Pe aceeași temă
Până la urmă, de ce s-a rupt USL? Motivele care au fost invocate și de o parte, și de cealaltă au părut forțate. Senzația a fost că ambele părți au dorit să se despartă, motivul de substanță fiind de fapt candidatura la prezidențiale.
USL s-a rupt pentru că PNL nu a acceptat transformarea USL în PSD, într-un PSD cu variațiuni, iar PSD nu a mai acceptat termenii inițiali ai acestei coaliții. Problema candidaturii la prezidențiale este doar un efect. Pentru că PSD ar fi fost în stare probabil chiar să-și respecte angajamentul, în condițiile în care ar fi avut toate garanțiile că președintele următor, chiar dacă nu provenea din PSD, nu va deranja cu nimic în acțiunile sale.
Și care a fost momentul în care ați realizat aceste lucruri, că USL riscă să se transforme într-un PSD mai mare și că ei își doresc un candidat marionetă la Cotroceni?
Pentru mine, aceste lucruri au devenit foarte clare din primele luni ale lui 2013. Revelatorul final a fost refuzul PSD, cu orice preț, de a-l accepta pe Klaus Johannis în guvern. Ei au construit această formulă finală urmărind o situație cu două ieșiri favorabile: fie noi nu vom accepta, ceea ce s-a și întâmplat, și atunci cu un aparat de propagandă bine pus la punct urmau să ne culpabilizeze pentru eșecul proiectului, ceea ce se întâmplă; fie acceptam în condiții care ar fi arătat în mod evident opiniei publice și propriului nostru electorat că am devenit un partid de mâna a doua, un partid subordonat PSD, ceea ce, evident, pentru noi nu era de acceptat.
Dacă spuneți că încă de la începutul lui 2013 v-a devenit evident, de ce ați amânat aproape un an această despărțire?
Pentru că nu este ușor să abandonezi un proiect de asemenea anvergură, în care și eu, și majoritatea liberalilor am crezut, pentru că e o răspundere extrem de grea să dezamăgești oamenii care nu au șansa formării altor majorități, formării altor guverne decât o dată la patru ani și pentru că, indiferent de percepțiile, sentimentele și impresiile mele, ești dator să cauți toate soluțiile de a salva un proiect important.
Care considerați că este compromisul major pe care l-a făcut PNL în USL?
Poate că îmi scapă mie, dar n-am sentimentul că a fost un compromis foarte dureros. În ce privește programul de guvernare, de pildă, țintele noastre în plan economic – menținerea cotei unice, menținerea Codului Muncii în forma în care el a fost adoptat – au fost respectate. În ceea ce privește împărțirea ministerelor, pot spune că, în ciuda impresiei multora, a fost o împărțire rezonabilă.
Cu multe nemulțumiri în interiorul partidului.
Există un egoism, să-i spunem, al fiecărui partid. Sigur că te poți plânge că nu ai tot. Putem să vorbim și de lăcomia PSD, putem să vorbim și de ambiția PNL...
Dar de lăcomia PNL nu putem vorbi?
Când știm că există PSD, parcă nu mai putem folosi același cuvânt pentru PNL, e o lăcomie palidă. Există totdeauna ambiții, frustrări. Nu se putea, rezonabil vorbind, ca într-un guvern PNL să aibă și Ministerul de Finanțe tot, și al Economei tot, și Ministerul de Interne tot. Lucrurile au presupus un anumit partaj. Încă de la jumătatea anului 2013, reacția mea a fost publică și foarte clară. În câteva puncte ferme, în câteva proiecte de legi n-am făcut un compromis. Roșia Montană a căzut pentru că ne-am opus noi, Legea amnistiei și grațierii a căzut sau cel puțin s-a amânat. În domeniul descentralizării, poliția și porturile au fost salvate momentan de către noi. N-am sentimentul unui compromis major și din punctul acesta de vedere eforturile pe care le-am făcut de a salva această coaliție au fost circumscrise termenilor inițiali. Când am spus că n-am acceptat ca USL să se transforme într-un PSD, spun că n-am acceptat ca USL să fie deturnat din programul său inițial într-un program pe care acum PSD îl scoate la vedere din ce în ce mai clar.
Da, dar faptul că PSD își dorea un președinte slab a fost evident și din modificările la Constituție, la care dvs. ați achiesat, pentru că ați condus comisia.
