Pe aceeași temă
Luni, 13 mai a.c., la sediul GDS a avut loc o dezbatere in legatura cu situatia manualelor alternative, organizata de catre Asociatia Editorilor din Romania si Asociatia Editurilor cu Profil Pedagogic. Motivele acestei conferinte au fost implicarea Ministerului Educatiei si Cercetarii in mecanismele pietei libere, in cazul manualelor de liceu (al caror numar a fost limitat la 3 pentru fiecare materie), impunerea ilegala de catre MEC a unor preturi nerealiste pentru reeditarile manualelor de gimnaziu (in conditiile in care contractul dintre MEC si edituri stipuleaza ca reeditarile se vor face la pretul aprobat in anul aparitiei, la care se adauga indicele de inflatie) si tendinta de revenire la editura unica de manuale si la monopolul economic si ideologic al statului in domeniul educatiei (prin acceptarea unor preturi de dumping la unele manuale, care duce la acapararea pietei de anumite edituri care nu fac o concurenta loiala).
Dezbaterea a fost moderata de Gabriel Liiceanu (presedintele Asociatiei Editorilor din Romania), Mihai Penescu (presedintele Asociatiei Editurilor cu Profil Pedagogic) si Nicolae Manolescu (profesor universitar, autor de manuale de limba romana), la ea participand Ecaterina Andronescu (ministrul Educatiei si Cercetarii), Valentin Cotarta (director general al Directiei de informatizare a MEC), Dana Papadima (director al Departamentului Educational al Editurii Humanitas), Boris Singer (directorul Editurii Sigma), George Musat (avocat), Carmen Musat (Observatorul Cultural), Adrian Cioroianu (GDS) s.a. Prezentam in continuare fragmente de la dezbatere.
Politica MEC falimenteaza editurile
Gabriel Liiceanu: Doamna ministru, noi, editorii, reprezentantii Asociatiei Editurilor cu Profil Pedagogic, protestam impotriva interventiei ministerului pe care il conduceti in structurile de piata libera a manualelor de liceu.
O alta problema priveste felul in care ministerul dvs. a regandit criteriile de licitatie si evaluare a manualelor. De cate ori v-am auzit, ati spus ca va intereseaza, ca un bun regim al protectiei sociale ce sunteti, sa aparati categoriile defavorizate, ca nu doriti ca multi copii si parinti saraci sa incapa pe mana unor “editori hulpavi”.
Ecaterina Andronescu: N-am folosit niciodata o asemenea expresie.
G. Liiceanu: In urma cu o luna ati avut o intalnire, la emisiunea lui Marius Tuca, cu d-na Papadima. Doua zile mai tarziu, va vad la televiziunea publica, unde apareati cu un singur redactor si, in mijlocul emisiunii, era dat un reportaj care continea un dialog al reporterului invizibil cu un profesor, seful sindicatului. Acest om spunea: “Ne-am saturat de profiturile nerusinate - va citez exact - ale editorilor de manuale, care-si fac aceste profituri pe spatele profesorilor si elevilor”. Eu sunt unul dintre oamenii care se ocupa si de o cariera de editor pedagog. In urma masurilor pe care le-ati luat in saptamanile din urma, toate editurile mari de manuale vor intra in faliment. Aceste edituri s-au nascut, cu profiturile de care vorbea acel profesor, prin investitii succesive, prin cresterea succesiva a echipelor care-si fac treaba, si au atins un nivel de calitate a manualelor de tip european. Ati spus de fiecare data un singur lucru: doresc sa apar, sa protejez categoriile neajutorate de elevi si parinti. Si cum o faceti?
Introducand drept criteriu fundamental al licitatiei pretul.
Rezultatele primelor licitatii sunt: un dumping strigator la cer - un manual care costa 6.900 de lei, cat un bilet de metrou sau cat un ziar; scoaterea din concurs, prin acest pret, a tuturor marilor edituri care au dat marile manuale ale Romaniei in acesti sase ani; aruncarea peste bord a criteriului calitatii, pe care dvs., in toate interventiile, l-ati citat ca ramanand in picioare, dar, in fapt, prin licitatiile care au avut loc, nu a ramas nici o clipa in picioare. Daca dvs. credeti ca un regim politic, un guvern care are drept misiune socialista, in sensul occidental al cuvantului, protectia populatiei gaseste ca metoda optimala sa-si realizeze acest deziderat distrugand institutiile cu pricina, in loc sa gaseasca impreuna cu ele un program de protectie sociala, este uimitor pentru mine. Toti cei care suntem implicati in editarea manualelor va oferim o solutie cat se poate de civilizata si care lasa in picioare si institutiile sa-si faca treaba, si ceea ce s-a creat in cei sase ani, si o industrie care absoarbe forta de munca si face ca economia Romaniei sa mearga, si copiii neajutorati. Pentru ca, atunci cand s-a pus aceeasi problema asta-iarna, cu facturile de intretinere, guvernul din care faceti parte a gasit proiecte si programe de protectie sociala, statul suportand o parte din cheltuieli sau scutindu-i pe cei care au pensii mai mici de aceste plati. In cazul nostru, puteati gasi impreuna cu noi un mod de a-i proteja pe copiii cu mijloace restranse. In fiecare an, editurile oricum dau gratuit profesorilor 1.000 de exemplare. Oricand putem stabili care este cota parintilor care nu au posibilitatea sa le cumpere elevilor de liceu manuale si putem gasi o cale; de pilda, dvs. sa dati o parte din bani. Ati creat, cu voia sau fara stiinta dvs., un scenariu populist extrem de convingator. Pe de o parte, se afla copii si parinti saraci, si asta e adevarat, iar pe de alta parte, se afla “editori hulpavi” si imbogatiti pe spinarea acestor parinti. Va rog sa nu contestati asta, pentru ca am vazut-o cu ochii mei pe ecrane si am citit-o in ziare.
E. Andronescu: Dar nu mi-o puneti mie in carca.
G. Liiceanu: Doamna, in emisiunea in care acel profesor a spus aceasta grozavie, dvs. n-ati spus nimic. Iar acest reportaj a fost comandat special pentru emisiunea dvs., pentru ca a facut parte din ea si contracara discutia de o zi dinainte de la Marius Tuca. S-a acreditat ideea ca a face profit de pe urma manualelor este o rusine. Nici o intreprindere de pe lumea asta, dintr-o piata capitalista, nu poate trai fara profit. Iar profitul nu e ceva care intra in buzunarul individului care pune afacerea pe picioare, acela uneori n-are mai mult decat un salariu, ci este un mod de a putea sa te dezvolti.
