Interesul public vs. `interesul publicului`. Cenzură la TVR

Pe aceeași temă

Joi, 22 mai, Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România (AZIR) şi Grupul pentru Dialog Social (GDS) au organizat dezbaterea cu tema Interesul public vs. „interesul publicului“. Cenzură la TVR, moderată de Andrei Cornea. Publicăm în continuare fragmente din această dezbatere.

ANDREI CORNEA (GDS):

Vrem să vorbim despre cenzura la Televiziunea Română, pornind de la un episod pe care vi-l va relata d-na Brîndușa Armanca. Trebuie să vă citesc o scrisoare trimisă de Televiziunea Română. Sigur că i-am invitat și pe dânșii - director general, d-l Stelian Tănase, sau pe cine poate să-i țină locul -, dar în ultimă instanță ei ne-au trimis următorul document: „Televiziunea Română a primit invitația de a participa la dezbaterea cu tema Interesul public vs. «interesul publicului». Cenzură la TVR, pe care o organizați joi, 22 mai 2014, la sediul GDS. Televiziunea Română este o instituție media în care cenzura nu este un mod de lucru. Or, în titlul dezbaterii dvs. apare formularea «cenzură la TVR» ca o certitudine, fapt care nu caracterizează activitatea teritorială a TVR. Prin urmare, considerăm inoportună prezența TVR la o dezbatere care asociază cenzura cu statutul și practicile Televiziunii publice din România. Dacă sunt întrebări punctuale legate de anumite teme vehiculate în presă, vă stăm la dispoziție cu toate precizările posibile“.

Noi, organizatorii, am considerat că e vorba de un caz de cenzură, ceea ce nu înseamnă că părerea noastră trebuie adoptată de întreg universul. Era posibilitatea dânșilor să se apere și să o combată, tocmai de aceea i-am și invitat. N-au binevoit să o facă și cred că e o mare greșeală să procedezi în felul ăsta. Totuși, TVR este un post public, nu un post privat. Acest post trăiește din taxa care se plătește împreună cu curentul electric, plus din alocația bugetară, și avem dreptul, în calitate de cetățeni, și nu neapărat de „gedesiști“, „băsiști“ sau ce om fi, să aflăm un punct de vedere al dânșilor. Dacă ne răspund în felul acesta, înseamnă că ei, de fapt, disprețuiesc orice critică și, în fond, disprețuiesc simpla existență a cetățenilor care au unele nedumeriri.

Teodora Stanciu şi Andrei Cornea

TEODORA STANCIU (AZIR):

Trebuie să reamintesc un document din noiembrie 2010, venit de la Parlamentul European. Este vorba despre misiunea specială (mission particulière) pentru serviciile publice de radio şi televiziune și despre rolul esențial, de prim-plan, pe care îl acordă PE pentru fiecare țară. Așadar, de la misiunea postului public trebuie să pornim discuția noastră, iar AZIR, întrunindu-se acum câtva timp la o altă dezbatere, a considerat că distincția pe care a făcut-o Doina Jela, fondatoarea acestei asociații, între interesul public și interesul publicului este foarte importantă.

Interviul cenzurat

BRÎNDUȘA ARMANCA (senior editor, TVR Timişoara):

