Lupta împotriva corupției versus „țara procurorilor“

ANDREI OIŞTEANU (GDS):

Câteodată, valoarea unui premiu se mă­soară în suma de bani pe care o primeşte laureatul. Nu este cazul de faţă. Mai mult decât o diplomă şi un buchet de flori nu pu­tem oferi. Nici nu ne-am propus. Une­ori, valoarea simbolică a unui premiu este mai mare decât valoarea sa materială. Ea e dată, pe de-o parte, de valoarea ju­riu­lui. În cazul nostru, juriul e format chiar din membrii GDS, care au votat la sfârşitul ­lui 2014 noul beneficiar al Premiului GDS. De regulă, sunt mai mulţi propuşi şi e o com­pe­tiţie acerbă. De data aceasta, în mod ex­cepţional, premiul a fost acordat în una­ni­mitate de voturi. A fost vorba de un con­sens, având în vedere sprijinul cons­tant pe care GDS l-a acordat luptei anti­co­rupţie.

Pe de altă parte, valoarea premiului poate fi dată şi de valoarea laureaţilor anteriori. Iată câteva nume de personalităţi şi or­ga­nizaţii care au primit Premiul GDS: Ale­xan­dru Zub, Doina Cornea, Coen Stork, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, Andrei Pleşu, Andrei Ursu, Mihai Şora, Asociaţia „15 no­iembrie 1987, Braşov“, Monica Macovei, Ni­cuşor Dan (Asociaţia „Salvaţi Bu­cu­reş­tiul“), Societatea „Timişoara“, Raed Ara­fat, Daniel Morar, Dan Tăpălagă, Germina Nagâţ (CNSAS) ş.a. Sunt oameni şi aso­ciaţii care, prin probitatea lor profesională şi prin poziţia lor civică, au urnit so­cie­tatea românească de unde a rămas în­ţe­pe­nită în decembrie 1989 şi care au par­ti­ci­pat activ la democratizarea României, la promovarea toleranţei, a domniei legii şi a statului de drept.

Premiul GDS pe 2014 e însoţit de un Lau­datio, din care selectez câteva frag­mente:

„În 2013, ca urmare a unuia dintre cele mai delicate momente prin care a trecut sistemul judiciar românesc în ultimul de­ceniu, Laura Codruţa Kövesi a fost nu­mi­tă procuror-şef al DNA. A fost atunci un mo­ment de cumpănă, când unii s-au te­mut că lupta anticorupţie va fi com­pro­mi­să, ca urmare a anumitor evoluţii po­li­tice şi electorale. Anii 2012 şi 2013 au pus la grea încercare statul de drept, care, spre bucuria noastră, nu s-a dovedit a fi chiar atât de fragil. Activitatea d-nei Kö­vesi în fruntea parchetelor româneşti a avut o contribuţie foarte importantă în acest sens. Foarte repede şi fără să ezite, având de partea sa legea şi susţinerea ma­jorităţii oneste a cetăţenilor României, d-na Laura Codruţa Kövesi a dovedit nu numai că lupta anticorupţie continuă, dar se desfăşoară cu şi mai mare in­ten­sitate şi eficienţă. Astăzi, la doi ani după numirea d-nei Kövesi în fruntea DNA, ins­tituţia şi-a reconfirmat din plin ca­li­tatea de forţă a binelui în societatea ro­mânească. Iar rata de peste 90% con­dam­nări decise definitiv de instanţe, ca ur­ma­re a rechizitoriilor DNA, confirmă pro­fesionalismul şi eficienţa instituţiei. În­tr-un portret antologic pe care un jur­na­list de la New York Times l-a făcut d-nei Kövesi acum trei luni, se spunea că în această doamnă mai degrabă tă­cu­tă mulţi văd un cutremur. GDS vede însă altceva: o speranţă împlinită. DNA îşi în­de­pli­neşte misiunea cu succes, nu doar ra­por­tat la ceea ce are de făcut în cadrul sis­temului judiciar românesc, ci şi ra­por­tat la aspiraţiile întregii societăţi ro­mâ­neşti. Nu în ultimul rând, d-na Kövesi me­rită felicitările noastre pentru forţa personală de care dă dovadă, rezistând cu se­ni­nă­tate şi discreţie unor presiuni for­mi­da­bile şi unor linşaje mediatice fu­ri­bunde. GDS acordă Premiul pe anul 2014 d-­nei Laura Codruţa Kövesi, îm­preună cu res­pectul şi solidaritatea mem­brilor săi“.

