Avocatul (aproape anonim al) Poporului

In vizita la Ombudsman

Joi 1 septembrie ora 10:30.
In centrul Bucurestiului, la capatul pasajului Macca-Vilacrosse si vizavi de Banca Nationala, e sediul institutiei Avocatul Poporului. Intrarea e strajuita de un tricolor si un steag cu sigla “AP”, inscrisa cu rosu, galben si albastru.
Imaginea standard a unei institutii publice include o coada compacta de cetateni care asteapta sa ajunga in fata functionarei la un ghiseu. Dar Avocatul Poporului se mandreste cu absenta ghiseelor. Iar de cozi nu poate fi vorba, nu prea e aglomeratie - zilnic vin la sediu in jur de 20-30 de oameni.
In sala de audiente, cateva functionare stau de vorba cu cetatenii care-si explica problemele. Dupa ce mai traversezi doua usi ajungi in sala de protocol: o incapere inalta, mobilata cu o masa ovala si scaune de piele. Pe o policioara, un mic bust de marmura reprezentandu-l pe Mihai Viteazu.
Peste cateva minute apare hotarat Ioan Muraru, Avocatul Poporului. E un barbat de vreo 60 de ani, destul de scund si indesat, cu inceput de chelie. Se asaza relaxat si isi toarna un pahar de apa minerala. Poarta un sacou deschis la culoare. Pe reverul stang, o mica insigna aurie cu monograma “AP”.
Ioan Muraru vorbeste despre activitatea institutiei Avocatul Poporului cu o mandrie de casta. “Noi, Ombudsmanii, nu ne amestecam in treburile altora”, spune dansul, ca si cum ei ar fi un popor aparte. “Noi, Ombudsmanii, nu preferam sanctiunile.”
Ei, Ombudsmanii, nu prea sunt cunoscuti de cetateni. Presa nu scrie despre Avocatul Poporului. In 2005, o incercare de a atrage atentia: pe 1 iunie s-au dat ajutoare unor institutii care se ocupa de copii. “In acel moment cateva ziare au scris si au venit chiar si fotoreporteri”, spune Ion Anghelita, responsabilul cu presa.

Cine, ce, unde, cum?

• Ce este Avocatul Poporului
  Avocatul Poporului este institutia publica al carei scop este sa apere drepturile si libertatile cetateanului in conflictele cu administratia publica (primari, prefecti, ministrii, Politia, penitenciare, regii autonome). Astfel, daca o institutie nu face ce trebuie, cum sau cand trebuie, cetateanul se poate plange la Avocatul Poporului, care il va ajuta. Avocatul Poporului este echivalentul romanesc al Ombudsmanului, institutie de traditie in Europa Occidentala. In Suedia, ea exista din 1909, iar la nivelul UE, Mediatorul European a luat fiinta in 1995. In Romania, desi constitutia din 1991 prevedea infiintarea institutiei, ea e creata abia in 1997.
  Avocatul Poporului este in acelasi timp o institutie si o persoana. Functia de Avocat al Poporului a fost detinuta din 1997 de Paul Mitroi, iar din 2001 de Ioan Muraru.
  Avocatul Poporului este o institutie autonoma si independenta, dar raspunde in fata Parlamentului. Seful institutiei este numit in sedinta de Senat pe o perioada de cinci ani.
• Ce face Avocatul Poporului
  Principala atributie a Avocatului Poporului este sa sprijine omul obisnuit in “lupta cu administratia”. In plus, daca Avocatului Poporului primeste plangeri legate de activitatea Justitiei, poate sesiza ministrul, procurorul general, presedintele instantei sau Consiliul Suprem al Magistraturii. Avocatul Poporului se implica si in controlul de constitutionalitate prin atacarea unei legi la Curtea Constitutionala inaintea promulgarii acesteia de catre presedinte, prin atacarea unei legi care se aplica deja (exceptia de neconstitutionalitate), si prin emiterea de puncte de vedere in legatura cu procesele judecate la Curtea Constitutionala care privesc drepturile omului.
  Avocatului Poporului este si autoritate de supraveghere in domeniul protectiei datelor personale. Astfel, toate persoanele si institutiile care vor sa se ocupe de datele personale trebuie sa se inscrie la Avocatului Poporului ca operatori. Unul dintre principalii operatori este Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS).
• Unde este Avocatul Poporului
  Str. Eugeniu Carada nr.3, sector 3, Bucuresti
  Telefon: 312.49.39; 312.94.76; 312.94.62
  Fax: 312.49.21
  Internet: www.avp.ro
  E-mail: [email protected]

