Pe aceeași temă
Scriitorul spaniol Javier Marias, unul dintre cei mai îndreptățiți să primească Premiul Nobel pentru Literatură, s-a stins din viață la doar 70 de ani, în septembrie 2022, din cauza unor complicații pulmonare cauzate de COVID-19. Pentru literatura contemporană universală este o mare pierdere. Formula aceasta e des folosită la moartea unui artist, dar Javier Marias o merită cu prisosință. Ultimul său roman, Tomas Nevinson, tradus recent de Lavinia Similaru, pentru Editura Litera, devine astfel ultima carte pe care genialul autor spaniol o lasă admiratorilor săi neconsolați.
Scriind acum trei ani despre Berta Isla și acum doi ani despre Așa începe răul, penultimele lui romane, traduse tot la Editura Litera și tot de Lavinia Similaru, menționam despre cel dintâi că este o meditație despre adevăr/minciună, devotament/trădare, esență/aparență, putere/supunere, iar despre cel de-al doilea că e un roman shakespearian prin anvergura tragică a eroilor săi. Scriam, de asemenea, că temele sale obsedante sunt răul, adevărul, ambivalența prea multor situații din viață, din care decurg și complexitatea, și drama raporturilor dintre oameni.
Încă de la trilogia Chipul tău, mâine avem de-a face cu un erou principal ﹘ Jaime Deza ﹘ care lucrează pentru serviciile secrete britanice, având ca mentor și unic șef pe Bertram Tupra, personaj care stârnește deopotrivă admirație și stupoare. Miza, care nu e una de spionaj, ci de etică, de filozofie a vieții, ca și fraza în meandre, se va menține și mai departe în romanele ulterioare în care eroul principal, pe jumătate spaniol, pe jumătate englez, Tomas Nevinson, lucrează ca „acoperit” pentru MI5 și îl are ca mentor și unic șef pe Bertram Tupra. În romanul Berta Isla aflăm cum a ajuns Tom să fie recrutat, fiind student, iar ultimul roman, care poartă chiar numele eroului principal, Tomas Nevinson, ne va descrie cum se va încheia cariera acestuia de agent secret pentru MI5. Ca și cum scriitorul ar fi știut că nu va mai apuca să scrie un alt roman despre Tom!
În Tomas Nevinson, eroul trăiește retras, trecut în rezervă, la Madrid, mai mult sau mai puțin alături de soția și de cei doi copii pe care a fost obligat să îi părăsească din cauza serviciului, pentru mulți ani. Tupra i-a spus Bertei că soțul ei a murit într-o misiune, în vreme ce acesta se ascundea în Marea Britanie, unde și-a făcut, de altfel, o a doua familie, care ignora totul din viața lui. O a doua familie pe care o părăsește atunci când se poate întoarce în Spania. După vreo cinci ani de inactivitate, în 1997, Tom este căutat de Tupra pentru o misiune neoficială, dar pe care Tom nu poate să o refuze. După cum spune chiar el, stătuse prea mult „în afară” și, deși ezită, în cele din urmă acceptă.
Tupra îi prezintă fotografiile a trei femei din Spania și îi spune că una dintre ele a fost un element de mare forță logistică în gruparea separatistă bască ETA, mai exact, în pregătirea a două atentate sângeroase care au avut loc în urmă cu zece ani în Spania. Toate locuiesc în același orășel, iar Tomas trebuie să și le apropie, să detecteze care dintre ele e terorista și să o omoare.
Romanul începe cu o savantă captatio benevolentiae, în care e vorba despre cum au fost ratate două încercări de asasinare a lui Hitler, într-un mod care pare chiar stupid. Pe tot parcursul romanului, autorul îi face pe eroii săi Tom și Tupra să citeze din nou din Shakespeare, dar și din Hőlderlin, T.S. Eliot, John Donne, Yeats și Baudelaire. Nu e vorba de o paradă de erudiție, ci de o trimitere punctuală sau comparație cu o situație ori la o expresie care descrie un sentiment, plasând astfel nivelul conversației foarte sus, specific acestor doi eroi extrem de inteligenți și versatili.
De ce e nevoie tocmai de Tom pentru această misiune? Pentru că terorista în cauză, pe numele ei real Maddie O’Dea, e, de fapt, din Ulster, membră a IRA. Tupra îi spune lui Tomas că ETA și IRA se ajută reciproc cu oameni în atentatele lor, iar Tom este un specialist talentat în limbi străine și accente, motiv pentru care a și fost recrutat de MI5 în urmă cu 25 de ani.
