UN OM CA FLOAREA SOARELUI. ŞTEFAN BERTALAN (1930-2014)

Ștefan Bertalan a fost motorul gru­purilor neoconstructiviste din Ti­mi­șoara anilor ’60-’70, 111 și Sig­ma, mentorul unei pleiade de artiști și ar­hitecți actuali. Din anii ’80 Ber­talan a fost os­tra­ci­zat profesional, social și politic. Arta sa devenise ostilă re­gi­mu­lui, iar viața sa tânjea după li­ber­tate. A emigrat în Ger­ma­nia în 1986. Era prea târziu însă: pre­siunile Securității, trădările co­le­gilor, marasmul societății și fra­gi­litatea proprie i-au precipitat cre­a­ția obsesională către un au­tism se­ver. Bertalan nu-și mai gă­sea locul în lume nici după 1989. Și țara de origine, și țara de adopție i se pă­reau la­bo­ra­toa­re de spălare a cre­ie­relor. Rup­tura s-a dovedit însă cea mai bu­­nă fortificație pentru el. Să­nă­tatea șubredă n-a fost o pie­dică în calea creației: pionier al bio­nicii în artă, adept al unor teo­rii cos­mo­logice avansate, cu o ener­gie de­bordantă, Ștefan Ber­talan a fost un model pentru arta pro­cesuală.

Da­că se poate vorbi des­pre ex­pe­ri­mentalism în arta ro­mâ­nească, nu­mele aces­tuia e Ber­talan: con­cen­trarea cre­a^­ției ex­clusiv pe cer­ce­ta­re, nu pe lu­crărici, inventarea pro­priilor mij­loace și tehnologii, nu îm­pru­mu­tarea lor din alte do­menii, re­vărsarea completă a ar­tei în via­ță, fără rest, și, mai ales, asu­ma­rea ul­timelor con­se­cințe ale aces­tor cer­cetări (ți­nând, la el, de un ra­di­ca­lism eco­sofic pa­ra­doxal, scientist, mistic și anarhic totodată) l-au con­dus către un criticism mai acerb de­cât al ce­lor mai rebeli dintre ti­nerii artiști ai zilei. Ireductibil și adesea in­tratabil, Bertalan era o piatră de poticnire pentru con­formismul ar­tistic internaționalist la care as­pira lumea artistică lo­cală și de aceea ignorarea sa a fost quasi-totală până la mij­lo­cul anilor 2000, când, odată re­des­co­perită, opera sa a că­pătat o bruscă vizibilitate mondială, cul­minând în 2013 cu pre­zen­ta­rea a 18 dintre desenele sale în ca­drul selecției internaționale a Bie­nalei de la Veneția, Palazzo En­ci­clo­pe­dico. Din 2012 Ștefan Bertalan a re­venit la Timișoara, de unde a plecat dintre noi pe 30 decembrie 2014. Era ultimul om universal printre ar­tiștii noștri.