Aderarea la UE este o sansa enorma pentru modernizarea Romaniei

Dr. GÜnter W. Dill, Directorul Fundatiei Konrad Adenauer, Bu | 06.10.2006

Pe aceeași temă

Fundatia Konrad Adenauer este o fundatie politica germana, independenta si nonprofit. Viziunea ei asupra lumii izvoraste din cea a Uniunii Crestin-Democrate din Germania; din punct de vedere juridic, organizatoric si financiar este independenta de formatiunea politica amintita. Fundatia se finanteaza din subventii ale statului german, din contributii voluntare si donatii, din taxe de participare si vanzarea de publicatii.

Fundatia Konrad Adenauer a stabilit primele contacte cu Romania inca din 1991 si au fost organizate primele manifestari destinate asistentei in procesul de constructie a culturii politice si a societatii civile. Din 1998, Fundatia are o reprezentanta la Bucuresti.

 

 

D-le Dill, care sunt primii pasi pe care i-a facut Fundatia Konrad Adenauer in Romania?

Activitatile Fundatiei in Romania se afla intr-o stransa legatura cu cele din Europa Centrala si de Est. Inainte de 1990, pentru noi, tot ceea ce se afla dincolo de Cortina de Fier era o regiune destul de necunoscuta. Prin diverse incercari, pas cu pas, mai intai in Polonia si Cehia, apoi in Ungaria, am reusit sa ne familiarizam cu problemele prezente in aceasta zona. Ulterior, atentia noastra s-a indreptat spre Europa de Sud-Est, mai exact spre Romania si Bulgaria.  In contextul schimbarii politice produse in 1996, cand o coalitie crestin-democrata a ajuns la guvernare, ne-am consolidat activitatea aici, ceea ce a condus mai tarziu, in 1998, la infiintarea biroului din Bucuresti. La inceput a fost un proces foarte dificil, a trebuit sa ne obisnuim cu conditiile de aici, unde nu aveam nici un fel de parteneri. Am incercat sa ne cream contacte, legaturi in cadrul partidelor care erau mai apropiate de principiile crestin-democratiei, pentru a cunoaste problemele de aici, nevoia de consiliere s.a.m.d.

Incepand cu 1998, am putut oferi aici o varianta sistematica de consiliere si de perfectionare. Mai intai, am abordat subiectele noastre centrale: promovarea democratiei, a statului de drept, sprijinirea mass-media pentru a fi libere si independente, o justitie independenta si initierea unui dialog cu Biserica Ortodoxa Romana. A fost un proces foarte lent, deoarece a necesitat ceva timp pentru ca partenerii nostri (fie ca veneau din partide, din cadrul justitiei, din Biserica, din mass-media, de la guvern) sa fie convinsi ca aceasta forma de consiliere pe care o ofeream noi este un ajutor binevenit. Pornind de la aceste premise si principii generale, Fundatia a fost permanent deschisa cererilor si nevoilor partenerilor sai, pentru ca ajutorul oferit sa fie cat mai concret, corespunzator cerintelor realitatii.

 

Ordinea democratica necesita participarea cetatenilor

 

Actiunile Fundatiei au vizat doua directii: politicul (si, in general, activitatile institutiilor publice) si societatea civila. Care au fost principalele actiuni ale dvs. privind reforma institutiilor statului?

Dupa 45 de ani de dictatura, instaurarea statului de drept, exercitarea democratiei si libertatii sunt procese foarte dificile. Asta presupune reforma institutiilor, parlamentarismul, asumarea raspunderii atat de catre functionarii publici, cat si de catre partide etc. Toate acestea necesita timp, dar si o noua mentalitate a cetatenilor. Experienta pe care am putut s-o impartasim noi am obtinut-o in fosta Germanie de Est, unde am observat ca, dupa aproape doua decenii de exercitare a democratiei, nu s-a ajuns pe deplin la constituirea unor structuri democratice si la schimbarea mentalitatii cetatenilor, obisnuiti atata timp cu comunismul.

