PNL - alternativa la PSD sau sinucidere colectiva (I)

Prezentam in continuare fragmente de la aceasta dezbatere.

Radu Filipescu: Dorim ca aceasta discutie sa fie cat mai utila si celor implicati in controversa din PNL, dar si noua, pentru ca, in calitate de membri ai societatii civile, suntem interesati ca spectrul politic sa fie cat mai echilibrat.

Suntem ingrijorati ca partidul de guvernamant este intr-o pozitie mult prea favorabila si ar fi grav ca dezechilibrul sa fie si mai accentuat, din motive care pot fi preintampinate.

Stelian Tanase: Cei care au semnat apelul catre liberali, initiat de grupul nostru ne-au comunicat ca ar fi un lucru foarte rau daca spectrul politic romanesc s-ar dezechilibra si mai mult in urma unui accident in PNL, singurul partid de dreapta prezent in Parlament. Dezbaterea din PNL a ajuns o lupta de persoane si mai putin o discutie de substanta asupra viitorului dreptei, a viitorului liberalismului, a situatiei opozitiei in perspectiva anului 2004.

Vazand acest blocaj, ne-am gandit ca aparitia acestei scrisori a catorva intelectuali ar putea sa dea un sprijin. Am invitat la aceasta discutie oameni din toate taberele sau care, intr-o forma sau alta, s-au implicat in aceasta dezbatere. Nu sustinem o persoana sau alta in aceasta disputa, suntem doar preocupati de situatia dreptei, a liberalilor si a opozitiei din Romania.

"Dialogul" unui intelectual - Gabriel Liiceanu - cu un politician - Dan Rusanu

Gabriel Liiceanu: Va puteti intreba, cei care va disputati astazi in PNL, de ce ne bagam noi in treburile dvs., ce ne priveste pe noi ce faceti dvs. in partidul dvs., intrucat sunteti liberi sa faceti ce vreti si n-aveti de dat socoteala nimanui. Eu cred ca nu-i asa. Eu cred ca aveti de dat socoteala exact unor oameni ca cei pe care noi in mod modest incercam sa-i reprezentam, in speta, acelor oameni care au mizat pe dvs. in repetate randuri, v-au votat si au sperat ca pot sa-si faca isprava lor in societate, in mediul politic pe care dvs. il puteti pregati. Cu alte cuvinte, am crezut ca linistea noastra de a functiona depinde intr-o mare masura de partidele care reprezinta centrul-dreapta in Romania.

Constatam in clipa de fata ca, in loc sa va ganditi la noi, va ganditi la dvs. Aceasta societate se simte abandonata de catre dvs. As vrea sa aveti in vedere ce-am trait noi de pe margine in anul 1997: trecuse un an de la castigarea alegerilor de catre opozitia de atunci si noi ne exaltam cu totii la gandul ca, in sfarsit, va incepe reforma si ca Romania va intra in rand cu restul Europei.

Am asistat, insa, stupefiati la o cearta dinauntrul coalitiei si am avut senzatia ca oamenii carora le dadusem delegatia de a reprezenta puterea in Romania au intors spatele tarii. Aceeasi senzatie o avem si astazi, la alta scara desigur, mai mica, dar cu consecinte foarte grave. Va spun apasat ca aveti o raspundere fata de noi. Ne sperie ca partidul taranesc s-a dus de rapa si nu vrem ca acelasi lucru sa se intample cu dvs. Am momente cand ma gandesc cum va arata Romania in 2004, daca vor mai exista pe scena politica doar trei partide: PSD, PRM si UDMR.

Cu alte cuvinte, va mai fi viabila Romania in clipa aceea? Deci miza dvs. pe scena politica este enorma, din punctul meu de vedere, si e foarte neplacut ceea ce se-ntampla, vazut din afara, in partidul dvs. Oferiti un spectacol extrem de dezagreabil. Dintre acesti oameni pe care ii vad acum certandu-se la rampa, nu am vazut niciodata pe nici unul luand cuvantul in Parlament si aparand cauza unor oameni din categoria mea. Am trait aventuri economice destul de dramatice in ultimii ani. In masura in care m-am izbit, prin una din profesiunile pe care le am, de una din legile antiliberale ale acestei tari in economie, am simtit cat de mult am nevoie de dvs. ca sa pot pune pe picioare un proiect.

Unde erati? Ma intreb daca printre dvs., cei care sunteti foarte activi acum in aceasta batalie, timp de un an, ati deschis vreodata gura in Parlamentul Romaniei. Daca ati ajuns in acel loc, ca membri ai PNL, as fi foarte curios sa stiu cum ne-ati reprezentat. Pe d-l Crin Antonescu, pe care am avut placerea sa-l vedem aici, la GDS, acum un an sau doi, l-am cautat in acest timp in Parlament sa-l vad undeva activ. L-am vazut la televizor numai in acest context de certuri.

