Pe aceeași temă
Domnule profesor Carol Iancu, va rugam sa spuneti care este elementul nou pe care il aduce lucrarea Les mythes fondateurs de l'antisemitisme?
Este vorba de o sinteza a antisemitismului prin prisma miturilor fondatoare. Am incercat sa vad cum a fost posibila reciclarea miturilor de la o epoca la alta, cum se dezvolta aceste mituri si, in acelasi timp, cum pleaca de la o civilizatie la alta. De exemplu, anumite mituri pe care le gasim in perioada antica politeista, inaintea aparitiei crestinismului, le vom gasi si in perioada crestinismului. De asemenea, o serie intreaga de mituri importante ale civilizatiei europene crestine se vor regasi apoi in civilizatia musulmana.
Puteti da exemple de astfel de mituri care se recicleaza?
Fara indoiala. In antichitate, inaintea aparitiei crestinismului au existat cateva mituri care se explica prin aversiunea fata de o religie noua, monoteista. Aceste mituri se gasesc in civilizatia egipteana, greaca si, eventual, romana, in perioada celor doua secole inaintea erei noastre si dupa era noastra si presupun originea infamanta e evreilor. Se credea, de exemplu, in antichitate, ca evreii ar descinde din leprosi; ca lepra ar fi o boala nu numai contagioasa, dar, mai ales, ereditara si ca evreii ar avea in "fondul lor genetic" acest stigmat. Acest mit se va regasi si in civilizatia crestina, europeana si, mai tarziu, chiar in cea musulmana. Totusi, noutatea antiiudaismului din primele secole dupa aparitia crestinismului este ca antiiudaismul crestin, fata de antiiudaismul politeist, a fost sistematic. Este un paradox, deoarece crestinismul provine din iudaism, iar bazele religiei crestine sunt evreiesti.
Acuza de deicid
Un alt exemplu este mitul ca evreii ar fi un popor deicid. Este vorba de un concept metafizic grotesc. Nu se aduce acuzatia ca a fost omorat un om, ci acuzatia de a-L fi omorat pe Dumnezeu. Este o acuza care nu priveste o persoana sau doua, ci un intreg popor si aceasta acuza de deicid s-a mentinut pana in secolul al XX-lea, ca un fir rosu in istorie. In loc sa se puna in evidenta ca in cadrul poporului evreu s-a nascut acest Dumnezeu, Iisus Hristos, care era evreu prin nastere - mama sa era evreica, numele sau este evreu, a fost circumcis ca un evreu s.a.m.d. -, s-a pus inainte aceasta acuza care s-a transformat foarte rapid in mit. Un alt mit foarte important este mitul evreului perfid. Exista, pana la al doilea Conciliu al Vaticanului, prin anii '60, in secolul al XIX-lea, o rugaciune, preluata in toate cartile de rugaciuni ale catolicilor care spunea "Oremus et pro perfidis Judaeis". Adica, sa ne rugam pentru "evreii..." - si aici este problema - "perfidis". À la rigueur am fi putut traduce "sa ne rugam pentru iudeii increduli" sau "necredinciosi"; dar printr-o mica greseala, voita sau nu, dar mai ales voita, s-a tradus prin "sa ne rugam pentru evreii perfizi". Deci va dati seama de nocivitatea acestei expresii - care s-a mentinut pana in ziua de astazi - pentru cineva care se ducea in Vinerea Sfanta la catolici si care nu a vazut niciodata un evreu si asculta aceasta rugaciune. E vorba de caracterul evreilor, se presupune ca toti evreii sunt oameni perfizi, oameni care nu sunt onesti.
