovietice: torentul de cifre (imposibil de verificat) şi comparaţia obsesivă cu pe­ri­oada prerevoluţionară, pentru a de­mon­stra mersul înainte al raiului bolșevic. Ca şi cum trecerea timpul nu asigură în con­di­ţii de pace oricum progresul. Tes­son este un scriitor atipic şi ne­con­venţional, care a surprins mereu, iar pentru acestea îi putem ierta chiar şi ul­tima frază din Manualul său: „Pentru că dra­gostea este o chestiune de cuvinte (dar şi de gesturi şi sentimente), doresc ca această lucrare să fie declaraţia mea de dragoste faţă de cea de-a doua mea mamă, Rusia“. //

note

1. Vezi recenzia mea în revista 22, nr. 25 (1266), 24-30 iunie 2014, pag. 14.

2. Am folosit diacriticele din limba română, fapt extrem de dificil, pentru a-i face pe cititorii francezi să înțeleagă sunete care nu exista în limba lui Voltaire.