Nu sunt de acord. Pe tema proiectului modificării Constituției s-a vorbit foarte mult, fără să se ia în calcul textul propriu-zis al modificării. Asta este o temă care s-a impus în opinia publică fără temei. Președintele pierdea foarte puțin. La rigoare, interpretând Constituția așa cum am interpretat-o mereu, chiar și pe cea existentă, nu pierdea nimic, toate puterile președintelui, așa cum sunt în actuala Constituție, rămâneau neschimbate. Singura constrângere, de fapt clarificare, impusă președintelui era aceea de a nu mai desemna un premier după alegeri generale după propria sa voință, ci în consecința și cu respectarea rezultatului alegerilor. Asta era tot. Ce altă putere i se lua președintelui?
În faza inițială a proiectului, pe care dvs. ați cauționat-o, președintele pierdea dreptul de a organiza un referendum, care se putea face numai cu acordul parlamentului, pierdea dreptul de a-i numi pe șefii parchetelor, care ar fi trecut la CSM.
Nu e adevărat. Chestiunea cu referendumul, da. Dar în legătură cu atribuțiile președintelui în numirea șefilor parchetelor sau a tuturor celorlalți demnitari care, prin prevederile actualei Constituții și în condițiile legilor în vigoare, îi numește, nu pierdea nimic. Iar în legătură cu desemnarea candidatului de prim-ministru n-a existat nicio observație nici de la Veneția, nici din altă parte. Nici măcar de la CCR, care a făcut observații extrem de extinse și multe dintre ele, după părerea mea, fără temei constituțional de revizuire. Una peste alta, indiferent că președintele avea atribuțiile actuale sau atribuțiile conform Constituției modificate, el putea juca în continuare un rol foarte important, pe care PSD nu îl acceptă.
PSD spune că va duce înainte proiectul de revizuire. Ce va face PNL, îl va susține în parlament, pentru că văd că vi-l asumați?
Eu îmi asum în continuare tot ceea ce am făcut împreună în proiectul de revizuire. Proiectul are puține șanse acum, dar avea puține șanse și înainte. Prin parlament poate trece, dar referendumul în condițiile cu prag de prezență de 50% e o țintă foarte greu de atins.
În ceea ce privește mișcarea făcută de Călin Popescu-Tăriceanu, ați avut vreun semnal mai înainte că pregătește așa ceva? Vă întreb pentru că Tăriceanu era cunoscut ca fiind un opozant al dvs., dar o eventuală plecare era mai degrabă către partidul lui Chiliman-Moisescu.
D-l Tăriceanu, ca și alți colegi, atâta vreme cât a existat USL, au făcut o opoziție dinspre dreapta la USL sau prezenței PNL în USL. Din acest motiv, deși credeam că în 24 de ani am văzut tot ce se putea vedea pe scena politică românească, ceea ce a făcut d-l Tăriceanu m-a surprins. Ce a făcut d-l Ponta însă cu acest prilej nu m-a surprins deloc. Este tipic pentru noul PSD, noua față și noile modalități de acțiune ale PSD. D-l Ponta are două obiective cu această mișcare. Unul, să rupă PNL. Ceea ce nu s-a întâmplat și-mi pare destul de greu să cred că se va întâmpla, dacă nu s-a întâmplat în primele zile. În paranteză fie spus, asta a fost o șansă de a arăta totuși PNL ca un partid serios, și nu un partid de măcelărie, cum se spune. A doua țintă a d-lui Ponta, o bătălie care încă se duce, e de a lăsa impresia unor oameni, câți sunt dispuși să creadă, că totuși mai există un fel de USL, că totuși PSD nu e singur, are acolo niște oameni, un om de dreapta. Povestea cum ar putea să fie d-l Tăriceanu chiar candidat la președinție poate părea pentru oamenii avizați hazlie, dar pentru un anumit public poate să țină.
Și totuși, PNL a plecat și n-a plecat de la măcelărie, din moment ce șefii din deconcentrate, directorii, o întreagă structură a rămas în funcții.
Aici respectăm totuși niște reguli. Dăm la o parte discuția despre alianțele din consiliile județene sau locale, pentru că aici sper că nu confundăm ce înseamnă să fii la putere în plan național cu economia din administrație. Noi am retras, cu două excepții, miniștrii, secretarii de stat și cei echivalați, adică numiți pe criterii politice. Mai departe, de vreme ce nu au fost numiți pe criterii politice, niște oameni din deconcentrate sau din prefecturi nu puteam să-i retragem noi, pentru că ar fi însemnat să-i definim ca oameni numiți pe criterii politice. N-aveți nicio grijă, că ne lămurim și aici. D-l Ponta a început deja să scoată prefecții liberali și probabil la fel se va întâmpla și cu acei directori care sunt de proveniență liberală. Ar fi fost absurd din partea noastră să scoatem sute de oameni din poziții în care pentru unele au dat concurs, pentru care nu sunt, cel puțin oficial, numiri politice.
