Pe aceeași temă
Festivalul „Viaţa e frumoasă“, ediţia a IV-a, Bucureşti, 10-10 noiembrie 2011.
De patru ani încoace, după Festivalul Naţional de Teatru, publicul din Bucureşti are ocazia să frecventeze un program select de spectacole de operetă, teatru-muzical şi musicaluri, cu artişti şi invitaţi din ţară şi străinătate. De la an la an, festivalul „Viaţa e frumoasă“ şi-a adăugat noi secţiuni, încercând să exploreze şi să promoveze genuri spectaculare care, în lumea întreagă, generează profituri de milioane de dolari.
Aproape 70 de evenimente diferite au alcătuit cele unsprezece zile de festival (10-20 noiembrie). Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ a colaborat cu alte instituţii de cultură care au găzduit evenimentele din festival: Teatrul Odeon, Teatrul Metropolis, Sala Palatului, Sala Radio, Radio România Cultural, dar şi cu spaţii sau instituţii care, poate, acum pentru prima dată, au servit drept suport pentru desfăşurarea unor evenimente culturale de anvergură (Biserica Şerban Vodă, Hotel Intercontinental, Biserica Sf. Gheorghe Vechi, Pasaj Universitate, Centrul Vechi, Biserica Sf. Ioan Botezătorul).
Festivalul a inaugurat şi o serie de module destinate apropierii copiilor de teatru, prin iniţierea unei serii de ateliere teoretice şi practice menite să educe şi să stârnească interesul viitorilor potenţiali membri ai publicului. Aceste întâlniri s-au desfăşurat în colaborare cu trei şcoli generale şi o grădiniţă (Şcoala Generală nr.11 „I. H. Rădulescu“, Şcoala Generală nr. 85 „Vasile Bunescu“, Şcoala Generală nr. 59 „Dimitrie Sturdza“, Grădiniţa nr. 41).
„Festivalul a început prin a dezvolta o reţea a teatrelor muzicale europene (EMTU), din care fac parte: Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, Teatrul Karlin din Praga şi Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, dar şi o reţea auxiliară de teatre muzicale care ne onorează cu prezenţa la fiecare ediţie. De la an la an, noi instituţii vor să adere la această reţea“, explică Alina Moldovan, director general adjunct al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“.
Pe lângă conferinţe de profil, festivalul a produs o „lectură“ inedită a unui potenţial musical. Bazat pe o piesă de teatru a lui John Elsom, Second Time Around este povestea a doi oameni în căutarea unei a doua şanse. Vlad, un bărbat de undeva din Delta Dunării, ajunge la Londra în căutarea unui trai mai bun. Lasă acasă o soţie, Ania, căreia îi scrie scrisori periodic. Vlad este angajat de Caroline, o englezoaică de succes, inteligentă şi recent divorţată. Relaţia profesională se transformă treptat în una personală. Caroline însă se hotărăşte, fără motiv aparent, să nu-l ajute cu reînnoirea permisului de şedere. Vlad se întoarce acasă, nu înainte de a primi un cec generos, ca gest de mulţumire, dar şi de anulare a vinei cu care se confruntă Caroline.
Spectacolul a fost rezultatul unei munci intense de o săptămână, alături de compozitorul Wayne Warlow (autorul muzicii), John Elsom (autorul piesei, dar şi al versurilor cântecelor) şi Philip Parr (regizorul întregului spectacol). Repetiţiile au fost prelungite şi deosebit de creative, fiind o reală colaborare între distribuţie (Ligia Dună, Claudia Deleanu, Ştefan Popov, Nicolae Lupu, Carmen Angheloiu, Ana Maria Moldoveanu, Marius Meragiu şi Alois Doboş), orchestră (Gianina Meragiu, Robert Preduţ, Gabriel Niţă, George Dumitrescu, Dan Ivanciu, Adina Cocargean) şi echipa creativă sosită din Marea Britanie, totul într-un tempo ameţitor, specific lumii anglo-americane de spectacol.
Deşi „lectura“ a testat doar parţial potenţialul acestui text, publicul a putut să recunoască uşor şi să identifice subiectul ca ceva foarte actual şi foarte românesc. Pentru momentul în care Vlad şi Caroline se retrag în dormitor pentru prima dată, fundalul sonor ales este o horă românească.
Este interesant de urmărit ce se va întâmpla cu acest potenţial spectacol, dacă poate fi etichetat tot ca un atelier pentru exemplificarea eticii şi stilului de muncă anglo-saxonă în domeniul spectacolului (de orice fel) sau a fost un eveniment asumat, pentru testarea unui produs şi a capacităţii sale de fi vandabil. Totuşi, trebuie să subliniez faptul că un musical cu subiect românesc este o îndrăzneală chibzuită şi probabil ar aduce public nou în sală, căci România are deja o generaţie substanţială de emigranţi şi tot românul are în familie sau cunoaşte pe cineva „plecat afară“.