D-le Patriciu, va intreb sincer, am citit un articol in Romania libera din care rezulta ca ati avea datorii de nu stiu cate miliarde la stat. In mod spontan imi pun intrebarea: cum puteti dvs., in conditiile in care...
Dinu Patriciu: Renuntati la aceasta angoasa, va rog.
G. Liiceanu: Imi dictati angoasele?
D. Patriciu: Nu. Dar renuntati la ele pentru ca e fals.
G. Liiceanu: Dar eu sunt angoasat si vreau sa-mi exprim angoasa. Sa stiti ca, in clipa in care deschid gura, o deschid pentru ceea ce-mi trece mie prin cap, nu dvs. si nici altcuiva. Deci, va rog sa-mi lasati libertatea sa-mi termin interventia. Si pe urma spuneti dvs.
D. Patriciu: Nu pot sa tac in momentul in care jigniti niste oameni. Pe prietenul meu, Crin Antonescu, l-ati jignit.
G. Liiceanu: As vrea sa intelegeti un lucru, d-le Patriciu: habar n-am cine cu cine sunteti. Nu stiu detaliile din partidul dvs., nu stiu din ce tabere faceti parte, nu stiu daca d-l Crin Antonescu e sau nu e cu dvs., nu am avut curiozitatea sa cobor pana acolo, in viscerele partidului dvs. Ceea ce ma intereseaza este ca nu ma simt reprezentat de oamenii din partidul dvs. Pe noi nu ne intereseaza catusi de putin obsesiile pe care le aveti in legatura cu luptele intestine.

Aceste lucruri sunt atat de vizibile, incat au devenit impudice. Nu am contacte cu oameni din partidul dvs. Privind insa de pe margine, vazand niste discutii la televizor, toate avand ca tema tensiunile interne, te intrebi de ce, daca exista o disciplina de partid, nu o respectati. O intrebare pe care si-o pune bietul telespectator, afland ca ati avut un congres si ca ati optat. Va veni un nou congres, se vor lua alte hotarari. Cei carora nu le va placea ce s-a hotarat vor fi a doua zi iarasi impotriva acestor hotarari? Daca nu va dati seama ca soarta PNL ne este noua mai draga decat dumneavoastra insiva, atunci este foarte grav. In luarea mea de cuvant nu am vrut sa jignesc pe nimeni si-mi cer scuze daca am facut-o. Va spun foarte sincer ca e vorba de o angoasa generalizata. Nu vreau sa raman in Romania cu PSD si cu PRM. Asta-i tot. Cam toti oamenii din aceasta sala si cam toti membrii GDS sunt anexati mental la teoriile liberalismului economic si social.

Daca partidul care are pe mana cele mai frumoase idei ale renasterii Romaniei se poarta in felul acesta, noi nu mai stim ce sa credem. Si, totusi, aveti o raspundere fata de noi.
Dan Rusanu: D-le Liiceanu, inteleg ca aceasta interventie foarte subiectiva in mod clar a dvs. e in favoarea unei tabere. Vreti sa va achitati o datorie fata de domnul Stoica?
G.Liiceanu: Care tabere?
D. Rusanu: Ati facut aici afirmatii despre doi colegi care, clar, se stie, sa nu mai ascundem, sunt oponentii d-lui Stoica. Vreti sa va achitati o datorie fata de d-l Stoica?
G. Liiceanu: Daca discutia noastra incepe la acest nivel, cred ca nu avea sens sa inceapa. Daca dvs. intelegeti ca, invitandu-va aici, unii dintre noi tinem cu bleumarin si altii cu galben si ca incercam sa tragem sforile ca sa iasa ce vrem noi la dvs. in partid, inseamna ca nu mai are obiect intalnirea noastra. Daca ati citit masa rotunda de saptamana trecuta publicata de revista 22, ati vazut ca, in discutia pe care am avut-o si am moderat-o in prezenta d-lui V. Stoica si a d-lui T. Basescu, am spus lucruri destul de neplacute la adresa ambilor participanti. Daca dvs. plecati de la ideea ca un intelectual de tipul meu este un personaj care se preteaza la asemenea jocuri, ma deranjeaza.