Lucrurile se întâmplă așa: se programează ceva după niște proceduri (și procedurile astea în TVR sunt destul de birocratice și greoaie, au o metodă a lor, cu aprobări etc.) și la un moment dat, un șef, de obicei de la vârf, zice: „asta nu intră“. Dacă noi nu sesizăm și nu spunem tare că asta e o formă de cenzură, evident că lucrurile astea așa se vor întâmpla întruna. Concret, iată ce s-a întâmplat cu interviul care i s-au luat președintelui actual al țării. Președintele a venit la Timișoara şi, pentru că era duminică și noi nu aveam direct, am făcut o înregistrare, după care soarta emisiunii n-a mai fost în mâna mea. Această emisiune, ediție specială, trebuia pusă undeva. Redactorul-șef şi directorul de canal de la TVR 3, d-l Bucuroiu, au convenit că o vor da marți, la o oră care trecea de grila televiziunii regionale (noi emitem până la 10 seara). S-a cerut un acord să meargă de la 22 la 23 simultan pe TVR 3 și TVR Timișoara. Nu eram foarte interesată, n-a fost inițiativa mea, TVR 3 are o audiență de zero virgulă ceva, nu era o bătălie de dat. Mă rog, s-au făcut procedurile, s-a transmis materialul la București, pentru că se emitea de acolo pe ambele canale, s-a pornit toată povestea, s-au făcut acte și, cu 40 de minute înainte, marți seara, am fost anunțată că nu mai intră. Am întrebat de ce. Dacă mi s-ar fi dat o explicație, un singur argument că interviul e prost, nu sună bine etc., nu era nicio problemă. Nu mi s-a dat nicio explicație. L-am sunat pe Stelian Tănase imediat ce am aflat, mi-a spus că nu știe nimic, că a fost plecat din țară, că se va interesa, că nu-i vine să creadă. Mai târziu am aflat că, de fapt, fusese acolo. Decizia se ia întotdeauna la vârf. Îl consider un act de cenzură. M-am simțit obligată să-l fac public, nu ca să-i fac scandal lui, nu ca să fac praf Televiziunea Română, ci să apăr bucățica aia de libertate de care e nevoie într-o televiziune publică.

Brînduşa Armanca

GEORGE ORBEAN (fost consilier al PDG al TVR):

Mi-am dat demisia după această întâmplare. Povestea a plecat de la o convenție pe care eu o aveam cu președintele Televiziunii. Primul lucru pe care l-am convenit în legătură cu TVR este că trebuie să intre într-o epocă în care asemenea lucruri nu trebuie să se mai întâmple. Nu vreau să acuz pe nimeni în niciun fel. Cine a luat această decizie, dacă a luat-o, a luat-o pe proprie răspundere, dar din punctul meu de vedere eu nu pot să merg mai departe. Întrebarea pe care mi-am pus-o în seara în care am auzit că s-a întâmplat a fost: ce fac a doua zi? Și singurul lucru care mi-a venit în minte a fost exact ăsta. M-am gândit că nu mai pot face a doua zi nimic din ceea ce îmi propusesem.

RADU F. ALEXANDRU (fost membru al CNA):

Vă reamintesc că, înainte de a fi în cărți pentru a ocupa funcția de PDG, Stelian Tănase a dat o declarație în presă în care spunea că e limpede că cel care va conduce TVR va avea două misiuni în anul electoral în care ne aflăm: europarlamentarele și prezidențialele. Asta era fișa postului pe care Stelian Tănase o anticipa ca obligatorie pentru cel care ar fi acceptat. A fost invitat, a acceptat și din prima clipă nu a făcut decât să urmărească să fie un soldat disciplinat al partidului. Dacă vorbim despre întâmplarea revoltătoare pe care a trăit-o Brîndușa, să nu uităm că, cu puțin timp în urmă, Beatrice Comănescu a primit un telefon din partea PDG Stelian Tănase, care, pe un ton pe care d-na Comănescu nu a vrut să-l reproducă, a ordonat un lucru fără precedent în 24 de ani de televiziune română liberă: întreruperea emisiei. Era vorba de un episod din Moștenirea clandestină, un serial al Monicăi Ghiurco, și Stelian Tănase a dat dispoziție și s-a întrerupt emisia.

Am face o imensă eroare să credem că Stelian Tănase este doar un om care a abuzat de funcție, e un om care nu are spirit managerial, care doar din necunoștință de cauză a condus așa cum a condus Televiziunea. Stelian Tănase a fost numit în CA și mai departe avizat ca PDG de PNL. Între timp s-a produs fracturarea, un Stelian Tănase normal din punct de vedere moral, el față de el însuși, ar fi spus: „mulțumesc, nu“. N-a găsit niciun impediment să facă o vizită la Palatul Victoria, să bată palma și să spună „contați pe mine“ și a dovedit că se poate conta pe el. TVR, așa cum funcționează, este un organ de presă al partidului de guvernământ.