Ati incalcat, efectiv, contracte, acte juridice, care erau modul nostru curent de functionare. Reeditarea se face de la un an la altul. Ca sa reeditezi un produs pe care l-ai facut anul trecut la un anumit nivel al preturilor, trebuie sa recalculezi un indice de inflatie. Pe vremea guvernarilor anterioare, aceste lucruri aveau loc printr-o calculare foarte ferma, pe parametri concreti, a inflatiei. Ultima oara cand am participat la o asemenea targuiala pe marginea chestiunii “care e inflatia reala?”, se ajunsese la peste 40%. Ministerul Finantelor de atunci a recunoscut ca un editor are dreptul sa ceara 45% in plus pentru a-si realiza acel produs fara sa intre in pierdere. Dvs. ne-ati dat 11%. S-a strans din dinti si s-a zis “mergem mai departe cu 11%”, desi eu nu stiu cum au reusit editorii sa marseze la acest ridicol procent de inflatie. Eu am semnat un contract cu ministerul. Existau pe acest contract pentru reeditarea manualelor de anul trecut cinci semnaturi, ale contabilitatii dvs., ale oficiului juridic, ale tuturor instantelor. Lipsea numai semnatura dvs. Le-ati spus acelor oameni, dandu-le inapoi contractul: “Sa-i faceti pe astia sa reduca cu 50% preturile”. Deci, in contract exista o prevedere absolut ferma, ca reeditarea presupune reluarea pretului de anul trecut, plus calcularea inflatiei. Dvs. ati cerut readaptarea acestor preturi, in lumina noilor licitatii pe care le-ati facut acum. Am asistat la calculele pe care cei care lucreaza la noi la manuale le faceau: ca sa-si poata face productia de manuale, trebuia sa avanseze tipografiilor 13 miliarde. Iar de la dvs., conform preturilor pe care le cereati, urmau sa primeasca 10 miliarde, 3 miliarde urmand sa le aduca de acasa. Marturisesc ca eu nu-i am.
Daca dvs. veti refuza in continuare sa semnati contractele de reeditare, noi intram in faliment. Am angajat cote de hartie cu tipografiile, am angajat tot ceea ce inseamna productie pentru toamna, peste trei luni. In momentul acesta, dvs. veniti si taiati scurt acest drum nu numai editorilor, ci si tipografilor. Intram cu totii, va repet, in faliment.
MEC a “evaluat” manualul Oxford cu ... 2
Nu va mai spun in ce masura buna dvs. intentie de a merge pe un criteriu combinat de pret ieftin si calitate a fost aplicata in practica de comisiile pe care le-ati instituit, in felul urmator: la conformitatea cu calitatea, “Fisa de evaluare a unui manual de engleza” arata astfel: punctul 8, “corectitudinea exprimarii”. E vorba de concursul la Manualul de engleza, iar oferta e facuta de Editura Oxford. Stiti cat au dat evaluatorii comisiei dvs. autorilor Manualului de la Oxford in privinta corectitudinii exprimarii la engleza? 2!!
E. Andronescu: Dar mai este in continuare: “adecvarea la terminologia disciplinei si puterea de intelegere a elevilor”, acesta este tot criteriul.
G. Liiceanu: Deci Oxford a luat 2! MacMillan a luat tot 2. Ei nu stiu, saracii, cum sa se exprime in engleza. Manualul de engleza de la Oxford, de clasa a III-a, in criteriul pe care l-ati trecut in acest formular de evaluare si care se numeste “Mesajul manualului compatibil cu Constitutia Romaniei si cu principiile unei societati democratice”, a luat 10. In schimb, MacMillan a luat 2. La evaluatorii dvs. notele sunt intre 1 si 10. La acelasi manual, aceeasi comisie, cei 10 evaluatori pun note intre 1 si 10.
S-a lansat ideea ca manualele sunt scumpe. Stiti cat il costa pe un elev de clasa a IX-a scolarizarea lui zilnica, daca si-ar cumpara singur toate manualele? 6.823 lei pe zi. De ce a fost nevoie ca oameni de tipul meu sa ajunga sa fie improscati indirect, in mod public, ca fiind “profitori nerusinati”? De ce munca noastra de sase ani de zile, facuta cu nopti nedormite, cu o concurenta formidabila, care a dus la o calitate exceptionala a manualelor, a fost in zadar? In sfarsit, urmarea acestei licitatii care merge pe dumping va fi monopolizarea pietei in toamna de catre doua edituri. Acele doua edituri vor pune mana pe toata piata de manuale, daca se vor tine de cuvant si vor fi in stare sa faca un manual de 6.900 lei. El va arata sinistru, pentru ca nu se poate tipari nici macar o pagina de calitate cu 6.000 de lei. S-a luat ca reper pretul de dumping peste tot si au zburat din concurs toate editurile care n-au fost neoneste sa coboare nerusinat un pret. Ati cerut sa se coboare si pretul reeditarilor la pretul de dumping de la licitatie. In capitolul de negocieri “Educatie si formare profesionala” de la UE, dezvoltarea calitatii educatiei e prioritara. “Legislatia romaneasca in domeniul educatiei e compatibila cu deciziile, rezolutiile si declaratiile comunitare in acest domeniu.” Dvs. spuneti in presa: “A incepe sa discutam despre calitatea invatamantului e un lux”, martie 2001; “As vrea sa starpesc mafia manualelor scolare”. Deci eu, Gabriel Liiceanu, care conduce Editura Humanitas si care are un departament educational, sunt un mafiot. D-l Penescu, care a pus pe picioare una din marile edituri ale tarii, ALL, si care pesemne ca e pe locul I in manualele din Romania, e mafiot. D-l Singer, de la Sigma, e mafiot. Cum credeti ca ne simtim noi dupa toata treaba asta? In sfarsit, durerea mea nu este ca se duc de rapa profiturile noastre, durerea mea este ca elevii din Romania, dupa buna dvs. intentie, vor avea pe masa niste gunoaie, in locul unor manuale de calitate.
Economie in dauna calitatii
E. Andronescu: Anul trecut, la preluarea mandatului, procesul de evaluare a manualelor era deja inceput, asa incat, in baza principiului pe care l-ati indicat si cu care sunt absolut de acord, al continuitatii, am dus lucrurile mai departe. Ce am constatat? Lucruri care, din pacate, n-au fost de natura sa ma linisteasca. Am sa va dau un singur exemplu dintr-un domeniu pe care indraznesc sa spun ca il cunosc. La clasa a XII-a, disciplina Chimie a avut 15 manuale. Cel de pe pozitia 14 era unul din manualele care avea drept autori pe doi colegi ai mei de la Facultate, care sunt in acest moment, cred eu, printre cei mai buni profesori de chimie organica din tara. Manualul lor este unul foarte bun. A ajuns pe pozitia 14. Pe pozitia 3 a ajuns un manual plin de greseli. In acest moment, pentru mine a fost foarte clar ca aceasta evaluare nu este una care sa ne aduca in situatia de a avea manuale de calitate.
