Pe aceeași temă
Nu am să comentez pe fond decizia, dar motivele pentru care am decis aplicarea unei pedepse privative proporționate cu gravitatea faptei săvârșite de domnia sa, aceea de spălare de bani, infracțiune din care au rezultat peste 60 de milioane de euro prejudiciu, au fost pe larg descrise în motivarea de condamnare. Cu toate acestea, la ieșirea din închisoare, Dan Voiculescu mi-a pronunțat de cel puțin patru ori numele, a afirmat că nu există niciun prejudiciu și că a atacat deja hotărârea mea.
Vorbim despre o cale specială de atac.
Da, prin care să i se returneze prejudiciul. Exact pentru a preveni această posibilitate, anticipând-o și eu după excluderea mea din magistratură, în 16 februarie 2017, am sesizat organele de urmărire penală.
Jurământul masonic şi jurământul față de profesia de magistrat
Ce instituții ați sesizat?
Am sesizat DNA Oradea, dosarul fiind preluat, apoi, de structura centrală. Tocmai am fost notificată că, pentru dosarul în care am sesizat fapta de abuz în serviciu în cazul lui Lucian Netejoru, inspectorul șef al Inspecției Judiciare (Netejoru a sesizat CSM cu privire la Camelia Bogdan, după ce Inspecția Judiciară a decis, inițial, să claseze cazul judecătoarei. Ulterior, în baza acestei sesizări, Bogdan a fost exclusă din magistratură – n.r.), în sensul că se urmărește ca, prin decizia de excludere a mea din magistratură, să se revizuiască hotărârea definitivă din dosarul ICA, s-a pronunțat o soluție de clasare. S-a mai pronunțat soluție de clasare și la sesizarea mea privind apartenența lui Netejoru la masonerie. Deși organul de urmărire penală a primit date de la Marea Lojă Națională a României (MLNR) că Lucian Netejoru este mason, din 2001, făcând parte din Loja Sf. Gheorghe 1998 Giurgiu, DNA a concluzionat, cu de la sine putere, fără ca MLNR să-l fi informat în acest sens, că i-ar fi încetat calitatea de mason din 2007, prin neplata contribuției trei luni consecutiv. Or, neplata contribuiției timp de trei luni consecutiv nu figurează printre motivele de excludere din Francmasonerie, prevăzute în Statutul MLNR. Dovada ca d-l Netejoru nu mai este mason se putea face, potrivit Statutului MLNR, doar cu o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată de o instanță masonică. Aceste înscrisuri nu se regăsesc în dosarul DNA.
Este o faptă penală dacă șeful Inspecției Judiciare ar fi mason?
Da, deoarece trebuia să precizeze, în declarația de interese, apartenența la masonerie. Trebuie investigat și în ce măsură jurământul masonic de a-și ajuta frații în mod necondiționat este compatibil cu jurământul față de profesia de magistrat, acela de a asigura domnia legii.
Incapacitatea statului român de a recupera produsele infracțiunii
Ce legătură există între dosarul Voiculescu și sesizările făcute de dvs. la DNA cu privire la Netejoru?
Organul de urmărire penală ar trebui să verifice în ce mod Dan Voiculescu pune în practică revizuirea deciziei de condamnare. Procurorul ar fi trebuit să găsească o strategie să verifice dacă există posibilitatea desființării acestei hotărâri definitive. Procurorul a spus că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu la Netejoru, cât timp nu s-a pronunțat o hotărâre de revizuire. Or, potrivit doctrinei de specialitate, ca să existe infracțiunea de abuz în serviciu, nu trebuie neapărat să se producă această urmare. Trebuie să fie urmărită desființarea deciziei. Este motivul pentru care eu voi contesta dispoziția de clasare pronunțată de DNA.
La ieșirea din închisoare, Voiculescu a avut un fel de declarație de război, spunând și că i-au fost furați trei ani din viață. Credeți că există o legătură între excluderea dvs. din magistratură și dosarul ICA?