Tomas își ia din nou o identitate falsă, se numește Miguel Centurion, și se mută, ca banal profesor de engleză, în orășelul în care locuiesc cele trei femei. Ines Marzan, Celia Bayo și Maria Viana sunt foarte diferite și doar prima e necăsătorită. Ceea ce nu înseamnă că Tom nu trebuie să le considere aprioric pe fiecare ca fiind terorista care se ascunde în așteptarea unei noi misiuni ucigașe.
Romanul nu expediază rapid această intrigă de sorginte polițistă și de spionaj, ci se desfășoară lent, cu incursiuni minuțioase și asupra activităților grupării separatiste basce, și asupra psihologiei membrilor săi, care când ajung în închisoare sărbătoresc un atentat cu mâncare aleasă și printre care se găsesc mereu, inexplicabil pentru Tomas, destule femei, îndârjite să omoare oameni nevinovați, din fanatism.
Viețile actuale ale celor trei suspecte reprezintă alt fir al poveștii, cu mențiunea că e privilegiată Ines Marzan. Cum aceasta locuiește singură, lui Tomas îi e mult mai ușor să se apropie de ea și chiar să aibă relații intime cu ea. Cu toate astea, Ines e o femeie misterioasă, care, după ceva timp, mărturisește că există undeva un fost soț și un copil pe care nu are voie să îi vadă. O suferință profundă o macină pe Ines, care se duce la biserică nu pentru că ar crede, ci pentru a se afla între oameni și pentru a rosti câteva cuvinte ciudate: „Nu încă, nu încă”, „Iartă-mă, iartă-mă”. Deși Tomas nu reușește să afle mai nimic nici despre trecutul celorlalte două femei, dintre care una e prea exuberantă pentru a fi complet sinceră, iar cealaltă e prea rezervată și melancolică pentru a nu ascunde ceva, bănuiala sa se îndreaptă asupra lui Ines. Tom se întâlnește cu Tupra și îi spune că nu poate să se decidă, iar acesta îi răspunde că, dacă el nu va alege, va pune pe altcineva să le omoare pe toate trei. Tupra îi arată lui Tomas niște documente care conțin „patru coincidențe” și îi spune doar, ca altădată, „don’t linger or delay” (nu ezita sau amâna). Se revine, astfel, la una dintre problemele care îl macină pe Tomas în activitatea lui de agent secret britanic: „E de preferat ca fiecare pion să-și cunoască doar rolul propriu, niciodată schema sau planul general. Eu însumi sunt la curent pe jumătate acum, lucrez ca de obicei în ceață, cu o lanternă care nu luminează prea departe.” Toată munca de luni la rând a lui Tomas, încercând să își dea seama care dintre cele trei femei e terorista IRA care a participat la două mari atentate ale ETA, înseamnă însă pentru el o dedublare care îl uzează psihic și o luptă în care e complet singur.
Partea cea mai reușită din roman este, ca și în celelalte cărți ale lui Javier Marias, miza morală pe care o presupun acțiunile personajelor. Tomas Nevinson este conștient că, deși a fost recrutat în fragedă tinerețe printr-un șantaj cu bază falsă de către Tupra, mai apoi a devenit nu doar un agent secret foarte eficient, ci și devotat. Știe că a uzat de metode neortodoxe în misiunile sale și regretă, cum regretă părăsirea Bertei și a copiilor pentru atâta vreme. O dezbatere etică pasionantă parcurge întregul roman.
În cazul găsirii teroristei, Tom e la început rezervat pentru că timpul trecut de la atentate ar fi putut să o schimbe radical pe acea femeie, crede el, iar asasinarea ei ar putea să fie exagerată. Argumentele lui Tupra sunt însă pe măsura fineței analizei lui Tomas: „... pentru a lupta cu ei [cu teroriștii - n.m.] trebuie să-i imităm puțin..., altminteri am fi pierduți... și noi suntem o organizație. O instituție, un corp vechi, cu arhive care ne cer să facem dreptate... Ura ne este necunoscută, da, nu trebuie să ne-o permitem. Noi nu punem pasiune, însă timpul nu merge înainte și nu uităm niciodată nimic. Ce a fost acum zece ani este ieri pentru noi. Ba este chiar astăzi, se întâmplă acum”.
Tom va pregăti riguros uciderea lui Ines, dar cititorul va avea mari surprize.
Tomas Nevinson, roman apărut în 2020, este ultimul al lui Javier Marias și poate cel mai reușit. Deși, când îi citești și celelalte cărți, începe să îți fie greu să alegi. Un autor de masterpieces. //
Javier Marías
Tomás Nevinson
Traducere: Lavinia Similaru
Editura Litera, 732 pagini, București, 2023
