750 de 22

Gabriela Adamesteanu, Razvan Braileanu Si Cristina Spatarelu | 21.07.2004

Pe aceeași temă

Cu ocazia aparitiei numarului 750 al revistei 22, am initiat o ancheta care sa reflecte parerea unor reprezentanti ai clasei politice, ai corpului diplomatic, ai sectorului neguvernamental, ai mediului academic si ai mass-media din Romania despre 22.

1. Care sunt, in opinia dvs., meritele revistei 22?
2. Care sunt nereusitele?
3. Ce loc considerati ca ocupa revista 22 in peisajul mediatic, in cultura politica si in cultura postdecembrista?

Theodor Stolojan (presedintele PNL)
O sursa constanta de educatie civica si politica

1. Revista 22 s-a impus ca o publicatie ce apara valorile democratiei si drepturile omului, ajungand sa reprezinte astazi un reper de analiza politico-economica si actualitate culturala. Revista 22 s-a evidentiat si si-a castigat publicul prin calitatea materialelor si prin constanta cu care a fost mereu de partea adevarului si a apararii principiilor democratice. Revista a contribuit la formarea unei culturi politice atat de necesare multor generatii ce au fost private de ceea ce inseamna un regim democratic. Revista 22, asemenea Romaniei, a crescut in acesti 14 ani, insa pastrand mereu un echilibru care, uneori, a lipsit scenei politice romanesti. Este meritoriu si doresc sa felicit pe aceasta cale membrii echipei redactionale de ieri si de acum care, pe o piata mediatica in continua schimbare, dornica de senzational, au stiut sa gaseasca mereu resursele si ideile pentru a contribui la construirea democratiei in Romania.
2. Fiecare dintre noi isi cunoaste punctele slabe si cu totii, indiferent de domeniul de activitate, ne dorim sa facem mai mult decat ceea ce am realizat pana in prezent. Acesta este si motorul care ne indeamna sa ne stabilim noi tinte, sa ne continuam lupta pentru a ne atinge obiectivele. Sunt convins ca echipa dvs. are multe planuri pe care doreste sa le transforme in realitate si multe idei pentru a face din revista 22 o publicatie cat mai atractiva. Va doresc mult succes in tot ceea ce veti intreprinde si sunt sigur ca revista 22 isi va pastra bunul renume pe care si l-a castigat in toti acesti ani.
3. În peisajul mediatic romanesc, revista 22 este una din putinele publicatii care se dedica cultivarii spiritului analitic si critic. Revista 22 continua sa reziste tocmai pentru ca a impus standarde de la care nu s-a abatut. În cultura politica postdecembrista, revista 22 este un nume cunoscut si respectat de toti cei pentru care informarea obiectiva, analiza critica, varietatea punctelor de vedere, originalitatea ideilor reprezinta o sursa constanta de educatie civica si politica.

Ioan Mircea Pascu (ministrul Apararii Nationale)
O prezenta necesara in spatiul mediatic romanesc

1. 22 este o revista importanta de dezbateri politice si culturale, cu tematica bogata, actuala, bine scrisa, intrunind semnaturi prestigioase. In ceea ce priveste institutia militara romaneasca, as vrea sa remarc faptul ca si ea s-a aflat, aproape in permanenta, in centrul atentiei revistei 22, mai ales in contextul integrarii Romaniei in NATO. Criticile pertinente din paginile acestei publicatii ne-au ajutat sa sesizam limite si deficiente ale activitatii noastre pe care, altfel, le-am fi depistat, poate, cu mai multa dificultate.
2. In opinia mea, nereusitele revistei 22, in privinta continutului si a ecoului public, tin, cred eu, indeosebi de apetenta pentru o plaja destul de limitata din spectrul politic romanesc, de partizanatul uneori vizibil si de o atitudine elitista.
3. Indiscutabil, revista 22 si-a dobandit un loc distinct printre publicatiile romanesti. Imediat dupa 22 Decembrie 1989, ea a contribuit la manifestarea atat de necesara a libertatii de expresie, atat in planul politic, cat si in cel cultural. A propus pentru calitatea actului publicistic o stacheta foarte inalta, cu care astazi se confrunta ea insasi. Mentinerea acestei stachete si - de ce nu? - depasirea ei ar constitui un succes pentru intreaga publicistica romaneasca, oferindu-le satisfactii multiple cititorilor. Fara indoiala, revista 22 este o prezenta necesara in peisajul mediatic romanesc. De aceea, urez echipei redactionale sa persevereze cu rezultate cel putin la fel cu cele de pana acum si sa scoata cu succes pe piata si numarul 1.500!

Valeriu Stoica (PNL)
Promovarea culturii democratice in Romania

1. Revista 22 a contribuit, in mod exemplar, la promovarea culturii democratice in Romania. Am fost beneficiarul, in toata aceasta perioada postdecembrista, al ideilor gazduite cu generozitate de revista. Multe dintre ideile pe care le impartasesc astazi le-am intalnit, pentru prima data, in articolele si eseurile autorilor pe care ii publicati.
2. Tirajul redus al revistei nu poate fi considerat o nereusita. Mai degraba este vorba de o nereusita a intregii societati romanesti, care nu este inca pregatita sa absoarba, intr-o proportie mai mare, spiritul revistei 22.
3. Un loc de avangarda.