Ne-am gandit ca poate e bine sa initiem o procedura care sa aduca pe masa scolarilor manualele de calitate. Am decis sa constituim o baza de date, in care sa avem un numar foarte mare de evaluatori, din care sa-i selectionam dupa un program pe cei care urmeaza sa evalueze manualele.
Impreuna cu Directia de informatizare, ne-am gandit la un sistem in care evaluarea sa fie una obiectiva si in primul rand a calitatii manualului. Am constituit o baza de date cu 100 de evaluatori pentru fiecare disciplina, propusi de toate inspectoratele scolare. Noi le-am cerut sa propuna profesorii care aveau rezultate cuantificabile, in asa fel incat cuvantul evaluatorului sa aiba greutatea data de experienta profesionala. Din aceasta baza de date, pentru fiecare disciplina, cu un program de calculator, s-au selectionat 10 evaluatori.
G.Liiceanu: Si rezultatul care a fost?
E. Andronescu: Discutia trebuie intr-adevar directionata pe doua piste care sunt usor diferite. O pista este a manualelor de gimnaziu, pe care ministerul le gestioneaza din bugetul pe care il are. Care este obligatia mea din acest punct de vedere? In primul rand, sa existe in scoala manuale de calitate, in al doilea rand, sa cheltuiesc cat mai putini bani pe aceste manuale, pentru ca nimeni niciodata nu s-a vaitat ca bugetul ministerului este suficient pentru a acoperi toate nevoile scolii. De aceea, in metodologia pe care am elaborat-o, s-a prins acolo o formula, prin care noi nu am fixat pretul, si anume, am spus ca, fata de cel mai mic pret oferit de o editura, daca manualul a trecut bariera evaluarii calitatii, ne deplasam in sus cu maximum 33%. Manualul trebuia sa ia cel putin 75% din punctajul maxim de calitate si dupa aceea intra in a doua perioada, a evaluarii pretului. A fost si pentru mine o mirare extraordinar de mare, pentru ca nu mi-as fi inchipuit ca intr-un an in care a existat o anumita cota de inflatie, pretul la manuale se duce atat de jos. Dupa ce s-a facut evaluarea, am adunat si am constatat ca economia pe manualele de gimnaziu anul acesta inseamna pentru minister un milion de dolari. Pentru mine, ca ministru, sa am 30 si ceva de miliarde in plus, sa le dau scolilor pentru reparatii sau pentru mijloace de invatamant, e un lucru extraordinar de important.
Mihai Penescu: As da afara contabilii, doamna, daca mi-ar face economie in dauna calitatii.
G. Liiceanu: Toti editorii au dorit din rasputeri sa ramana in cursa si au facut tot ce au putut ca sa traga de preturi fortat in jos. Urmarea este ca dvs. ati facut un milion economie, dar pe ansamblu se merge catre dezastru, pentru ca tot sistemul se prabuseste pentru aceasta economie, pe care ati obtinut-o pe cai nenaturale. Pentru ca orice om vrea sa ramana in joc dupa ce sase ani si-a dat sufletul ca sa faca treaba aia.
E. Andronescu: Daca exista in clasament, dupa punctajul de calitate si de pret, primele trei manuale mai ieftine, cum ar fi fost ca eu sa le aleg pe cele mai scumpe?
G. Liiceanu: Si atunci de ce reeditarea ati tras-o in jos acolo?
E. Andronescu: N-am folosit niciodata si nu-mi sta in fire sa folosesc asemenea cuvinte: “editor hulpav”. Va rog cu insistenta sa nu-mi puneti mie in gura asemenea cuvinte pe care din principiu nu le folosesc.
G. Liiceanu: M-am referit la profesorul din emisiunea dvs.
E. Andronescu: In acea emisiune la care faceti dvs. referire, eu nu am vazut reportajul, nu stiu la cine va referiti. Am intrat in emisiune la sfarsitul reportajului, pentru ca am intarziat.
G. Liiceanu: Dar acesta e un citat din dvs.: “As vrea sa starpesc mafia manualelor”.
E. Andronescu: Va rog sa ma credeti ca “a incepe sa discutam despre calitatea invatamantului este un lux” sunt cuvinte care nu-mi apartin.
G. Liiceanu: Si interventia pe piata libera a manualelor?
E. Andronescu: In acest moment, in care s-a incheiat procedura de evaluare a manualelor pentru gimnaziu, a aparut la mine pe masa contractul de reeditare. Anul acesta am ajuns sa avem, in urma licitatiei, un cost la o treime fata de cel de anul trecut. Si atunci, pe buna dreptate, Curtea de Conturi, care va controleaza si pe dvs. si pe mine in egala masura, o sa vina si o sa ma intrebe: cum la niste manuale am platit un pret si la alte manuale, in acelasi an, platesc un pret de trei ori mai mare? Acesta este motivul pentru care i-am rugat pe colegii mei sa aiba o discutie cu dvs. si sa gasim niste solutii pentru care eu raspund.
G. Liiceanu: Dar exista un contract intre dvs. si noi.
E. Andronescu: Din punct de vedere juridic, contractul acela este intre doua parti care au avut niste obligatii, pe care si le-au asumat si pe care si le-au dus la indeplinire. Dvs., editurile, ati predat ministerului manualele la care v-ati angajat, iar ministerul a achitat suma corespunzatoare. Acum, reeditarea inseamna un alt contract.
G. Liiceanu: Seful oficiului juridic de la dvs. a semnat. Am contractul cu semnatura dansului.
E. Andronescu: Pretul nu a fost impus de noi, este impus de dvs. Noi am pus in tipar o metodologie. Ea poate fi acceptata sau nu. Avem acum evaluarea manualelor de liceu. Daca va uitati pe pretul de anul acesta fata de cel de anul trecut, o sa constatati ca el se apropie de cel putin jumatate.
Eu inteleg pozitia editurilor si nici macar nu pot sa o condamn, dar va rog sa ma intelegeti ca am si eu un sistem de gestionat in conditiile date. S-a intamplat aceasta evaluare a manualelor de limba engleza pe care ati mentionat-o dvs. aici. Nu-i cunosc pe evaluatori. Probabil, manualele acestor edituri, asa cum le stiu eu din anii trecuti, sunt caracterizate de un numar foarte mare de imagini si de un text redus. Probabil profesorii au apreciat mai mult manualele care au mai putine imagini si mai mult text.
G. Liiceanu: Dar dvs. ne puneti sub presiunea preturilor si noi ajungem in faliment. Preturile astea nu se mai pot cobori, pentru ca aducem bani de acasa. Va rog sa trimiteti Curtea de Conturi la tipografii, sa vada unde intram.
Trebuie sa dam 13 miliarde si luam de la dvs. 10 miliarde pe o comanda de stat, pentru ca ne fortati la preturi inumane. Nu exista economie care sa se faca pe gratis. Daca dvs. loviti in modul de functionare al editurilor, dispare industria de manuale.
