Cazul Viata Romaneasca

In 31 august a.c., conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania da publicitatii un comunicat prin care “isi exprima regretul ca in revista Viata Romaneasca, nr. 6-7 din iunie-iulie 2005, revista editata de US, a fost permisa de catre redactie aparitia unui text cu continut antisemit. Este vorba despre fragmente din Jurnalul 2005 al lui Paul Goma”. In 8 septembrie, Comitetul Director al USR ii invita pe membrii redactiei Viata Romaneasca pentru a discuta situatia creata. Au raspuns invitatiei Caius Traian Dragomir, redactor-sef, Vasile Andru si Petre Got, redactori, nu si Liviu Ioan Stoiciu, redactorul sef adjunct si responsabilul numarului 6-7. In comunicatul Comitetului Director al USR emis dupa acea intalnire se spune: “membrii redactiei Viata Romaneasca au exprimat parerea lor de rau fata de publicarea articolului aflat in discutie (...) Directia Vietii Romanesti a hotarat sa publice in proximul numar al revistei comunicatul Comitetului Director al USR si punctul de vedere propriu, ce exprima aceeasi atitudine fata de aparitia articolului (...) Comitetul Director al USR a decis sa ii retraga d-lui Liviu Ioan Stoiciu, responsabil al numarului in care a aparut textul in discutie, calitatea de redactor-sef adjunct al revistei Viata Romaneasca”.
Am consemnat in acest numar opiniile si comentariile d-lui Nicolae Manolescu, presedinte al USR, referitoare la cazul Vietii Romanesti. In acelasi grupaj publicam si opinia d-lui Liviu Ioan Stoiciu. Din pacate, nu am putut s-o avem si pe cea a d-lui Caius Traian Dragomir, redactorul sef al Vietii Romanesti, cum se stie, redactorul sef este responsabil de continutul oricarui text ce apare in publicatia pe care o conduce. La telefon, ne-a spus iritat ca si-a asumat raspunderea prezentandu-se la intalnirea cu Comitetul Director al USR si ca se va pronunta in propria revista, aflata sub tipar.

NICOLAE MANOLESCU
Fireste ca am reactionat

Domnule Nicolae Manolescu, as vrea sa lamurim cazul, “scandalul”, cum s-a spus, de la Viata Romaneasca.
Nu e un scandal sau n-ar trebui sa fie. E un caz, in masura in care o revista pe care scrie “editata de Uniunea Scriitorilor” a publicat un text care contravenea legii bunului simt si normelor de conduita civilizata. Textul cu pricina are pasaje cu caracter antisemit si fireste ca am reactionat, pentru ca am detestat totdeauna ca reactii in asemenea cazuri sa vina din afara. Nu mi-a placut deloc, de pilda, ideea ca un stadion de fotbal este suspendat pentru lozinci cu caracter rasist ale suporterilor de catre UEFA, adica o organizatie internationala, si nu de catre Federatia Romana de Fotbal sau de catre Liga Profesionista. Deci, n-am asteptat sa primim mesaje de protest din afara, ne-am conformat legii. Si am dat un comunicat care, dupa parerea mea, a fost absolut decent, in care nu ne-am exprimat nici indignarea, nici alte sentimente, ci pur si simplu regretul ca a aparut un asemenea text. Fireste ca am adus la cunostinta Comitetului Director ce s-a intamplat, pentru ca, revista neavand un tiraj foarte mare, era posibil ca multi dintre membrii Comitetului sa nu fi citit numarul cu pricina. Am invitat redactia, compusa din redactorul sef si trei redactori, dintre care un redactor-sef adjunct, la o discutie si la o informare, fiindca nu era obligatoriu ca si ceilalti redactori sa stie ce s-a publicat. Tot atunci am aflat ca fiecare din ei face un numar, fara sa se amestece in celelalte. Cel care era direct responsabil de numar si era si redactor-sef adjunct, Liviu Ioan Stoiciu, nu a venit, desi a fost invitat impreuna cu ceilalti. Masura pe care a propus-o Comitetul, nu a mea personala, a fost ca acest comunicat sa fie reprodus in primul numar al Vietii Romanesti, impreuna cu o nota in care redactia sa-si exprime, conform propunerii proprii, un punct de vedere. Si acest punct de vedere suna cam asa: “suntem o revista cu traditii democratice, n-am publicat niciodata texte cu caracter antisemit sau xenofob, regretam acest incident” si cu asta basta. Comitetul a propus ca redactorului sef adjunct sa i se retraga functia si sa ramana redactor si, cel putin pentru un timp, sa i se ia responsabilitatea de numar, in conditiile in care nu numai ca a gresit, evident, dar n-a recunoscut ca a gresit si nici n-a vrut sa aiba o discutie cu noi, ba chiar a mobilizat o intreaga artilerie impotriva Uniunii Scriitorilor. A rezultat un razboi Goma-Uniunea Scriitorilor, Goma-Manolescu. Nu e nici un razboi, n-am nimic cu Goma, nici eu personal, nici Uniunea Scriitorilor. Problema noastra era ca in revista Uniunii a aparut un text pe care noi l-am considerat antisemit si, din pacate, nu e discutabil, chiar asa este. Imi pare foarte rau pentru cei care au alta pozitie in aceasta situatie. Acum, pe pragul intrarii in lumea civilizata, trebuie sa ne gandim bine ca suntem nu numai datori sa respectam niste reguli, dar ca suntem primii chemati sa luam masuri atunci cand aceste reguli nu se respecta.