  Ce face un Ombudsman in Romania
  Interviu cu IOAN MURARU, Avocatul Poporului

  Cum rezolva Avocatul Poporului petitiile cetatenilor? Avem un sistem foarte practic si eficient. In primul rand, oamenii sunt primiti in audienta. In general, ei nu sunt primiti la autoritatile publice si raman chiar mirati ca aici sunt primiti, sunt invitati, iau loc pe scaun, sunt ascultati, li se spune ce trebuie sa faca. Apoi e sistemul petitiilor. Petitia se poate depune fie direct la noi la registratura, fie prin posta, fie la audienta. Avem si un dispecerat telefonic. Primim si sesizari de la autoritati publice, atunci cand ne privesc pe noi.
  Problemele le rezolvam fie luand legatura cu autoritatea reclamata - direct, telefonic, prin scris - , fie efectuand anchete, atunci cand este cazul. Apoi avem dreptul sa facem recomandari autoritatilor, atunci cand constatam anumite lucruri care nu merg. Ce mai putem face? Daca-i scriem unui primar sa rezolve o problema si el dupa 30 de zile, cum spune legea, nu ne raspunde, sau nu suntem multumiti de cum a rezolvat, ne putem adresa prefectului. Prefectul are si el un termen in care sa rezolve. Daca nu rezolva, ne putem adresa Guvernului. Guvernul trebuie sa ia masuri in 20 de zile. Daca Guvernul nu face acest lucru, ne adresam Parlamentului. Adica ii reclamam. Din experienta, am constatat ca daca primarii nu-si fac datoria, in prefecti nu prea avem sprijin. La Guvern, daca scriem, am cam scris degeaba. Iar daca reclamam Guvernul la Parlament, tot degeaba. Asta este apropo de eficienta noastra. Dar in Europa se insista pe ideea de Ombudsman pentru ca el are usi deschise peste tot. Noi rezolvam problemele prin mediere, ne sfatuim, cerem sa se regandeasca o problema. Mi se pare ca un om inteligent nu trebuie sa se supere daca ii ceri sa regandeasca o problema. Poate ca ajunge la alta solutie. Noi mediem, discutam. Noi nu putem sanctiona, nu putem anula acte. Nu putem cere trimiteri in judecata.
  De la noi in general oamenii pleaca multumiti. Spun in general, pentru ca sunt unii care vin cu probleme grele pe care nu le putem rezolva. Sunt situatii unde nu e vorba de slabiciunile noastre, ci de imposibilitatea legala de a face ceva.