Gheorghe Ciuhandu (presedintele PNTCD)
Un mijloc de informare credibil si competent

Stimata d-na Gabriela Adamesteanu, Dati-mi voie sa va felicit pe dvs. si colectivul redactional pe care il conduceti pentru reusita de a ajunge la numarul 750. Va doresc sa va mentineti verticalitatea si simtul civic de care ati dat dovada pana acum si in continuare. 1. As dori sa incep prin a sublinia faptul ca revista 22 se distinge in mod clar intre revistele care apar in Romania. Neaparat trebuie punctat profesionalismul de care dati dovada, colectivul redactional al revistei 22 adunandu-i, probabil, pe cei mai buni specialisti din domeniul presei scrise. Apoi, impartialitatea - trasatura esentiala a oricarui organ de presa care vrea sa fie luat in serios de cititori - este un alt plus al dvs. Nu in ultimul rand, diversitatea subiectelor abordate, dar si tonul serios si pertinent folosit. Faptul ca in paginile publicatiei dvs. se regasesc comentarii si analize profesioniste atat despre viata politica, economica si sociala din Romania si din strainatate, cat si despre literatura sau film, nu face decat sa ofere cititorului avizat un mijloc de informare credibil si competent.
2. Este foarte greu sa vorbesti despre nereusite cand ne referim la revista 22. Dar toti stim ca intotdeauna exista loc pentru mai mult si pentru mai bine. Am convingerea ca echipa redactionala a lui 22 va mentine standardul ridicat la care se afla revista in momentul de fata si va continua cu succes pe drumul pe care a inceput in urma cu 750 de numere.
3. Revista 22 a ocupat si ocupa in viata noastra un loc care foarte multi ani a fost vacant. Cred ca toti cititorii dvs., printre care ma numar si eu, atunci cand fac referire la revista 22, se gandesc la o "revista serioasa". Este aproape tautologic ceea ce va spun eu, fiindca pentru orice mijloc de informare impartialitatea, onestitatea, respectarea adevarului ar trebui sa faca parte din chiar esenta propriei lor existente. Din pacate, in societatea noastra lucrurile nu stau tocmai asa. Dar nu cred ca acesta ar fi momentul potrivit pentru a detalia acest subiect. Va felicit ca faceti parte din varfurile si exceptiile presei romanesti si astept cu interes sa rasfoiesc si numarul 7.500!

Cosmin Alexandru (presedintele URR)
Una din cele mai influente reviste din spatiul romanesc

1. Meritul principal al revistei 22 mi se pare a fi acela de a fi reusit sa atraga in permanenta colaboratori de marca, atat pe zona strict culturala, cat si pe cea a politicului, colaboratori care sunt varfuri in domeniile lor, fie ca e vorba de domeniul academic sau de cel jurnalistic.
2. O posibila imbunatatire a revistei cred ca s-ar putea face in privinta formatului care, prin simplificare, ar putea sa puna mai bine in valoare textele propriu-zise.
3. Revista 22 a fost si a ramas una din cele mai influente reviste din spatiul românesc. Aceasta pozitie se datoreaza, printre altele, si atentiei egale pe care o acorda politicii si culturii. In acest fel, revista 22 se diferentiaza atat de revistele politice, care in general se adreseaza unui public mai specializat si, deci, mai restrans, cat si de revistele strict culturale care trateaza politicul doar accidental.

Philippe Étienne (ambasadorul Frantei in Romania) O dezbatere intelectuala intensa

1. Revista 22 ofera o dezbatere intelectuala intensa si foarte utila pentru dezvoltarea spiritului civic in Romania
2. Caracterul uneori prea auster al unor interventii care poate conduce la o limitare a audientei acestei publicatii.
3. Ocupa un loc foarte important in peisajul mediatic romanesc. Salut deschiderea fata de punctele de vedere franceze si interesul deosebit manifestat fata de raspandirea culturii franceze si a valorilor francofoniei. Doresc sa reamintesc ca imediat dupa sosirea mea in post la Bucuresti, una din primele mele vizite efectuate a fost cea la Grupul pentru Dialog Social, de unde am pastrat cele mai placute amintiri.

Wilfried Gruber (ambasadorul Germaniei in Romania)
Un profil remarcabil in peisajul mass-media

Este o mare bucurie pentru mine sa va adresez dvs., d-na Adamesteanu, si intregii redactii a revistei 22 sincerele mele felicitari cu prilejul aparitiei numarului 750 al revistei dvs. 1. Revista 22 a militat constant pentru valorile democratiei si ale economiei de piata, dezbatand si analizand cu inalta competenta teme de actualitate.
2. Nereusite nu vad. In orice caz, urez revistei 22 - ca si altor publicatii serioase din Romania - sa-si gaseasca mai multi cititori si sa ofere o platforma pentru un schimb viu de idei intre toate mintile creatoare din Romania.
3. Revista 22 are un profil remarcabil in peisajul mass-media din Romania. Sper ca revista isi va face auzita vocea si in viitor in competitia ideilor si in cautarea celor mai bune solutii pentru problemele acestei tari.

Romulus Rusan (Academia Civica)
Metronomul care masoara miscarea societatii romanesti

Revista 22 este metronomul care masoara miscarea societatii romanesti, iata, de 750 de saptamani. Netemandu-se sa prezinte idei si tendinte divergente, o face cu o anumita detasare, oferind eventualilor beligeranti ocazia sa se exprime in paralel, intr-un stil civilizat si deschis, la adapost de bascalia dizolvanta si contagioasa care caracterizeaza o parte a publicatiilor noastre. Pentru ca este nevoie de o asemenea tribuna, in egala masura implicata si ponderata, urez revistei 22 nenumarate saptamani de viata si de lupta intelectuala!

Mihaela Miroiu (SNSPA)
La nenumarabile numere si nenumarati cititori!