Doza de onestitate

STERE GULEA (fost director al TVR):

Legea televiziunii este nefastă total, politizată incredibil. Nu mai vorbim de Consiliul de Administrație, acolo se duc bătălii în modul cel mai dur. În ciuda acestor nefericiri, cred totuși că situația poate fi puțin ameliorată, dacă există o doză de onestitate. Nu e ușor să conduci o instituție cum e TVR. De multe ori faci lucruri nu atât de grave, precum cele povestite aici, dar faci lucruri pe care nu ai vrea să le faci, trebuie să ai simțul diplomației. Dar ajungi să gândești stricat, te deformezi. Nu știu dacă eu m-am deformat, că n-am stat prea mult - un an şi jumătate. Dar am observat la oameni pentru care am avut și am în continuare mare respect pentru inteligență, care au avut funcții de conducere relativ importante, că deveniseră prea tranzacționiști.

DUMITRU BORȚUN (conferențiar la SNSPA):

Interesul public a fost tema mea de cercetare cu ani în urmă. Primul lucru de care m-am ciocnit când am început să mă ocup de interesul public a fost că în România se folosesc alte noțiuni. Se folosea „interesul național“, care e un măr al discordiei. Când zici „interes național“, fiecare înțelege altceva. Unii voiau să se întoarcă la interbelic, alții la anii ‘60, alții voiau să se întoarcă la Ceaușescu – tot interes național era. Deci, a defini „interes național“ înseamnă să intri într-o metafizică a statului din care nu mai ieși întreg la minte. Alții spun „interes general“. În dreptul constituțional s-a demonstrat de mult că interesul general este o ficțiune până când nu faci un referendum. Și atunci în toată lumea civilizată se folosește conceptul de „interes public“. La jumătatea veacului trecut, Habermas, cel mai important filosof german în viață, definea sfera publică drept acel spațiu între societatea politică și societatea civilă în care au loc dezbateri critic raționale asigurate instituțional cu privire la binele comun. Televiziunea Română este instituție publică nu pentru că trăiește din banii publicului, ci pentru că face parte din sfera publică, adică din instituțiile publice care, prin legea lor de înființare și organizare, sunt orientate spre interesul public, adică spre binele comun, negociat între marii actori ai sferei publice - actori politici, economici și sociali, inclusiv societatea civilă. Produsul vectorial al acestor negocieri se numește interes public, el este conținut în Constituție, în legi și în reglementări interne ale unor instituții publice, cum e cazul Televiziunii. Din păcate, noi n-am avut niciodată o televiziune publică. Înainte de revoluție era o extensie a Secției de propagandă a Comitetului Central, iar după revoluție a fost întotdeauna un departament al guvernului. N-a fost niciodată pusă în slujba interesului public, adică a binelui comun.

ANDREI CORNEA:

Televiziunea publică a avut multe dificultăți, s-a abătut de la idealurile pe care ar fi trebuit să le aibă, dar totuși sunt niște diferențe și ar fi foarte eronat să spunem că întotdeauna a fost la fel. Au fost momente mai bune și mai rele, ceea ce arată că aceleași legi, proaste sau discutabile sau deficitare, au putut fi utilizate ceva mai bine și cu mai multă responsabilitate sau, dimpotrivă, au putut fi utilizate mai rău. Noi ne facem iluzii dacă credem că este suficient să schimbăm legi. Este foarte important să punem și niște oameni.