Generatia tanara inca ii mai asteapta pe liberali

C. Preda: Lucrurile, in opinia mea, stau destul de simplu: in Romania, in afara de tabara extremista, toate celelalte familii politice sunt divizate. Exista doua revendicari social-democrate: PD si PSD, exista doua revendicari crestin-democrate, cele doua tabere din PNTCD coborate undeva foarte jos, nu exista ecologisti, daca e sa urmam marile familii politice europene. Liberalii aveau, pana de curand, avantajul de a fi trecut de mult aceasta disputa, parand singurul partid politic, singura familie politica unita. Daca luam oarecare distanta de scena politica romaneasca, vedem ca singura familie politica este extremismul si cred ca asta explica in mare masura stabilitatea, cel putin asa cum arata sondajele acestei familii politice. Al doilea lucru pe care vreau sa-l subliniez este legat de angajamentul pe care l-am luat impreuna cu A. Cioroianu, S. Tanase, Patricia Osmani si Ionut Popescu, care ni s-a alaturat zilele acestea. Exista de asemenea un numar foarte mare de tineri cu sensibilitate liberala, care au actionat pana acum mai degraba individual in sanul societatii si care nu mai vor sa astepte pur si simplu.

Nu stiu daca realizati ce presiune exista in jurul PNL, spre deosebire de celelalte partide din Romania, din partea acestei generatii, care a trait anii de tranzitie cu asteptari liberale si care are succes deja in alte parti decat in domeniul politic.

Exista in mediile enumerate in scrisoarea pe care v-am prezentat-o luni, 1 iulie a.c., in randul oamenilor de afaceri, al universitarilor, al avocatilor, al notarilor, in randul unei intregi serii de profesiuni din Romania, oameni care au reusit, care nu au nevoie de sprijin politic pentru a face o cariera si care sunt profund nemultumiti de felul in care e dusa in aceasta tara politica liberala in care cred. Si cred ca ar fi bine sa depasiti micile frustrari personale pe care le-ati acumulat in acesti ani si sa reflectati la ce inseamna aceasta presiune, pentru ca e foarte posibil ca actuala criza, daca incepe sa semene cu criza din PNTCD de anul trecut, sa duca la pierderea absoluta a pozitiei pe care o aveti inca pe esichierul politic din Romania. Cred ca PNL, cu experienta pe care a dobandit-o in acesti 12 ani de politica libera, poate sa gaseasca resursele pentru a depasi decent aceasta criza. Daca acest partid, dupa criza pe care o traiti in acest moment, va semana cu PNTCD de anul trecut, atunci sunt sigur ca i se va substitui un alt partid liberal.

Andrei Chiliman: Sunt de acord ca e o presiune foarte mare in jurul PNL si nu este numai din partea, hai sa spun, a oamenilor de buna-credinta, ea vine si din alte zone.
Cred insa ca dezbaterea din PNL, care va duce la un Congres (nota red.: in sedinta Delegatiei Permanente de vineri, 5 iulie 2002, ce a urmat intalnirii de la GDS, s-a stabilit ca acesta sa aiba loc pe 24-25 august, la Brasov, cu 1.200 de reprezentanti) si la o noua conducere sau poate la aceeasi conducere, va duce la un partid mai puternic, si nu la unul mai slabit. Daca unii din liderii actuali ai PNL vor parasi partidul, ei se vor descalifica definitiv pe scena politica romaneasca. Dar nu cred ca acest lucru se va intampla.
S. Tanase: Convingerea noasta este ca aceasta criza si congresul care urmeaza poate sa fie un prilej de relansare a partidului in perspectiva anului 2004, daca este bine gestionata.
Radu Stroe: Cu un ochi imi vine sa rad si cu unul sa plang. Credeam ca vom avea o discutie eleganta si civilizata. Si constat ca nu are importanta ca aici sunt prietenii nostri de la GDS, incepand cu Gabriel Liiceanu, Ana Sincai si ceilalti si ne punem poalele in cap, cum a facut Dan Rusanu cu cateva minute in urma. Ei, aceasta este "activitatea" care se desfasoara in Biroul Permanent Central al partidului, de foarte multa vreme. Nu este o lupta de idei, de programe, este o lupta de persoane cu interese foarte clare si precise.

D-l Patriciu a respins ideea lui G. Liiceanu, dar n-am vazut in Evenimentul Zilei, unde s-a scris de datoriile d-lui Patriciu ca el sa fi dezmintit, sa fi negat acea afirmatie facuta de d-l Nistorescu. Deci, nu se poate, domnilor, sa continuam lupta aceasta intre persoane. Cu ochiul cu care rad ma bucur ca societatea civila, ca oamenii care nu sunt angrenati inca politic pot, in sfarsit, sa vada tragicul adevar al PNL.