E. Andronescu: Nu vreau sa lovesc editurile de manuale. Cred ca editurile au in obiectul de activitate si alte tiparituri decat manualele scolare.
G. Liiceanu: Sa castigam din romane ca sa facem manuale?!
E. Andronescu: N-am spus acest lucru. Numai ca eu am de gestionat sistemul de invatamant cu un buget care este, asa cum dvs. stiti...
M. Penescu: Si ceilalti ministri dinaintea dvs. au facut aceasta gestionare si nu ne-au bagat in faliment.
E. Andronescu: Pretul anului acesta este o treime din cel de anul trecut, fara ca eu sa impun un nivel de pret.
Eliminarea concurentei prin preturi de dumping
M. Penescu: Ar trebui ca pe dvs., ministrul invatamantui din Romania, sa va socheze faptul ca in urma noului mecanism ati ajuns in urmatoarea situatie: din 12 manuale importante-cheie, pentru clasa a III-a, 10 sunt castigate de acelasi trust, avand preturi intre 6.000 si 12.000. Se poate dovedi cu acte in regula ca preturile respective sunt sub pretul de tipar.
Nicolae Manolescu: Cat costa un caiet de 200 de pagini neimprimat?
M. Penescu: 15.000 lei, de vreo doua ori cat un manual. Daca dvs. vreti sa cumparati hartie, micsorati pretul hartiei! Noi nu suntem furnizori de hartie. Daca vreti sa micsorati preturile la hartie, mergeti la fabricile de hartie, care sunt monopol de stat si unde este foarte usor sa scadeti preturile. Noi suntem niste particulari care nu putem decat sa dam faliment. La acea licitatie de care vorbiti trebuia sa se tipareasca maximum 1.200.000 de manuale. Ne uitam pe ultimii 6 ani cand s-au tiparit manuale de curs primar si veti vedea ca toate aceste manuale costa sub un dolar bucata. Si atunci spuneti-mi: 1.200.000 x un dolar, cat face? 1.200.000 dolari. Atunci, cum ati economisit 1 milion? Inseamna ca nu s-au facut manuale. Pentru ca preturile cu care a venit Aramis sunt absolut de batjocura. Editura ALL a venit cu cateva manuale cu preturi foarte jos, periculoase pentru concurenta care vine la dumping. Printre aceste preturi extrem de joase cu care am venit, au fost doua manuale: Stiintele si Engleza. Manualul nostru de engleza este adaptat de buni specialisti, dupa un manual al firmei care este numarul unu pe carte scolara si care de 50 de ani este cea mai buna editura de limbi straine din Germania. Manualul a luat 40 puncte, adica sub minimum de calitate, fiindca altfel intra si era al treilea. Dar nu trebuia sa intre ALL, pentru ca asa a fost ordinul, sa nu mai intre editurile care s-au consacrat, sa mai vina si altii.
E. Andronescu: Sunteti intr-o mare eroare.
M. Penescu: Totdeauna sunt in eroare, numai ca rezultatele sunt asa cum le prezentam noi.
E. Andronescu: Cum puteti dvs. sa va imaginati ca eu le-am cerut lor sa puncteze un manual si sa depuncteze pe altul? Sunteti intr-o grava eroare, va rog sa ma credeti.
G. Liiceanu: D-l Penescu a spus ca preturile au fost coborate cu anasana atat de jos, incat asta trebuia sa va puna pe ganduri. Cum sa acceptati un manual cu 6.900 de lei? De ce nu-i luati pe astia de la Aramis sa discutati cu ei? Dvs. ati fost fericita ca v-au venit cu preturi mincinoase si ne-ati aruncat pe noi peste bord?
E. Andronescu: Sistemul de invatamant are 5 milioane de elevi si 300.000 de profesori si sindicatele asteapta acum de la aceasta intalnire sa intrebe cum pot sa le cresc salariile. Iar bugetul acesta este. Deci eu am obligatia sa-l gospodaresc cat mai bine.
M. Penescu: Daca in bugetul pentru 2002 ati prevazut 190 de miliarde pentru manuale...
E. Andronescu: Capitolul este pentru cheltuieli materiale.
M. Penescu: ...din care cheltuiti o treime la manuale, in schimb, pentru asa-zisul sprijin cu rechizite pentru elevi din gimnaziu si primar, cheltuiti peste 200 de miliarde, pe care probabil ii luati si de la manuale, acesti bani nefiind supusi nici unei licitatii, ci dandu-se la mica negociere. De ce luati banii de la manuale, care sunt pe licitatie organizata de Banca Mondiala, si ii folositi la rechizite, acolo unde se fac negocieri cu edituri si furnizori pe care ii alegeti dvs. cum doriti?
E. Andronescu: Este un capitol special in buget, care se numeste “Rechizite scolare”. Anul trecut acest capitol a avut valoarea de 209 miliarde, anul acesta este comparativ...
M. Penescu: Deci peste manualele scolare.
E. Andronescu: Si este destinat cumpararii de rechizite pentru copiii care altfel nu se mai duc la scoala.
M. Penescu: Dar s-au comandat carti de la edituri pe acesti bani.
E. Andronescu: Anul trecut am avut 922.000 de copii care au avut sub venitul minim pe economie si au beneficiat de aceste manuale.
Boris Singer: Manualele produse in Romania sunt cele mai ieftine din Europa, mult mai ieftine decat in Republica Moldova sau Bulgaria. Tot efortul intelectual care se concentreaza in industria editoriala trebuie sa dispara, pentru ca noi ajungem sa vindem hartie. Nu mai avem cum promova o activitate efectiv editoriala.
E. Andronescu: Manualele sunt gratuite la gimnaziu. Noi la gimnaziu am cumparat rechizitele.
B. Singer: Trebuie facut ceva pentru copiii saraci de la liceu. Legea invatamantului prevede acest lucru. La licitatia din aprilie pentru cl. a XI-a, au venit manuale pentru matematica, de 280 de pagini, la 25.900 lei. Manualele erau aproape gata. Cu ce pret ne putem duce noi, daca este acceptat un manual de 25.900.? Sa venim cu 40.000, cu 50, cu 65, 80.000 lei, care ar fi pretul corect? Noi trebuie sa dam 1.400 manuale cadou. Trebuie sa asiguram difuzarea lor la fiecare scoala in parte, prin librarii. Cum putem proceda ca sa intram in 25.900? A fost acceptat acest pret de 25.900. Urmarea? La cl. a XII-a au venit 9 manuale de matematica intre 26 si 34.000 lei. Deci orice manual de peste 34.000 este respins. Este un sistem care s-a probat ca nu functioneaza. Nu ne puteti obliga, daca nu vreti sa distrugeti industria noastra, sa venim cu manuale de liceu de 280 de pagini sau mai multe, in culori mai multe sau mai putine, cu preturi de acest tip.