Spectacolul Revolta femeilor, al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, a fost aplaudat la scenă deschisă minute în şir, fiind o poveste amuzantă despre perioada imediat de după Revoluţia din Noiembrie 1917. Într-un sat de cazaci, femeile erau asuprite de soţii beţivi. Sub impulsul noului val revoluţionar, o femeie devine conducătorul tuturor celorlalte spre o viaţă mai bună. Bărbaţii sunt părăsiţi şi obligaţi să se descurce singuri cu gospodăria. După zile de foamete (nu reuşesc să gătească nimic), bărbaţii cer iertare femeilor, promiţându-le ajutor într-ale gospodăriei şi afecţiune. Decorul, un imens lan de floarea soarelui pe un fundal de cer albastru, este completat de portrete ale lui Karl Marx. Pentru o generaţie obişnuită cu limba engleză, limba rusă pe scenă a stârnit multă curiozitate şi reală plăcere estetică. La ieşirea din sală am auzit tineri confesându-se în şoaptă că după un asemenea spectacol îţi vine să te apuci de limba rusă.
Spectacolul de balet Romeo şi Julieta, al companiei Balet Bratislave (Slovacia), pe muzica lui Serghei Prokofiev, fluid şi sensibil, a impresionat în special în a doua sa parte – o realizare superioară primei părţi. Cu un decor minimal: o bancă care devine şi balcon, un pat care se transformă în mormânt, fiecare scenă a baletului era puternic sugerată ca intensitate prin culoarea de fundal care se schimba mereu: roşu pentru seara balului mascat, orange pentru scena balconului, albastru pentru scena de final a morţii. Moartea celor doi tineri îndrăgostiţi este completată de o ninsoare care se aşterne încet, curăţând locul. Senzaţia este cea a unui glob de Crăciun, o linişte care invită la meditaţie şi speranţă.
Şase artişti americani de origine filipineză au adus la Bucureşti o oră din muzica lui Stephen Sondheim, cel mai mare compozitor american în viaţă. Arii din musicaluri celebre precum: West Side Story, Sweene Todd sau Anyone Can Whistle au entuziasmat publicul, care cu greu a vrut să accepte încheierea spectacolului. Reacţia este oarecum firească, fiecare dintre cei şase artişti: Albin Knopka, Jose Llana, Joan Almedilla, Ali Ewoldt, Angel Desai şi Orville Mendoza fiind nume consacrate pe Broadway, care au reuşit să reconstituie, chiar şi pentru o clipă, atmosfera specială a acelei lumi de spectacol.
Bal la Savoy, spectacolul de închidere, a adus pe scenă un număr de 120 de artişti, dar numărul total de artişti invitaţi în această ediţie de festival a fost de 450, dintre care 310 invitaţi din străinătate. Douăsprezece ţări au avut reprezentanţi la „Viaţa e frumoasă“: Italia, Marea Britanie, Germania, Slovacia, Ucraina, Ungaria, Rusia, Bulgaria, Franţa, SUA, Georgia şi România, iar numărul spectatorilor a atins cifra de 4.000.
„Ediţia a V-a a festivalului va fi cu siguranţă una specială – aniversară, pentru care pregătim deja o serie de evenimente importante. Va fi un test de forţă şi de durabilitate pentru scena culturală naţională, deoarece odată trecut de ediţia a V-a, festivalul poate deveni un eveniment de interes naţional şi poate accesa alte tipuri de finanţări. Există, deci, toate şansele ca evenimentul să crească în continuare şi să devină un reper în artele spectacolului muzical din România şi nu numai“, a declarat Alina Moldovan, director general adjunct al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“.
Ceea ce a crescut în mod semnificativ pe parcursul celor patru ediţii este secţiunea dedicată concertelor. Numărul artiştilor invitaţi în acest modul a crescut în fiecare an. Unul dintre principalele criterii de selecţie a acestora este nu neapărat succesul internaţional - deşi festivalul a reunit nume importante ale scenei internaţionale de gen: Gotan Project, Pink Martini, Laurie Anderson, Mariza, Ornella Vanoni, Emma Shapplin, Richard Galliano, The Tiger Lillies -, ci capacitatea de a reflecta diferitele forme de manifestare ale spectacolului muzical. Concertele susţinute în cadrul festivalului au fost evenimente şi forme muzicale speciale, care îmbogăţesc - fiecare în felul său - domeniul complex al artelor spectacolului de gen. Ediţia a IV-a a fost un eveniment de vârf, care a inclus o paletă extrem de variată de genuri musicale: tango, jazz, ragtime, synth-pop, trance, pop, dark cabaret, muzică clasică, muzică tradiţională românească, georgiană, rusească, ucraineană, slovacă şi muzică religioasă. //