1. Alaturi de Dilema si de Observatorul Cultural (vorbind doar despre "genul proxim"), 22 face parte din categoria publicatiilor vitale pentru oamenii dintr-o anumita categorie. O sa spun ce reprezinta pentru mine in dubla mea calitate, de cititoare si de colaboratoare. Cititoare fiind, imi doresc periodic sa stiu cum gandesc semenii mei, adica oamenii angajati moral in sensul acoperit de conceptul de intelectual public, in raport cu lumile in care traim. Ei, autoarele si autorii revistei, imi pun ordine in ganduri, imi hranesc intuitiile, ma provoaca sa reactionez, ma fac sa simt ca apartin unei lumi familiare chiar atunci cand polemizez cu ideile lor. Colaboratoare fiind, stiu mereu ca exista un loc sub soarele mediatic in care o persoana ca mine poate sa isi faca publice gandurile, indoielile, reactiile critice, tristetile "salvabile in cultura". 22 m-a acceptat cu feminism cu tot, chiar daca unii dintre membri Grupului pentru Dialog Social nu sunt tocmai prietenosi in acest sens. 22 este "masura in toate" pe care stiu adesea sa o tina cu talent gazetaresc si echilibru omenesc Gabriela Adamesteanu si Rodica Palade, dincolo de multe presiuni si de multe ispite. Revista, cand este inteleapta, seamana cu ele. Cand este mai excesiva, seamana cu noi, cei care publicam mai frecvent sau mai rar.
22 este gandurile adesea geniale desenate de Perjo.
22 este permanenta surpriza si frumosul spectacol de inteligenta al scrisorilor de la cititori.
2. Uneori 22 a incurajat mari "naivitati" politice si asta a costat. Alegerile din 2000 si sustinerea pentru Isarescu au contat in faptul ca una ca mine sa isi calce pe inima si sa apeleze, in acelasi 22, in favoarea lui Iliescu in contrapondere la Vadim, fiindca Stolojan si-a impartit voturile cu guvernatorul BNR si cu concursul prestigiului dat de lobby marca 22. 22 a creat de fapt specia "intelectual public" in Romania post-’89 si tot "ea" a subminat autoritatea speciei create, fiindca intelectual public si intelectual pentru public nu sunt termeni echivalenti, nici promovarea unei categorii sau a alteia (sau, mai bine, a ambelor) nu sunt politici mediatice echivalente.
3. 22 a fost si este un Forum pentru opozitia democratica. Prin opozitie democratica nu voi intelege acum anumite partide, ci pe acei politicieni si acele personalitati influente politic care cred ca schimbarea lumii in care traim este schimbare de valori, reguli, institutii si practici, si nu una a marilor "reimparteli". Nu este o revista care cultiva "galceava", in schimb cultiva reflectia critica. 22 are un bun simt ferm si sobru. Nu se teme de excesele cugetului, dar nu le cultiva ostentativ. Este mai "suparata" decat Dilema si mai putin ludica. Partea cea mai frumoasa a 22-ului este aceea ca adesea infirma zicala: "La noi, lichelele sunt solidare si valorile sunt solitare." Oricat de diferiti sunt, inclusiv ideologic, cei care publica (si, adesea, si cei care citesc) in 22 fac parte din categoria oamenilor din care ramane ceva si dupa ce le iei toate functiile. Caz rar si salutar.

Silviu Lupescu (directorul Editurii Polirom)
Cel mai important saptamanal social-politic din Romania

1. Meritul principal ar fi ca a fost/este unica. Desi au mai existat tentative de saptamanale preponderent social-politice, 22 a ramas cea mai importanta publicatie de acest gen de la noi. Apoi, sa nu uitam ca in aceasta tranzitie prelungita a noastra initiativele de obicei esueaza, avem un dar unic de a rata mai tot ce poate fi ratat. Ceea ce, din fericire, cu revista 22 nu s-a intamplat. Ca editor, nu pot sa nu remarc si preocuparea revistei pentru fenomenul cultural romanesc, pentru literatura. Au fost perioade in care asteptam revista pentru cronica literara pe care au tinut-o, ani buni, critici de prima marime. Constat ca si aceasta orientare se mentine si ma bucura.
2. N-as vorbi despre nereusite, mai curand cred ca revista va trebui sa-si redefinesca unele dintre obiective in concordanta cu realitatile romanesti care, astazi, sunt altele decat cele de acum, sa spunem, zece ani. Au aparut in paginile ei "condeie" tinere, ceea ce este foarte bine, ne arata ca 22 este o institutie de presa vie. Poate ca o asemenea tendinta ar trebui amplificata. Mi-as dori, de asemenea, o sectiune de dezbateri mai ampla, care sa largeasca numarul de colaboratori si, de ce nu, de cititori ai revistei. Opiniile cat mai diverse ar insemna ca revista va ramane cu o tematica deschisa si, totodata, incitanta.
3. Nu cred ca se poate sau se va putea discuta despre perioada postdecembrista din Romania fara sa fie mentionat numele revistei. Ceea ce spune suficient despre locul revistei in peisajul media autohton.