Un discurs frumos: o politica liberala cu o crestere economica de peste 10% este perfect realizabila

D. Patriciu: Va atrag respectuos atentia asupra faptului ca in ultimele doua luni n-o sa gasiti vreo pozitie publica a mea despre situatia din PNL. Nu am raspuns acuzatiilor, nu m-am inscris intr-o polemica, am incercat sa fac singura politica posibila, si anume cea a PNL. De fapt, eu sustin ca ceea ce se intampla acum in PNL nu este o lupta intre grupuri. Dar este, intr-adevar, o lupta pentru devenire in PNL, o mare lupta. Pentru ca acest partid are nevoie sa devina coloana vertebrala a opozitiei in Romania, si aici sunt de acord cu dvs., domnule Liiceanu. Dupa cum sunt de acord si cu tanarul nostru Cristian Preda, pentru ca are dreptate: exista o intreaga generatie de oameni tineri pregatiti si care vor sa aiba si reprezentare politica, care stau la portile partidului si nu se regasesc in el. Este una dintre tezele pe care o sustin demult in Biroul Permanent. De asemenea, sustin ca, dincolo de statistici privind nivelul de viata al oamenilor, dezvoltarea economica, produsul intern brut, exista niste realitati. Si astazi realitatea romaneasca e rupta in doua.

Exista doua Romanii: una este a sectorului de stat, ramasa in urma, falimentara intru totul, in care incearca sa-si gaseasca traiul 40% din persoanele active din tara asta, si exista cealalta realitate, a Romaniei private, in care primele doua sute de societati din tara fac 33% din produsul intern brut si alte 33% sunt facute de celelalte doua sute de mii de entitati private. 67% din produsul intern brut al acestei tari este facut de 25% din populatie. Acesti oameni nu au reprezentare politica si nu pot s-o aiba decat in liberalism.

Pentru ca acesti oameni incep sa se simta exploatati. De ce trebuie sa-i duca in spate pe toti ceilalti? Problemele ramase inca nerezolvate se datoreaza unei clase politice ramase impotenta timp de 12 ani si aici imi asum si eu partea mea de vina. Eram unul dintre cei care duceau stindardul opozitiei intre ‘92 si ‘96, dar mi-am dat seama ca este inutil sa-mi consum timpul in politica si va spun ca am facut-o constient.

Faptul ca am iesit din Conventia Democrata in 1995 a fost un gest de protest legat de care am avut o explicatie cu regretatul Corneliu Coposu, chiar inainte de-a o face. I-am spus: "Conventia nu va castiga alegerile si va pierde guvernarea, pentru ca nu are competenta de a guverna aceasta tara". Si m-am dus in sectorul meu privat. Mi-am vazut de treaba, mi-am dezvoltat afacerile, iar acum simt ca doar 10% din cei care lucreaza in sectorul privat vor sa se intoarca la stat, in schimb aproape 50 % din cei care lucreaza la stat ar dori sa lucreze in sectorul privat.

Intersectia acestor multimi constituie un bazin electoral caruia trebuie sa-i fie transmis mesajul liberal. Dintre oamenii de afaceri au plecat la PSD doar cei legati de comanda de stat si sunt din ce in ce mai putini. Prietenul nostru Mircea Cosea spune ca economia romaneasca se afla pe trei paliere: o economie oficiala, pe care o tot studiem in cifre macro-economice, o alta disidenta, cea care se coace in strafunduri si creste cinstit cu managementul occidental, cu plata catre buget si cu totala legalitate a afacerilor, si un al treilea palier, pe care se afla economia reala, dar care, in fapt, e cea subterana si care e singurul amortizor al tuturor defectelor sociale ale reformelor. In toate aceste trei paliere exista interesul catre trecerea spre o societate liberala.

Amintesc aceasta stratificare a economiei romanesti pentru ca, de fapt, aici gasim explicatia multora dintre fenomenele de astazi. PNL trebuie sa devina o opozitie reala si o opozitie reala fata de toti cei 12 ani neeficienti. Aceasta inseamna politici de crestere economica, de stimulare a consumului si de acumulare de capital. Romania, fara o crestere economica de 12% pe an, nu are nici o sansa sa devina compatibila cu Europa in urmatorii 10 ani. Degeaba vorbim despre integrare europeana si despre NATO atata vreme cat aceste procese sunt legate de consumarea de resurse, si nu de producerea de resurse. Integrarea europeana nu este un scop in sine. Ea consuma resurse si aceste resurse trebuie sa vina de undeva si nu pot veni decat din politici liberale.