Ce (nu) face CNA

NARCISA IORGA (membru al CNA):

Garantul interesului public, care este CNA, ce face în situația despre care vorbim azi? Nimic. Am avut două chestiuni în mai puțin de patru luni. Primul a fost protocolul de colaborare, practic de cedare a responsabilității editoriale a canalului TVR 3 către Ministerul Agriculturii. Am solicitat CNA să discute acest protocol, pentru că era evident o cedare de responsabilitate editorială nu doar a canalului TVR 3, a întregii logistici și a tuturor canalelor Televiziunii publice. Bineînțeles, CNA, o instituție democratică, a votat în majoritate că nu ne interesează. A trebuit să ne adresăm parlamentului. Cred că a fost o conjunctură favorabilă acestei situații, că s-a întâmplat să-și dea demisia d-l Săftoiu și atunci s-a reziliat acest contract, pentru că, altfel, era valabil și azi. Cazul doi: Monica Ghiurco – Moștenirea clandestină. Nu discut despre conținutul acelui documentar, discut despre gestul de cenzurare a lui, care e clasic: în timpul emisiei se oprește difuzarea. E foarte important de spus că e pentru prima oară când se întâmplă, după 24 de ani. Vorbeam că a fost tot timpul Televiziunea publică într-o situație de dependență, dar niciodată așa. Ce a făcut CNA, garantul interesului public, în cazul al doilea? La fel, s-a făcut că plouă. Ba dimpotrivă, a sugerat conducerii TVR să spună că a dispărut caseta martor. Dar mai conta acea casetă martor, după ce însuși președintele Stelian Tănase recunoscuse că da, a oprit-o pentru că nu i-a plăcut? Iarăși o conjunctură favorabilă, când PNL a ieșit din USL, a făcut ca în CNA să se discute și să se dea o amendă.

CNA are de o săptămână autosesizarea mea pe cazul „Brîndușa Armanca – Cenzura la TVR 3“ și, din nou, nu se discută nimic. De aceea eu am fost foarte fericită când ați pus această problemă în dezbatere publică. Am cerut grila TVR 3 care a fost aprobată acum puțin timp de către CNA. Am pornit de la declarația d-lui Bucuroiu, conform căreia nu era programat acest interviu pe TVR 3 și că totul a decurs conform acestei grile, că era foarte complicat să anunțe CNA că schimbă grila. Știm cu toții că edițiile speciale nu necesită niciun fel de aprobare, pentru că altfel CNA ar sta tot timpul să aprobe breaking news-uri. Deci, e o minciună. Grila TVR 3 marți, la ora 21.30: dincolo de sport, transmisiune de la Cluj, de la 22.30, Vest exclusiv, reluare de la Timișoara. Ce a avut în emisie TVR 3 în ziua respectivă? A inversat Timișoara cu Clujul, tocmai ca să facă loc acestui interviu, altfel nu se explică de ce ar fi inversat o emisiune de sport cu una în reluare. N-avea nicio logică. Au făcut loc în grilă pentru acest interviu, după care s-au răzgândit. Deci este plauzibilă varianta d-nei Armanca. Astăzi înțeleg că, la CNA, TVR 3 ar fi trimis o poziție publică spunând că d-na Armanca a decis să promoveze acest interviu fără niciun acord. Spotul de autopromovare l-am văzut pe site-ul TVR, că se anunță difuzarea simultană la TVR 3 și TVR Timișoara, deci, dacă e pe site-ul instituției publice înseamnă că e asumat de Televiziunea publică. Deci, dacă a fost realizat fără aprobarea TVR 3 acest spot, cum a fost publicat pe site? Cum a fost posibil ca în Jurnalul de seară al TVR Timișoara, la ora 18.30, estimez eu, să se anunțe difuzarea interviului simultan pe postul autor al interviului, adică TVR Timișoara, și TVR 3? E posibil să se întâmple asta numai din dorința d-nei Armanca? Mi-e greu să cred. De ce TVR Timișoara a schimbat ora de difuzare a ediției speciale a emisiunii Totul la vedere, dacă nu pentru a face posibil să fie transmis simultan și pe TVR 3?

