Pe aceeași temă
Constat insa ca tot ceea ce stiam eu despre Dragos Aligica este fals. Aflu ca profesorul de la George Mason adaposteste periculoase convingeri extemiste, fasciste chiar, care il situeaza undeva intre Anders Breivik si Hitler si aflu asta de la oameni care par sa stie despre ce vorbesc: Costi Rogozanu, Horatiu Pepine, Dan Alexe si Andrei Cornea. Crima aparenta a lui Aligica este ca ar fi sugerat ca exista o relatie de cauzalitate intre crimele oribile de la Oslo si inadecvarea crescanda a elitelor politice ale Occidentului la realitate. Ca multiculturalismul si corectitudinea politica creaza frustrare si tensiune in randurile celor guvernati si ca aceasta tensiune, uneori cedeaza. Intre Aligica si senatorul Iulian Urban – care s-a trezit vorbind ca liderii politici ai UE sunt adevaratii vinovati pentru masacru – n-ar fi, asadar nicio diferenta si unii dintre cei amintiti chiar au facut aceasta comparatie. Dar daca Iulian Urban este un natarau care, cum se vede, n-ar fi in stare sa vada realitatea nici cand aceasta il loveste in fata, Aligica este un intelectual deci, ni se sugereza, vina lui este cu atat mai mare. Numai ca – de fapt - Aligica nu sustine o asemenea enormitate obscena iar textul sau NU pretinde ca ar exista vreo relatie cauzala intre masacru si cultura politica occidentala.
Atunci care este crima reala a lui Aligica? Faptul ca indrazneste sa atace dogma multiculturala, discriminarea pozitiva si corectitudinea politica. “S-a demascat!” striga corul gardienilor acestor “valori” occidentale. Aligica este plin de ura, extremist si provincial, cum spune Alexe (asta din urma m-a incantat in mod deosebit. Sa stai la Bruxelles si sa afirmi despre unul care traieste si munceste la Washington ca e “provincial” ar provoca delicii unui psihanalist). Nu spun ca nu ma asteptam ca politia gandirii corecte sa reactioneze cu indignare sfanta fata de erezia lui Aligica, dar marturisesc ca nu ma asteptam la o astfel de iesire din partea lui Andrei Cornea.
Sunt de acord cu domnul Cornea acolo unde afirma ca “incercarea de a explica acest act criminal prin convingerile sale politice este neserioasa” si ca “in astfel de cazuri de exceptie convingerile politice au fost un pretext: omul vroia oricum sa-si ucida semenii…”. Mi-am aruncat si eu ochii peste asa-zisul manifest al lui Breivik si tot ce gasesti acolo nu este decat o ingramadire fara sens de citate de la bloguri anti-islamiste si si articole de critica a multiculturalismului pana la Ted Kaczyinski si cultivarea sfeclei de zahar. Sa spui asadar ca critica multiculturalismului este dovada de extremism pentu ca Breivik a ucis in numele ei este ca si cum ai spune ca responsabil pentru crime este Papa Benedict, Vladimir Putin (pe care criminalul il admira fara rezerve) sau Dan Brown. (am avut banuiala ca Anders Breivik este un mare fan al Codului lui Da Vinci si am avut confirmarea: criminalul recunoaste cu respect ca aspira la acelasi succes editorial).
Acestea fiind spuse, urmatorul citat din articolul domnului Cornea mi se pare complet de neinteles: “Schimbati ce e de schimbat in discursul antisemit al politicienilor romani de pe vremuri: puneti Europa in loc de Romania, multiculturalismul in locul liberalismului, Sharia in locul Talmudului si veti regasi aproape fara schimbari substantiale discursul extremei drepte europene de azi…”. Ceea ce sugereaza domnul Cornea este ca exista subiecte tabu care nu pot fi dezbatute si a caror punere in discutie te face suspect de extremism. Cu alte cuvinte daca pui in discutie multiculturalismul, islamul si islamismul sau Sharia devii, dintr-o data din liberalul de altadata un fascistoid nefrecventabil. Or, a pretinde ca anumite teme si realitati sociale trebuie eliminate din conversatia civilizata este, in sine, o atitudine antiliberala care ameninta sanatatea morala si intelectuala a Occidentului.
“Puneti multiculturalismul in locul liberalismului”?. Ma tem ca nu se poate face acest lucru. Adversarii multiculturalismului (printre care ma numar) exact asta reproseaza acestei nefericite idei politice canadiene: ca promoveaza relativismul cultural si ameninta in acest fel insesi fundamentele liberale ale civilizatiei occidentale. Ideea ca civilizatiile nu pot fi comparate si ierarhizate si ca nu exista criteriu de a alege care este mai buna a fost atacata chiar de Andrei Cornea intr-o carte si de aceea articolul sau este cu atat mai surprinzator. Desigur, daca multiculturalismul este sau nu o forma de relativism poate fi dezbatut rational. Acesta dezbatere chiar a avut loc in ultimii ani si o parte a ei a fost gazduita de publicatia on-line sign and sight (http://www.signandsight.com/features/314.html).
Nimeni nu s-a gandit insa sa ii acuze pe adversarii multiculturalismului ca ar fi fascisti sau extremisti de dreapta.
Este legitim bunaoara sa discutam despre asa-numitele “crime de onoare” care au loc in comunitatile de imigranti provenind din tari islamice? Cum ne raportam la faptul ca, potrivit unui studiu al politiei germane publicat zilele trecute de Der Spiegel, tribunalele au aratat indulgenta fata de fratii care si-au ucis surorile sau tatii care si-au ucis fiicele in numele onoarei, in pofida unei decizii a Curtii Federale de Justitie? Este acceptabil ca in numele dreptului la diferenta sa acceptam asemenea practici patriarhale brutale in mijlocul societatii occidentale? Pe de alta parte, cu siguranta ca trebuie sa existe ceva demn de dezbatut in faptul ca in Marea Britanie opereaza vreo 80 de tribunale care aplica sharia in spatele usilor inchise?
Pentru ca abia daca refuzi – in numele tolerantei, deschiderii si dreptului la diferenta, desigur – legitimitatea unor teme, abia atunci poate fi invocat extremismul. Mai precis, acuzatia de extremism se intoarce impotriva celor care ii refuza lui Aligica dreptul la a vorbi deschis despre probleme reale ale societatii occidentale.
.jpg)