  Autoritatile nu raspund

  Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confrunta oamenii in relatia cu autoritatile si pe care Avocatul Poporului le poate rezolva?
  Cele mai multe petitii privesc proprietatea, apoi accesul liber la Justitie si dreptul de petitionare. Prin petitie, cetateanul vrea sa-si realizeze dreptul de proprietate sau un alt drept. Trebuie sa se insiste asupra dreptului, nu neaparat asupra respectarii termenului de petitionare. Avem foarte multe astfel de probleme. Lumea se plange, autoritatile publice nu raspund.
  Cat timp dureaza solutionarea petitiilor depuse de cetateni?
  In principiu, noi ne incadram in clasicul termen de 30 de zile, chiar mai repede. Noi tinem petitia pana cand dam o solutie, ca sa nu purtam omul pe drumuri. Dar ii comunicam. In momentul in care i-am scris prefectului, ii comunicam. Daca nu e multumit, el se poate duce sa atace la alte organisme juridice. Daca la o petitie pe care o adreseaza primarului acesta nu-i raspunde in 30 de zile, sau raspunsul nu e satisfacator, cetateanul se poate adresa Judecatoriei de Contencios Administrativ. Are aceasta cale clara. Dar poate nu vrea sa se duca sa se judece. Asta inseamna avocati, timp pierdut, stat pe holurile tribunalelor, si vrea ca Avocatul Poporului sa insiste. Noi insistam. In acelasi timp ii aratam sa nu piarda calea judecatoreasca.
  Care sunt etapele pe care le parcurge o petitie? Omul vine in audienta...
  Vine in audienta, i se explica ce poate face ca sa nu piarda timpul. Daca noi putem sa ne implicam, i se da un formular sau, daca are el un memoriu scris, i se opreste. In functie de problema, fie ii scriem primarului, de exemplu, fie facem o ancheta la primarie.
  In ce constau propriu-zis anchetele realizate de Avocatul Poporului?
  Intr-o verificare a starii reale a lucrurilor. De exemplu, o data s-a plans un detinut din puscarie ca a solicitat comandantului inchisorii o copie dupa dosarul lui de sanatate ca sa o trimita la familie sa-i cumpere medicamente. Comandantul, care era un om opac, spune: “Nu, ala-i secret”. El crede ca tot ce-i la puscarie e secret. Nu-i asa. I-am scris noi comandantului, care a zis ca nu se poate. Atunci am scris directorului Directiei Penitenciare care a dat ordin, i s-a dat solicitantului dosarul. E o chestiune simpla. Unul ar si rade: “mare branza, i s-a dat fisa medicala”. Dar pentru detinut e foarte important acest lucru. Lui i s-a rezolvat o problema de viata. Atunci cand detinutii reclama, facem anchete. La anchete n-are rost sa mai constatam ca sunt prea putine paturi fata de numarul locatarilor, ca e un lucru recunoscut oficial. Dar putem constata alte lucruri. Ca mancarea este stricata, de exemplu. Cand constatam asemenea lucruri, de regula, sesizam Directia Generala a Penitenciarelor sa ia masuri.
  Ancheta de ce e foarte buna? Pentru ca asa te duci la fata locului, stai de vorba direct cu cel care rezolva, si uneori poti sa-l prinzi in defect, ca nu-ti poate explica. Sunt si functionari care nu-i primesc pe ai nostri.

