Pe aceeași temă
Vietnamul in schimbare
A trecut un an de la ultimul nostru interviu. Daca nu ma insel, tocmai v-ati intors dintr-o mica vacanta.
Da, intr-adevar, nimic nu va scapa. Am plecat 15 zile in Vietnam. in afara peisajelor absolut minunate, ceea ce-mi place in acea zona e agitatia permanenta, o viata de-a dreptul electrica: ca sa-si reia ocupatiile, lumea traverseaza orasul pe bicicleta sau pe motocicleta de la 6 dimineata. Nimic nu e foarte ordonat si asta e placut.
Exista deja capitalism in Vietnam? Ma refer la genul de capitalism din China.
Seamana putin. E mult mai putin dezvoltat decat in China. Nu cunosc China, dar se vorbeste mult despre distrugerea cartierelor vechi din Pekin, in locul carora se ridica turnuri moderne, foarte inalte. Nu e cazul la Hanoi, oras care si-a pastrat tot farmecul caselor in stil vietnamez sau colonial. Nu exista inca zgarie-nori. Ramane un oras uman, cu multe parcuri mari, cu lacuri si acest du-te-vino neincetat de biciclete si motociclete. Pentru ca sunt putine masini.
Protejarea diversitatii culturale
Acum ne putem apropia de noi, trecand prin Europa Centrala, care este acum tinta activitatii dvs. imi puteti spune ce faceti acum, care va sunt prioritatile?
intrebarea e foarte larga. Cand m-am intors in Franta, am venit la Ministerul Culturii si Comunicarii ca sa lucrez la Departamentul de Afaceri Internationale si sa ma ocup de cooperarea culturala cu Europa Centrala si Orientala. Zona are o definitie foarte larga, include Balcanii, Rusia si noile state aparute dupa caderea Uniunii Sovietice. Acest lucru imi permite sa lucrez in continuare cu Romania. Departamentul de Afaceri Internationale din Ministerul Culturii are trei mari obiective. Primul este protejarea diversitatii culturale in Europa si in lume: nu e vorba despre apararea culturii franceze impotriva celorlalte, impotriva Statelor Unite, ci despre a afirma ca intreaga cultura nu e un bun vandabil ca celelalte, ca pentru supravietuirea creatiei artistice e nevoie de diversitate. Acest fapt are implicatii economice, juridice, politice etc.
Culturile straine in Franta - obiectiv guvernamental
Si al doilea obiectiv al Departamentului dvs.?
Al doilea este incercarea de favorizare a cooperarii la nivel european, de promovare a aparitiei unei scene culturale europene. Aceasta ar implica actiuni in favoarea mobilitatii artistilor si operelor in Europa, bineinteles ca in Uniunea Europeana, dar, putin cate putin, si in tarile candidate la aderare, Romania, Bulgaria si, mai tarziu, Balcanii. Al treilea program important este promovarea culturilor straine in Franta. in vreme ce Ministerul Afacerilor Externe va favoriza mai mult cultura franceza in strainatate, misiunea Ministerului Culturii sunt culturile straine in Franta. Aceasta distinctie nu e intotdeauna atat de evidenta, Ministerul Culturii are multe actiuni si in strainatate. Ajung astfel la un program enorm de formare a profesionistilor din cultura, organizat de Ministerul Culturii in toate domeniile, de la traduceri la gestionarea unei institutii culturale, audiovizualul, artele plastice, spectacolele etc. Formarea profesionistilor se realizeaza in Franta pentru toate domeniile: muzee, biblioteci, carti, cinema, arte plastice etc. O alta posibilitate este organizarea, la cererea ministerelor locale ale culturii, indiferent daca in Brazilia, in Africa sau in Europa Centrala, a unor seminarii de formare a profesionistilor din cultura, din ministere sau din institutii publice, pe subiectul pe care il doresc: finantarea culturii, sustinerea spectacolelor, functionarea muzeelor in Franta, mecenatul cultural. Toate subiectele sunt posibile. Eu ma ocup zilnic de toate aceste programe si obiective pentru zona Europa Centrala si Orientala.
Ajungeti pana la Vladivostok?