Reformele au loc atat pe plan central, cat si pe plan local, acolo unde societatea civila si cetatenii resimt cel mai repede daca lucrurile iau o intorsatura potrivita, daca pot ei insisi sa schimbe ceva. O sa va dau un exemplu din Germania de Est. Primarii din fosta RDG, in perioada comunista, nu aveau decat un rol de punere in aplicare a deciziilor care se luau la nivel central, in Berlinul de Est. Dupa 1989, in sistemul democrat, a trebuit ca ei sa-si asume raspunderea in fata comunitatii, sa ia decizii singuri, asa ca a fost necesar sa invete acest lucru. Primarii aveau la baza fel de fel de profesii, nu erau familiarizati cu probleme administrative si au trebuit sa umple cu continut aceste atributii, aceasta libertate care li se oferea deodata. Nu mai era problema ce competente aveau, ci ce reuseau sa faca cu aceste competente care li se pusesera la dispozitie. Cum putea Fundatia sa-i consilieze in acest context? Sa luam exemplul unui primar care are in comuna lui 50 de km de canalizare, din care jumatate este total distrusa. Fundatia nu poate da sfaturi tehnice - pentru acest lucru se poate apela la ingineri. Primarul respectiv trebuie sa faca rost de bani. Pentru acest lucru, el trebuie sa se adreseze Consiliului local, sa faca o cerere pentru obtinerea banilor respectivi. Problema se pune astfel: comuna aceea va efectua reparatiile de una singura sau va face acest lucru in parteneriat, eventual cu comunele invecinate, astfel incat cheltuielile sa se poata imparti si astfel totul sa fie mai usor? O alta problema: daca tot se sapa si se fac lucrari pentru imbunatatirea acelei canalizari, nu ar trebui sa se schimbe atunci si intreaga retea electrica sau conductele de gaze, astfel incat in acea comuna sa fie un singur santier? De aceea, primarul respectiv ar trebui sa ia legatura cu toate regiile, cu toate institutiile furnizoare de utilizati publice, iar apoi sa ia o decizie in cunostinta de cauza. El beneficiaza de aceste competente, dar are si o raspunderea pentru ceea ce face: sa nu existe coruptie in acest proces decizional, banii sa fie folositi corect. Primarul respectiv trebuie sa invete aceste lucruri noi si sa ia decizii in mod corect. Si exact aici noi, Fundatia Konrad Adenauer, am fost chemati in fosta RDG ca sa ne aducem contributia, pentru a-i arata acelui primar cum sa faca pentru ca, impreuna cu Consiliul local, sa poata dezvolta in mod pozitiv comuna respectiva.

Ce a facut Fundatia in ceea ce priveste consolidarea societatii civile?

Pentru existenta unei ordini democratice este nevoie de participarea cetatenilor. Acesta este un punct foarte important in toate activitatile Fundatiei, fie ca este vorba de training, seminarii sau alte activitati desfasurate de noi.

Multi erau de parere ca, daca cetatenii vor participa din punct de vedere politic, vor avea un rol de jucat in toate procesele decizionale, atunci totul se va desfasura mult mai complicat: fiecare isi va apara propriile interese, se va discuta la nesfarsit si deciziile se vor lua cu mult mai greu. Aceasta este abordarea tipica din partea functionarilor din administratie sau a politicienilor. Intre timp, aceasta discutie s-a incheiat in intreaga Germanie si participarea politica a cetatenilor este un fapt care s-a institutionalizat prin diferite instrumente. Important este ca, la fata locului, pe plan local, acesti cetateni sa se implice si sa preia unele sarcini atat ale statului, ale guvernului central, cat si ale autoritatilor locale. Convingerea mea puternica este ca societatea democratica, asa cum o cunoastem noi, poate supravietui doar in masura in care va exista un spectru larg de voluntariat in diverse domenii.

Cum v-ati implicat in activitatea partidelor politice din Romania?