Mihai Oroveanu (directorul Muzeului National de Arta Contemporana)
Atentia pe care revista o acorda targurilor de carte

1. Ce bine ar fi fost sa fi lasat in seama celui intrebat sa vorbeasca din proprie initiativa despre meritele revistei. Ati fi fost mai aproape de spiritul pe care il caut - si cateodata il gasesc - in revista dvs. Intre merite:
- Sunt unii analisti a caror opinie ma intereseaza si e desigur meritul revistei ca le gazduieste contributiile. Citesc, de pilda, cu regularitate textele lui Ilie Serbanescu sau ale lui Traian Ungureanu.
- Exista, in general, o promptitudine de reactie la evenimentele de interes public si politic.
- Un anumit grad de profesionalism pe care revista l-a dobandit in timp.
Personal, sunt recunoscator revistei pentru atentia pe care o acorda targurilor de carte si multumit de felul in care ele au fost reflectate in revista.
2. O anume rigiditate in constructia revistei, mai ales in ce priveste aspectul vizual. As sugera, de pilda, sa renuntati la fotografiile de tip buletin ale autorilor. Ilustratia fotografica e destul de monotona, de inexpresiva, mai degraba conventionala. In loc sa castige in eleganta, revista s-a manierizat. As reprosa aerul sententios adoptat uneori de autorii care contribuie la revista, ceea ce nu incita la dialog. Pagina care gazduieste curierul publica prea des texte de amploarea unor articole, ceea ce n-ar trebui sa se intample, dupa parerea mea, decat in mod cu totul exceptional. Mi s-ar parea preferabila formula unor extrase scurte, unui decupaj care sa retina din scrisori pasajele mai elocvente, mai interesante, ceea ce ar avea si avantajul de a permite includerea unui numar mai mare de reactii. Remarc cu tristete ca mai ales in zona culturii vizuale (arte, fotografie, film) lucrurile arata destul de diletant, rareori interesant sau incitant.
3. Din nou o intrebare care predetermina raspunsul. Daca as fi rautacios, as raspunde: locul trei. Cum nu sunt, voi spune ca ma simt alaturi de alti cititori pentru care lectura revistei a devenit o obisnuinta saptamanala. Si, credeti-ma, 750 de saptamani nu e putin. Sper sa raman acelasi fidel cititor si cand veti atinge numarul 1.500.

G. M. Tamas (filosof)
Ariergarda 22

Revista 22 este o expresie a unui conflict din trecut. Revista 22 continua lupta impotriva sistemului tiranic stato-capitalist dinainte de 1989. Sistemul este defunct, dar tarele simbolice, culturale si sociale persista. Elementele persistente ale regimului decedat sunt tintele preferate ale autorilor din 22. Iresponsabilitatea, neglijenta, dezordinea, vulgaritatea, salbaticia, violenta Romaniei din anii ‘80 sunt adversarii lui 22. Rebeliunea lui 22 este - intre altele - o rascoala estetica. Dezgustul fata de sovinismul si colectivismul plebeu este palpabil. Lui 22 i-e greata de uratenia vechii Valahii ceausiste. In acest sens, seamana cu radicalii francezi din a doua jumatate a secolului al XIX-lea care declarau ca inamicii lor sunt Judecatorul, Preotul si Militarul, in alte cuvinte, sechelele din ancien régime-ul cvasifeudal, stafiile aliantei dintre tron si altar. Fara indoiala, aceste sechele si stafii au si ele existenta lor particulara, dar combatantii bravi se adreseaza trecutului, marsaluiesc cu spatele-ntors, si asa vor ajunge in viitor, dar cu obrazul spre trecut. Inamici contemporani nu exista pentru 22, numai cei ce reprezinta trecutul abject al tiraniei. Este un efort nobil, dar care abandoneaza publicul roman pericolelor de astazi, mai subtile si mai interesante. Campania revistei 22 impotriva lui Ceausescu cel Mort este un atac brav de cavalerie fiindca Nicolae cel Mort n-a murit inca destul. Mai are nevoie de cateva gloante postume: estetice si politice. Dar viitorul are nevoie de arme diferite. Sunt convins ca 22 le va gasi si pe ele. Si va rog, nu uitati: victima primara a lui Ceausescu au fost ungurii ardeleni. Din aceasta pricina, sunt si aliatii vostri cei mai credinciosi. La mai mare!

Dragos Petrescu (directorul Institutului Roman de Istorie Recenta)
Motor al democratizarii Romaniei postcomuniste

1. Dupa parerea mea, revista 22 a jucat un rol deosebit in procesul de consolidare democratica din Romania postdecembrista. O parte dintre intelectualii critici din Romania au fost dezamagiti de ritmul lent al democratizarii societatii romanesti dupa revolutia din decembrie 1989 si s-au lasat furati de mirajul acelei "politici a antipoliticii" care a caracterizat Europa Centrala si de Est dupa 1977. Din pacate, dupa decembrie 1989 se cerea mai mult pragmatism si mai multa implicare din partea societatii civile pentru ca tranzitia democratica sa se produca rapid. Ei bine, cred ca revista 22 a suplinit lipsa de pragmatism politic a multora dintre intelectualii critici din Romania. 22 a fost, efectiv, un motor al democratizarii. A fost, deopotriva, critica si autocritica, conservatoare si postmoderna, alternativa si mainstream, revista culturala si manifest politic, ceea ce, sa recunoastem, nu este putin lucru.
2. Nu cred ca se poate vorbi despre nereusite majore ale revistei. Cred insa ca revista 22 a trecut printr-un fel de criza identitara in timpul alternantei la putere din perioada 1996-2000, cu precadere spre sfarsitul perioadei, cand prestatia puterii din acea vreme incepuse sa-i dezamageasca pe multi. La fel ca marea majoritate a sustinatorilor constanti - cu care ma identific - a ceea ce numeam, pana in 1996, opozitia democratica, si revista 22 a trebuit sa accepte faptul ca bolile societatii romanesti aflate in tranzitie sunt mai grave si, mai ales, sunt localizate in ambele parti ale spectrului politic. Dupa parerea mea insa, 22 a ales sa faca ceea ce era de facut, si anume sa informeze onest, sa analizeze critic evenimentele curente si sa caute solutii viabile.
3. 22 a avut si are un rol deosebit in crearea unei culturi politice democratice in Romania postcomunista. Acum, cand televiziunea reduce drastic numarul de cititori ai presei culturale, noi, cititorii loiali ai revistei, privim inapoi cu nostalgie la perioada de la inceputul anilor ‘90, cand 22 avea un tiraj demn de invidiat. Asa cum am mentionat mai sus, 22 a fost si este un motor al democratizarii Romaniei postcomuniste. Ca istoric, indraznesc sa afirm ca 22 reprezinta un izvor istoric de prima importanta pentru studiul postcomunismului romanesc: interviuri, analize aprofundate, suplimente tematice, mese rotunde, toate acestea ma fac sa afirm ca se vor scrie, daca nu se scriu deja, lucrari de licenta, master sau doctorat plecand de la informatiile din revista 22.