G. Liiceanu: De ce a intrat statul intr-un loc in care nu are buget?
B. Singer: Daca eu, la matematica, am propus 55.000 lei pe un manual de 360 de pagini, cand anul trecut asta a avut 85.000, anul acesta el nu mai poate intra pentru ca s-a propus alt manual cu 25.9000, mai sarac, mai subtire, dar nu conteaza, e bun mai ieftin. Mi-am spus ca pretul propus de mine e absolut de bun-simt, dar incep sa nu mai inteleg notiunea.
Riscul de a nu avea manuale la toamna
Nicolae Manolescu: Dvs., ministerul, v-ati creat singuri o problema, din pacate falsa, dar cu niste consecinte cat se poate de reale si care pot fi dezastruoase. Acest sistem de manuale a debutat acum cativa ani, era pe cale sa se aseze, cu toate lipsurile lui, indiscutabile, si dintr-o data, pe neasteptate, inainte ca macar sa treaca cei patru ani pentru liceu, in care sa fie toate manualele de la a IX-a la a XII-a pe masa, dvs. ati intervenit si ati reintrodus licitatia pentru 3 manuale, care se desfiintase cu doi ani inainte. Daca v-ati fi uitat, ati fi vazut ca toate aceste manuale de liceu care au inceput prin a fi 10-12-15, au scazut ca numar de la an la an, chiar daca au fost exceptii, ceea ce inseamna ca piata a jucat un rol efectiv si a determinat disparitia de pe piata a unor manuale si edituri care nu au rezistat concurentei. Deci, nu trebuia intervenit, la liceu, in nici un fel pe piata libera.
Trebuia sa aveti rabdare 4 ani sa vedeti ce se intampla, dupa care puteati sa trageti niste concluzii, puteau sa vina editorii sa spuna ce nu merge. Dvs. ati fi spus: preturile sunt prea mari. Problema nu este ca dvs. sunteti preocupati de pretul manualelor, ci mecanismul pe care credeti ca trebuie sa-l folositi pentru a scadea pretul. In acest moment, problema preturilor este o falsa problema, pentru ca editorii au scazut preturile ca sa nu dispara din joc, nu pentru ca anul acesta cu adevarat aceste carti costa mai ieftin cu o treime ca acum un an. Oamenii acestia au scazut preturile sub amenintarea pistolului la tampla, nu pentru ca au trisat cu un an sau cu doi inainte, cand ar fi venit cu preturi umflate si acum s-au dus la preturile reale. Nu judecati dupa aceste preturi. In al treilea rand, reintroducand licitatia la liceu, intoarceti lucrurile intr-un punct care era depasit din fericire si care insemna de fapt diminuarea posibilitatii de coruptie in productia de manuale scolare. Cred ca a existat o mafie a manualelor, careia i s-a pus punct cand a disparut licitatia. A existat o mafie, care facea ca acelasi om sa controleze de la un cap la altul procesul editorial, de la a fi autor, patron de editura sau actionar, evaluator in cadrul ministerului sau al inspectorarului si difuzor, pentru ca in calitatea pe care o avea le baga profesorilor pe gat anumite manuale. In acel moment doua edituri detineau piata de manuale: Petrion si Aramis.
G. Liiceanu: Care au revenit acum.
N. Manolescu: In clipa in care s-a reintrodus criteriul de 3 manuale si licitatie, plus pretul, au prins momentul si au venit cu aceste preturi care trebuiau sa va dea de gandit.
Cand un caiet costa 15.000, cum o sa coste un manual 7.000, cat un ziar? In acest moment dvs. riscati un lucru extraordinar de mare, in afara de falimentul celorlalti: riscati sa nu aveti la toamna nici un manual, pentru ca cele doua edituri, din cate sunt eu informat, sunt de vanzare in acest moment.
Va veti trezi la toamna in incapacitate de a pune pe piata manuale, pentru ca aceste edituri de vanzare nu le vor face, va garantez, in momentul in care celelalte edituri, blocate si cu manualele scoase din joc, nu vor mai veni sa umple piata. Vorbesc ca profesor acum, ca om de scoala, care are tot interesul sa existe manuale. In al patrulea rand: problema evaluatorilor. Sunt absolut de acord cu dvs. ca evaluarile din anii trecuti s-au facut prost. Problema este ce trebuie sa fie aceasta evaluare. Singurul lucru pe care trebuie sa il evalueze evaluatorul este compatibilitatea cu spiritul si litera programei. In rest este piata care, stiti si dvs. foarte bine, poate sa joace prost. Adica vor fi manuale mai usoare, in care vor reaparea niste lucruri pe care noi ne-am chinuit sa le scoatem ani de zile si care vor avea succes de piata. Anul trecut, intre manualele de pe piata, chiar intre cele trei, era unul care continea comentarii in cantitate mult mai mare decat era normal si el a castigat. Stiti bine ca exista o foarte mare rezistenta la schimbarile care s-au facut in invatamant, in special la manualele alternative. Rezistenta care n-a venit de la Guvern, de la partid, de la Presedintie, a venit de la dascali.
Dvs. ati spus chiar ca nu se poate reforma fara principalii protagonisti si pana nu-i vom convinge pe dascali n-avem nici o sansa, ceea ce este foarte adevarat si foarte grav. Dar dascalii sunt cei care sunt in comisia de evaluare si dati-mi voie sa spun ca-i cunosc pe dascalii de romana atat de bine! In prezent 99% dintre profesorii de romana care sunt in toate functiile astea sunt fostii mei studenti. N-am nici o incredere in capacitatea lor de evaluare. Si daca, la acelasi criteriu, acelasi manual, la aceeasi clasa, unul a dat 1 si altul 10, nu e pentru ca manualul pune vreo problema, este pentru ca evaluatorul este cretin, iertati-mi expresia. Scoateti numarul obligatoriu, lasati sa apara cate manuale de liceu pot sa apara si nu va mai fi nici o coruptie. Sistemul pe computer cu secretizarea manualului nu mi se pare cinstit, ci o lipsa de responsabilitate. Trebuie sa se stie cine este cel care evalueaza. Eu as fi vrut sa stiu cine e cel care mi-a evaluat mie manualul de la Sigma anul trecut. O sa spuneti ca aceasta ar fi o buna cale de a te duce la el si a interveni. Da, se vor gasi unii care sa intervina, dar eu cred ca astia sunt exceptia care confirma regula. Nu e normal sa se intervina, mai ales daca evaluarea tine seama de compatibilitatea cu programa si nu de alte lucruri, pentru ca altfel e foarte greu de spus care manual e bun si care prost. Ma intereseaza ca el sa raspunda spiritului programei si sa nu contina erori. Lucrul asta trebuie facut transparent, altfel nu pot sa-mi explic, oricat vreti sa ne convingeti acum, ca e normal ca niste manuale facute de niste edituri specializate in manuale, ca MacMillan, sa ia 2 la limba engleza.