De asemenea, nu cred ca avem dreptul sa nu iesim din niste clisee, care parca s-au impus societatii romanesti. Spunem ca, din moment ce ne integram in Europa si exista un acquis comunitar pe care trebuie sa ni-l insusim, avem program de guvernare. Oricine vine la guvernare il accepta si, de fapt, toata clasa politica gandeste in termenii acestia. Noi, liberalii, suntem singurii care pot schimba lucrul acesta. Acquis-ul comunitar care poate reprezenta programele impuse de institutiile financiare internationale nu ne ajuta, ne duce numai la saracie. N-ai cum, numai pe baza lor, sa produci acele resurse care sunt necesare integrarii. Pentru a produce resurse singuri, trebuie sa ne construim politicile si aici neglijam una dintre cele mai mari ferestre de oportunitate pe care astazi le are Romania. Si anume, faptul ca are un Hinterland, pe care toata lumea il negiljeaza, Balcanii.

Economia cea mai mare din Balcani este cea romaneasca, iar noi trebuie sa ne cream o strategie nationala care sa ne impuna in acest spatiu geografic. Integrarea regionala este sansa Romaniei. Si nu numai cea in Balcani, ci si cea in Marea Neagra.

Voce: Propuneti de fapt integrarea in Uniunea Europeana sau cea regionala?
D. Patriciu: Nu. Propun complementaritatea lor. Pentru ca una este aducatoare de resurse, alta este consumatoare de resurse. Incerc sa intru pe scurt in detaliile acestui plan liberal, pentru ca el este de fapt la mijlocul acestei schimbari care se petrece astazi in PNL. Cu o politica duplicitara, cu semnari si ruperi de protocoale, cu tot felul de aliante in care fiecare sa castige cate un oscior, nu ajungem niciodata nicaieri. Opozitia are nevoie de o coloana vertebrala si mai ales de un program. Astazi, economia romaneasca, desi in cifre nominale creste, in cifre reale este extrem de fragila. Astazi economia romaneasca se subventioneaza din pamantul tarii, din gaz, din petrol si va dau cifrele absolut exacte. E vorba de miliarde. Astazi economia romaneasca se subventioneaza din pretul energiei, din utilitatile publice si am ajuns intr-o situatie absolut absurda, in care pretul energiei e mai mare decat salariul. Dar n-am ajuns aici numai din cauza Guvernului Nastase, ci din cauza impotentei, incapacitatii intelectuale a clasei politice timp de 12 ani. Daca astazi e mai mare intretinerea decat salariul e pentru ca, timp de 12 ani, cei care au fost la guvernare n-au avut curajul consecintelor sociale a masurilor de reforma. Eu cred ca doar o guvernare dupa 2004 poate salva Romania, si cand spun salva Romania nu dramatizez.

Exista pericole extrem de mari chiar pe drumul acestei integrari. O politica liberala care sa-si stabileasca drept tel o crestere economica de peste 10% e perfect realizabila, asa dupa cum spun economisti de marca. Acesta trebuie sa fie obiectivul unei politici liberale. Pentru ca v-as atrage atentia asupra unui lucru, doar ca sa vedeti amplitudinea faptelor la care ma refer. In 1970, conform PIB, de 34 miliarde de dolari, eram pe locul 14-15 in lume, la egalitate cu Olanda. Astazi, dupa 32 de ani, Romania are tot un PIB de 34 de miliarde de dolari, zic unii de 38, dar, de fapt, e de 34; Olanda are un produs intern brut de 380 de miliarde de dolari, dupa 32 de ani, si se afla tot pe locul 14 in lume. A crescut de 11 ori, iar noi am ramas aceiasi. Acesta este dezastrul Romaniei, iar acest dezastru poate fi corectat numai prin politici liberale.

Daca doriti sa discutam despre programul liberal, v-as sugera sa facem o alta intalnire si va asigur inca o data ca nu e vorba de nici un conflict interpersonal. In ceea ce ma priveste, nu am iesit in presa pentru ca nu am vrut sa exacerbez aceasta imagine falsa. Ii condamn, fara a-i numi, pe toti cei care au facut acest lucru. Nu exista factiuni, nu exista o lupta interna, exista in momentul de fata o larga majoritate in partid care doreste o schimbare in jurul unui program care sa ne duca la castigarea alegerilor in 2004.

G. Liiceanu: Tot ce ati spus acum e incantator, este unul dintre cele mai frumoase discursuri pe care le-am auzit, pe care le visez de 12 ani. Dar tocmai aceasta e povestea noastra. Toate aceste idei in care noi credem si pe care le-ati spus acum eu nu le-am simtit reprezentate de dvs. si de nimeni din partidul liberal. Ma intelegeti ce spun? Eu simt nevoia sa va vad slujindu-le in interesul final, al meu si al acestei tari. Intrebarea noastra a fost: de ce nu le slujiti?