Impreuna cu partenerii nostri, fie ei  partidele crestin-democrate, apropiate in tr-o mai mica sau mai mare masura acestei ideologii, dar si cu cetatenii, am organizat o serie de seminarii. Cu trainerii fundatiei olandeze Eduardo Frei, care este afiliata crestin-democratiei, am organizat seminarii pentru  politicieni de toate varstele. Am derulat, de asemenea, o serie de intalniri pentru partide, fie ca e vorba de PNTCD (azi PPCD), fie ca este vorba de PD, partid care a obtinut statutul de observator in cadrul PPE si care, anul viitor, poate deveni membru deplin in cadrul PPE, ca si PPCD. Seminariile au fost facute pentru a-i familiariza pe membrii acestor partide cu ideologia crestin-democrata. La GDS, anul trecut, am organizat o serie de reuniuni la care au participat presedintele PPCD, d-l Gheorghe Ciuhandu, presedintele PD, d-l Emil Boc, si presedintele UDMR, d-l Markó Béla. Aceste reuniuni au constituit rezultatul unui proces indelungat in cadrul caruia s-a incercat sa se vada care sunt, pe scena politica romaneasca, partidele cu adevarat de centru-dreapta. Fundatia s-a oferit a fi un fel de mediator la un forum de discutii, pentru ca aceste partide sa poata comunica mai usor. Convingerea noastra este ca un numar mare de partide care se orienteaza dupa ideologia crestin-democrata nu poate face decat sa slabeasca crestin-democratia. Este nevoie de mai multa unitate si de concentrare pe acea ideologie, respectiv de un numar mai mic de partide care sa apere interesele crestin-democratiei. Insa sarcina noastra de a promova crestin-democratia in Romania nu s-a incheiat.

 

Probleme dupa aderare

 

Fundatia a sprijinit activ aderarea Romaniei la UE. Cum veti ajuta la integrarea tarii noastre, dupa aderare?

La 1 ianuarie 2007 Romania va intra in UE. Dar ce va fi incepand cu 2 ianuarie 2007? Problemele abia atunci vor incepe sa apara, iar toti factorii politici vor trebui sa se obisnuiasca cu ele. Noi, ca reprezentanti ai crestin-democratiei, va trebui sa gasim raspunsuri si rezolvari acestor noi probleme. O componenta centrala a ideologiei crestin-democrate este "economia sociala de piata". Iar o mare provocare pentru Romania dupa aderarea la UE va fi corelarea principii lor economiei de piata cu tot ce inseam na securitate sociala. Pe langa castigatorii pe care o sa-i vedem dupa 1 ianuarie 2007 - in principiu, acestia vor fi toti cetatenii Romaniei -, vor fi si unii perdanti, din agricultura sau din alte domenii. In acest context, va fi foarte important ce mijloace de protectie sociala vor exista. Noi, ca fundatie, vom fi din nou chemati sa aducem o contributie in acest sens. Consecintele economiei de piata, de una singura, necorelata cu o protectie sociala bine pusa la punct, vor ingreuna consolidarea democratiei. Circa 85% din agricultura romaneasca este una de subzistenta, destinata consumului propriu, si nu necesarului pietei. 40% din forta de munca din Romania este angrenata in domeniul agriculturii. In Europa de Vest, aceasta cifra se ridica la numai 2-3%, deci mult mai putini oameni lucreaza in agricultura. Provocarea cu care se va confrunta Romania va fi cea de a face fata concurentei din interiorul UE. Toti factorii politici, sociali, ai societatii civile vor trebui sa-si dea mana pentru a face ca acest lucru sa devina realitate. In afara de alte institutii, precum Camera de Comert a Germaniei sau Societatea pentru Tehnica si Colaborare care activeaza in Romania pe langa Ambasada Republicii Federale a Germaniei, si Fundatia Konrad Adenauer se va preocupa intens pe viitor pentru ca aceste principii ale economiei sociale de piata sa poate fi aplicate in Romania dupa aderare.

 

Securitatea romaneasca m-a contactat

 

Care a fost prima dumneavoastra experienta personala legata de Romania?