Mitul omorului ritual
Cel mai teribil mit prin consecintele sale este mitul omorului ritual sau mitul sangelui ritual, care apare in lumea crestina, pentru prima data, in anul 1121 in orasul Norwich, in Anglia. S-a gasit un copil mort si s-a spus ca evreii l-ar fi omorat ca sa utilizeze sangele pentru anumite ritualuri evreiesti. Sa ne gandim ce inseamna iudaismul din punctul de vedere al regulilor alimentare: principiul este neconsumarea sangelui, care apartine lui Dumnezeu. Iata de ce animalele care se hranesc cu sange sau pasarile de prada sunt interzise in iudaism si deci un evreu religios nu consuma sange de animal. Prin urmare, acuza ca evreii utilizeaza sange omenesc este ceva inept. Cu toate acestea, mitul s-a mentinut. Chiar Papa a emis o serie intreaga de bule pontificale prin care spunea ca aceste lucruri nu sunt adevarate. Dar acestea sunt, in fond, miturile - lucruri false in care oamenii cred. Legenda omorului ritual din Evul Mediu a avut consecinte teribile: foarte multe pogromuri au avut loc impotriva evreilor in acel timp. Acuzatiile de omor ritual se mentin de-a lungul istoriei si s-au incetatenit chiar in Balcani si in Tarile Romanesti. Calugarii greci sunt cei care au adus aceste acuze.
Desigur, titlul ales reflecta subiectul lucrarii. Mai aveti totusi si un alt motiv pentru care v-ati oprit la acest titlu?
Da. Am ales acest titlu deoarece acum cativa ani un negativist din Franta, Roger Garaudy, a scris o carte care se intituleaza Miturile fondatoare ale politicii israeliene. In mod indirect, lucrarea mea reprezinta un raspuns stiintific, academic dat sustinerilor acestui autor negativist.
Utilizati in lucrarea dumneavoastra doua concepte distincte: antiiudaism si antisemitism. De ce utilizati in anumite contexte termenul de antiiudaism, iar in alte contexte termenul de antisemitism?
Este o intrebare foarte importanta. Intr-adevar am pus accentul pe aceasta problematica semantica. As da antisemitismului definitia urmatoare: antisemitism = antiiudaism + rasism. Intr-adevar, cuvantul antisemitism apare pentru prima data la sfarsitul secolului al XIX-lea. Wilhelm Marr in lucrarea intitulata Victoria iudaismului asupra germanismului, o carte polemica, bineinteles, utilizeaza pentru prima data expresia "anti-Semitismus". Exista insa unii istorici care considera ca nu avem siguranta ca acest concept a fost utilizat pentru prima data de Wilhelm Marr. In orice caz, incepand cu aceasta perioada, acest cuvant a avut mare succes. Faptul ca acest cuvant apare in epoca respectiva ne arata ca, intr-adevar, a fost o veritabila mutatie in acest fenomen al aversiunii fata de evrei. Incepand cu secolul al XIX-lea, antisemitismul exprima o realitate noua, cuprinsa in ideea de rasa, care se va transforma in rasism. Iata de ce, personal, nu utilizez niciodata cuvantul antisemitism cand e vorba de epoca antica politeista, epoca antica crestina, Evul Mediu si chiar epoca moderna, deoarece el acopera un fenomen recent. Revenind la antiiudaism, primul aspect al antiiudaismului este religios. Exista si alte elemente si acuze fata de evrei, dar elementul religios mi se pare capital deoarece radacinile antisemitismului modern se afla in antiiudaismul crestin antic si apoi medieval.
De ce considerati important ca oamenii sa cunoasca, in contextul societatii actuale, care au fost miturile fondatoare ale antiiudaismului si antisemitismului?
Miturile fondatoare ale antisemitismului trebuie cunoscute, deoarece necunoasterea da nastere la prejudecati. Citind, afland ca aceste lucruri au existat deja si risca sa se repete, oamenii, intelectualii mai ales, dar nu numai, vor fi mai bine pregatiti pentru a da raspunsuri unor mituri care par noi, deoarece de catva timp se vorbeste de un neo-antisemitism, "l'antisemitisme nouveau". Intr-adevar, exista un nou antisemitism.
Care considerati ca sunt cele mai importante mituri care sustin antisemitismul in contemporaneitate?