DAN GRIGORE (fost membru al CNA):

Nu vreau să-mi mai exprim deziluzia față de postura în care se pune Stelian Tănase, pe care îl cunosc din ‘90 ca pe un ziarist de foarte bună condiție, ca pe un intelectual liberal, cu prestații publice în sensul acesta foarte consistente și pertinente. Şi iată o practică pe care nu aș fi bănuit-o posibilă și care mă duce la o mai veche constatare a mea, și anume că rezistența materialului uman în România la sfera publică și la sfera politică în special este foarte redusă.

M-am uitat pe toate posturile cum s-a transmis vizita vicepreședintelui Biden. Canalul 1 al Televiziunii publice, la ora la care toate posturile celelalte de știri făceau totuși o prestație de interes public, dădea muzică populară, reluări, o mare parte din zi. Deci s-a consumat acest eveniment de maximă importanță nu numai pentru România, ci pentru zona asta în care trăim, cu repercusiuni asupra destinelor noastre în anii ce vin, şi Televiziunea publică, la care noi suntem părtași prin taxele pe care le plătim, prin interesele pe care le avem, ca membri ai societății, nu a catadicsit să transmită nimic. Dacă e nevoie să mai argumenteze cineva că este o cenzură absolută în TVR, nu cred că alt caz poate să fie mai expresiv decât acesta. În această zi în care s-a întâmplat acest eveniment, Televiziunea publică dormea pur și simplu.

Presiunea insolvenţei

VALENTIN JUCAN (membru al CNA):

Dincolo de presiunea politică la care este supusă Televiziunea publică, dincolo de incapacitatea CNA de a lua o hotărâre față de astfel de evenimente, există și o presiune pe care probabil că mulți dintre dvs. o cunosc, presiunea insolvenței. Nu se poate să nu o spun, atât timp cât știu cu claritate persoana care deja își freacă mâinile și se pregătește să intre în Televiziunea publică pe post de lichidator. Nu se poate să nu spun și să nu constat neîncrederea tot mai mare a publicului în postul național de televiziune din cauza acestor dispute, din cauza acestor presiuni care nu fac decât să reducă din puterea pe care o avea Televiziunea publică în calitate de instituție publică, în calitate de reper al acestei națiuni, în calitate de instituție strategică a României. În momentul în care trag un semnal de alarmă și vorbesc despre intrarea în insolvență și de fapt despre dezmembrarea postului public de televiziune și a Radioului, între politicieni și moguli de presă, persoane publice care au un rol activ în a dezvolta idei despre audiovizual îmi replică: „ce mă interesează pe mine postul public de televiziune? Și așa e o gaură neagră, n-avem nevoie de așa ceva“. Păi, dacă n-avem nevoie de Televiziunea publică și dacă cu atâta ușurință în spațiul public se propagă ideea că nu avem nevoie de TVR sau de Radioul public, mă îngrozesc, pentru că asta înseamnă că nu mai există piatră de temelie în jurnalismul din România. Cine rămâne? Vreo televiziune dintre cele private? Nicio televiziune dintre cele private nu are ca rol principal acela pe care îl are o televiziune publică, ele nu sunt obligate să facă nimic. Nu doresc să fac comparație între televiziuni, dar cred că, în acest moment, mai mult ca niciodată, postul public de televiziune și Radioul au nevoie de scut, pentru că nu vor mai exista mult în acest fel. Pentru că, dacă nu salvăm TVR, nu avem nicio șansă, nici noi, ca instituție, CNA, să ne luăm un reper în audiovizual și nu avem nicio șansă să impunem celorlalte televiziuni un minim de bun-simț, de moralitate și jurnalism, atât timp cât TVR nu poate să se reclădească. De aceea vă solicit un scut pentru a proteja TVR.