E. Andronescu: La adaptarea manualului la nivelul de intelegere al elevului.
N. Manolescu: Evaluatorul a crezut ca ei nu se adapteaza la nivelul de intelegere, are o presupozitie ca elevul roman este dobitoc. Nu cred.
E. Andronescu: Niciodata n-am auzit pe cineva, atunci cand este criticat un manual, ca invinovateste editura, ci ministerul, pentru ca el e responsabil.
Preturi nerealiste si contracte incalcate
George Musat: In ce priveste evaluarea manualelor, eu cred ca acuratetea criteriilor de evaluare este un element foarte important. Imprecizia criteriilor da nastere unor rezultate aberante, cum s-a întamplat, de altfel, cu manualele de limba engleza propuse de editurile britanice. Mai mult decat subiectivismul membrilor comisiei (s-a vorbit aici si de rea-credinta si nepricepere), inexistenta unor criterii de evaluare obiective si limpezi este - în opinia mea - cauza principala a erorilor semnalate aici. Or, criteriile elaborate de Ministerul Educatiei lasa mult loc aleatoriului - cel putin asta reiese în urma licitatiei organizate de minister. Cum poate fi punctat un manual atat de diferit? Cum e posibil ca, la acelasi criteriu, evaluatori diferiti sa acorde aceluiasi manual note cuprinse între 1 si 10? Iertati-ma, dar nu este suficient sa aveti 100 de oameni selectati de computer, daca criteriile de evaluare nu sunt obiective, iar evaluatorii nu stiu sa le utilizeze. Cea de-a doua problema pe care doream s-o abordez tine de raportul pret/calitate. Este clar ca în aceasta licitatie Ministerul Educatiei a acordat prioritate pretului, si nu calitatii. Ecuatia pret/calitate este în functiune pretutindeni pe glob, însa la Ministerul Educatiei aceasta ecuatie a fost distorsionata. Toate calculele economice arata ca acel pret de 6.900 pentru un manual de 80 de pagini nu poate fi sustinut economic. Pretul de 7-12 mii de lei pentru un manual, în conditiile în care un ziar costa între 7 si 10 mii de lei, este absurd, e clar ca nu poate fi sustinut economic si e clar ca editorul respectiv mizeaza pe altceva, mizeaza pe venituri provenite din alte surse, probabil din alte afaceri. Ei bine, se poate ca acel altceva sa nu mearga. Atunci cade tot proiectul si ramanem fara manuale. Sa admitem ca o astfel de oferta raspunde si criteriilor de calitate, desi eu nu pot sa cred ca cel care vine cu un manual de 7 mii corespunde sub aspect calitativ. Chiar si într-o atare situatie, pretul nerealist face ca oferta sa fie neserioasa, cu toate consecintele ce decurg de aici privind viabilitatea proiectului. Eu va doresc ca acel pret sa tina, dar nu cred ca se poate. Nu spun ca sunt neaparat bani murdari. Dar, ca institutie, ar trebui sa va puneti întrebarea ce se întampla daca la anul nu mai merge, pentru ca preturile ofertelor castigatoare sunt nerealiste în contextul economic de azi. Firesc ar fi sa-i preferati pe cei cu experienta, care dau siguranta, dau garantia calitatii si a seriozitatii, si nu pe aventurieri. In al treilea rand, în privinta contractelor pe care ministerul le-a semnat cu editorii pentru reeditarea manualelor din anii trecuti: înteleg ca exista un contract pe o perioada determinata si cu un pret determinat, care urmeaza a fi corectat anual, în functie de coeficientul inflatiei. Asa fiind, Ministerul Educatiei nu poate veni acum sa spuna: acesta este pretul nostru, daca va convine, continuam, iar daca nu va convine, contractul înceteaza. Si nu poate face asta pentru ca exista un contract în vigoare, iar problema în discutie nu este de a negocia un alt pret, ci de a adapta acest pret la inflatie. Or, coeficientul inflatiei este un element obiectiv, el nu se negociaza. In plus, eu cred ca, atunci cand ministerul nu mai recunoaste un contract, îsi pune în joc credibilitatea ca participant la circuitul civil si comercial, iar acest lucru este foarte serios. Cu regret pentru d-na ministru, dar nu pot sa nu fiu de acord cu preocuparea editorilor fata de aceasta atitudine a ministerului.
E. Andronescu: Nu va intreb daca ati fi avocatul ministerului cum ati pleda, fiindca ati raspunde ca celebrul dvs. profesor de drept. Dar va rog sa va puneti si in pozitia cealalta. Cand ai de gestionat un sistem cu un buget...
G. Liiceanu: Nu-mi place gestionarea prin falimentarea noastra.
Criterii de evaluare confuze
Valentin Cotarta: D-le Liiceanu, as dori sa dispara, cel putin pentru dvs., ca intelectual, ideea ca ar fi existat vreun mesaj politic in spatele acelui plic care reprezenta codul de acces in sistem, pentru ca, altfel, nu-mi imaginez de unde scot editurile aceasta notiune ca a existat un mesaj politic, in ceea ce priveste iesirea de pe piata a editurii cutare sau cutare. Marele avantaj intr-un sistem informatic este ca-i stabilesti regulile, dupa care el spune singur cand esti fraier.
Dana Papadima: Sistemul informatizat si faptul ca avem acces, ca exista un cod, ca exista secretizare si toate aceste lucruri nu sunt decat de natura sa ne bucure si sa ne dea incredere in obiectivitatea lui. Dar indaratul acestui sistem au fost 10 persoane, numiti, votati de computer, care n-au stiut ce sa faca cu aceste criterii, dintre care doua sau trei se suprapun intr-un mod incredibil.
V. Cotarta: Toate aceste criterii nu sunt inventate acum. Sunt criterii negociate cu Banca Mondiala. Pe procedura BM pretul conta 50% din evaluare. Noi am ajuns la 33%.
D. Papadima: In primul an a fost 50%.
V. Cotarta: Fiecare evaluator motiveaza de ce a dat aceasta nota. La contestatii toate editurile vor avea acces si la aceste fise de comentarii, evident, mascand numele evaluatorilor. La deschiderea rezultatelor, am fost socat ca manualele de engleza de la mama lor sunt asa de prost cotate. Dar acum v-as ruga sa va uitati la conformitatea cu programa MEC. Primeste nota 2. Daca nu mai coincide, eu, ca evaluator, ma mai chinui sa dau punctaj in continuare?
N. Manolescu: Cum poti da 1 la “respectarea continutului stiintific” si 7, de exemplu, la “teoriile, generalizarile, interpretarile”, deci tot la continut? Ceva nu e in regula. La conformitate cu programa are tot 1. Ce sens are sa existe un punct care spune: “Pe baza cunostintelor cuprinse in manual sa fie realizate aplicatii practice legate de viata”. Asta se poate la anumite discipline, dar nu se poate la altele.
