Pe aceeași temă
15 și 16 mai, în două întâlniri separate cu publicul (una de dimineață cu începere de la ora 11 și una de seară, cu începere de la ora 18), Grand Theatre Luxemburg și-a prezentat oferta pentru sezonul 24/25 în fața unui public numeros, format din spectatorii abonați ai instituției de spectacol. Conferința de presă legată de același subiect avusese loc pe 8 mai, cu o săptămână mai devreme.
Cu această ocazie s-a lansat și broșura de spectacole, o adevărată carte de 210 pagini, care cuprinde toate informațiile necesare cu privire la spectacole (dans, teatru, operă și musical), ce vor fi jucate în trei limbi – franceză, germană și engleză. Stagiunea debutează pe 25 septembrie cu Don Juan de Molière, un spectacol care ar fi trebuit să facă parte din oferta sezonului 23/24, dar care a fost amânat din cauza unui actor ce a preferat să onoreze un contract Netflix la momentul respectiv. Regizorul de spectacol este David Bobée, directorul CDN Lille. CDN este acronimul Centre National Dramatique. Aceste centre sunt instituții emblematice ale politicii de descentralizare în domeniul artelor spectacolului. Primele cinci centre au fost create în Franța, între 1946 și 1952. Ele activează ca structuri de creație și producție, conduse de unul sau mai mulți artiști din domeniul artelor spectacolului. CDN-urile sunt instrumente majore și structurante pentru proiectarea, montarea și producția de teatru, într-un spirit de deschidere și partajare. CDN-urile sunt locuri în care toate dimensiunile teatrului se pot întâlni și articula: cercetare, scriere, creație, distribuție și formare profesională. În spectacolul cu care se deschide stagiunea, problema textelor clasice este dezbătută și supusă analizei ochiului contemporan, căci din ce în ce mai des se ridică voci care pledează pentru rescrierea repertoriului clasic, ținând cont de sensibilitățile prezentului, pentru a putea continua a fi reprezentate public. Don Juan este sexist, dominator și glotofob (cineva care discriminează un alt individ din cauza felului în care vorbește limba franceză, norma fiind franceza parizianului din middle class). Aștept cu interes acest spectacol în care Molière va fi retradus unui public francofon de secol XXI.
Cinzeci și cinci de spectacole (operă, dans și teatru) din 25 septembrie (2024) până în 22 iunie (2025). Dintre acestea, cinci spectacole vor avea o reprezentație specială, pentru nevăzători. Se experimentează un sistem de descriere automată a ceea ce se întâmplă pe scenă. Teatrul nu mai este locul de unde se vede, ci locul unde suntem împreună ca membri ai publicului, pentru a experimenta ceea ce se întâmplă pe scenă.
Aducerea în sală și fidelizarea spectatorilor din medii diferite, invitați să partajeze o experiență similară, este esențială pentru menținerea coeziunii în sânul oricărei societăți. În acest sens, selecționarea spectacolelor care alcătuiesc viitoarea stagiune seamănă mai degrabă cu un demers mai mult științific și mai puțin artistic.
Lydie Polfel, primarul orașului Luxemburg și membru în Comisia de programare a teatrelor din Luxemburg, este cea care deschide broșura sezonului cu o luare de poziție foarte interesantă: spirit de deschidere, curiozitate, fidelizarea publicurilor existente și propunerea de spații noi – efemere sau permanente – pentru a rămâne atenți la nevoile societății și ale lumii care ne înconjoară. Pentru a înțelege contextul, e important de precizat faptul că ultimii ani post-pandemie au constituit o mare provocare pentru sălile de spectacol unde în continuare există anumite restricții, ceea ce face ca sălile să nu fie utilizate la maxima lor capacitate. Dar anul 2023 a văzut cifre similare cu locurile vândute în 2019. Unde se constată un adevărat progres, este numărul celor care cumpără abonamente la teatru. Abonat este cel care cumpără bilete la cel puțin cinci spectacole oferite de programul unui sezon. În acest sens, numărul abonaților a crescut cu 35% față de același an de referință 2019.
