Pe aceeași temă
Pentru unii, John Dillinger era un Robin Hood american. Pentru alţii, era inamicul public numărul 1. Un lucru e clar: în timpul Marii Crize din anii 1930, John Dillinger jefuia bănci când vroia, unde vroia.
În jurul lui se învârte Public Enemies / Inamicii publici, cel mai recent film al regizorului Michael Mann (Heat, The Insider, Collateral). Mai precis, în jurul ultimul an din viaţa gangsterului, de când evadează din închisoare împreună cu banda sa până când e împuşcat în faţa unui cinematograf din Chicago de către agenţii FBI. În această perioadă, Dillinger trăieşte când pe picior mare, când pe fugă, e arestat, dar evadează din nou, se îndrăgosteşte de o garderobieră, pentru care îşi riscă libertatea, colaborează cu Mafia italiană, dar e rapid abandonat de aceasta când atrage prea mult atenţia autorităţilor. Şi, bineînţeles, jefuieşte bănci, ceea ce pune pe urma lui poliţia şi, mai ales, pe agenţii speciali ai Biroului Federal de Investigaţii. Aceştia sunt conduşi de Melvin Purvis, un profesionist cu sânge rece şi tenacitate de pit bull, însărcinat să-i prindă pe cei mai periculoşi criminali din America, celebra listă cu „inamicii publici“, în care Dillinger e pe prima poziţie. FBI se află încă în faza de organizare, iar directorul J. Edgar Hoover vrea să combată crima în mod „ştiinţific“, prin ascultări de telefoane, prin informatori, prin studierea profilurilor psihologice şi mai puţin prin intervenţie violentă. Însă agentul Purvis e de părere că gangsterii nu pot fi prinşi cu mănuşi, ci cu puşca în mână, aşa că îşi alcătuieşte o echipă de agenţi necruţători şi trece în prima linie a ceea ce autorităţile numesc „războiul împotriva crimei“.
Deşi avea toate premisele să fie o încântare, filmul scârţâie pe alocuri, nu atât de rău cât să treacă în categoria peliculelor de duzină, dar suficient ca să dezamăgească. Partea cea mai problematică o reprezintă distribuţia. Cu nume ca Johhny Depp în rolul lui Dillinger, Christian Bale în rolul agentului Purvis şi Marion Cotillard în rolul iubitei lui Dillinger, te-ai aştepta la un adevărat regal actoricesc. Numai că Depp pendulează prea mult între carismatic şi gregar şi nu reuşeşte decât rareori să intre în pielea gangsterului, Bale ne oferă o figură dezumanizată, lipsită de culoare, dar şi de dârzenia unui copoi implacabil, iar Cotillard e departe de performanţa actoricească ce i-a adus Oscarul pentru întruchiparea lui Edith Piaf.
Public Enemies e departe de a fi cel mai bun film al lui Michael Mann. Îi lipseşte un fior, ceva care să te facă să empatizezi cu personajele. Nu poate fi considerat nici un eşec, deoarece are imagini căutate, ceva acţiune şi un foarte bun Billy Crudup în rolul excentricului, dar vizionarului director al FBI, J. Edgar Hoover. Până la urmă, filmul nu reinventează genul peliculelor cu gangsteri, ci spune doar povestea vieţii şi morţii lui John Dillinger. Care jefuia bănci când vroia, unde vroia.
Public Enemies este distribuit în România de Ro Image 2000 şi poate fi văzut pe ecrane din 17 iulie. //