Ioana Vintila-Radulescu (lingvist, prof. univ. dr.)
O voce avizata a ceea ce are mai bun societatea civila

1. Stabilitatea si echilibrul conducerii din ultimii ani, care se reflecta in revista. Independenta fata de putere si de opozitie; daca, in alta parte, un comentator al actualitatii poate parea ca se face ecoul (re)sentimentelor conducatorului publicatiei, in 22, independenta pare a fi si a colaboratorilor in raport cu editorul si cu redactia. Faptul ca, desi unitara in esenta, in detaliu, revista prezinta si puncte de vedere diferite. Dar ca ofera mai mult explicatii si certitudini, sprijinite pe fapte si pe argumente, si mai putin dileme (cred ca publicul romanesc, oricat de elevat, are inca nevoie de certitudini in privintele care sunt de nenegociat din punctul de vedere al democratiei). Alta reusita: suplimentele tematice. Si nu in ultimul rand aspectul: alte publicatii, desi interesante prin continut, sunt aproape de necitit prin corpul de litera si prin punerea in pagina sau au un stil al ilustratiilor rebarbativ. In concluzie, cea mai importanta reusita: faptul ca a contribuit, fara indoiala, la unele schimbari importante produse in ultima vreme in societatea romaneasca, prin educarea unei parti a publicului si prin influentarea unor reprezentanti ai clasei politice.

2. Mi se pare poate prea mult spus; sa zicem, cum se spunea "pe vremuri", "neimpliniri". Uneori o intarziere mai mare decat cea saptamanala fata de evenimente, cand se publica unele dezbateri. Cronica cinematografica mi se pare prea enumerativa, iar "bursa filmelor" prea subiectiva. Desi apreciez calitatile autorului rubricii de sport, gasesc ca ea ocupa prea mult loc si ca semnatarul ei a cazut in manierism. Rubrica "vis-?-vis" nu are, fatalmente, totdeauna acelasi haz (de necaz). Caracterul independent al revistei mi se pare exagerat cand este pus in apararea unor demersuri discutabile in opinia mea, deoarece au ca efect legitimarea unor personalitati cel putin controversate. Punctual: desi sunt si eu de parere ca personalitatile si perioadele trebuie examinate in ce au ori au avut si bun, si rau, nu cred ca un jurnal precum cel al lui Sebastian, subiectiv mai mult chiar decat presupune insasi natura acestei specii, poate sa infirme evaluarea in general pozitiva a perioadei interbelice din Romania.
3. Desi si-a diversificat preocuparile, asemeni altor saptamanale, si a devenit mai colorata la propriu si la figurat, consider ca 22 si-a pastrat identitatea. Care consta, cred, in primul rand in faptul ca reprezinta o voce avizata a ceea ce are mai bun societatea civila. In nivelul si tinuta ei - nefiind nici absconsa, nici vulgarizatoare. In faptul ca este totdeauna pe faza si la obiect. Ca nu este scortoasa, ci are si o tenta subtila de umor, prezenta in ilustratii, care o fac si simpatica, fara a o apropia de vulgaritate. Totul facandu-te ca, mai ales atunci cand se intampla ceva important, sa te intrebi: Oare ce crede 22 despre asta?

Tia Serbanescu (Curentul)
22 - scoala superioara de confirmare

1. Meritul revistei 22 este, in primul rand, acela ca a reusit sa fie singura revista care, nascuta imediat dupa Revolutie - a carei data o poarta ca nume -, a supravietuit pana in zilele noastre, aparand fara intrerupere timp de aproape 15 ani. E un adevarat record, cu atat mai pretios cu cat se stie acum cat de greu isi duce zilele presa independenta. Alt merit al revistei 22 este ca a lansat numeroase nume de prestigiu in presa si eseistica romaneasca si a consacrat altele, devenind o adevarata "scoala superioara de confirmare" pentru toti aspirantii la dialogul social cu gloria personala. Au aparut astfel in paginile revistei 22 numeroase carti si carti de vizita - ce aveau sa se adune ulterior intre coperte sau in incinta unor institutii importante. Revista 22 are meritul de a fi instituit inca de la inceput un blazon intelectual si, chiar daca el a palit cu timpul, o data cu triumful vulgaritatii, incercarea ramane valabila. In fine, 22 are meritul de a fi starnit dorinta concurentei in spatiul hebdomadarelor de tinuta si, nu mai putin, acela de a-si fi pastrat peste un deceniu aceeasi conducere: d-nele Gabriela Adamesteanu si Rodica Palade, care i-au daruit toata energia lor.
2. Nereusita revistei 22 este, la urma urmei, tot un merit: a demonstrat adesea cat de imposibil sau de dificil este dialogul intre cei care sustin acelasi lucru.
3. E greu de evaluat acum fara patima locul revistei 22. Un lucru e sigur: e un loc unde nu se poate trece fara sa spui: "multumesc".