Mai departe decat atat, zona ajunge pana in regiunea Asiei centrale, Kazahstan, Turkmenistan etc. E enorm. Zona mea geografica e numita cu usurinta Europa Centrala si Orientala, plus Rusia. E adevarat ca inima actiunii mele este in Europa si in tarile care intr-o zi vor intra in Europa.
V-as ruga sa-mi spuneti cateva cuvinte despre programele create pentru tarile care s-au integrat anul acesta in Uniunea Europeana. Aceste zece tari au beneficiat de programe speciale? Ar fi interesant de stiut in cazul in care, peste doi ani, am avea sansa de a intra in UE, desi noi le facem pe toate in ultimul moment.
De cativa ani actiunea de cooperare culturala a Frantei in Europa Centrala si Orientala e o prioritate. Ea s-a intensificat o data cu integrarea recenta a celor zece state. Politica Frantei a fost de a evita separarea celor care au intrat acum de cei care vor intra in 2007 in Uniunea Europeana. Programele sunt cele pe care vi le-am prezentat, doar ca s-a acordat in ultimii 5-6 ani mai multa atentie cooperarii cu aceste tari, perfectionarii profesionistilor culturii in perspectiva crearii unei scene europene, a unei retele de artisti europeni. Manifestari importante ca Les saisons etrangeres (Anotimpurile straine) au fost dedicate Republicii Cehe, Ungariei, acum Poloniei. Sunt deseori manifestari care dureaza sase luni si sunt foarte apasatoare financiar pentru tara gazda, Franta, dar si pentru tara care e invitata. Finantarea se face jumatate-jumatate. Este foarte apasator pentru fiecare tara.
Expozitia itineranta de pictura franceza
Cifrele sunt foarte mari?
Da, sunt relativ mari. E o finantare publica, dar pot fi si finantari private. Finantarea publica este deseori destul de importanta. Ne putem da seama de o anume oboseala a publicului francez care trece de la un “Anotimp†la altul la fiecare sase luni, e un program prea bogat. Ne gandim sa organizam momente mai scurte dar mai puternice, care vor marca publicul mai mult. Vom continua promovarea culturilor straine, dar nu pe ideea unui “Anotimp†care dureaza sase sau opt luni, ci pe o luna. O sa coste mai putin si o sa aiba un impact mai mare, ceea ce e important pentru manifestarile culturale. La aceste “Anotimpuriâ€, artisti, directori de institutii se intalnesc si se creeaza proiecte pentru viitor. Exista deci acest fel de manifestari care s-au concentrat pe aceste tari care vor intra in Uniunea Europeana. Ministerul Culturii, de pilda, a dorit sa organizeze o mare expozitie itineranta prin Ungaria, Polonia si Romania. Romania a fost aleasa pentru a arata ca este vorba despre un ansamblu si ca Romania si Bulgaria nu sunt excluse. Fireste, a fost aleasa si pentru ca este o tara francofona cu care Franta are relatii culturale importante. Va fi o expozitie mare, numita Ombres et lumieres (Umbre si lumini), care va fi compusa din aproximativ o suta de mari tablouri, opere ale artistilor francezi, incepand din secolul al XVII-lea pana in actualitate. Din 1945, este cea mai mare expozitie franceza organizata in strainatate, asadar un eveniment important. La Bucuresti va fi ultima etapa, in 2005, la Muzeul National de Arta. Reprezinta un imprumut de 140 de tablouri de la muzee diferite, de la Louvre, dar si de la muzeele din Strasbourg, Dijon; marile muzee din Franta vor imprumuta opere care timp de sase luni vor pleca in strainatate. Acest lucru nu se face prea des.
Statutul special al culturii, un bun diferit de celelalte
Franta este o tara generoasa nu doar fata de proprii artisti, ci si fata de artistii straini, daca o comparam cu alte tari. Care ar fi explicatia?