Care este relatia intre Uniunea Scriitorilor ca editor si publicatiile care apar sub egida US?
Relatia este multipla: sunt reviste proprietatea Uniunii, sunt reviste subventionate de Uniune, fara sa fie proprietate, si sunt reviste sub egida Uniunii care nu au nici un fel de beneficiu material de la noi. Viata Romaneasca este coeditata de Uniune si de Redactia Publicatiilor pentru Strainatate, un vechi aranjament de pe vremea lui Laurentiu Ulici, care are la origine o baza financiara: pentru a inlesni putin bugetul foarte sarac atunci al Uniunii, s-a gasit aceasta solutie - s-o plateasca ei si noi sa fim doar editorul. Viata Romaneasca se gaseste in localul nostru, al Asociatiei de Bucuresti, unde nu plateste chirie. Scrie pe ea ca este editata de noi si raspundem de ea, ca si de celelalte. Cu ocazia asta, am hotarat un set de masuri pe care Comitetul le-a aprobat, in care se aminteste revistelor ca: 1) nu au dreptul sa publice in numele libertatii de opinie nimic din ceea ce contravine legii, deci nici un fel de discriminari, xenofobie, antisemitism, propaganda comunista; 2) ca sunt oprite de bunul simt sa publice atacuri impotriva Uniunii ca institutie. Orice revista a Uniunii poate sa scrie despre mine ca persoana, ca scriitor, ce vrea, dar nu despre Uniune ca institutie; 3) sa respecte niste norme financiare.
Liviu Ioan Stoiciu, responsabilul numarului cu pricina, a spus ca a aflat din presa ca nu mai e la Viata Romaneasca.
Nu e adevarat. A aflat din presa cel mult comunicatul conducerii, in care nu era vorba de el, pentru ca in acel moment nici nu stiam cine a dat drumul materialului. Pe urma am vazut ca el e redactor-sef, ca a raspuns de numar etc. In al doilea rand, a fost invitat si e curios ca tocmai el n-a raspuns. Ba chiar am citit undeva, e declaratia lui, ca n-are de gand sa vina la judecata, deci stia. Numai ca trebuie sa se decida odata ca n-a venit pentru ca n-a fost chemat, sau n-a venit pentru ca n-a vrut sa fie judecat, sa dea socoteala. Nu e adevarat nici ca a ramas fara paine. A ramas redactor.
Redactorul sef (in acest caz, Caius Traian Dragomir) nu asuma si nu raspunde de continutul revistei?
Ba da. El raspunde si juridic.
Si atunci, redactorul sef al Vietii Romanesti nu era si el in cauza? De ce doar responsabilul de numar?
El a recunoscut ca a gresit ca n-a vazut numarul.
Dar asta e o greseala grava, ca redactorul sef sa nu vada numarul.
E adevarat, dar este deja o alta problema si n-am vrut sa le legam neaparat.
Daca era vorba de o sanctiune administrativa, nu redactorul sef era primul care sa o primeasca?
Ar fi trebuit si el sanctionat, evident. Noi n-am vrut sa facem din acest caz un scandal, dar uite ca n-am reusit. Daca luam toate masurile, scandalul era imens. Am vrut sa fim ponderati, sa sanctionam ce era de sanctionat, sa nu intindem prea tare lucrurile. Pe de alta parte, Gabriel Andreescu ne-a reprosat intr-un articol din Ziua ca, in principiu, am procedat bine, dar ca n-avem dreptul sa aplicam sanctiuni ori sa protestam, cata vreme n-avem un cod deontologic, mai ales ca nu am procedat totdeauna la fel in cazuri similare. Parerea mea este ca n-avem nevoie de un cod deontologic, cata vreme avem lege si statut in care se spune foarte limpede care sunt limitele.