In perioada contemporana putem utiliza un alt cuvant: antisionism. Antisionismul este o forma a antiiudaismului clasic, prin care se manifesta aversiunea fata de iudei - prin prisma negarii dreptului evreilor de a avea un stat national. Intr-adevar, noul antisemitism din ziua de azi se hraneste din antisionism. Antisionismul este o miscare politica, o ideologie care neaga existenta si dreptul la existenta al statului evreu. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in special, si dupa Razboiul de Sase Zile au aparut mituri "noi". Aceste mituri se pot rezuma prin formula: minciuna de la Auschwitz. Negationistii neaga in ziua de astazi realitatea Shoah-ului si ceea ce s-a intamplat cu evreii in timpul celui de-al doilea razboi mondial, spunand ca evreii au inventat Auschwitz-ul pentru a justifica crearea statului Israel. Tot in aceasta perioada exista cateva mituri care se vor decalca si vor aparea si in lumea arabo-musulmana. De exemplu, in Evul Mediu era acuzatia de omor ritual: anume ca evreii ar utiliza sange de crestin. Acum in lumea arabo-musulmana apar carti in care se spune ca evreii au nevoie de sange uman si ca astfel au nevoie si de sange arab. De exemplu, un ministru al Siriei a scris o carte care se numeste La Matza de Sion (Pasca de Sion), in care spune ca evreii au nevoie pentru ritualurile lor religioase sa se hraneasca cu sange omenesc. In evul mediu evreii erau acuzati ca otravesc fantanile si gasim o acuzatie asemanatoare in lumea arabo-musulmana: evreii ar inocula SIDA, prin intermediul infirmierelor sau prin alte metode, printre arabi si musulmani. Un alt mit reciclat ar fi urmatorul: in epoca moderna era mitul conspiratiei mondiale evreiesti, acum este mitul conspiratiei sionismului mondial. Chiar si la ONU s-a votat o motiune - care ulterior a fost anulata - prin care se spunea ca sionismul ar fi rasism. In loc sa se spuna ca sionismul este miscarea nationala a poporului evreu care si-a regasit un stat, sionismul a fost asimilat cu rasismul. In plus, mai exista ideea ca evreii ar fi colaborat cu nazistii, contribuind astfel la propria lor distrugere.
Considerati ca în spatele atitudinilor, faptelor si miscarilor antiiudaiste si antisemite a mai existat sau mai exista si altceva? De exemplu, interese politice?
Fara îndoiala, exista o exploatare politica a miturilor, în special în perioade de criza, de tensiune; în perioade de rascruce aceste mituri reapar. Antisemitismul este o forma de rasism. Si ce este rasismul? E frica de celalalt. Atunci sunt exploatate anumite frici, temeri, anumite angoase, cand sunt crize economice, crize nationale si astfel este foarte usor sa-l faci pe cel diferit de alaturi tap ispasitor. Daca exista un neo-antisemitism, el este sustinut si de anumiti factori politici legati de situatia din Orientul Apropiat si Mijlociu. In concluzie, raspund afirmativ; da, intr-adevar, aceste mituri care revin, pe de o parte, sunt permanente in mentalitatile colective, pe de alta parte, asistam la exploatarea politica a acestor mituri.
Ati pledat in lucrarile dumneavoastra pentru utilizarea termenului "Shoah" in loc de "Holocaust". Care sunt ratiunile pentru care ati optat mai degraba pentru termenul "Shoah"?
