Pe aceeași temă
O figura publica foarte cunoscuta din categoria celor asezati in asa zisa categorie a formatorilor de opinie decreta recent sententios facind trimitere la apropiatele alegeri prezidentiale ca Romania are de ales intre coruptie si dictatura. In traducere libera asta insemna ca, desi realegerea lui Traian Basescu ar insemna mai putina coruptie, costul acestei alegeri ar fi imens: ne paste dictatura!
Dictatura e un cuvint greu. O eticheta cu care nu te poti juca cu usurinta. Automat ne vin in minte figuri sinistre de genul Hitler, Stalin, Pol Pot sau, intr-o forma semnificativ mai putin malefica, regimuri de tip Franco sau Pinochet. Pina la urma toate dictaturile au citeva lucruri esentiale in comun intre care reprimarea mai mult sau mai putin singeroasa a opozantilor si controlul total al canalelor de comunicare in masa. Cum discutam de optiuni in mod fundamental extreme termenul e folosit cu destula precautie, e drept de multe ori si din ratiuni diplomatice. Desi in Rusia de la venirea la putere a lui Vladimir Putin au fost ucisi, de autori ramasi in general necunoscuti !, mai bine de 30 de ziaristi incomozi si practic toate televiziunile si ziarele de impact sunt controlate de catre putere, de regula prin intermediul imensei corporatii de stat Gazprom – devenit intre timp cel mai mare patron media, eticheta atasata tarii este cel mult aceea de regim autoritar.
Dar ce sa vorbim de Rusia ! Ne putem uita foarte bine in propria noastra ograda. In 2002 Ovidiu Iane, astazi candidat in alegerile prezidentiale din partea Partidului Ecologist, era ridicat de pe strada de politie sub acuzatia de “raspindire de informatii false”. Vina sa: aceea de a fi redactat si transmis pe e-mail impreuna bunul sau prieten, Mugur Ciuvica, unul dintre cei mai vajnici critici ai actualului sef al statului, pus si el sub acuzare, materiale critice la adresa primului ministru de atunci, Adrian Nastase, intrate in constiinta publica sub numele de Armaghedoane. Nu numai ca Ovidiu Iane a fost retinut si dus la politie dar inregistrarea anchetei care a urmat a fost la scurt timp transmisa, si inca in extenso !, la televiziunea nationala. Punind lucrurile cap la cap se ajungea la o imagine sumbra, extrem de ingrijoratoare, atit asupra dimensiunii ingerintei politice in procesul de justitie cit si in ceea ce priveste controlul exercitat de puterea de atunci cel putin asupra canalelor audiovizuale publice. Or, chiar intr-un astfel de context s-a vorbit mai degraba despre derapaje anti-democratice decit despre o dictatura.
In aceste conditii, a lansa in spatiul public avertismente ingrijorate privind pericolul instaurarii dictaturii de catre un personaj politic care la mijlocul anului 2007 a trecut printr-o suspendare hotarita in Parlament, care suporta zilnic un bombardament mediatic ostil din partea unui important segment al mass media centrale si in al carui mandat pina una alta nu putem da nici macar singur exemplu de oponent politic sau de jurnalist care sa fi fost arestat sau violentat fizic e mai mult decit o exagerare grosolana, e o adevarata insulta la adresa inteligentei noastre. Asta nu inseamna neaparat ca Traian Basescu e presedintele cel mai potrivit pentru Romania, putem avea evident pareri contrare din acest punct de vedere, dar daca e sa-l respingem sa o facem plecind de la chestiuni reale nu de la niste acuzatii fantasmagorice.
In plus trebuie sa dai dovada de o imaginatie extrem de bogata ca sa crezi ca se poate instala, asa peste noapte, dictatura intr-o tara care face parte din Uniunea Europeana si NATO. Romania s-ar trezi repede izolata nu doar daca ar exista chiar si cea mai mica impresie ca ne pindeste pericolul instaurarii unei dictaturi, ci chiar in cazul identificarii unor derapaje de natura democratica. Sa ne amintim de situatia din Austria cind alegerile parlamentare din anul 2000 au adus la putere o coalitie din care facea parte si Partidul Libertatii condus de Jeorg Haider, un politician acuzat ca are vederi de extrema dreapta, decedat intre timp. Imediat, toate celelalte 14 tari din UE au izolat Austria obligindu-l pe Haider sa renunte la presedintia partidului sau. Cu alte cuvinte, avem un context international si unul intern in care adversarii presedintelui din cimpul politic, din zona marilor afaceri si din mass media nu par sa aiba nici un fel de opreliste care, impreuna, fac ca pericolul instaurarii dictaturii in Romania sa ramina o ipoteza pe de-antregul fantezista.
O concluzie logica, de bun simt, nu-i asa ? Orice exercitiu minimal de analiza de tipul celui facut mai sus o poate dovedi fara nici un dubiu. Ei bine, gresit ! Acuza de dictatura a prins in parte. O ilustrare a faptului ca tehnicile de propaganda si intoxicare traditionale probate de atitea ori in trecut ramin la fel de valabile: o minciuna, oricit de sfruntata, repetata de multe ori incepe sa capete statut de adevar. Opinia publica e totusi vulnerabila la acest tip de manipulare si poate prelua pe nemestecate acuzatii si etichete din cele mai nastrusnice.
Peste putina vreme romanii vor decide in privinta viitorului sef al statului. Foarte probabil dupa doua tururi de scrutin. Evaluarile fiecaruia privind cea mai buna alegere pentru Romania in acest moment sunt prin forta lucrurilor diferite. Un context electoral relativ confuz si gradul relativ scazut de credibilitate a sondajelor de opinie, in conditiile in care la ultimele runde de alegeri la exit poll-uri s-a gresit cu 3-4 puncte (!), introduc multe necunoscute in ecuatie. Un lucru este insa cert: nu ne paste nici un fel de pericol de instalare a unei dictaturi oricit de mult ar incerca unii sa ne intoxice sugerindu-ne contrariul.