Cifrele sunt foarte încurajatoare. Am găsit interesant felul în care spectacolele sunt alese pentru a face parte din stagiune – puține dintre ele sunt efectiv vizionate de membrii comisiei. În majoritatea cazurilor, prezentarea spectacolului (ideea care a stat la baza montării, conceptul regizoral, câteva imagini și dosarul de presă) stă la baza alegerii. De anul acesta se mai adaugă un criteriu pentru a garanta accesibilitatea la spectacolele propuse de stagiune: durabilitatea procesului artistic, adică de câte ori poate fi un spectacol reprezentat. În ultimii cinci ani, de când urmăresc activ teatrul din Luxemburg, spectacolele numărau foarte puține reprezentații (între una și maximum patru, regula fiind de două-trei spectacole). Din acest an, fiecare spectacol va fi reprezentat de cel puțin trei ori, ajungându-se până la opt reprezentații pentru unele spectacole. Este și cazul spectacolului Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind, un text-pretext pentru regizorul Anne Simon (regizor asociat la Teatrul din Luxemburg), și scriitorul Antonie Pohu, care au modificat și completat textul în urma unor ateliere cu adolescenți de aceeași vârstă ca personajele lui Wedekind. Noul text de spectacol va integra puncte de vedere copiate de pe rețelele sociale, în ideea de a actualiza un text considerat extrem de sensibil în 1906 și cenzurat mulți ani la rând după prima reprezentație.
Tinerii sunt una dintre grupele de interes mereu vizate de politica teatrală a Luxemburgului. Din medii sociale diferite, aparținând unor culturi diverse (în ultimii zece ani Luxemburgul a primit un număr considerabil de imigranți din Africa și Orient), școala și teatrul se doresc a fi creuzetul luxemburghez, care încearcă să pună în valoare și să se adreseze fiecărei sensibilități în parte.
„Ador să pot să fiu spectatorul unui spectacol bine interpretat, plin de emoție și pasiune”, e de părere Anahita (14 ani). Louka (16 ani) – „Pentru un adolescent, teatrul poate reprezenta o oportunitate de exprimare și explorare a personalității sale. Teatrul poate de asemenea propune un mijloc de conectare cu ceilalți tineri care partajează aceeași pasiune pentru teatru.” „Teatrul mă ajută să mă dezvolt, să-mi lucrez încrederea de sine, să-mi cultiv creativitatea într-o manieră unică” – Xavier Alexandre (12 ani). Pe tot parcursul conferinței, o duzină de asemenea imagini au luminat ecranul coborât pe scenă. Ele sunt parte din răspunsurile oferite de elevii Școlii Internaționale Michel Lucius din Differdange (Luxemburg) la întrebarea Ce înseamnă teatrul pentru tine? Dacă ești tânăr (până în 27 de ani), prețul unui bilet, indiferent de spectacol, este de 8 euro. Prețul întreg la un spectacol variază între 65 de euro (pentru operă) și 25 de euro (dans și teatru) la prima categorie de bilete. Există trei categorii de bilete la sala mare și același tarif pentru sala studio. Persoanele cu mobilitate redusă plătesc un unic tarif, între 25 euro (operă) și 15 euro (dans și teatru). Biletele pentru toată stagiunea se pun în vânzare începând cu 8 iulie, iar abonații dispun de reduceri care merg de la 5% (pentru bilete cumpărate la minimum 5 sau maximum 9 spectacole), 10% (între 10 și 19 spectacole), respectiv 20% pentru cel puțin 20 de reprezentații alese.
Dintre cele mai importante spectacole care vor face un popas în Luxemburg, amintesc: Tanztheater Wuppertal Pina Bausch cu spectacolul Liberté Cathédrale, primul spectacol realizat de noul director-coregraf Boris Charmatz cu mitica trupă a regretatei dansatoare-coregraf Pina Bausch (4-6 octombrie); Bérénice un monolog semnat Romeo Castellucci cu celebra actriță franceză Isabelle Huppert (o adaptare liberă după piesa omonimă scrisă de Racine) în 18-20 octombrie. Producția Théâtres de la Ville Paris a primit recenzii mixte, de la superlative la condamnări publice pentru desfigurarea unui text clasic. Castellucci, unul dintre regizorii teribili ai secolului al XXI-lea, fidel oferirii unui punct de vedere contemporan, va fi o provocare pentru publicul luxemburghez, clasic în gust, dar foarte tolerant ca societate. La Tendresse, un spectacol pe care l-am văzut în octombrie 2022, revine pentru cinci reprezentații. Excelent spectacol, care amestecă muzica rap protestatară și tandrețea. Spectacolul explorează masculinitatea din toate punctele de vedere posibile. O lecție excelentă despre ce te face bărbat în ziua de azi. Spectacolul de neratat, așa cum a fost el prezentat spectatorilor fideli, este Rambert, un musical inspirat de serialul Netflix Peaky Blinders. Cu o distribuție de 18 dansatori și 3 muzicieni, venit direct din Birmingham, spectacolul promite 5 reprezentații în noiembrie (6-9) care vor converti orice sceptic de spectacol în fan.
Printre alte nume consacrate, amintesc coregraful britanic Hofesh Schechter și francezul Josef Nadj (67 ani), care vor înnobila o stagiune ce se vrea centrul unei societăți gata să abordeze teme dificile.