El se referea la atitudinea Uniunii Scriitorilor fata de fostii colaboratori ai Securitatii.
E cu totul alta problema si Gabriel Andreescu ar trebui sa stie ca eu nu am nici un mijloc, nici macar de a cere CNSAS sa ma informeze cu privire la activitatea de eventuali colaboratori a membrilor US, pentru ca ei nu ocupa nici o functie, nu au nici o demnitate pe care legea o prevede in aceste cazuri. Mi s-a cerut in Conferinta Nationala sa solicitam de la CNSAS adeverinte de buna purtare pentru membrii Consiliului Uniunii. Nici aici nu vom primi raspuns, pentru ca nici ei nu sunt in categoriile prevazute de lege. Doar mie mi s-a dat un raspuns de la CNSAS, solicitat acum 4 ani de Agopian si de Morar, in preajma alegerilor, ca n-am colaborat cu Securitatea, dar eu tinteam o functie care e prevazuta de lege.
Probabil ca Gabriel Andreescu a adus in discutie aceasta chestiune pentru ca dvs. ati fost mefient fata de episodul “Uricaru - colaborator al Securitatii”.
Am cerut sa mi se dea dovezile. Nu mi s-au dat aceste dovezi.
E o hartie data de CNSAS.
E o hartie data de CNSAS pe care Uricaru n-o recunoaste si, intrebat de mine - pentru ca, evident, n-am iesit la bataie fara sa-mi iau si eu niste informatii -, mi-a spus ca n-a vazut aceste inscrisuri la care face referire CNSAS, ca n-a fost chemat la audieri de catre CNSAS, conform legii. Daca Uricaru minte, atunci mint si eu. Dar mai am un exemplu: Buzura. Am intervenit cand a fost acuzat in Cotidianul de Mirela Corlateanu. Urmarea: Mirela Corlateanu a fost suspendata din acreditare de la CNSAS pentru procedare incorecta si Buzura a primit o hartie, acum o luna, datata iulie 2004, in care i se comunica: “nu a colaborat cu Securitatea”. Pana cand nu vad dovada, nu cred.
Sa revenim la revistele Uniunii Scriitorilor. Dupa episodul de la Viata Romaneasca, Uniunea Scriitorilor o sa precizeze intr-un cadru anume, dincolo de statut, niste norme interne?
Nu cred ca e nevoie. Exista statutul, care e destul de limpede. In plus, noi lucram acum la un nou statut. Eu am spus ca n-am vrut imediat ce am venit in functie sa schimb statutul care abia se amendase in februarie, ar fi fost putin neserios. Dar este, stiu foarte bine si colegii mei, o hotarare pe care tot ei au luat-o chiar acum in vara, la prima intalnire, ca pana la inceputul anului viitor sa venim cu propuneri si sa discutam un nou statut. Si in acest nou statut vom accentua si problema asta legata de, sa spunem, codul deontologic. Nu stiu daca o sa facem chiar un cod. Ce rost are? Dublam legea? Cat priveste epurarea morala, de care chiar Stoiciu a vorbit in primul Consiliu - el e membru al Consiliului Uniunii -, eu am spus ca, in principiu, sunt impotriva oricarei forme de epurare. Noi nici nu avem legea lustratiei. Eu pot sa aflu, eventual, care sunt turnatorii sau securistii din Uniune. Si ce sa fac cu informatia? S-o public spre a-i discredita moral? Nu exista discredit moral, cand in Parlamentul Romaniei si in guvern, si peste tot sunt oameni ale caror dosare sunt cunoscute. A suferit Ristea Priboi vreun discredit? Ce sa fac eu unui scriitor care mai are si 70-80 de ani si trage mata de coada? Sa nu-i mai dau ajutoare, cum sa-l pedepsesc? Sa-l epurez de unde? De la o pensie de 1.700.000? Sigur ca trebuie facuta curatenie, dar eu spun ca trebuie inceput cu ofiterii de Securitate, nu cu turnatorii. Foarte binevenit ar fi fost un proces al comunismului. Raman la ideea ca rezolva multe. Precum cel de la Nürnberg, cu vinovati, pe caprarii si cu definirea unor vinovatii imprescriptibile.