Am scris pe Diplomă următoarele cuvinte:

„Premiul GDS pe anul 2014 se acordă doamnei Laura Codruţa Kövesi, pro­cu­ror-şef al DNA, pentru că, prin întreaga sa activitate, a dovedit că statul de drept este posibil în România şi că lupta îm­po­triva corupţiei nu este doar un vis. Pre­miul se acordă şi pentru contribuţia in­directă, dar decisivă pe care probitatea pro­fesională a Laurei Codruţa Kövesi a adus-o la sporirea clarităţii morale în so­cietatea românească“.

Suntem imuni la încercări de decredibilizare

LAURA CODRUŢA KÖVESI (procuror-şef al DNA):

Vă mulţumesc din suflet pentru acest pre­miu, sunt foarte onorată. În acelaşi timp, cred că acest premiu nu mi se datorează doar mie, ci se datorează şi celor doi co­legi cu care sunt azi aici, d-l Călin Nistor şi d-l Marius Iacob, procurori-şef adjuncţi împreună cu care formăm echipa ma­na­ge­ri­ală a DNA. În egală măsură, acest pre­miu revine fiecărui coleg din DNA. Pâ­nă la urmă, DNA nu este un om, ci o ins­ti­tu­ţie matură, profesionistă, în care lu­crează oameni care chiar cred în sim­bo­luri.

Aţi spus că premiul acesta nu constă într-o sumă de bani. Nici noi nu suntem oameni care credem în recompense financiare. Avem doar acea mulţumire sufletească că facem ceea ce este stabilit prin lege. Rolul meu şi al celorlalţi doi colegi cu care con­ducem instituţia este doar să imprimăm o strategie, să fixăm nişte priorităţi, însă re­zultatele DNA sunt obţinute prin munca tu­turor colegilor şi acest premiu este al lor.

Din punct de vedere al calităţii procesuale, nu există noţiunea de „denunţător“. Un de­nunţ reprezintă un mod de sesizare a unui organ judiciar. Dacă o persoană se pre­zintă la DNA şi spune că doreşte să facă un denunţ pentru că ştie despre co­mi­terea unei fapte de corupţie, întocmeşte un denunţ care, el însuşi, constituie doar un mod de sesizare. Pe baza acelui de­nunţ, un procuror poate să deschidă o in­vestigaţie. Atât. Denunţul echivalează cu orice sesizare care ne vine de la o ins­ti­tu­ţie publică, de la corpul de control al unui ministru, de la o persoană fizică în ge­ne­ral. Nu există niciun dosar în DNA care să fie soluţionat doar pe baza unui denunţ. Acest denunţ trebuie coroborat în­tot­dea­una cu mijloace de probă: declaraţii de martor, constatări, expertize, înregistrări ale comunicaţiilor.