G. Liiceanu: Dupa doua ore de discutii, patrundem intr-o jungla. Esentialul este: continuitatea de care vorbeam, cum sa facem sa nu intram in faliment, cum construim impreuna un program de protectie sociala pentru elevii de liceu saraci si cum revenim asupra unor contracte care sunt litera de lege si fara de care noi nu putem functiona. Cum facem ca arbitrariul, bunul plac sa nu faca legea in locul unui contract. Degeaba ati pus la punct un program frumos electronic si informatic. Rezultatul e copilul mort. Racheta nu zboara. Noi ne ducem de rapa si, odata cu noi, si dvs. D-na ministru, sa nu credeti ca am accente patetice de pomana.
Daca ne scoateti din joc in toamna, nu veti putea acoperi productia de manuale. Si credeti-ma ca facem lucruri bune. Nu se poate nici cu pretul hartiei sa cereti manuale de la noi, nici sa distrugem calitatea. Nu mi-ati raspuns de ce ati intervenit pe piata libera de manuale, in loc sa ne cooptati intr-un program de asistenta.
M. Penescu: Ce rost are un criteriu de pret, de orice natura, intr-o economie de piata, unde ministerul trebuie sa filtreze doar calitatea materialelor care ajung in scoli?
E. Andronescu: Trebuie sa va spun ca are rost. Pentru ca in scoala nu pe dvs. va injura, ci pe mine.
M. Penescu: A, ca sa nu va injure, incalcati toate regulile economiei de piata, ne bagati pe noi in faliment. Intr-o tara de 22 de milioane de oameni ati spus ca nu e admisibil sa avem 22 de autori care sa scrie 22 de manuale de matematica corecte si ati taiat administrativ 19 dintre ei. Mie mi-este jena de aceasta decizie a dvs.
E. Andronescu: Am spus ca 22 de manuale la Matematica mi se pare cu totul exagerat pentru aceeasi clasa. Eu, ca profesor de matematica, ar trebui sa procedez astfel: cand manualele au aparut pe piata, sa le parcurg pe toate. Acest lucru trebuia facut in nici o saptamana, la inceputul anului scolar, pentru ca recomandarea sa fie in cunostinta de cauza. Altfel, de ce avem manuale alternative? Daca profesorul nu recomanda in cunostinta de cauza, degeaba avem manuale alternative.
N. Manolescu: Profesorul decide pe care il alege.
Adrian Cioroianu: Doamna ministru, in ce tari din Europa statul mai controleaza numarul manualelor? D-le Cotarta, in Statele Unite statul mai controleaza numarul manualelor existente pe piata?
E. Andronescu: D-le Cioroianu, nu comparati invatamantul preuniversitar american cu al nostru. Sa nu ne luam drept tinta invatamantul preuniversitar american. Eu sunt obligata sa respect legislatia pe care Romania o are in acest moment. Legea invatamantului spune ca ministerul raspunde de manuale.
A. Cioroianu: Doamna, mai este o tara in Europa in care statul spune ca trebuie sa existe 3 manuale?
E. Andronescu: D-le Cioroianu, stiti cum se face un manual in Franta? Doi ani de zile se analizeaza programa analitica, dupa aceea incep sa se scrie manuale si sunt supuse analizei inainte de a deveni manualul oficial.
G. Liiceanu: Foarte bine. Atunci haideti sa facem asa. Aveti obligatia fata de manualele din Romania, spune in lege. Ce e rau, doamna, in manualele astea?
E. Andronescu: D-le Liiceanu, din momentul in care manualul costa 300.000, profesorul la scoala, elevii in clasa si parintii nu va pun dvs. bile negre, ci mie. Eu ma simt responsabila de treaba asta.
A. Cioroianu: Nici o tara din lumea asta, si d-l Cotarta nu poate decat sa confirme, nu mai face ce faceti dvs. Din perspectiva unui privitor din afara, rezulta ca ati dat practic inapoi o reforma care, pana in 2000 cand partidul dvs a venit la putere, a fost criticata de oameni care nu aveau nimic in comun cu acest sistem. Scandalul a fost pornit de cei mai slabi profesori, pe care, din pacate, sistemul nostru de invatamant ii permite - cei mai buni absolventi din facultati nu se duc in invatamant, pentru ca salariile sunt cele care sunt. Profesorii au protestat pentru manualele optionale. Cele pe care doriti sa le faceti dvs. sunt alternative, pentru ca in DEX “alternativ” inseamna “unul sau altul”. Dvs. vreti intr-adevar manuale alternative. Vreti sa aveti doua. Poate stiti si editurile de la care le vreti. Optional inseamna altceva.
Reforma este data inapoi, pentru ca nu ati continuat nimic din ceea ce incepuse, bine sau rau, echipa Marga. In al doilea rand, ati vorbit in toate luarile de pozitie de criterii social-democrate. Niciodata n-ati incercat sa dati o vaga idee despre ceea ce inseamna in fond aceste criterii, daca social-democratia inseamna permiterea unor aberatii de acest gen.
In al treilea rand, reforma asta pare mai curand a fi o masura de protectie a unei retele clientelare, de care nu va fac raspunzatoare. Sunt doua edituri pe care le favorizati in mod repetat.
E. Andronescu: Nici macar nu stiu cine sunt aceste edituri.
M. Penescu: In momentul de fata la clasa a II-a, unde functioneaza 6 manuale, 3 de Matematica si 3 de Romana, 4 dintre ele sunt ale trustului de care vorbim. La clasa a III-a, unde functioneaza 12 manuale, 10 sunt ale trustului de care vorbim.
N. Manolescu: Aceia dintre noi care traim in lumea asta a manualelor de cativa ani putem sa va dam niste informatii foarte utile referitoare la cele doua edituri care castiga... Si, inca o data, eu fac pariu ca nu veti avea manuale la toamna in aceste conditii. Nu proaste, nu brosuri, nu veti avea deloc.
G. Liiceanu: Daca va sesizati de atatea lucruri care va sperie - Curtea de Conturi etc. -, nu va sperie cele 10 manuale ale editurii cu pricina?
E. Andronescu: D-le Liiceanu, astea sunt criteriile pe care le-am aplicat. Au iesit castigatori cei care au iesit castigatori.
G. Liiceanu: Ce faceti cu reeditarile: schimbati contractul de pe o clipa pe alta? Eu va garantez ca noi nu facem fata. N-avem bani sa ducem la tipografie, daca nu reveniti asupra povestii cu contractele, cu reeditarile. De ce simtiti nevoia sa interveniti pe piata libera a manualelor de liceu, cand noi va propunem programe de protectie sociala, impreuna cu dvs., si nu eliminarea editurilor?