LIVIU IOAN STOICIU
USR nu este editorv

De ce nu ati raspuns invitatiei pe care v-a facut-o Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor de a discuta situatia de la Viata Romaneasca?
In semn de protest. Nu accept sa fiu judecat de colegi pentru etichete care mi se pusesera deja.
Editorul, Uniunea Scriitorilor, raspunde de continutul revistei.
Nu este editor, Viata Romaneasca doar apare sub egida Uniunii Scriitorilor. Revista este platita in totalitate de guvern, de Redactia Publicatiilor pentru Strainatate.
Nu ati fost de acord cu masura de a vi se retrage functia de redactor-sef adjunct?
Pe mine ma intereseaza prea putin functia. Pe mine ma supara ceea ce s-a intamplat ca atare: s-au aruncat niste anateme si cu asta s-a inchis gura sau s-a incercat sa se inchida gura.
Totusi, n-ati fost de fata la discutie.
E vorba de comunicate oficiale. In primul comunicat se spune clar ca se exprima regretul pentru ca in revista Viata Romaneasca, “editata de US” (nu e editata) a fost permisa de catre redactie aparitia unui text cu continut antisemit. E vorba despre fragmentul din Jurnalul 2005.
vDar, in discutia Comitetului, toti membrii redactiei au impartasit obiectiile referitoare la publicarea acelui text.
N-au impartasit continutul antisemit. Nici vorba.
D-l Caius Traian Dragomir, redactorul sef al Vietii Romanesti, imi spunea la telefon ca revista va publica un text referitor la acea chestiune.
Asa am inteles si eu, dar marturisesc ca nu stiu ce scrie in textul acela Caius. Il va semna personal, dar s-ar putea sa nu-l semneze redactia.
Veti ramane redactor la Viata Romaneasca?
In particular, va spun ca e o situatie absolut incredibila. Viata Romaneasca e scoasa de Redactia Publicatiilor pentru Strainatate, care apartine de un departament al Cancelariei guvernamentale.
Am inteles, a fost gasit acest aranjament de catre Laurentiu Ulici ca sa rezolve problemele financiare ale Vietii Romanesti.
Nu Ulici, ci Caius Traian Dragomir a gasit aceasta rezolvare. El era secretar de stat, in 1994, cand a dat faliment US, si a zis “domnule, hai ca salvez eu cu bani publici doua reviste - Viata Romaneasca si Steaua”. Din 1994 pana azi toti banii vin de acolo.
vAsta este explicatia ca d-l Caius Traian Dragomir a ramas redactor-sef?
Bineinteles. Ulici a spus atunci “hai sa punem un om care sa aduca totusi niste bani”, intrucat Caius mai facea inca politica.
Dar nu era intre timp ambasador?
Ba da, e ambasador, a fost ambasador la Paris si la Atena.
Si cum mai era redactor-sef?
Era doar cu numele, pus ca sa asigure niste bani pentru revista.
Dar redactorul sef este omul care asuma ultima responsabilitate a textelor publicate.
Eu am o cu totul alta viziune. Suntem o revista literara in exclusivitate. Textele literare nu trebuie cenzurate.
Vorbesc acum de raspunderea pe care o are redactorul sef.
E foarte dificil sa va raspund. In ultimii patru ani, de exemplu, la Atena, i se trimitea prin posta diplomatica sumarul si revista, el se uita rapid peste ea si pleca revista. Si dadea OK-ul?
Dadea OK, nu stiu. Eu mai aveam un director, directorul administrativ, cel care conduce Redactia Publicatiilor pentru Strainatate, cel care da banii. Caius cu el vorbea, nu cu mine. Acum, din cate am inteles, s-a scuzat in fata acestui Comitet Director ca el a plecat de la post si in acest timp s-a intamplat chestia asta. Vreau sa spun doar atat: ca cei de la Uniune s-au rupt de realitate. Postul de redactor-sef nu exista salarizat de cel putin 4 ani. Venind redactor-sef, Caius imi preia practic postul meu de adjunct. Fiind bugetari, mie ar trebui sa mi se suplimenteze acum postul de redactor simplu, care nu exista. Astept si eu si, daca nu iau salariu cand se termina luna septembrie, voi da in judecata US. N-am de ales. Din punct de vedere juridic sunt acoperit din toate partile.

Pagini realizate de Rodica Palade