Aş face un pic diferenţierea între denunţ şi recunoaşterea faptei. Sunt inculpaţi ca­re, spre exemplu, sunt învinuiţi sau se iau măsuri procedurale, sunt arestaţi pre­ven­tiv, pot să vină în faţa procurorului şi să-şi recunoască faptele. Şi acest lucru nu-l fac pentru că procurorul le oferă avantaje, ci pentru că legea prevede două chestiuni extrem de importante: 1) o persoană care recunoaşte o faptă de corupţie, facilitează ancheta şi colaborează cu organele de an­chetă poate beneficia de reducerea la ju­mătate a pedepsei; 2) mai există posi­bi­li­ta­tea ca, atunci când recunoaşte la primul termen faptele pe care este suspectat că le-a săvârşit, să i se reducă pedeapsa cu o treime. În condiţiile în care avem un nou Cod Penal şi un nou Cod de Procedură Pe­nală, care schimbă puţin regulile jocului - şi am văzut în ultima perioadă o con­dam­nare pentru mai multe fapte de corupţie de 22 de ani închisoare cu executare (mai mult decât poţi primi pentru o faptă de omor) -, sigur că fiecare inculpat se gân­deşte la beneficiul pe care i-l poate oferi legea, şi nu procurorul, şi atunci poate să recunoască faptele pe care le-a săvârşit. În foarte multe dintre dosarele în care au existat discuţii publice că s-au făcut de­nunţuri, de fapt nu sunt denunţuri, sunt recunoaşteri ale propriilor fapte pe care persoana respectivă le-a comis. Categoric, nu ne întemeiem niciodată probatoriul doar pe aceste declaraţii. De fiecare dată când o persoană face un denunţ, prima în­trebare a procurorului este: cum am putea dovedi? Sunt persoane care se prezintă în DNA şi fac denunţuri şi pun la dispoziţia procurorilor o înregistrare ambientală, de exemplu, a propriilor comunicaţii sau aduc documente. Important de precizat e că o re­cunoaştere a unui inculpat în cadrul unei anchete este totuşi o probă pe care o pre­ve­de CPP şi este foarte important să o obţii.

Se vorbeşte despre „patria procurorilor“. Mă îndoiesc că este aşa. Raportul de ac­ti­vitate al Ministerului Public ne arată că în România sunt 7.144 de arestaţi, din care doar 155 de arestaţi sunt ai DNA. Deci avem 7.000 de arestaţi pentru alte fapte şi 155 pentru fapte de corupţie. Cred că acest „zgomot de cătuşe“ despre care se vor­beşte este vizibil din două motive: 1) ca­litatea persoanelor pe care le investigăm - şi aici nu alegem noi persoanele, ci legea ne obligă ca pe anumite persoane să le in­ves­tigăm; 2) lipsa unor investigaţii de că­tre alte structuri de Parchet. Dacă, în fie­ca­re zi, toate unităţile de Parchet din Ro­mânia ar avea acţiuni, probabil că DNA nu ar mai fi aşa de vizibil.

Arestarea preventivă şi pericolul restauraţiei

RODICA CULCER (GDS):

Aveţi un răspuns pentru toţi cei care spun că nu trebuia să cereţi arestarea celor care sunt acum după gratii? Se vorbeşte tot mai mult despre faptul că sunt prea multe cereri de arestare, că nu arestul este sta­rea normală şi că oamenii trebuie cercetaţi în libertate.

Apoi, asistăm la un fel de teatru absurd în care, la toate televiziunile, oamenii politici şi moderatorii lor vorbesc în continuare despre „republica procurorilor“. Eu per­cep asta ca pe o tentativă de restauraţie din partea oa­menilor politici, sprijiniţi de mass-me­dia. Vă îngrijorează această ten­tativă de restauraţie?

LAURA CODRUŢA KÖVESI:

Nu cerem arestarea fiindcă vrem noi, ci pentru că sunt întrunite condiţiile pre­vă­zute în lege. Sunt nişte criterii foarte clare prevăzute în CPP şi, atunci când sunt în­deplinite, solicităm arestarea preventivă. Nu în toate dosarele DNA cerem arestarea preventivă. Un specific al dosarelor DNA este, cum ziceam anterior, şi calitatea per­soanelor pe care le investigăm – persoane care deţin funcţii publice, de multe ori funcţii importante în stat, care sunt şi modele pentru societate şi atunci sigur că şi acest lucru atârnă destul de greu în mo­mentul în care solicităm arestarea pre­ven­tivă. În anii anteriori vorbeam de obiect al infracţiunii de mită de 10-15.000 de euro, acum vorbim de infracţiuni care au ca obiect mita de un milion de euro, pre­ju­dicii de zeci sau chiar de sute de milioane de euro. Sigur că în aceste situaţii, având în vedere prejudiciile cauzate sau obiectul mitei şi importanţa funcţiei pe care o de­ţi­ne persoana respectivă, se impune de mul­te ori să solicităm arestarea preventivă.