Momentul în care acești oameni vor fi scoși din funcții va fi unul cu adevărat delicat pentru PNL?
În niciun caz PNL nu se va rupe pentru asta. Unii poate vor opta să rămână directori, asta s-a întâmplat peste tot, putem să numărăm câți pedeliști au devenit de altă culoare sau au preferat să rămână în funcții. Nu va fi un moment delicat, pentru că PNL n-a fost niciodată un partid de directori, n-a stat în directorii săi. Adică, cu tot respectul față de alții, nu suntem nici UNPR, nici PC, nici măcar UDMR.
Spuneați că vi se pare o glumă faptul că Tăriceanu ar putea deveni candidatul USL. Din asta înțeleg că sunteți convins că Ponta va candida?
Primul lucru de care sunt convins e că d-l Tăriceanu nu poate câștiga niște alegeri, indiferent de cine va fi susținut. Nu uitați că în toată istoria d-l Tăriceanu a câștigat o singură dată, în interiorul PNL, un congres în calitate de proaspăt prim-ministru învestit de două luni. Atât. D-l Tăriceanu nici nu are un apetit de a participa la competiții, în general. Prezența domniei sale în funcții importante se conjugă la diateza pasivă. Al doilea, este foarte greu de crezut că PSD va susține un alt candidat. Nu știu dacă d-l Ponta va candida, dar îmi pare că lațul candidaturii se strânge în jurul domniei sale. Sunt însă convins că d-l Ponta este sincer măcar atunci când spune că ar prefera să fie un prim-ministru nederanjat de președinte, un prim-ministru care să aibă toată puterea și tot bugetul pe mână, și un președinte care să taie panglici și care din când în când să participe la ceremonii, unde d-l Ponta, cavalerește, ar fi gata să-i acorde întâietatea protocolară, adică să-i dea armata onorul, să intre primul pe ușă când nu încap amândoi. Dar puterea în realitate să-i aparțină. Foarte interesant de pus în oglindă visul d-lui Ponta cu visul d-lui Băsescu. Visul d-lui Ponta este un USL fără Antonescu, visul d-lui Băsescu este o dreaptă fără Antonescu. D-l Ponta încearcă să sugereze existența unui USL fără PNL, iar d-l Băsescu o dreaptă fără PNL sau, în orice caz, un PNL redus la un rol secundar.
Credeți că PSD va folosi în alegerile prezidențiale sigla USL?
Nu. PSD, e limpede, din păcate, nu s-a schimbat decât foarte puțin în raport cu PSD-ul anului 2004. Popular spus, e pus pe furat, dar pe furat tare, până și furat de sigle. Încercarea cu USD a fost o tentativă clară de asemenea furt. Din fericire, deciziile care
s-au dat le interzic folosirea, cel puțin la aceste alegeri, a aceastei sigle. Constatăm totuși că, așa cum pe bună dreptate, despre PDL, în alegerile din 2012, s-a spus că n-are curaj să-și afișeze sigla și să-și arboreze culorile și se ascunde sub tot felul de alte formule, constat același lucru în legătură cu partidul cel mai puternic din România, PSD.
De ce nu denunțați USL din punct de vedere juridic?
Vom denunța și din punct de vedere juridic. Trebuie să spun că n-am făcut-o imediat tocmai din rațiuni avocățești, ca să nu poată fi luată după aceea o siglă asemănătoare. Dar chiar dacă d-l Ponta și PSD își vor masca la alegerile prezidențiale candidatul sub o siglă asemănătoare cu USL, cred că nu le va ajuta foarte mult, pentru că n-aș exagera trauma societății românești pentru dispariția USL. Fostul electorat USL a fost alcătuit în cea mai mare parte din electorat PSD și electorat PNL. Au venit oameni, cum se întâmplă de fiecare dată la alegeri, furați de formule de unitate și formule de schimbare, dar cred că e destul timp de la acele alegeri și până în finalul acestui an, pentru ca acești oameni să-și facă opțiunea.
A fost un electorat anti-Băsescu, acesta a fost liantul.
Un electorat anti-Băsescu rămâne un electorat PNL pentru faptul că este liberal, pentru faptul că ne va urma, am această convingere. Chiar și primele sondaje, unele nepublicate, vorbesc de sondajele serioase, arată că electoratul PNL a amortizat acest șoc, adică suntem tot acolo, tot același electorat. Nu cred că pentru faptul că vom angaja din ce în ce mai puternic o bătălie cu PSD va deveni mai puțin
anti-Băsescu. Diferența fundamentală este că unii vor să terminăm cu epoca Băsescu și să ne întoarcem în 2003-2004, iar alții vrem să terminăm cu epoca Băsescu și să mergem spre 2015-2020.