Cred că declarația domnului Voiculescu a fost una pentru presă. Cu toate acestea, ar trebui să ne ridicăm serioase semne de întrebare privind incapacitatea statului român de a recupera produsele infracțiunii. Mă refer atât la prejudiciul de 60 de milioane de euro, la produsele directe ale infracțiunii, respectiv terenurile și construcțiile ridicate pe terenurile ce aparțineau fostului Institut de Chimie Alimentară, cât și la chiria produsă de aceste terenuri, prin închirierea terenurilor Grivco către Romtelecom, din 2001 până în prezent. Am dispus ca DNA să indisponibilizeze produsele infracțiunii, pentru a aduce acești bani la bugetul de stat. Până acum, am înțeles că s-au recuperat doar produsele directe ale infracțiunii, care totuși nu s-au valorificat. Au fost deschise mai multe procese civile, dar acestea nu pot opri valorificarea bunurilor, deoarece ele sunt, din 2014, în patrimoniul statului. Trebuiau indisponibilizate și toate bunurile al căror beneficiar real este Dan Voiculescu, respectiv acțiunile și activele firmelor pe care le controlează în calitate de beneficiar real. Pentru aceasta, ar fi trebuit făcute adrese și comisie rogatorie în vederea indisponibilizării și confiscării fondurilor din Crescent. Asta am cerut prin hotărârea mea, să se stabilească destinația sumelor de bani din Crescent din 1990 până în prezent. În aceste condiții, există semne de întrebare dacă banii din Crescent ar fi ajuns doar în posesia lui Dan Voiculescu. Probabil că au ajuns și în posesia altor persoane, care ar putea fi protejate de organele statului. De aceea e posibil să nu se facă această comisie rogatorie ca să vedem ce s-a întâmplat cu banii din Crescent, care se cuvin poporului român. Emiterea comisiei rogatorii pentru confiscarea sumelor de bani aflate în Crescent incumbă Tribunalului București, ca organ de executare a deciziei pronunțate de Curtea de Apel București.
Este doar o bănuială a dvs. sau aveți indicii concrete că acești bani au ajuns și la alte personaje care beneficiază de protecție?
Aceste aspecte ar trebui verificate de organele de urmărire penală. Eu am dispus ordine de confiscare și în alte dosare. De exemplu, am cerut organelor de urmărire penală să investigheze fondurile sifonate prin privatizarea frauduloasă a Bancorex, prin tipologia împrumutului nereturnat.
Bunuri furate poporului român care se găsesc în offshore-uri controlate de „structuri“
La ce face referire tipologia împrumutului nereturnat?
Pretinzi că iei un împrumut de la bancă, fără să acorzi garanții satisfăcătoare. În fapt, tu ai acești bani la o bancă corespondentă aflată într-un offshore, care are o relație de corespondență cu banca care îți acordă împrumutul. Dar banca nu este niciodată interesată să-ți acorde în mod real împrumutul, deoarece obține sumele de bani din offshore. Practic, banca nu este un împrumutător, ci un aranjor între tine și banca unde ai disimulat banii în străinătate, astfel că ți-i pune la dispoziție. S-au pus mai mulți bani la dispoziție din fosta Bancă Română de Comerț Exterior anumitor persoane și, atunci, am cerut investigarea destinației acestor sume de bani. Nici în acest dosar nu s-a întâmplat nimic. Bineînțeles, mai sunt offshore-uri controlate de Ovidiu Tender în Africa, despre care s-a spus că ar fi controlate de structuri, eu identificându-le ca atare prin comisii rogatorii efectuate în Senegal.
„Există semne de întrebare dacă banii din Crescent ar fi ajuns doar în posesia lui Dan Voiculescu.“
Când spuneți „structuri“, la ce vă referiți?
La servicii secrete, la SRI, SIE etc. Ca problemă de drept, poate există curiozitatea să verificăm de ce de 25 de ani nu există această voință sau capacitatea de a aduce la bugetul statului bunurile furate poporului român, care se găsesc în offshore-uri. Există țări ca Ucraina, dată ca exemplu de bune practici, unde au fost angajați investigatori FBI pentru a recupera acești bani la bugetul de stat. În România nu se dorește promovarea unor exemple de bune practici în acest sens.