Robert Turcescu (Realitatea TV)
Am crescut cu revista 22

1. As putea spune ca, intr-un anume inteles al expresiei, am crescut cu revista 22. Eu unul, ca jurnalist, dar si intreaga societate romaneasca postdecembrista. Intr-o perioada in care se simtea acut nevoia opiniilor exprimate transant, dar nu neaparat in strada si, mai ales, fara violenta, 22 a reusit acest lucru, suplinind adeseori vocea sparta sau inexistenta a mereu invocatei societati civile. Mai mult, m-am bucurat sa descopar in 22, numar de numar, semnaturile unor personalitati ale vietii publice romanesti si straine, mai ales in anii din urma cand, dintr-o lehamite a carei explicatie imi scapa, din ce in ce mai multi intelectuali romani prefera sa traga pe dreapta in asteptarea zadarnica a unor schimbari care ar putea veni de la sine. Si mai e un merit major al revistei 22: acela de a se fi incapatanat sa reziste atatia ani pe o piata media bizara, dominata de prost-gust si pseudo-informatie.
2. Am un repros… tehnic: mi-as dori ca revista sa treaca printr-un proces major de schimbare grafica. O paginare ceva mai aerisita, mai multe fotografii si, poate, cateva pagini color in plus ar da un plus de dinamism pentru 22.

3. Un loc important. Nu spun "foarte important" pentru ca ar insemna sa acordam unui vehicul media o insemnatate la care n-ar trebui sa ne gandim niciodata atunci cand vine vorba de ziare, televiziuni, radiouri sau reviste. Nu mass-media fac istoria, oamenii se ocupa cu asta. Prin urmare, 22 inseamna mult prin efortul pe care l-a facut si il face de atata vreme in incercarea de a tine treaza vesnic somnolenta constiinta a romanilor. Revista a alimentat permanent in anii de dupa 1989 rezervorul de opinii al societatii romanesti si, din acest punct de vedere, la care se poate adauga dorinta de a mentine o anumita unitate si utilitate a GDS, ocupa un loc aparte in cultura politica romaneasca. Pentru ca e greu si poate lipsit de cadere din partea-mi sa acord calificative si sa stabilesc ierarhii, propun un exercitiu simplu tuturor celor care vor sa descopere rolul si rostul revistei 22: inchipuiti-va cum ar fi aratat anii de dupa 1989 fara aceasta revista. Sunt convins ca ne-am inteles…

Valentin Nicolau (presedinte-director general TVR)
Un brand cu multe exclusivitati

1. Continuitatea exprimarii punctelor de vedere, a dezbaterilor si a disputelor legate de subiectele de mare actualitate, dar si perspectiva viziunilor liderilor de opinie, ale intelectualilor autentici asupra tendintelor din societatea romaneasca.
2. Acoperirea partiala a spectrului de expresie intelectuala, in sensul ponderii reduse a semnaturilor celor cu pregatire in stiintele exacte si care, de multe ori, au o viziune mai bine cuplata la realitate.
3. Revista 22 este un spatiu bine delimitat de peisajul presei romanesti, este un brand cu multe exclusivitati. Pozitionarea revistei, imediat dupa Revolutie, in zona discursului elitelor, a creat un standard si un raport specific intre forma, tinuta exprimarii si subiectele abordate, cotidianul surprins si analizat.

Ralu Filip (presedintele CNA)
Lider incontestabil pe piata opiniilor

Stimata doamna Gabriela Adamesteanu,
Va felicit pentru aniversarea celor 750 de numere ale revistei 22 si va doresc mult succes in continuare.
1. Tinuta intelectuala, profesionalismul redactiei si inteligenta ilustratiei.
2. Paleta redusa a punctelor de vedere, partizanatul unora dintre colaboratori, absenta polemicii pe subiecte controversate (cu notabile exceptii).
3. 22 este o publicatie de elita care nu poate fi judecata dupa criteriul cantitativ al tirajului. In pofida publicului sau restrans, 22 este lider incontestabil pe piata opiniilor, o revista de referinta pentru presa libera postdecembrista.

Nicolae Prelipceanu (Romania Libera)
Un pilon al democratiei

1. Primul merit al revistei 22 este, desigur, acela ca (mai) exista. De aici deriva celelalte. Acela ca, de-a lungul prea repezilor ani care au trecut de la infiintarea sa, am putut citi aici opinii echilibrate despre viata politica din Romania acestor ani, comentarii, accesibile si unui neinitiat ca mine, cu privire la economia si finantele ("sublime...", nu-i asa?) ale Romaniei postcomuniste. Ca am inteles de aici (nu neaparat subsemnatul) cam ce e cu diversele integrari spre care ne inghesuim mai mult in necunostinta de cauza decat in cunostinta de cauza. Si cate altele, mai in comentarii, mai in interviuri, mai in fulgurante notite ironic-distructive. Dar, ar putea spune cineva, asta gasesti in toate ziarele. Numai ca acolo, (mi-)as raspunde eu, prea adesea toate astea sunt scrise cu toporul, din topor, pentru... Aici, aceia care scriu, cu, fireste, exceptiile obligatorii dar nu frecvente, care sunt de rigoare, inteleg mai intai pana inspre ultimele consecinte ceea ce urmeaza sa analizeze si, in al doilea rand, stiu sa scrie in asa fel incat sa te faca pe tine, cititor, sa urmaresti demonstratia pana la capat. ?sta e punctul cel de sus, care nu mai e regula, cum, de fapt, nici mai de mult nu a fost.
2. Parca totusi, in ultimii ani, prin disparitia unor opinii importante, adica a unor nume, revista a pierdut sange. Transfuziile recente nu pot inlocui, chiar de fiecare data, vigoarea intelectuala pierduta.
3. Locul 22-ului e acela al unui pilon al democratiei, si nu neaparat si intotdeauna al acelei destul de antipatice corectitudini politice care a inlocuit, in modul soft, cenzura politica de altadata. Eu cred ca e o revista care trebuie macar rasfoita, cand n-ai destul timp s-o citesti, ca sa stii pe ce lume te afli.