  Ne sesizam din oficiu cu prudenta

  Am inteles ca in anul 2004 s-au realizat in total 38 de anchete. De ce atat de putine?
  Nu intotdeauna facem anchete. Aici exista o succesiune fireasca. Cetateanul vine si se plange. Iti dai seama ca n-are dreptate si ii spui acest lucru. Sau ca trebuie sa se adreseze altcuiva, ca sa nu piarda timpul. Ori unui judecator, ori unui procuror... Ii spui direct. Ca atare, in lucru raman mai putine petitii decat primim noi aici, cele unde noi credem ca putem face ceva. Multe petitii la rezolvam prin adrese catre autoritati, si autoritatile rezolva. Acolo unde credem ca e nevoie de o ancheta, declansam. Sunt putine anchete pentru ca noi n-avem nici personal suficient. Important este ca o sesizare pe care o primim sa fie gestionata. Alegerea anchetei este o problema ce tine de expert.
  Potrivit raportului pe 2004, mai putin de 15% dintre petitiile depuse au fost solutionate.
  Nu. Aici intervine o explicatie de asemenea simpla. Vin petitiile. Noi le gestionam pe toate, deci se depune o munca. Dar cele care nu sunt de competenta noastra trebuie redistribuite spre alte autoritati. Deci aici noi le inscriem ca munca depusa, dar nu ca solutionate de noi.
  Institutia se poate sesiza din oficiu pentru solutionarea unor probleme. A fost cazul pana acum?
  Da. Ne sesizam din oficiu de regula atunci cand televiziunea sau presa semnaleaza anumite cazuri, daca aflam ca nu sunt deja in atentia Politiei, Procuraturii. Daca sunt, n-are rost, ce sa cautam noi acolo, ne calcam pe picioare. E treaba lor. Apoi verificam corectitudinea informatiei telefonand la ziarul respectiv, intrebam si primaria de acolo, si atunci ne putem sesiza din oficiu. Dar ne sesizam din oficiu cu prudenta. Cateodata poti sa fii pacalit de cate o stire falsa.
  Avocatul Poporului poate prezenta “rapoarte speciale privind lacune in legislatie sau cazuri grave de coruptie ori de nerespectare a legilor”.
  Am prezentat lacune in legislatie, cu asigurarile sociale, pentru ca lipseste transparenta in circulatia sumelor. Am facut propuneri cu privire la munca fortata, nu s-au luat in seama, probabil ca nici nu le-au citit la Parlament. La sistemul de pensii, noi am facut un raport foarte frumos, pentru ca sistemul nostru de pensii este confuz, este inechitabil, chiar sicanatoriu. Dar nu s-a luat in seama. Noi ne ducem cu busuiocul si cadelnita, nu putem forta nota, pentru ca nu mai rezolvam nimic.
  Si rapoarte privind cazuri grave de coruptie?
  Cetatenii nu vin la noi sa reclame cazuri de coruptie. Pe de o parte pentru ca stiu ca asta e o chestiune care tine de Politie, de Procuratura. Atunci cand sunt reclamatii care ar presupune asa ceva, noi le trimitem la procurorul general. Dar nu stiu daca am avut una sau doua reclamatii de acest gen. Un raport special il faci cand ai de-a face cu un fenomen, nu cu un singur caz.
  Oamenii nu stiu ce este si ce face Avocatul Poporului. Ce face institutia pentru a imbunatati aceasta situatie?
  Ce sa facem? Il punem pe domnul Andreita (n.n.: responsabilul cu presa) sa scrie la gazete. Rapoartele anuale se dezbat public si mai scrie cate un ziar. Noi transmitem in fiecare luna presei niste date statistice. Nu prea le publica lumea pentru ca nu-s socante. Noi ne ocupam cu omul obisnuit. Vine omul si zice “Domne’, mie-mi lipseste 100.000 la pensie. De ce naiba mie nu-mi da?”. Asta nu e o chestie pentru ziar. Avem si o serie de pliante. Birourile teritoriale din tara au legatura cu ziarele locale si mai acorda un interviu. In zona mediatizarii nu stam foarte bine. Avem la Radio Romania Actualitati o rubrica permanenta, unde dam raspunsuri la cazurile trimise din tara. Eu personal nu ma pot declara multumit. Dar si alti Ombudsmani europeni se plang de acest lucru. Aici, marturisesc, nu stam bine. Nu stiu cum putem iesi. O sa incerc sa propun ca in bugetul pe 2006 sa avem un fond special pentru publicitate.
  Cum afla cetatenii de Avocatul Poporului?
  De noi afla prin radio, ziarele din provincie. In plus, eu lucrez in domeniul universitar. Le spun studentilor, ei spun la altii.
  Ce buget anual are Avocatul Poporului?
  Nu ma pricep la cifre, dar, in orice caz, cred ca aveam vreo 30 si ceva de miliarde. Ne-a mai retras Ministerul de Finante vreo opt miliarde, intr-un mod democratic.
  Punctele de vedere si recomandarile pe care le formuleaza Avocatul Poporului sunt respectate de Curtea Constitutionala sau de autoritati?
  Punctele de vedere pe care noi le dam la Curtea Constitutionala, e problema judecatorilor daca le respecta. Uneori solutia lor nu se potriveste cu punctul nostru de vedere. Noi ne-am facut datoria fata de cetatean, fata de lege. Celelalte recomandari foarte rar sunt luate in seama de ministri.
  Din statutul institutiei am inteles ca modalitatile de solutionare a petitiilor de catre Avocatului Poporului sunt in general sesizarile catre diverse autoritati. Am putea crede ca activitatea institutiei se reduce la o corespondenta institutionala.
  Pana la un anumit punct, asa e. Poate parea un procedeu birocratic de rezolvare. Dar in momentul in care incepem corespondenta, noi urmarim dosarul acesta. Aici e o anumita diferenta. Daca primarul nu ne raspunde sau ne da un raspuns care nu ne convine, ne adresam prefectului, dupa aceea pe scara ierarhica. Daca problema e mai complicata, putem face ancheta.