D. Patriciu: Eu va promit ca, incepand de la Delegatia Permanenta care are loc vineri (nota red.: 5 iulie a.c.), o sa ma vedeti zi de zi slujindu-le. Daca nu am facut-o pana acum, este pentru ca am avut la congresul trecut o intelegere. Si anume, faptul ca Valeriu Stoica conduce acest partid. L-a condus prost, dupa parerea mea. Iar toata imaginea de combinagiu - este un titlu pe care singur si l-a dat - s-a raspandit asupra partidului.

Mircea Ionescu-Quintus: Vreau, cu asentimenul prietenului Dan Rusanu, sa-mi prezint eu scuze d-lui Liiceanu. Partidul nostru a mai trecut prin momente chiar mai grele, ma refer la perioada ‘92 - ‘93. Atunci a fost vorba de o niste orgolii ale unor persoane care nu se puteau simti bine decat in fruntea partidului. De data aceasta, este vorba de o lupta intre niste mentalitati si credinte. Aveti dreptate, d-le Liiceanu. Ceea ce s-a intamplat in perioada 1996 - 2000 a fost o grava si mare deceptie si pentru mine, si pentru PNL.

Aveam un ministru al Finantelor, alti doi-trei ministri. Nu puteam face nimic. Cred ca cea mai mare nesansa, cea mai mare drama a acestei tari e sa fie condusa de o coalitie de partide. Fiecare isi urmareste cat poate interesele clientelare, ca s-o spunem foarte deschis, si ale partidului respectiv si se gandeste mai putin la ceea ce se-ntampla pentru oameni. In masura in care echidistanta mea va putea sa aseze lucrurile pe un fagas civilizat, democratic, nu sunt ingrijorat cu privire la viitorul acestui partid.

Criza din PNL

Valeriu Stoica: As vrea sa fac o precizare prealabila, dupa care sa pun un diagnostic. PNL este in criza. Incerc sa arat care sunt cauzele acestei crize din PNL, cum a evoluat ea si care sunt, din punctul meu de vedere, solutiile acestei crize.
Precizarea prealabila: cred ca nu legitimitatea interesului societatii civile fata de ce se intampla in PNL este in discutie, ci pasivitatea societatii civile in a participa la asemenea dezbateri si, mai ales, pasivitatea societatii civile in ultimul an si jumatate in ceea ce priveste participarea la dezbaterea publica in Romania. Cred ca dezbateri cum este cea de azi marcheaza redesteptarea interesului societatii civile fata de politica.
Diagnosticul: PNL este in criza, dar nu e nimic dramatic faptul ca PNL este in criza. Eu definesc aceasta criza ca fiind o criza de crestere, pe care o parcurge PNL. In fond, trebuie sa recunoastem un adevar. PNL nu este astazi un competitor credibil in raport cu puterea actuala. Daca aceasta este criza, sa vedem care sunt cauzele ei. Noi am avut un congres in februarie anul trecut, unde s-a adoptat o anumita strategie politica. Obiectivul strategic a fost sa construim o alternativa la actuala putere. Nu poate exista sistem democratic solid daca nu exista doi poli de putere. Unul exista, cel de stanga, ne lipseste un pol de putere de dreapta sau de centru-dreapta. Pana acum, PNL nu s-a dovedit a fi acest al doilea pol de putere sau acest pol de putere de centru-dreapta, asa incat discutia in PNL este normala si fireasca. Modul in care este abordata aceasta discutie si argumentele ei pot fi puse sub semnul intrebarii.

Mai intai, vreau sa vedem cum a evoluat criza in ultimele luni, pentru ca abordarea crizei se poate face din perspective diferite. Criza aceasta poate fi pusa pe seama unei persoane, inclusiv pe seama presedintelui partidului, pe seama unor programe, a unor strategii gresite sau si una, si alta. In ce ma priveste, nu am refuzat nici una dintre aceste abordari. In PNL, fie ca a fost vorba de Biroul Permanent, de Delegatia reprezentantilor nationali sau de Consiliul National, aceste chestiuni au fost abordate sincer si deschis. Singura rezerva pe care o am fata de unele abordari se refera la modul in care ne folosim energia pentru a rezolva aceasta criza. Ne putem folosi energia pentru a genera o lupta interna - si aceasta lupta interna exista.