Carmen Musat: Ati facut mai devreme o afirmatie foarte grava, si anume ca nu stiti care sunt editurile care au castigat licitatia si ca nici nu va intereseaza sa cunoasteti asta. Or, ca ministru al Învatamantului, care a declarat în repetate randuri ca este interesat de calitatea învatamantului romanesc, cum puteti spune ca nu va intereseaza cine a castigat o astfel de competitie, ce grad de profesionalism are editura respectiva, ce experienta are în editarea manualelor scolare? Daca acceptam ideea ca un manual formeaza un anumit tip de gandire, ca modeleaza un anumit tip de generatie, sa întelegem ca va este indiferent cum vor gandi copiii nostri?
Eu cred ca ati avut sansa extraordinara de a duce mai departe o reforma care, chiar daca nu era perfecta, era perfectibila. Sigur ca se pot gasi oricand manuale în care apar erori de tot felul, dar imperfectiunile acestea nu se rezolva prin reducerea numarului de manuale, ci pur si simplu prin reglarea mecanismelor de cerere si oferta. Sa nu va închipuiti ca un manual care costa 300.000 va fi cumparat, daca nu este competitiv din punct de vedere al calitatii, sau ca va rezista concurentei cu alte manuale, mai ieftine, dar de foarte buna calitate. Dati-le profesorilor si elevilor libertatea sa aleaga între cat mai multe oferte, dar lasati-i sa faca ei alegerea, nu le impuneti varianta ministerului.
Dvs. va faceti iluzia ca puteti controla totul, distrugand mecanismul pietei libere? Dar noi credeam - sau cel putin asa am sperat - ca am iesit, în decembrie ‘89, dintr-o societate în care un singur partid controla totul. Sistemul computerizat pe care l-ati pus la punct în vederea acestei licitatii este sublim, dar rezultatele lui concrete sunt, din pacate, un dezastru. In realitatea virtuala pe care ati construit-o, totul este minunat, perfect justificat chiar, dar noi traim, totusi, într-o lume concreta, în care un singur bilet de autobuz este 6.000 de lei, iar dvs. încercati sa ne convingeti ca 6.900 de lei pentru un manual este un pret justificat din punct de vedere economic. D-l Manolescu va spunea mai devreme ca un simplu caiet costa între 12.000 si 25.000 de lei. Un elev trebuie sa cumpere, la începutul anului, cel mult 10 manuale, dar v-ati pus întrebarea de cate caiete are nevoie de-a lungul unui an? Daca va preocupa într-adevar protectia sociala, de ce nu subventioneaza ministerul caietele si celelalte rechizite scolare?! De ce nu acceptati oferta de parteneriat propusa de editori?
B. Singer: La liceu, pretul de 30.000 la un manual de matematica e aberant de mic.
E. Andronescu: Uitati-va si dvs. cati copii reusesc astazi sa-si cumpere manualul de liceu. O editura isi face o calculatie de pret care are anumite componente. Dupa ce si-a scos toate cheltuielile prin pret, isi adauga un profit. Incurajez editura care nu isi pune un profit prea mare, pentru ca este vorba de institutia scoala. In momentul acesta accept fata de profitul minim o marja de 33%.
B. Singer: Eu v-am explicat cum au judecat niste edituri. Au coborat pretul, ca sa-i scoata pe ceilalti de pe piata, in afara oricarei marje de profit.
Situatia reeditarilor de manuale
G. Liiceanu: Noi nu putem renunta la faptul ca nu vom mai face manuale bune, ca suntem obligati sa facem scamatorii financiare odioase etc. Nu putem incepe treaba pentru reeditari. Noi v-am propus pentru liceu protectie sociala. Dumneavoastra trebuie sa ne spuneti ce facem cu reeditarile.
E. Andronescu: D-le Liiceanu, poimaine vine Curtea de Conturi, dupa ce-am semnat contractul, si ma intreaba: de ce acolo manualul a avut o treime din pretul pe care l-am acceptat pe contractul celalalt?
G. Liiceanu: V-a spus cineva din minister ca riscati asta sau credeti dvs.?
E. Andronescu: Dar in mod sigur asa este.
G. Liiceanu: D-na ministru, haideti sa discutam cu Curtea de Conturi. Avem un contract, e parafat, semnat si regula spune ca 11% din pret e inflatie. D-na ministru se teme de asta, iar noi va spunem ca la pretul asta nu putem face reeditarile.
E. Andronescu: Contractul acela s-a incheiat, pentru ca atunci n-as mai fi acum obligata sa inchei acum alt contract, si atunci, din punctul meu de vedere, n-ar mai trebui sa reiau negocierea.
B. Singer: In fiecare an, noua ni se incarca pretul cu data din anuarul statistic care are in vedere cresterea preturilor la vanzarea cu amanuntul a marfurilor - indicele de consum -, dar nu indicele de productie. Deci la productie, la hartie, la energie, la toate lucrurile astea, preturile s-au scumpit cu circa 30% de pe un an pe altul, iar la consum a reiesit din indicele statistic numai 11%.
E. Andronescu: Dupa cum stiti, manualele pentru clasele gimnaziale s-au platit din programul cu Banca Mondiala. In momentul in care venea Curtea de Conturi si ne lua la intrebari, aveam in spate memorandumul cu Banca, document care pentru noi era acoperitor pentru toate aceste decizii pe care le luam atunci cand produceam o reeditare. In acest moment contractul cu Banca s-a incheiat, memorandumul acela nu mai are pentru mine valoare de acoperire, pentru ca in acest moment plata se suporta din bugetul ministerului, din banii pe care ni da Parlamentul. Pentru ca Ministerul de Finante mi-a impus ca in licitatia cu manuale pretul sa conteze 70% din valoarea manualului.
G. Liiceanu: Daca eu lucrez intr-o echipa ministeriala, ma duc la cel care poate sa-mi spuna cum ma descurc in situatia X. Dar trebuie sa gasim o solutie. Asta este ceea ce va rugam. Nu putem reedita scazand preturile. Nu putem admite povestea cu interventia pe piata libera a manualelor de liceu, pentru ca dispare calitatea lor. Si cum dvs. sunteti dispusa sa mergeti pana in panzele albe pe proiectul dvs., noi la randul nostru nu putem.
E. Andronescu: D-le Liiceanu, noi deocamdata avem un proces care este in derulare. Noi trebuie sa incheiem licitatia care a inceput. Nu pot sa schimb nici o regula a jocului la jumatatea lui.
G. Liiceanu Dar ati schimbat pe parcurs regula jocului.
E. Andronescu: Nu, am spus din start. Daca as fi avut 1.000 de miliarde, as fi spus ca acesti bani sunt pentru edituri. Din pacate nu sunt intr-o asemenea situatie.
G. Liiceanu: D-na ministru, nu sunt banii dvs.