Ioan T. Morar (Academia Catavencu)
Institutie a dialogului

1. Cred ca rolul jucat de revista 22 este unul major, chiar daca acest cuvant s-a cam tocit in lemnul discursului politic, mai ales ca au trecut peste ea toate furtunile tranzitiei si chiar a fost tinta unor furtuni destabilizatoare. Si in istoria acestei publicatii au fost orgolii care s-au ciocnit, personalitati care s-au deranjat (si uneori chiar s-au dislocat) reciproc, tentative de ingenunchere, dar toate astea, din fericire, nu au afectat substantial evolutia si "puterea de lupta" ale revistei. Ba, se poate vedea, i-au dat prilejul sa se mobilizeze si sa reziste. Aceasta tribuna saptamanala a Grupului pentru Dialog Social a avut coagulate mai repede decat restul societatii civile jaloane democratice si valori sigure. Si, prin asta, cred eu, a fost un reper, uneori solitar, in toata framantarea postdecembrista. Dar dincolo de statutul de trompeta a democ ratiei, de semnal de alarma, de caine de paza, cred ca 22 a fost, pentru multi, un refugiu atunci cand au fost loviti, un spatiu de cautare a solidaritatii intelectuale care, cel mai adesea, a functionat. Apoi cred ca mai mult decat valorile ce tin de continut, de colectiv de redactie, de colaboratori galonati sau de dezbateri publicate, revista 22 a avut valoare de simbol ca institutie a dialogului. Si, uneori, a polemicii. Chiar daca au fost perioade, scurte, e drept, in care nu am citit saptamanal revista 22, am fost sigur, saptamanal, insa, ca institutia ei exista si functioneaza. Ceea ce, trebuie sa recunosc, nu e putin lucru si nu mi s-a intamplat cu alte publicatii!
2. Daca trebuie sa reprosez, daca-i musai sa bag de vina, atunci, ce sa fac, am sa spun ca, de cateva ori, am avut impresia ca revista nu s-a facut neaparat cu ce au vrut redactorii ei, ci cu ce au avut prin sertare. Uneori. Si, apoi, mi s-a parut ca anumite rubrici fixe au dat suficiente semne de oboseala si ca, poate, din delicatete, nu li s-a spus semnatarilor lor ca ar fi bine sa mai ia o pauza.
3. Nu vreau sa para ca fac complimente aniversare, dar tin sa subliniez ca fara revista 22 harta intelectuala a României postrevolutionare ar fi fost mai saraca in forme de relief. Ea a dat putere de expresie si celor absolut lipsiti de putere, ca sa folosesc o sintagma clasica deja. Ea a ajutat sa se contureze ceea ce am putea numi clasa de mijloc a intelectualilor, o categorie fara de care, ca in economie, o tara nu poate atinge prosperitatea. Poate ca greul abia acum incepe, cand cititorii fideli si exigenti, formati de 22, au simtit nevoia cresterii performantei acestei publicatii. Iar aceasta crestere nu e cel mai simplu lucru din viata unei reviste!

Paul Cernat (Observator Cultural)
O voce distincta si o prezenta inconfundabila

1. 22 a fost si ramane, cu toate schimbarile de formula existente de-a lungul timpului, saptamanalul-fanion de comentariu politic si cultura liberala al Romaniei postdecembriste, o voce distincta si o prezenta inconfundabila. Un barometru al evolutiei Grupului pentru Dialog Social, un seismograf al vietii noastre publice din ultimii 15 ani si un motor intelectual al liberalizarii acesteia. Deschiderea echilibrata, capacitatea de "schimbare in continuitate" si de adecvare la pulsul actualitatii, de asimilare critica si pragmatica a ideilor, dezbaterilor si atitudinilor proprii democratiilor occidentale, sunt semne de vitalitate ce ii explica, in parte, longevitatea activa. Pe langa tinuta comentariilor, un merit important al publicatiei - datorat in buna masura actualei echipe de conducere - este, in opinia mea, centrismul, capacitatea armonizarii in dialog (uneori conflictual, dar intotdeauna civilizat) a diferentelor si chiar a divergentelor de idei, numitorul comun ramanand angajamentul in favoarea valorilor libertatii si a civilitatii democratice. Intre romantismul civic maximalist aflat pe baricadele opozitiei antifeseniste si pragmatismul critic sobru (dar nu morocanos!) de astazi s-a consumat o intreaga "istorie contemporana" - aproape nu a fost eveniment public semnificativ care sa nu fi fost inregistrat, comentat, intors pe toate fetele in paginile revistei. Cu toate iluziile, deceptiile, crizele si tatonarile prin care am trecut "cu totii", procesul a fost unul de maturizare.
2. E drept, am uneori si sentimentul existentei unor efecte secundare ale centrismului sus-amintit. Una dintre rezervele mele priveste, de pilda, atitudinea prea "neutrala", de menajare impaciuitoare fata de politicile "bizantine" ale Institutului Cultural Roman si ale Uniunii Scriitorilor. Inteleg foarte bine preocuparea pentru unitatea breslei, pentru echilibru si mediere, pentru menajarea orgoliilor, dar cred ca mai mult risc nu ar strica. Pe de alta parte, spiritul de corp al elitelor intelectuale trebuie dublat de exercitiul constant al punerii in discutie lipsite de menajamente. Sper ca, ramanand centrista si pluralista, sobra si civilizata, revista va sti sa evite a deveni comoda. Ii doresc un centrism incomod, lucid, activ.
3. Altminteri, pentru mine 22 inseamna, de aproape 15 ani, o lectura saptamanala constanta, o placuta obisnuinta in care nu ma pot impiedica sa vad si o forma discreta de solidaritate...