Aspect din timpul dezbaterii.

LAURA CODRUŢA KÖVESI:

Există un singur criteriu după care ne ghidăm şi acest criteriu este prevăzut în lege. Cel care denunţă o faptă de corupţie îna­inte ca DNA sau un alt organ judiciar să cunoască despre săvârşirea acelei fapte este apărat de pedeapsă, prin lege. Cel mai des întâlnită este situaţia persoanelor care fac acest denunţ după ce organul ju­diciar este deja sesizat. Atunci beneficiază de o reducere la jumătate a limitelor de pe­deapsă. Deci toate aceste persoane sunt tri­mise în judecată, sunt condamnate, sin­gurul beneficiu este că pedeapsa lor se re­duce la jumătate. Sunt mulţi denunţători care au stat în arest şi care au primit pe­depse. Procurorul nu poate promite ceva pentru care nu are competenţă. Nu veţi găsi nici un procuror DNA care să spună: denunţă-l pe X şi vei fi liber, pentru că nu procurorul decide arestarea, asta decide instanţa de judecată.

Colaborarea DNA cu SRI

VLAD ALEXANDRESCU (GDS):

Ce constatăm noi astăzi, când dăm pre­miul d-nei Kövesi? Că SRI şi-a schimbat şeful şi suntem curioşi să vedem care va fi mai departe colaborarea între DNA şi SRI, suntem foarte îngrijoraţi ca SRI să nu-şi „păzească“ secretele şi suntem, pe de altă parte, foarte îngrijoraţi că această mini­re­voluţie care a condus la alegerile din no­iem­brie s-ar putea să se fi terminat într-un fel de împreunare veselă a membrilor par­lamentului, care au aceleaşi interes, in­diferent de partid: să protejeze secretele. D-nă Kövesi, ca laureată a acestui premiu, sunteţi speranţa noastră că secretele nu vor fi protejate mai departe, că nu va exis­ta o impunitate parlamentară pentru fără­delegile de corupţie, că nu va exista o pro­tecţie mafiotă între foştii şi actualii mi­niştri şi membri ai parlamentului şi că se­cretele din serviciile române de informaţii vor circula în continuare către orga­nis­me­le de investigaţie ale statului. Aveţi o spe­ranţă bună în acest sens?

LAURA CODRUŢA KÖVESI:

Am avut şi avem o colaborare foarte bună cu SRI şi sper să o avem şi în viitor. Pot doar să vă spun că numărul dosarelor care se bazează pe sesizări de la SRI sunt mai puţine faţă de cele, de exemplu, de acum cinci ani. În schimb, a crescut procentul do­sarelor deschise ca urmare a sesizărilor venite de la cetăţeni. În 2014, spre exem­plu, am deschis cu 75% mai multe dosare din sesizări venite de la cetăţeni. O scă­dere a acestor sesizări venite din oficiu poa­te fi explicată prin aceea că a crescut în­cre­de­rea în DNA şi oamenii vin direct către noi şi depun date şi informaţii. În al doilea rând, mare parte din sesizările pe care le-am primit de la serviciile de in­formaţii au fost bune şi am ajuns la fi­nalitate.