Prima oara am venit in Romania in iulie 2004, dar prima experienta pe care am avut-o cu Romania a fost in 1968, cand Securitatea romaneasca m-a contactat la Frankfurt. Atunci lucram la un volum despre comunism, al carui editor era profesorul meu de doctorat. El fiind plecat la New York pentru un an, eu trebuia sa fac rost de cateva date si informatii din tarile comuniste ale Europei de Est. In naivitatea mea, am scris o serie de scrisori catre arhivele partidelor comuniste est-europene. Intr-o zi am primit un telefon de la Ambasada Romaniei: era un tip care mi-a spus ca a primit scrisoarea mea si ca vrea sa ne intalnim la Frankfurt. E foarte important de precizat: eram la sfarsitul lui 1968, in august Ceausescu refuzase sa ia parte la invazia Cehoslovaciei. Pentru noi, acest refuz era un semn de autonomie; credeam ca e extraordinar faptul ca Ceausescu  se opunea Moscovei. Prin urmare, n-aveam nici un motiv sa fiu suspicios in legatura cu intalnirea mea cu cetateanul roman. Ne-am intalnit intr-un restaurant din zona eleganta a orasului. Persoana respectiva era foarte bine informata, stia multe lucruri despre organizarea Universitatii din Frankfurt - in fond, universitatea era plina de intelectuali de stanga in acele vremuri, fiind centrul demonstratiilor impotriva razboiului din Vietnam. In timpul conversatiei, m-a intrebat despre diferite persoane din universitate, iar eu, naiv, i-am raspuns la toate intrebarile. Apoi, cand a venit vorba despre cererea mea pentru arhive, mi-a spus ca ar fi mai bine sa nu discutam acolo, ci sa ma duc la Ambasada Romaniei de la Bonn sau, si mai bine, m-a invitat sa vin la Bucuresti pentru documentare. In acel moment, am devenit suspicios. I-am spus ca o sa ma gandesc si ca o sa-i spun la telefon decizia mea. A doua zi de dimineata l-am sunat pe profesorul meu la New York si i-am povestit despre oferta pe care mi-a facut-o romanul. Profesorul a fost uluit: "Domnule Dill, ati inebunit?!? Nu va dati seama ca omul era de la Securitate? Va rog sa nu va duceti la ambasada si sa declinati oferta de a merge in Romania!". Am sunat la ambasada ca sa anunt refuzul meu, dar nimeni de acolo nu-l cunostea pe barbatul cu care ma intalnisem! Era clar ca nu era vorba de cineva din personalul ambasadei, ci de un membru al Securitatii. Sunt sigur ca undeva, in arhivele Securitatii, este mentionata intalnirea mea cu acel barbat.

 

Programele Fundatiei

 

Care au fost principalele realizari ale biroului din Bucuresti al Fundatiei, in timpul mandatului dumneavoastra?

Am preluat conducerea biroului din Bucuresti in 2004. Am incercat sa extind si sa dezvolt majoritatea programelor existente deja: promovarea democratiei, a statului de drept, a partidelor de centru-dreapta, a parlamentarismului, a libertatii presei, a initierii dialogului interreligios intre Biserica Ortodoxa si celelalte Biserici din Europa de Vest. In plus, la inceputul anului 2005 am initiat un program cu tema Statul de drept, care se desfasoara la nivel regional, nu numai in Romania, ci si in Bulgaria si in 4 tari din fosta Iugoslavie. Sediul si centrala pentru acest program este biroul din Bucuresti.

Am discutat despre activitatile Fundatiei in legatura cu partidele din Romania. Permiteti-mi sa mai amintesc inca patru directii foarte importante pentru Fundatie.