  Ineficienta
  GEORGIANA FUSU, avocat, Centrul de Resurse Juridice

  Cat de eficient este Avocatul Poporului?
  Institutiei i s-au alocat resurse iar personalul a fost investit cu oarece competenta, dar rezultatele dovedesc ineficienta. Mecanismele de care dispune pentru a asigura protectia efectiva a Drepturilor Omului nu sunt eficiente. Chiar daca in urma unor sesizari, AP s-a deplasat pentru a face o cercetare la fata locului, pentru a investiga o situatie, chiar si pentru a face un raport, singurul lucru pe care poate sa-l faca este sa adreseze o sesizare, un raport, o instiintare organismelor competente, care apoi sunt lasate sa actioneze din proprie initiativa. AP nu are competenta, nu are posibilitatea de a interveni dupa aceea si de a monitoriza cum au fost implementate propunerile si observatiile sale. Nu exista un mecanism de control. Or, in lipsa acestui mecanism, orice observatie oricat de pertinenta sau orice recomandare facuta de AP in spiritul implementarii Drepturilor Omului ramane fara eficienta.
  In ceea ce priveste personalul institutiei, eu am indoieli asupra calificarii lui profesionale. Am avut ocazia de a intalni o parte din membrii echipei si nu mi-au lasat impresia ca ar avea o competenta juridica deosebita. Ei raman doar niste functionari ai statului, cu mentalitatea adecvata.
  De exemplu, in urma unor vizite de monitorizare pe care le-am facut la un moment dat in penitenciare, o parte din detinuti, chiar o parte din personalul inchisorii, ne-au povestit un caz in care AP a venit sa investigheze la fata locului reclamatia unora dintre detinuti. Nu s-a mai auzit nimic dupa aceea de vreo actiune a AP. Presupunem ca Directia Penitenciarelor a primit raportul AP facut cu ocazia respectiva, dar detinutii, cei care facusera plangerea, nu au fost informati.
  Vi se pare utila aceasta institutie?
  In acest moment, din pacate, nu. Cadrul in care functioneaza nu-i ofera suficiente arme pentru a asigura o implementare adecvata a Drepturilor Omului. Ar mai fi nevoie de alocarea unor resurse suplimentare, de monitorizarea personalului. Trebuie sa ne asiguram ca pesoanele care lucreaza acolo inteleg ceea ce inseamna Drepturile Omului, un stat care intr-adevar doreste sa le respecte si o institutie a carei misiune este asigurarea lor.
  Din experienta dvs., in alte tari se intampla altfel?
  Am cunoscut-o pe d-na Claire Brisset, Avocatul Copilului in Franta, care impunea in mod deosebit prin personalitate si prin dorinta de a lupta efectiv, prin niste mecanisme pe care societatea civila le cunoaste foarte bine: campanii sustinute, actiuni in presa si lobby legislativ pentru impunerea drepturilor beneficiarilor pe care-i reprezenta. Ceea ce in nici un caz nu se intampla in cazul AP. Dimpotriva, nu numai ca este o institutie careia ii lipseste total transparenta, dar ii lipseste total si vizibilitatea.

  O institutie obscura
  SORIN IONITA, director executiv SAR

  AP este una din acele multe institutii misterioase ale statului roman despre care afli ca exista intamplator, o data la cativa ani. Ea are la baza un principiu bun: anume acela de a crea un gardian al drepturilor cetateanului in fata statului, platit tot din bani de stat. Functia AP este, spus in doua vorbe, sa preia plangeri de la cetateni si sa mearga cu ele la colegii din administratie reclamati pentru a le rezolva. Iar instrumentul pe care il poseda in acest scop nu este coercitia, ci persuasiunea.
  De aici se vede si problema mare pe care o are un asemenea tip de institutie in Romania: daca darea in vileag a unor iregularitati nu starneste indignare si repliere automata din partea celor reclamati, atunci AP nu prea are cum sa impinga lucrurile mai departe. Or, la noi cu greu vreo dezvaluire provoaca demisii, faptul ca un functionar public a comis un abuz nu e o mare surpriza. Intr-un fel, eficienta AP depinde de termometrul moralei publice dintr-o societate: devine functional doar peste un anume prag critic. De aceea nu ma mira ca a ramas o institutie obscura pana acum. Cu putin noroc, poate fi o promisiune de viitor.

  Pagini realizate de Maria Bercea