Cred ca diferenta cea mai importanta dintre sistemul francez si celelalte sisteme europene este ca statul a jucat intotdeauna un rol foarte important in cultura, nu pentru a controla, ci pentru a sprijini creatia libera si pentru ca artistii sa poata crea. Astazi, cand Franta vorbeste despre diversitate culturala, trebuie sa intelegem ca nu este vorba de a apara cultura franceza de celelalte culturi, ci de a accepta si de a ajuta dezvoltarea celorlalte culturi care nu au sansa de a beneficia de sisteme de ajutor si de sustinere ca cel din Franta. De aici primirea frecventa a artistilor straini in Franta, dar si sistemul de sustinere. De exemplu, Franta are un intreg sistem de sprijin al filmului in tarile din sud. Ea considera ca diversitatea culturala nu se opreste la frontierele sale, ca e important sa ajute tarile in curs de dezvoltare, care nu au mijloacele sa investeasca in cultura, pentru ca si aceste culturi sa existe. Nu putem acuza Franta de a fi inventat notiunea de diversitate culturala pentru a se apara. Cultura sa e deschisa celorlalte culturi. Cultura nu este un serviciu, un bun la fel ca celelalte - crede Franta - si din ce in ce mai multe tari cad de acord asupra notiunii si asupra modului de actiune. Cultura este uneori un bun vandabil, se poate constata prin dezvoltarea industriilor culturale, dar ea este legata atat de mult de identitatea unei tari, de cetatenie, incat nu poate fi tratata la fel ca orice alt bun.
Poate ca autoritatile romane vor citi interviul si vor lua ceva din acest model. Trebuie sa fim pregatiti sa investim bani in cultura ca si in economie, cu gandul ca ei se vor intoarce intr-o zi?
Banii nu sunt sigura ca se vor intoarce. Sunt putine manifestari culturale rentabile. in Franta, statul are o mare importanta in viata culturala, dar nu este primul finantator. Cei care vin la spectacole sunt primii finantatori. Dar statul este acolo pentru ca a creat o retea de institutii, de subventii etc. Returul, pe care il consider fundamental, este identitatea unei tari. in momentul in care partidele, marile miscari sociale, Biserica nu mai atrag, cand toate aceste repere exista destul de putin, cultura este cea care creeaza legaturile sociale intr-o tara. Si acest lucru devine foarte complicat daca cultura este doar un sistem de piata. Deci cred ca exista un retur mult mai important decat cel al banilor - cel al coeziunii sociale, al identitatii unei tari. in Franta, traditia spune ca statul impune regulile. in alte tari este altfel. Recent, a fost votata si la noi o lege a mecenatului, care era foarte putin dezvoltat in Franta. De ce nu prea sunt bani privati in cultura? Un investitor privat are tendinta de a astepta ca banii sa se intoarca. in cultura si in procesul de creatie nu e nimic sigur, de aceea statul este important: el poate permite creatia fara a exista un retur financiar direct.
Romania la Belles Etrangeres
As vrea sa-mi spuneti cate ceva despre Les Belles Etrangeres. in ce consta aceasta manifestare? Informarea a fost destul de saraca pana acum. La ce ne putem astepta?
Les Belles Etrangeres este un program de promovare a literaturii straine in Franta, care exista din anii ‘90. in fiecare an este onorata o tara. in 2005 va fi Romania. Nu este vorba numai despre Europa. Recent au fost ani consacrati Indiei, Chinei. Multe dintre tarile Europei Centrale si Orientale au beneficiat de el. Obiectivul programului este ca editorii francezi sa publice carti straine, in cazul acesta romanesti, in traducere, si cititorii sa fie incitati sa aleaga literatura straina. A doua parte a programului presupune invitarea autorilor selectionati pentru a fi cunoscuti, pentru a incuraja oamenii sa le cumpere cartile. Am putea sa spunem ca sunt actiuni de promovare prin dezbateri publice. Les Belles Etrangeres sunt “pilotate†de Centrul National al Cartii, o institutie publica aflata sub tutela Ministerului Culturii, care are libertatea sa aleaga scriitorii care vor fi publicati. De fiecare data cand este un eveniment Les Belles Etrangeres, ei numesc unul sau doi consilieri literari care trebuie, in general, sa traiasca in Franta si sa vorbeasca limba tarii alese.
A fost ales deja pentru Romania?