Exista sume de persoane care se grupeaza in PNL in jurul unor programe, al unor persoane si al unor idei. Ele exista ca atare, iar congresul din februarie anul trecut a fost o competitie democratica necesara. Mi se pare nefiresc insa ca dupa acest congres din februarie anul trecut, in loc sa formam cu totii o echipa, ne-am redesenat fractura care se constituise in cursul competitiei. Congresul din februarie a adoptat o solutie care parea inteleapta atunci: a ales un Birou Permanent Central in care toate sumele de persoane din PNL erau reprezentate. Era normal ca acest Birou sa formeze o echipa, dupa cum era normal ca o anumita majoritate constituita in urma acestui congres, cu legitimitatea alegerii la congres, sa fie sprijinita sa lucreze pentru realizarea proiectului politic stabilit.

Din pacate, o spun cu toata taria, a doua zi dupa acel congres, in loc sa se constituie aceasta echipa, in loc sa existe sprijinul normal pentru realizarea proiectului pe care congresul l-a legitimat, a inceput, mai intai in subteran, apoi in mod public, lupta pentru schimbarea acestei majoritati si pentru schimbarea presedintelui partidului. Nici in asta nu e nimic rau, daca judecam in absolut. Democratic este sa poti contesta pe cine vrei. Ma intreb, insa, daca este eficient.

Pentru ca politica democratica nu se judeca doar in termenii democratiei pure, se judeca si in termenii eficientei. Si eu ma intreb daca este eficient ca o institutie, pentru ca un partid este o institutie, sa nu aiba ragazul necesar pentru a-si pune in lucru un proiect politic. Nu poti sa apreciezi daca proiectul este sau nu viabil cat timp el nu este pus in lucru si nu exista o anumita perioada de timp fireasca, rezonabila, in care acest proiect politic sa fie realizat.

Dincolo de lupta de idei, de programe si de viziune, care exista si este reala in PNL, a existat si exista si o lupta de persoane. Nici asta nu este o chestiune rea, pentru ca, in fond, ideile, programele nu sunt abstracte, ele au drept purtatori oameni care sustin aceste proiecte si programe. Nu mi se pare nici o tragedie sa spunem ca ideile acestea care se confrunta au in spatele lor oameni, fiinte concrete, cu sentimente, cu viziuni, cu idei. Problema este insa cu totul alta, si anume care este regula desfasurarii acestui dialog si daca, pana la urma, este vorba de un dialog care sa permita realizarea proiectului, corectarea sau imbunatatirea lui ori, pur si simplu, este vorba de blocarea proiectului.

In momentul de fata, noi suntem intr-un blocaj, lucrul este evident pentru toata lumea. Asadar, criza a izbucnit la suprafata in momentul in care, in urma cu doua luni, la Sinaia s-a facut o declaratie foarte ferma: "PNL are nevoie de o noua conducere". Nu e nimic grav intr-o asemenea afirmatie, dar ea trebuie asumata. A fost facuta publica si exista ca atare. Si daca s-a spus clar ca e nevoie de o noua conducere, atunci aceasta chestiune trebuia discutata deschis. Numai ca atunci, in loc sa se discute deschis aceasta chestiune, declaratia a fost retrasa: nu e necesara schimbarea conducerii PNL. Am avut o Delegatie Permanenta in care s-a incercat restabilirea unei anumite discipline firesti pentru orice institutie. Acea Delegatie a apreciat ca nu e nevoie de nici o sanctiune si ca disciplina poate fi restabilita fara aplicarea unei sanctiuni. Dupa Delegatie, insa, contestarea a devenit din nou publica. Eu nu pot sa cred ca e vorba de amnezie atunci cand se uita ca in urma cu cateva luni s-a spus public: "trebuie schimbat presedintele PNL". Nu e nimic grav in asta, e normal sa se spuna asa ceva. Dar in acest caz, trebuie sa ne asumam consecinta. Consecinta este convocarea unui Congres Extraordinar. Este motivul pentru care, vazand ca aceste contestari au devenit publice, dar ca nu sunt suficiente pentru a se ajunge la convocarea Congresului Extraordinar, am cerut ferm Birourilor permanente judetene sa voteze in favoarea Congresului Extraordinar. Dupa cate stiu, in momentul de fata aproape toate Birourile judetene au votat in favoarea Congresului Extraordinar. Acest Congres nu e un scop in sine. Rostul lui este sa rezolve criza si sa transforme aceasta criza intr-un factor de crestere pentru PNL, si nu intr-unul de descrestere, pentru ca orice criza poate avea efecte benefice sau, dimpotriva, efecte grave, dureroase.

Mi se pare perfect normal ca toti liberalii, precum si cei care nu sunt liberali, dar sunt ingrijorati de soarta opozitiei din Romania, sa participe la aceasta dezbatere: cum ar putea acest Congres sa rezolve criza si sa dea o sansa de relansare pentru PNL si, prin aceasta, o sansa de relansare a opozitiei in Romania. Mi se pare ca aceasta este chestiunea cea mai importanta dintre toate. De ce a aparut criza, ce declaratii publice s-au facut, ce lupte personale exista - acestea sunt detalii.