ANDREEA PORA (revista 22):

De 25 de ani eu nu aud decât aceleași lucruri: trebuie o altă lege. S-a dovedit că este un fiasco și n-ați schimbat nimic. Fiecare partid când vine, cu nuanțele de rigoare, încearcă să-și aservească în diverse grade Televiziunea publică. Deci vorbim de 25 de ani în același borcan. Cred că aici au fost nu știu câte dezbateri pe exact aceleași teme, cu exact aceleași idei. Mulți dintre noi ne-am întâlnit și știm care este situația, s-au vehiculat diverse idei și nimic. Și atunci, ajung să cred că ceea ce nu s-a întâmplat în 25 de ani niciodată - poate că nici nu a fost oferită ca soluție - este o reacție a oamenilor din Televiziune. Eu în 25 de ani n-am văzut o grevă în Televiziune, n-am văzut un protest serios al oamenilor, al ziariștilor din Televiziune, o ieșire în stradă, o întrerupere a lucrului. Că atunci ar vedea toată țara, atunci ar fi un clopoțel care ar suna, măcar pentru 24 sau 48 de ore, și cineva ar trebui să facă ceva. Eu când spun grevă nu mă refer la un om care intră în greva foamei sau care vine în balconul parlamentului și se aruncă în gol. Eu vorbesc de o solidarizare, de o acțiune de masă, o acțiune a angajaților.

ROVINA SURUGIU (membru în CA al TVR):

Există de la Comisia de etică și arbitraj o sesizare către CA cu privire la emisiunea Moștenirea clandestină. Am încercat, împreună cu colegul Radu Carp, să introducem această decizie pe ordinea de zi a CA. Oricum, acolo se va trece foarte repede, dar măcar să existe o discuție, pentru că noi suntem obligați să avem o astfel de discuție. Nu am reușit să o aducem pe ordinea de zi, nu am mai avut încă două voturi ca să putem să o punem pe ordinea de zi. Am încercat să aducem alte lucruri în discuție pe ordinea de zi, pentru că în acest moment, chiar politizat cum este, CA nu este un consiliu de administrație complet. În primul rând, suntem în următoarea situație. D-l Stelian Tănase este director general interimar. Noi avem parlament, parlamentul funcționează. Pe 20 iunie, d-lui Stelian Tănase, care este membru în CA, îi expiră mandatul de director general interimar. Cine are interesul ca o televiziune așa de importantă să nu fie condusă de un PDG care are nu doar un mandat dat de parlament, ci şi puteri foarte mari asupra Televiziunii? D-l Stelian Tănase are un mandat dat de parlament, cu puteri restrânse. Ne apropiem cu pași repezi de 20 iunie. Uneori mă gândesc și la situația d-lui Stelian Tănase. Eu îl apreciez pe dumnealui, în ciuda faptului că mi s-a părut că ezită în anumite situații, dar în problema insolvenței n-a ezitat să iasă public cu această informație. În acest moment, pe lângă această problemă legată de Stelian Tănase, îmi dau seama că ezită și pentru că postura lui este una dificilă.

Problema cea mai importantă sunt reprezentanții salariaților. Este ceea ce încercăm din răsputeri să introducem pe ordinea de zi. Tuturor li se spune că reprezentanții salariaților sunt prevăzuți în lege, e adevărat, dar este problema parlamentului să-i numească. Or, nu, problema este la noi, în interior. Avem o hotărâre de Comitet Director care ne explică nouă cum ar trebui făcut CA. Și noi nu putem în acest moment să anulăm această hotărâre de Comitet Director. Această hotărâre este o piedică în calea constiturii de CA complet. Pentru că, oricât de politizat ar fi, cu toate vocile acolo, lucrurile s-ar desfășura altfel. Dacă am fi avut Consiliul complet, atunci puteam să auzim și care este opinia salariaților, dar nu a celor care sunt trimiși de partidele politice acolo, ci opinia salariaților care au în spate voturile a cel puțin 7-800 de oameni din TVR.