În ce priveşte activitatea DNA, vă asigur că vom continua ca şi până acum. În ultimii doi ani (la fel cum a fost şi înainte, dar eu pot să comentez doar ceea ce am fă­cut noi în calitatea pe care o avem acum) am ales dosare în funcţie de unele criterii: în primul rând, termenul de prescripţie, pentru că în mai 2013 am găsit peste 200 de dosare care aveau vechime între 4-8 ani, erau 12 dosare mai vechi de 8 ani, deci acesta a fost primul criteriu – să scoa­tem dosarele vechi. Al doilea criteriu este să scoatem dosarele în care sunt prejudicii mari sau să evităm producerea unor pre­judicii, cum a fost în dosarul în care erau retrocedate hectare întregi şi exista riscul ca statul să fie prejudiciat sau un alt dosar care avea ca obiect o licitaţie publică de 105 milioane euro şi riscam ca statul să fie prejudiciat. Iar al treilea criteriu vizează func­ţia pe care o deţine cel pe care îl cer­cetăm şi care, prin continuarea atribuţiilor în acelaşi fel, poate prejudicia statul sau poate să aducă atingere intereselor sta­tu­lui. Nu folosim alte criterii. De aceea în ac­tivitatea noastră au fost investigaţi poli­ti­cieni din toate partidele, nu cred că pu­tem fi acuzaţi că am luat numai dintr-o parte sau din alta. Poate de multe ori se creează suspiciuni privind activitatea noas­tră, dacă vorbim de momentul în care se intervine. Unii ne întreabă: de ce acum, de ce nu aţi făcut acum un an, de ce n-aţi făcut peste un an? Momentul în care se in­tervine depinde foarte mult de probatoriul care se administrează şi de specificul spe­ţei. Ni­ciodată un procuror, în momentul în care înregistrează un dosar, n-o să vă poată da un termen fix – într-o lună, un an dau doi ani termin acest dosar. Poate şi de aici se nasc foarte multe discuţii.

LAURA CODRUŢA KÖVESI:

Am să vă răspund cu ceea ce mi-a spus un jurnalist: „clădirea e a ta, trotuarul e al nostru“. Ceea ce se întâmplă în in­te­riorul DNA pot să gestionez. Noi niciodată nu anunţăm public că X vine la audiere. Sunt foarte multe persoane publice care, înainte de a veni la DNA, postează pe Fa­cebook, dau mesaje la jurnalişti, spun: urmează să fiu citat la DNA. Intrarea în DNA se face printr-un singur loc, pentru că e o singură stradă, nu putem să o blo­căm. Am avut situaţii când au fost che­mate anumite persoane publice şi jur­na­liştii s-au urcat cu scara pe clădirea DNA să filmeze în curte... Apoi, nu toţi cei care vin în DNA sunt arestaţi. Dacă vine o per­soană citată ca martor, nu pot să o urc în­tr-o dubă şi să o bag în curte.

Oamenilor cinstiţi nu le e teamă se semneze documente legale

ANDREEA PORA (GDS):

Mai este o teorie care circulă în această cam­panie de manipulare şi despre care cred că îşi va arăta efectele negative într-un interval mediu de timp, aşa cum şi-au mai arătat şi alte campanii. Este vorba despre această teorie că în „ţara pro­cu­rorilor“ nimic nu mai mişcă. Toată lumea tremură de frică şi nu mai semnează ni­mic, licitaţiile sunt blocate, investitorii sunt alungaţi de „nenorociţii“ de pro­cu­rori, businessul s-a dus şi el pe apa Sâm­betei, deci este o adevărată nenorocire.

După opinia mea, nu cred că supra­me­dia­tizarea dăunează grav sănătăţii DNA. Pen­tru că avem precedentul PNA din timpul faimoşilor domni Botoş şi Amărie, când tăcerea şi inactivitatea nu au dus la nimic. Cred că populaţia a devenit sensibilă la me­diatizare. Sigur, uneori ea este în ex­ces, alteori este manipulare sau calomnie pe faţă, cum se întâmplă la Antena 3 sau în alte părţi, dar cred că şi populaţia s-a imunizat, ca dovadă sondajele în care DNA e creditat cu o mare încredere.

LAURA CODRUŢA KÖVESI:

Unui om cinstit nu are de ce să-i fie teamă să semneze un document care este legal. Şi sunt foarte mulţi conducători care sem­nează liniştiţi, ştiind că ceea ce fac este corect, în conformitate cu dispoziţiile le­gale. De foarte multe ori, prin prisma atri­buţiilor, intrăm în contact cu diverse fir­me, dar nu am primit niciodată reclamaţii că investiţiile lor ar fi afectate.

DAN TĂPĂLAGĂ:

În ultima vreme, vedem în mari dosare fapte petrecute cu patru, cu şapte, cu zece ani în urmă (dosarul Microsoft), şi presa se întreabă pe bună dreptate uneori: de ce DNA deschide dosar abia acum? Au existat oameni intangibili, au rămas dosare ne­lu­crate ani la rând în sertar sau pur şi sim­plu nu erau destule informaţii pentru a deschide un dosar?