Tania Radu (jurnalista)
O institutie deja indispensabila, in ordinea schimbului liber de idei

Sunt tentata sa las deoparte aprecierile elaborate - chiar daca ar fi meritate - si sa spun ca principalul merit al revistei e ca a supravietuit mai bine de 14 ani. Orice proba de continuitate trebuie pretuita in sine la romani, cu atat mai mult atunci cand e vorba despre o institutie deja indispensabila, in ordinea schimbului liber de idei. A rezista e o stare pe care sociologii vor trebui sa o defineasca la un moment dat, in directa legatura cu acesti 14 ani. Altminteri, in curand, chestia asta va starni aceleasi zambete dezorientate ca si povestea cu inchisorile, cu comunismul, cu cenzura. Nevoia de a uita, de a ingropa ce nu ne place e astazi mai mare decat nevoia de a curata cu adevarat. 22 a fost si a ramas un mod de presiune in directia a doua. Nereusitele? Vin chiar din conditia continuitatii dificile. Pozitia revistei s-a schimbat de mai multe ori, pe linia gratios-sinuoasa a contextelor politice atat de miscatoare, dar, trebuie sa recunoastem, atitudinea a ramas aceeasi: de "hartuire" a prezentului si a trecutului. In ultima vreme, mai mult a prezentului decat a trecutului, ce-i drept, desi e mai mult decat evident ca abandonam cu conturile neincheiate. Dupa gustul meu, revista are acum un format prea lax, alimentandu-si succesul din "scoop"-uri agatate din mers si mai putin construite. Imi lipsesc numerele tematice, care sa cheme in pagina semnaturi de calibru greu. Nu-mi place sa ma gandesc in ce masura revista ilustreaza, involuntar, faramitarea cronica a intelectualilor. Imi lipsesc, in alta ordine de idei, textele care sa aduca in paginile revistei dezbateri de prin alte parti, chiar si o revista a presei internationale, facuta inteligent si in spiritul 22-ului - o rubrica teribil de putin promovata de presa romaneasca. Imi lipsesc, in acest context, semnaturile din afara tarii, care sa aduca puncte de vedere mai putin previzibile, mai putin prafuite, cum se intampla in mod curent in urma cu 8-10 ani. Inteleg stradania de a evada din politic catre cultura, in sens mai larg, cu tot cu literatura si cu arte, dar cateodata ma intreb daca 22 e chiar locul in care sa asteptam asa ceva. Cred, mai degraba, ca in lipsa altui saptamanal prestigios de idei politice 22-ul ar trebui sa-si asume aceasta conditie pana la capat. Evident, ma fac ca nu stiu care sunt ponoasele implicite. Dar sunt convinsa ca, in curand, va fi mai usor de rezistat (financiarmente vorbind) cu argumentul consecventei incomode, decat cu cel al precautiei inteligente. Elena Vladareanu (Cotidianul)
22 intoarce intelectualitatea spre viata politica
1. Marele merit al unei reviste de cultura care a ajuns la numarul 750 este acela ca exista. Doar stim cu totii ca viata unei reviste culturale in Romania nu este tocmai usoara. Revista 22 incearca sa impace si capra, si varza (adica si politica, si cultura), si o face bine - nu stiu de ce obisnuim sa excludem din viata culturala politica. Totodata, este printre putinele reviste de cultura cu o mare ambitie: de a intoarce intelectualitatea spre viata politica. Apreciez si deschiderea, faptul ca este incurajat dialogul cu cititorii. Imi plac suplimentele literare - atunci cand sunt, adica foarte rar (un punct in minus, a se citi la intrebarea urmatoare). Nu pot sa nu amintesc aici rubrica lui Dan Perjovschi, acea pastiluta stenica din coltul din dreapta sus al paginii a treia, o adevarata amprenta a revistei. In sfarsit, polemicile, sarea si piperul unei vieti culturale normale.
2. Hm, cam urat sa amintesti cuiva de lucrurile neplacute chiar la aniversara. Dar e bine si atunci, ca poate nu o sa le repete. Prin urmare, revista e cam elitista. Legat de asta, cred ca se incearca promovarea doar a unei anumite elite si a unui anumit mod de viata elitist. Daca peisajul politic romanesc este sondat cu atentie si cu minti pricepute (vezi tabletele semnate de Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Cristian Teodorescu), peisajul cultural romanesc e prezentat trunchiat: doua cronici de carte si, cand e cazul, una de film nu inseamna tocmai o "actualitate culturala". E drept si ca atunci cand a fost cazul s-au pus la cale dezbateri si schimburi de opinii pe marginea cate unui subiect, cum a fost cu filmul lui Mel Gibson. La fel de drept ca putem citi, cand si cand, cate un interviu "solid" de tot, sau cate o prezentare a unui important eveniment cultural.
3. Nu-mi dau seama daca revista reuseste sa fie un formator de opinie - daca da, atunci merita toate laudele. Cert este ca 22 joaca rolul - sau cel putin pare ca joaca - al unei reviste independente, aservite democratiei si libertatii de expresie. Tind sa cred ca, totusi, nu e vremea unei astfel de reviste, care ar apartine mai degraba nu unui prezent perfectibil, ci unui viitor cvasi-perfect, in care oamenii vor fi interesati de cultura si de politica, in care vor dori sa afle mai multe si alte lucruri decat cele pe care i le servesc zilnic televiziunile obediente si tabloidizate.

Multumim celor care ne-au raspuns la aceasta ancheta si promitem sa tinem seama de sugestiile facute.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22