Excluderea din magistratură
Revenind la excluderea dvs. din magistratură, pe care ați atacat-o la Înalta Curte, având termen în 11 septembrie. Banii pentru cursurile ținute la APIA i-ați primit de la Banca Mondială. Însă APIA e subordonată Ministerului Agriculturii, parte din dosarul ICA. Când ați acceptat să țineți cursurile, nu v-ați gândit că pot plana unele suspiciuni asupra dvs.?
Niciodată. Se întâmplă să le predau procurorilor cu care intru în sala de ședință sau funcționarilor ANAF. Statul român poate figura prin structurile sale ca parte în dosarele mele. Eu sunt un funcționar al statului, încasez bani de la stat. Nu am cum să mă gândesc că, predând unui procuror care, posibil, a doua zi intră într-o ședință la mine, să se tragă concluzia că mi-a fost cursant și că am soluționat diferit un dosar. Un dosar se soluționează prin coroborarea probatoriului, chiar și atunci când statul este parte într-un proces, iar judecătorul încasează bani de la stat. Eu respect principiile deontologice și nu văd ce fel de minți ar putea trage astfel de concluzii, care nu au suport în realitate. Eu nu am încasat însă bani de la Ministerul Agriculturii, ci am fost remunerată de Banca Mondială pentru seminarul în care am predat anticorupție funcționarilor statului.
După ce ați fost exclusă din magistratură, ați făcut mai multe sesizări la DNA, la Inspecția Judiciară, la CSM, ați mers și în instanță. Există posibilitatea să fiți percepută de o parte a opiniei publice drept o procesomană. V-ați gândit la riscul acesta?
Nu. Eu sunt judecător, am terminat INM în 2003. Până să se înceapă cinci cercetări disciplinare împotriva mea, n-am făcut niciodată vreo plângere unui coleg. M-au interesat doar dosarele mele și activitatea științifică. Odată cu aceste cercetări, mi-au fost aduse la cunoștință fapte de natură penală. Eu, dacă nu sesizez organul de urmărire penală, în măsura în care iau cunoștință despre o faptă penală, săvârșesc eu însămi, în calitate de funcționar public, infracțiunea de omisiunea sesizării, care se pedepsește cu până la trei ani de închisoare.
Ce fel de fapte ați sesizat?
Spre exemplu, am fost invitată de către Ambasada SUA la Vila Dante, la un seminar în materia recuperării produsului infracțiunii. Am discutat cu președintele Tribunalului București, doamna judecător Laura Andrei, despre recuperarea produsului infracțiunii în dosarul ICA. Dumneaei mi-a spus că a soluționat o cerere pe Legea 544 prin care l-a informat pe Dan Voiculescu despre anumite date confidențiale primite de la autoritățile din Cipru. Aceste informații pe care scria „strict confidențial“ ar fi trebuit folosite doar pentru o comisie rogatorie în vederea indisponibilizării și confiscării sumelor de bani din Crescent și nu fac obiectul unor cereri pe Legea 544. Răspunsul primit de la Tribunalul București a fost publicat de către Voiculescu pe blogul său. Am crezut că este o eroare. Ca să mă asigur, înainte să sesizez organul de urmărire penală, am cerut Tribunalului București să se aibă în vedere necesitatea indisponibilizării tuturor sumelor pe care Voiculescu le controlează. Ce a făcut Tribunalul București? În loc să emită adresă de comisie rogatorie în Crescent, a sesizat Inspecția Judiciară, eu fiind cercetată că imixtionez în activitatea organului de executare. Dar acolo a fost vorba despre o infracțiune, prin difuzarea unei informații confidențiale unui condamnat, în vederea avertizării acestei persoane ca să-și disimuleze averea. Pentru că nu putea exista un alt scop al informării lui Dan Voiculescu despre stadiul executării ordinului de recuperare a produsului infracțiunii dispus prin hotărârea mea. Astfel, ca să nu fiu eu pasibilă de răspundere penală, am sesizat organul de urmărire penală. Până nu am soluționat dosare în care am confiscat de ordinul sutelor de milioane de euro, nu m-am confruntat cu astfel de probleme.
Care au fost acele dosare care credeți că au deranjat, în afară de ICA?