ANDREI CORNEA (GDS):

De când sunteţi dvs. la DNA aţi fost pre­sată politic să daţi sau să nu daţi drumul unui dosar sau să-l opriţi?

LAURA CODRUŢA KÖVESI:

Sunt foarte multe presiuni, dar din partea politicenilor nu am niciun fel de presiune pentru că nu vorbesc cu ei. Sunt foarte ra­re situaţiile în care vorbesc cu un po­li­ti­cian, exceptând situaţiile de la începutul anului, când anumite persoane care deţin funcţii politice în stat sunt invitate la bi­lanţul DNA, în virtutea cutumei şi a po­zi­ţiei pe care o au. Dar nu avem alte dis­cuţii decât cele în cadru instituţional. Nu cred că îşi permite vreun politician din Ro­mâ­nia să mă sune să-mi spună de ce fac un anumit dosar, în condiţiile în care eu am declarat şi când eram procuror ge­ne­ral, şi înainte că, atunci când cineva mă va suna să facă o presiune asupra mea sau asupra instituţiei, voi face public acest fapt. Deo­camdată nu mi s-a întâmplat.

Presiuni sigur că sunt. Este presiunea vo­lu­mului mare de dosare, presiunea tim­pu­lui, presiuni legate de administrarea pro­ba­toriului. Sunt presiuni care se fac în spa­ţiul public din partea anumitor persoane, mai puţin sau mai mult îndreptăţite, sunt atacuri personale la care trebuie să răs­punzi. Acestea sunt presiuni, dar nu de natură politică şi vă garantez în con­ti­nuare că, atunci când un politician mă va suna şi îmi va cere să fac într-un anumit fel, voi face public acest lucru.

A consemnat RĂZVAN BRĂILEANU

LAURA CODRUŢA KÖVESI:

Sunt mai mulţi factori care contribuie la acest lucru. În primul rând, volumul mare de dosare. În prezent, sunt 5.400 de do­sare care se lucrează de că­tre 80 de oa­meni. Microsoft es­te un singur do­sar. Gândiţi-vă la com­ple­xitatea dosarelor pe care le avem. Mai mult, stocul de dosare e extrem de ma­re şi este preluat din anii an­teriori - în fiecare an înregistrăm mai mul­te dosare decât putem soluţiona. Ca să ter­minăm toa­te dosarele, să fim la zi şi să lu­crăm la cele foarte actuale, ar însemna ca un an să nu mai înregistrăm nimic la DNA. Apoi, sunt fapte reclamate sau sesizate poate la un an sau doi ani după ce ele se comit. De foarte multe ori, în aceste do­sa­re avem anumite probe de administrat, ra­poarte de constatare. Pe dispoziţiile nou­lui CPP, dacă facem un ra­port de cons­ta­tare, la orice cerere tre­buie să aprobăm ex­pertiză. Dacă avem 10 incul­paţi şi am fă­cut un raport de constatare, dacă oricare dintre cei 10 vine şi spune „e obligatoriu să faci expertiză“, trebuie să dispunem ex­pertiză, după care o contestă, vin şi alţi in­culpaţi. De foarte multe ori do­sarele aces­tea care se soluţionează astăzi au fost în­târ­ziate şi din cauza modului în care s-au administrat probele. Sunt situa­ţii în care unele dosare au stat în ne­lu­cra­re, acolo am sesizat CSM şi anumiţi colegi au şi plecat din DNA din acest motiv. Dar, în marea lor majoritate, dosarele depind foarte mult de cum poţi administra pro­batoriul. Dacă ai de audiat 10 martori, tu îi chemi şi nu pot să-ţi vină atunci, îţi vin peste o săp­tă­mână, sau nu-ţi vine ex­per­tiza la ter­me­nul fixat, îţi vine peste două luni, atunci sigur că toată construcţia pro­batorie este un pic întârziată. Mai sunt şi dosare foarte complexe, pe care nu poţi să le soluţionezi într-o lună.

Presiunile asupra DNA