Nu inca. intr-o prima etapa, o misiune de editori francezi a venit in Romania, La Plume, Seuil etc., in timpul salonului cartii, pentru a-si face o idee. Trebuie sa intelegem ca editorii francezi vor alege, evident, cu sfatul criticilor literari romani, al jurnalistilor, al scriitorilor pe care ii vor intalni. Dar ei hotarasc, potrivit politicii editoriale franceze, mai ales ca pentru ei este si o investitie financiara. Ei cunosc publicul francez, stiu ce poate sa-i placa si ce nu. Uneori se inseala, bineinteles. Deci nu e treaba Ministerului Culturii, a Afacerilor Externe sau a diplomatiei. Este vorba despre editarea unor carti, dar si despre o alegere libera. Nu e un exercitiu diplomatic. Este viziunea pe care o vor avea editorii francezi. Un alt punct important de mentionat este ca adeseori cartile care vor fi publicate au fost deja traduse cu mult timp in urma. Dar vor fi alese si carti noi, ale generatiei tinere de autori, care n-au fost niciodata traduse. Se relanseaza si autori care au trecut neobservati, impreuna cu autori complet noi, care nu au fost niciodata tradusi in Franta. Se incearca sa se faca o panorama destul de completa a ceea ce s-a scris in ultimii 50 de ani, cu o focalizare pe literatura actuala.
Va fi si poezie, si teatru?
Da, pot fi toate formele de expresie literara. Pot fi si eseuri, dar mai ales proza, poezie, eventual si teatru. Uneori sunt si autori de filozofie etc.
Este imaginea unei culturi...
Da, prin scris.
Concret, inseamna ca vor fi invitati...
Sa spunem cincisprezece autori selectionati. Un editor poate, in general, sa publice sau sa traduca un autor, iar acesta va fi invitat in Franta, nu numai la Paris. Echipa va face un mic tur al Frantei in noiembrie 2005. Vor avea programe pentru a-si prezenta cartile, pentru a discuta despre literatura romana.
Exista si o relatie cu unele institutii romane, Ministerul nostru al Culturii, Institutul Cultural Roman?
Partea franceza se ocupa, dar ia evident contact cu Uniunea Scriitorilor, cu Ministerul Culturii pentru a obtine si punctele lor de vedere, sugestiile lor. Dar Centrul National al Cartii face alegerea si nici Ministerul Culturii din Romania, nici Uniunea Scriitorilor nu fac parte din comisia de selectie. Este un lucru foarte clar, valabil pentru toate tarile, nu este numai cazul Romaniei. Exista un consilier literar independent care traieste in Franta si vorbeste, evident, limba tarii. Poate fi si un roman care traieste in Franta.
Romania nu a utilizat oportunitatile pentru pregatirea cadrelor culturale
Utilizeaza Romania toate oportunitatile pe care le ofera Franta culturilor straine?
Romania nu a cerut pana acum programe de pregatire. Ministerul Culturii nu a facut niciodata o cerere in acest sens. Astfel de programe se organizeaza la cererea ministerului tarii respective sau a altor institutii care depind de minister. Programele se adreseaza institutiilor publice. Cum sistemul nostru este public, nu vom adresa programul unei fundatii private. Pentru a organiza astfel de seminarii, trebuie sa existe o cerere din partea Ministerului Culturii si a institutiilor care depind de el. Ungaria a cerut un seminar despre mecenatul cultural care va fi organizat in octombrie, Albania a cerut un seminar despre gestiunea muzeelor si a spectacolului care se va organiza in iunie, in Macedonia organizam un seminar despre finantarea culturii si sistemul de deconcentrare si descentralizare. Ministerul francez al Culturii are astfel de programe care sunt importante in cooperarea dintre tari. Am fi deschisi la orice propunere a institutiilor romane, dar pana acum nu am primit nimic. In ce consta acest ajutor?
Pentru fiecare seminar sunt trei sau patru experti din Ministerul Culturii sau dintr-o institutie culturala, un muzeu, un teatru etc., care se deplaseaza la fata locului. Deplasarea, totul este finantat de Ministerul francez al Culturii. Singurul lucru de care trebuie sa se ocupe ministerul tarii gazda este organizarea logistica la fata locului: sa gaseasca o sala, sa se ocupe de traducerea simultana. Acest program permite si schimburi. Persoanele din institutii se intalnesc pentru a prezenta proiecte, e intotdeauna foarte util. Va reamintesc ca Ministerul Culturii are ca prioritate, datorita largirii Uniunii Europene, zona Europei Centrale si Orientale. Deci cererile venite din aceste tari sunt tratate foarte favorabil.
11 iunie 2004
* insarcinat al Departamentului de Afaceri Internationale din Ministerul Culturii si Comunicarii din Franta.M
Traducere din limba franceza de Maria Bercea