Să ne gândim la dosarul în care am dispus confiscarea de la fiica domnului președinte Traian Băsescu, Ioana Băsescu, a onorariului ce i-a revenit pentru perfectarea tranzacției. Acolo am văzut tipologia împrumutului nereturnat.
Am mai judecat dosarul lui Ștefan Riza. Erau printre primele offshore-uri înființate în Panama, în ’91. Am mai intrat în RAFO, unde am descoperit că privatizarea nu a avut loc în închisoare, așa cum a încercat să mă convingă Marian Iancu, ci a fost un transfer între două firme pe care le controla el, dar care nu erau interpuse în acționariatul RAFO. Ca urmare a acestei pretinse privatizări, i s-au deblocat lui Iancu conturile puse sub sechestru în Elveția.
Dan Voiculescu a fost eliberat condiționat, deși comisia de specialitate de la nivelul Penitenciarului Rahova a dat aviz negativ. Relu Fenechiu, în cazul căruia nu s-a recuperat prejudiciul, a fost şi el eliberat. Radu Mazăre a primit patru ani cu suspendare într-un dosar cu un prejudiciu de 114 milioane de euro. A devenit justiția mai indulgentă?
În cauzele acestea generatoare de prejudicii financiare uriașe, întreaga societate are de suferit. Am scris, pentru magistrați, un ghid în materia combaterii spălării banilor și unul în materia investigațiilor financiare. În Marea Britanie există ghiduri de aplicare a pedepselor. Nu neapărat pentru a redobândi încrederea populației în justiție, dar pentru prevenirea corupției, trebuie aplicate standarde internaționale. România este evaluată periodic în privința eficienței sistemului intern de recuperare a produsului infracțiunii. Standardele internaționale prevăd pedepse de natură să-l reeduce pe condamnat, astfel încât, ieșit din închisoare, să nu mai aibă nici apetitul, nici mijloacele financiare să mai săvârșească astfel de infracțiuni. În ce măsură procurorii, de exemplu, nu doresc să urmărească atingerea acestor deziderate nu știu. Dar există, mi se pare mie, și o incapacitate în acest sens și spun asta pentru că, în calitate de judecător, am fost obligată să înființez eu însămi sechestre în vederea recuperării produsului infracțiunii.
Vi s-a întâmplat asta și în dosarul ICA?
Da. Dosarul ICA a venit fără sechestru pus pe terenurile și pe turnurile Grivco. S-a considerat de către procurori că se află în patrimoniul unor persoane de bună-credință. Ce s-a întâmplat? În 2006, a intervenit un contract de donație între Dan Voiculescu și cele două fiice ale sale, prin care el le-a cedat, atenție, doar acțiunile societăților TV Antena 1 SA, Intact Production SA, Antena 2 SA, Antena 4, Grupul Industrial Voiculescu și Compania (Grivco), Tipografia Intact SA, Editura Intact SRL, Sanagra SA, Unilact A SRL, Compania de Cercetări Aplicative și Investiții SA (CCAI), Global Partners SRL, de unde rezultă că Dan Voiculescu păstrează dreptul de dispoziție – cel mai important atribut al dreptului de proprietate – asupra tuturor activelor aflate în patrimoniul acestor firme. A declarat că este 100% proprietar pe acțiunile CCAI și ale Grivco, în patrimoniul cărora existau terenurile, ca și turnurile, și a spus că transferă în proporție egală acțiunile fiicelor lui. Având în vedere că Dan Voiculescu transmisese doar acțiunile celor două societăți fiicelor sale, iar la adresa din strada Gârlei mai figurau și alte firme decât Grivco și CCAI, se putea observa că activele companiilor, printre care terenurile ICA, au rămas în proprietatea lui Dan Voiculescu, în calitate de beneficiar real. S-a considerat de către procuror că fiicele lui sunt de bună-credință, deși au dobândit în mod gratuit bunuri rezultând din săvârșirea de infracțiuni. Am observat și o atitudine mai laxă a organelor de urmărire penală în ceea ce privește persoanele care acordă consultații în schemă infracțională. De exemplu, în dosarul ICA, notarul Jean Andrei a legalizat o superficie asupra unor terenuri din domeniul public. Or, bunurile din domeniul public nu pot fi dezmembrate. Sunt principii generale de drept. Deși se descrie partea de activitate infracțională a lui Jean Andrei în rechizitoriu, cu accent pe împrejurarea că acesta a facilitat lipsirea ICA de redevența ce i s-ar fi cuvenit printr-un contract de superficie pentru folosinţa terenurilor, acesta nu este trimis în judecată. Nici măcar onorariul său nu este confiscat.