Daca, din acest congres, PNL va iesi mai puternic este foarte bine. Cum putem face asta? Aici trebuie sa acord prezumtia de buna-credinta tuturor liberalilor si sa cred ca eforturile lor in aceasta perioada se indreapta in aceasta directie: cum putem transforma acest Congres intr-o dezbatere democratica, urmata de o decizie clara pentru relansarea PNL. Eu cred ca exista cel putin trei pasi premergatori pentru ca acest congres sa permita relansarea PNL. Primul pas pe care l-am facut este incercarea de a scoate aceasta dezbatere din PNL de sub semnul disputei personale - pentru ca s-a spus foarte mult si se spune in continuare ca este o lupta intre gruparea Stoica si gruparea Patriciu. O spune presa, o spun oamenii si o spun si eu. Recunosc acest lucru.

Pentru a scoate de sub semnul bataliei personale aceasta dezbatere din PNL am facut urmatorul lucru. In fond, presedintele Stoica e contestat de cel putin o grupare importanta din PNL. E mai putin important de ce e contestat.

Mi se pare ca orice argument poate sa fie binevenit in aceasta contestare: faptul ca n-am carisma, ca sunt dictatorial, ca nu stiu sa conduc partidul, ca l-am condus prost, acestea sunt argumente serioase pe care le iau si le-am luat totdeauna in consideratie. Cat sunt de adevarate sau de neadevarate este alta chestiune, nu le judec. Am spus atunci ca, pentru ca sa nu mai existe aceasta tinta, care mi se pare ca devine o falsa tinta in PNL, -problema Stoica- la viitorul Congres Extraordinar nu voi mai candida pentru functia de presedinte al PNL, daca se constituie o echipa importanta, puternica, care sa treaca dincolo de aceasta disputa care s-a personalizat.

Al doilea pas. Nu este important doar ce declaratie face fiecare dintre noi, ci daca noi cream mecanismele institutionale pentru ca aceasta criza sa nu se repete. Care este garantia institutionala ca aceasta criza nu se va repeta?

Daca, dupa congres, nu cream o bariera institutionala in calea unei asemenea crize si ea se repeta in 2003 si 2004, atunci PNL nu va intra in Parlament. Sansa acestui congres este ca a venit suficient de devreme ca sa ne lase ragazul sa pregatim bataliile politice urmatoare. Am urmarit cu atentie propunerile facute chiar in PNL in aceasta perioada, in diferite judete ale tarii si in Bucuresti, si sunt foarte multe propuneri de reorganizare a PNL. Cred ca PNL are intr-adevar nevoie de o reforma profunda din punct de vedere institutional si ca reforma ar trebui sa vizeze exact aceasta chestiune: ce mecanism institutional adoptam, astfel incat, odata aleasa o conducere, legitima, sa nu se mai poata repeta aceasta criza a contestarii perpetue?

Cred ca exista o singura varianta. Cred ca ar trebui sa aplicam la nivelul partidului principiile care asigura functionarea unui stat democratic - principiul separarii puterilor. Daca vom avea, pe langa o putere judecatoreasca - care a functionat pana acum si nu ea este problema -, un legislativ al partidului in care sa fie reprezentate toate orientaril e partidului, dar si un executiv in care sa fie reprezentata majoritatea, pentru ca si-a asumat proiectul politic si ea trebuie sa-l duca la capat, atunci nu vom mai avea asemenea crize. Daca vom amesteca lucrurile si-n puterea executiva a partidului, cum am facut pana acum, aceste crize se vor repeta. Locul unde se pot confrunta factiunile este nivelul legislativului. Acolo avem si majoritate, si opozitie, acolo putem discuta programe si platforme politice, daca le adoptam sau le respingem, dar, odata ce s-a adoptat o decizie, trebuie sa fie cineva responsabil care s-o duca la bun sfarsit. Executivul partidului trebuie sa aiba raspunderea aceasta. Tot din punct de vedere institutional mai trebuie facute doua lucruri: sa deplasam centrul de greutate al activitatii partidului de la nivelul central catre Delegatia Permanenta, formata din sefii de filiale, si in felul acesta sa dam mult mai multa putere filialelor si, in al doilea rand, catre grupurile parlamentare, pentru ca politica se face in Parlament. Cred ca grupurile parlamentare trebuie sa aiba o contributie mult mai mare in viitor pentru realizarea politicii liberale.

Pagini realizate de Rodica Palade si Ana Margineanu