Prima dintre ele vizeaza tineretul. Am observat un lucru scandalos: foarte multi tineri au parasit Romania sau sunt dispusi sa o paraseasca pentru a lucra peste hotare. Un alt neajuns este faptul ca nu exista informatii statistice clare despre situatia tinerilor din Romania. O initiativa a Fundatiei este programul bursier, care acorda sprijin financiar unor tineri. Spre deosebire de alte institutii, acest sprijin financiar nu este acordat pentru studiu in strainatate, ci este vorba de un program sur place: acesti bursieri raman in tara si primesc fondurile respective aici. Scopul nostru a fost si este de a crea pe termen lung o retea de astfel de bursieri care sa reuseasca sa-si gaseasca in viitor locuri de munca si sa-si construiasca o cariera in tara, si nu in afara granitelor ei. Trebuie sa avem in vedere si anumite schimbari structurale care isi vor face aparitia in societatea romaneasca in urmatoarele decenii. Se vor schimba structurile familiale - in acest sens nu putem decat sa ne uitam la situatia din Europa de Vest, unde deja se schimba drastic relatiile dintre generatii. Tinerii devin mai mobili, isi schimba stilul de viata, numarul gospodariilor compuse dintr-un singur membru se afla in crestere. In societatea romaneasca exista relatii destul de stranse intre membrii unei familii. Din pacate, acest lucru va disparea cu certitudine in timp. De aceea, trebuie sa realizam din timp un fel de sistem de avertizare, incat sa devenim constienti deja de pe acum de evolutiile din societate, pentru a putea contracara eventualele efecte nedorite.

Scopul meu ar fi realizarea unui studiu despre situatia tinerilor, cu reliefarea clara a situatiei lor, a perspectivelor, a problemelor lor si in care sa includem, eventual, si recomandari pentru factorii politici in vederea solutionarii problemelor. Exista deja diverse contacte pe care le-am realizat cu cateva institutii serioase din tara. Un asemenea studiu ar trebui sa fie o imagine de ansamblu asupra tuturor problemelor care ii afecteaza pe tinerii cu varste intre 16-25 de ani. Am dori sa vedem care sunt perspectivele profesionale, situatia lor economica, sociala, conditiile lor de pregatire, de instruire, afirmatiile lor despre calitatea vietii. Un alt aspect care trebuie avut in vedere este criminalitatea in randul tinerilor. Intr-un sondaj Gallup din 2004 se vorbea despre inclinatia tinerilor de aici spre violenta. Trebuie vazut de ce, care ar fi motivele pentru care violenta este considerata ca solutie la problemele existente. Ar fi de dorit ca si alte institutii sa duca mai departe aceasta intocmire de studii la intervale regulate de timp. Noi, ca fundatie, nu putem decat sa dam un imbold in aceasta directie.

In ce priveste domeniul mass-media, la 16 ani de la revolutie starea lor nu poate fi catalogata nici pe departe ca satisfacatoare, iar acest lucru este valabil atat pentru presa scrisa, cat si pentru televiziune si radio, in primul rand insa pentru jurnalismul la nivel local. Din fericire, am gasit aici parteneri foarte buni in acest domeniu: CJI, AMP si altii, cu care noi organizam o serie intreaga de activitati: consiliere, instruiri, in Bucuresti si in provincie. De asemenea, am organizat diverse calatorii cu jurnalisti la Bruxelles pentru a-i familiariza cu institutiile UE si cu activitatea desfasurata acolo. Pe de alta parte, este foarte important ca la nivelul partidelor, al diversilor factori politici si al institutiilor publice sa existe purtatori de cuvant calificati si instruiti in acest sens, care sa permita realizarea unei comunicari eficiente. Si in acest domeniu Fundatia consiliaza si deschide forumuri in care sa se poata discuta problemele aparute. In ceea ce priveste jurnalismul local, este ceva mai dificil, deoarece totul depinde de cat de mare este gradul de dependenta al acestor jurnalisti de acei asa-zisi baroni locali. Astfel de practici nu au un viitor in Romania si este nevoie de schimbari radicale. Jurnalistii locali pot juca un rol foarte important, aparand interesele cetatenilor, ascultand ce vor cetatenii pentru comunitatea lor, iar, prin publicarea informatiilor astfel culese, sa indemne la dezbateri politice si la punerea in aplicare a acelor dorinte.