Încălcarea principiului securității juridice a hotărârilor definitive
Avem și o decizie recentă a CCR care prevede că, după o sentință definitivă, mai există o cale de atac. Și aici vedem că cineva parcă vrea să-i ajute pe infractori. Despre ce este vorba?
Se încalcă principiul securității juridice a hotărârilor definitive, prin promovarea unor astfel de soluții. Și nu este prima dată când CCR promovează o astfel de soluție. CCR, prin Decizia 24/2016, a considerat că este legal să se instituie o cale de atac împotriva sechestrelor pronunțate prin hotărâri penale definitive. Mai nou, se încearcă revizuirea, modificarea Codului de Procedură Penală, prin introducerea unor căi de atac împotriva ordinelor de confiscare pronunțate de instanțele judecătorești definitive. De exemplu: un inculpat este achitat în primă instanță și condamnat în apel, când i se confiscă și bunurile, ca produs al infracțiunii de luare de mită. Împotriva condamnării pe care o pronunță instanța de apel nu mai are nicio cale de atac. Dar împotriva ordinului de confiscare i se va deschide ușa, conform „înțelepciunii“ inițiatorului proiectului de modificare a CPP. Asta deși standardele CEDO nu prevăd dublu grad de jurisdicție decât împotriva unor soluții de condamnare. Confiscarea și sechestrul nu sunt pedepse. Deci nu trebuie să se bucure de dublu grad de jurisdicție. Trebuie luate cu respectarea standardelor unui proces echitabil, trebuie ca părțile care sunt legate de sechestru sau de un eventual ordin de confiscare să aibă posibilitatea să fie citate, să li se asigure acces la dosar, să conteste această măsură în fața instanțelor de apel, dar în niciun caz nu există posibilitatea lezării securității juridice a unor hotărâri penale definitive.
Pragul valoric la abuzul în serviciu şi standardele internaționale
Mai avem și decizia CCR prin care s-a stabilit introducerea de către parlament a unui prag valoric la abuzul în serviciu. Cum comentați asta?
Se încalcă standardele internaționale și ar trebui alertată comunitatea internațională și în această privință, deoarece România poate fi chemată în fața unor instanțe internaționale, în măsura în care nu-și aduce la îndeplinire obligațiile pe care și le-a asumat prin ratificarea Convenției de la New York. Vorbim despre Convenția ONU împotriva corupției, ratificată de România prin Legea 365/2004. Nu spune acolo că am voie să fur sau am voie să comit un anumit abuz în serviciu până la un anumit prag. Infracțiunile de abuz în serviciu sunt infracțiuni de corupție, în sensul acestei convenții.
Care sunt entitățile care ar putea fi sesizate?
Cred că ar trebui sesizat Secretariatul General al ONU cu privire la faptul că, în România, se încearcă a se legifera acest prag valoric la abuzul în serviciu. Ar mai putea fi alertată și Comisia Europeană și sesizat, în plus, și Secretariatul General al Consiliului Europei.
În privința pragului la abuzul în serviciu, DNA a propus ca, dacă totuși se stabilește, să fie egal cu salariul minim. Parchetul General a arătat, însă, că nu este oportun. Cum vedeți propunerea DNA?
Dacă s-ar merge pe varianta DNA, se poate ajunge la altceva, anume ca respectiva pagubă să se producă în tranșe, adică să se săvârșească mai multe fapte generatoare de prejudicii prin care să nu se depășească salariul minim pe economie. S-ar structura posibilitatea săvârșirii unor infracțiuni. Se lasă, astfel, oportunitatea conceperii unui mecanism infracțional prin care să se pună în operă această infracțiune de abuz în serviciu. Cred că este eronată poziția DNA.