Am publicat in Franta o carte care s-a tradus in Romania la editura Polirom, Shoah in Romania. Originalitatea a fost ca am selectionat 100 de documente din arhiva Ministerului Afacerilor Externe francez prin care este aratata tragedia evreilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial in Romania. Eu, ca istoric, prefer acest cuvant, "Shoah", cuvantului "Holocaust", deoarece cuvantul "Holocaust" a fost deviat de la sensul sau initial. "Holocaust" inseamna arderea totala a unei victime. Bineinteles, la Auschwitz si in lagarele de exterminare evreii au fost exterminati ca popor, a fost o politica de nimicire totala a unui popor. Astazi se utilizeaza cuvinte ca: "Holocaustul rosu", "Holocaustul in muzica". Deci, cuvantul "Holocaust" a deviat de la origine si nu trimite la fel de bine, dupa parerea mea, la ideea pentru care a fost utilizat prima data, desi s-a incetatenit, sunt constient. Iata de ce utilizez cuvantul ebraic "Shoah". Acest cuvant inseamna cataclism, catastrofa. Acest cuvant exprima in prezent cel mai bine nimicirea evreilor in cel de-al doilea razboi mondial, ca fenomen unic. Genociduri au mai existat in istorie. Sa nu uitam ca termenul de genocid a fost inventat abia dupa cel de-al doilea razboi mondial de catre un jurist american de origine poloneza care era si evreu, Rafael Lemkin. Acesta a utilizat cuvantul referindu-se la masacrarea armenilor - un milion si jumatate de armeni au fost ucisi in timpul primului razboi mondial din ordinul guvernului otoman de atunci. Pentru a exprima ce s-a intamplat a fost utilizat termenul "genocid". Supravietuitorii evenimentelor de la Auschwitz au utilizat un alt cuvant, care nu s-a incetatenit, cuvantul ebraic "hurban", care inseamna catastrofa sau nenorocire. Acest lucru s-a discutat si in Franta, unde utilizam mai mult termenul de "Shoah" si nu pe cel de "Holocaust", care s-a incetatenit mai ales in lumea anglo-saxona. Acum se desemneaza prin genocid tot felul de masacre care au avut loc, din pacate, pe parcursul secolului XX in Asia, in Africa s.a.m.d.
Cel mai important lucru ramane educatia
Care sunt caile cele mai potrivite prin care considerati ca ar putea fi schimbate aceste conceptii care stau la baza antisemitismului? Ideologice, politice sau si una si alta? Educatia, invatamantul. Cred ca ar trebui ca in scoli, din scoala primara, mergand pana la universitate, sa se predea cursuri despre fenomenul religios, nu neaparat cursuri de religie. Eu vin din Franta, o tara foarte laica si foarte mandra de laicitatea sa. Tinerii, copiii ar trebui si doresc sa afle cat mai multe despre fenomenul religios. Cred ca ar trebui sa se predea in mod sistematic in scoli cursuri despre fenomenul religios, cursuri despre civilizatia si cultura Israelului, sa se arate contributia evreilor la civilizatie in diferite tari, in Europa mai ales. Europa nu poate fi conceputa fara prezenta evreilor ca o unitate culturala, stiintifica si de civilizatie. Ar trebui sa se faca anumite mape de documente care sa fie utilizate de profesori si in cercuri asociative. Apoi, este importanta publicarea unor lucrari de popularizare pentru a arata lucruri pozitive: ce inseamna a fi evreu, ce inseamna a fi crestin, ce inseamna a fi ortodox, ce inseamna a fi catolic, ce inseamna a fi musulman. Trebuie aratat ca aceste trei mari religii monoteiste - iudaismul, crestinismul si islamismul - au mult mai multe lucruri in comun, decat diferite. Dar, bineinteles, trebuie subliniate si diferentele. As spune ca asistam la un fenomen complex: pe de o parte, in anumite medii negativiste exista exploatarea politica a chestiunilor legate de antisemitism, dar in acelasi timp exista o vointa aici in Romania, de exemplu, din partea intelectualilor si a autoritatilor, de a se explica ceea ce s-a intamplat in cel de-al doilea razboi mondial. Sunt cursuri pentru profesorii de istorie, care la randul lor vor preda in scoli despre Shoah, despre nimicirea evreilor din cel de-al doilea razboi mondial. Este un lucru extrem de important. In plus, am aflat acum ca ziua de 9 octombrie va fi declarata zi in memoria tragediei evreilor din cel de-al doilea razboi mondial. Sunt initiative care trebuie laudate si trebuie continuate. Trebuie de asemenea incurajata efectuarea de teze si lucrari de catre studenti privind relatiile dintre evrei si crestini de-a lungul veacurilor. In concluzie, as spune ca trebuie transformat un invatamant al dispretului intr-un invatamant al stimei, pentru ca in istorie cand se vorbea de evrei prea mult se vorbea cu dispret. Cred ca un invatamant al stimei va putea schimba mentalitatile. * Profesor de istorie contemporana la Universitatea Paul Valery - Montpelier III; codirector al centrului de cercetari Juifs, Armeniens et Chretiens d'Orient