A treia directie vizeaza dialogul cu Bisericile. Este foarte importanta si demna de mentionat reactia BOR din anul 2004, cu ocazia aderarii celor 10 state la UE, cand toate Bisericile din Vest au jubilat si au afirmat ca acesta ar insemna un prim pas pentru reunificarea Europei. In contextul in care BOR a fost mai reticenta fata de aceasta Europa secularizata, Fundatia a considerat ca este necesar sa faciliteze dialogul intre Biserici. Discutiile sunt inca aprinse. De foarte mult timp exista un dialog intre BOR si Biserica Protestanta din Germania, de asemenea exista un dialog institutionalizat intre BOR si PPE. Iar noi, ca fundatie, am incercat sa promovam dialogul cu BOR, dar si cu alte Biserici. Am avut ocazia sa organizez prima conferinta pe aceasta tema in toamna anului 2004 la Sibiu. Intre timp, luand in calcul si conferinta din septembrie 2006 de la Mogosoaia, am inregistrat un total de 4 conferinte pe aceasta tema. Acest dialog devine din ce in ce mai important in Romania, daca ne gandim ca anul viitor, la Sibiu, se va organiza cea de-a treia Reuniune europeana ecumenica, la care vor lua parte circa 2.500 de participanti din intreaga Europa. Printre temele aflate pe ordinea de zi se afla atat problema ecumenica, cat si etica sociala in Romania. Sunt mandru ca, prin activitatea Fundatiei, am contribuit si noi ca aceasta tematica sa ramana actuala si sa fie abordata. In luna octombrie, vom organiza o parte din conferinta internationala care va avea loc la Berlin, o continuare a conferintei de la Mogosoaia.

A patra directie este, de altfel, domeniul meu personal de activitate: modernizarea administratiei si consolidarea competentelor autoritatilor locale. Principiul subsidiaritatii a fost inserat in proiectul Constitutiei europene. In ciuda dirijarii majoritatii activitatilor de la Bruxelles, rolul comunelor, al autoritatilor locale devine din ce in ce mai important. Comuna este, in fond, mai aproape de problemele si de solutiile la aceste probleme pe care le au cetatenii. Este si sansa ei, dar numai in cazul in care comuna reuseste sa se debaraseze de unele dintre vechile obiceiuri: autoritatile locale se considera reprezentanti ai statului, institutii cu anumita autoritate, simbolizata prin acea esarfa pe care primarul o afiseaza la fel de fel de evenimente oficiale. Dimpotriva, comunele si autoritatile locale trebuie sa se considere pe viitor ca prestatori de servicii pe care le ofera cetatenilor. Se considera adesea in mod gresit ca aceasta schimbare de la autoritate la prestator de servicii este o problema a banilor. Nu, este o problema a mentalitatii, a schimbarii atitudinii functionarilor autoritatilor locale fata de cetatenii care apeleaza la serviciile lor. Cetateanul nu trebuie sa vina la mine, functionar public, si sa ingenuncheze, sa se roage de mine, ci informatiile mele trebuie sa ajunga la cetatean.

 

Plec cu parere de rau

 

Mandatul dvs. in tara noastra se incheie in curand. Cu ce sentiment plecati din Romania?

Plec cu parere de rau. M-am simtit foarte bine aici. Si cred ca raman foarte multe lucruri de rezolvat. Eu am fost optimist de la inceput si am fost ferm convins ca Romania va adera la UE in 2007. Nu vad sa existe alternativa in ceea ce priveste consolidarea democratiei. Acest lucru se poate face numai in interiorul UE, si nu in afara acesteia. Totul insa cu o conditie: sa se reuseasca sa se debaraseze comportamentele si atitudinile pe care le-am amintit mai devreme. Aderarea la UE este o sansa enorma pentru modernizarea Romaniei. Iar potential in acest sens exista. Acum,  oamenii vor trebui sa puna si ei umarul pentru ca acest lucru sa devina realitate.

 

Interviu realizat de Razvan Braileanu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22