Vreau să mai povestesc ceva apropo de întreruperea emisiei. Vă duc cu gândul în data de 2 august 2012, când la Olimpiada de Vară evolua la bârnă gimnasta Larisa Iordache, la individual compus. Emisia se întrerupe brusc, se dă legătura la Președinție, de unde vorbește președintele interimar Crin Antonescu. În acel moment, toată audiența noastră, pentru că eram lideri de audiență și era în timpul zilei, s-a dus. În 5 minute, am pierdut toți telespectatorii de pe TVR 1. Problema este că, din cauza politizării, pierdem din punct de vedere economic. Dacă pierdem economic, cum putem proteja interesul public? În acest moment, amenințată fiind de insolvență, cu ANAF care bate la ușă în fiecare zi, Televiziunea poate să-și facă misiunea publică?

Lipsa de solidaritate

CORNEL MIHALACHE (regizor, TVR):

Eu am 17 ani de TVR, am schimbat de la d-l Stere Gulea, Hadgi-Culea, Tudor Giurgiu, Alexandru Sassu, Valentin Nicolau, Claudiu Săftoiu, Stelian Tănase. Eu nu m-am schimbat și pe cei din jurul meu îi cunosc, nu s-au schimbat, noi suntem la fel. Nu suntem cu vreun partid, nu suntem cu vreun sindicat, nu suntem decât cu ce avem noi aici. Nu judecați Televiziunea ca un conglomerat.

MIHAI RĂDULESCU (jurnalist, TVR):

Este evident că nu există masă critică în interiorul Televiziunii pentru reformarea instituției și îndreptarea ei către slujirea interesului public. Există însă atitudini individuale și au fost văzute de-a lungul timpului. Fiecare răspunde la abuz după propria conștiință. Observ că nici societatea civilă nu poate face foarte mult pentru îndreptarea Televiziunii pe făgașul normal.

Discutăm de atâția ani despre derapajele politice și economice. Aici aș vrea să aduc un accent, se vorbește poate prea mult despre derapaje sau interes politic. Să știți că din ce în ce mai mult este un interes economic, de afaceri, de clan. Interesul politic este doar un pretext pentru a satisface interesul imediat extrem de meschin, a-ți aduce prietenii, amantele.

ADRIAN MOISE (membru în CA al Radiodifuziunii Române):

În 27 martie 2013, la Parlamentul European, a avut loc o dezbatere privind MCV și acolo am avut curajul să spun că Radioul și Televiziunea publică sunt instituții la îndemâna politicului și că toate persoanele care sunt numite, cel puțin la nivel de CA, sunt numiri politice, în afară de cei doi reprezentanți ai salariaților, care sunt aleși prin vot secret.

Acum doi ani, îi spuneam premierului Ponta și președintelui PSD de atunci să nu creeze Compania Română de Presă, aceasta era denumirea pentru Radio, Televiziune și Agerpres. Această idee se dorește - în 20 iunie expiră mandatul d-lui Tănase, expiră mandatul și la Radio al CA în 28 iunie - și cu insolvența este o strânsă legătură.

ANDREI CORNEA:

Din păcate, noi știm că lipsa de solidaritate este marea problemă a societății românești, în general. Ne amintim episoade recente cu intelectuali care au fost batjocoriți de anumite posturi și scrisori de solidaritate care au strâns 1.000-3.000 de semnături, ne amintim de ce am făcut noi aici, am pornit cu plagiatul premierului și am strâns vreo 4.000 de semnături, ceea ce e extrem de puțin. Într-o altfel de țară s-ar fi strâns poate 100.000 de semnături. Dar oricât am vrea noi să explicăm lucrurile, gândiți-vă că cei care semnau petiția cu Pleșu nu aveau nicio problemă, nu riscau nimic, în timp ce, în Televiziune, oamenii ăia pot să fie sancționați.

Pagini realizate de RĂZVAN BRĂILEANU