În conjunctura de acum, spre ce tip de electorat vă îndreptați? Mizați pe un electorat anti-PSD sau pe fostul electorat „băsist“?
Electoratul se schimbă. Problema, din punctul meu de vedere, este că nu există băsiști sau antibăsiști pe viață. Există oameni care la un moment dat au văzut în Traian Băsescu purtătorul unor aspirații, al unor interese, valori și i-au dat votul. Pe noi ne interesează oamenii care vor ca România să nu se întoarcă în 2004, ci să meargă către 2015-2020, care vor în România democrație performantă, economie performantă, administrație performantă și stat de drept autentic și justiție independentă autentică. Eu cred că oamenii ăștia sunt mulți. Eu nu uit că în iarna 2012 jumătate din electoratul României nu și-a exprimat dreptul de vot, de aceea competiția politică se deschide și în afara spațiului așezat în acest moment.
Deci anti-PSD în sens mai larg?
Din punctul meu de vedere, anti-PSD, pentru că PSD ne arată că nu valorile pe care le-am pomenit înainte sunt și valorile lor. Noi avem până la urmă un echilibru politic dat de un electorat numeros și stabil, al PSD, care este atât de important pentru că foarte mulți oameni în România nu se prezintă la vot. PSD are 35%, chiar dacă el va putea atinge și 40% la aceste alegeri europarlamentare, doar pentru că 50% lipsesc. Cu cât vin mai mulți oameni la vot, ponderea PSD este mai redusă, pentru că PSD are electori mobilizabili, sunt ca o armată profesionistă.
Vă gândiți la o rocadă cu Johannis?
Johannis a clarificat lucrurile, nu vrea să candideze la președinție.
Credeți că aveți șanse reale dacă intrați în turul doi fără electoratul lui Băsescu?
Nu cred că electoratul actual al lui Traian Băsescu se va duce, la pachet și la comandă, într-o parte. Sunt convins că dintre alegătorii actuali ai lui Traian Băsescu ar putea veni unii, într-un eventual tur doi dintre mine și d-l Ponta, să voteze cu d-l Ponta. De altfel, nu sunt convins că d-l Băsescu n-ar putea da o indicație publică în acest sens.
A spus că reprezentați răul cel mai mic.
Câte n-a spus d-l Băsescu! Electoratul „băsist“ nu este indispensabil, dar este foarte important. Vă mai spun ceva. Eu dacă voi candida la președinție și voi fi în turul doi, nu-i socotesc scoși din joc nici măcar pe toți alegătorii PSD. Cred că atunci când candidezi la președinție trebuie să speri la votul oricărui alegător care vine. De aceea, încă în vremuri înfloritoare ale USL am declarat că mă interesează electoratul lui Traian Băsescu și că îl prețuiesc, nu numai din punct de vedere electoral. Treaba asta i-a scandalizat pe mulți, dar cred că așa trebuie abordate alegerile. Nu depinde candidatura mea și nu depinde succesul meu de votanții actuali ai d-lui Băsescu, dar ei pot juca un rol extrem de important pentru mine sau pentru alt candidat.
De aceea, pentru că e important, vreau să vă întreb cât de credibil credeți că este, din punctul de vedere al acestui electorat, noul dvs. discurs anti-PSD și anti-Ponta, care dintr-o dată par depozitarii tuturor relelor, după ce timp de trei ani ați fost parte la tot ce a făcut USL?
Mie îmi pare că are șansa să fie credibil și ar trebui să fie credibil, din două motive. Unul, pentru faptul că împreună cu colegii mei am luat aceste decizii complicate, nu e ușor să pleci de la guvernare, să te duci într-o situație electorală complicată. Al doilea: n-am făcut niciun fel de rele împreună cu PSD. V-am dat exemplu de câteva lucruri pe care nu le-am acceptat nici în programul de guvernare și nici în practică. N-am făcut nicio tâlhărie împreună cu PSD.
Decât... să nu-i spun puci... întâmplările suave din vara lui 2012, care au pus România într-o situație cu multe semne de întrebare.
Tot ce s-a întâmplat atunci, nici eu, nici PNL nu le-am pus vreodată în cârca PSD și ni le asumăm în continuare. Nu eu voi fi cel care să rup din cartea de istorie vreo filă. Da, acele decizii, din punctul nostru de vedere, au fost corecte, au fost democratice, în România nu s-a întâmplat niciun fel de lovitură de stat. Dovada este că până la urmă o hotărâre atât de discutabilă a Curții Constituționale a bătut voința a șapte milioane și ceva de voturi exprimate.
Deci nu aveți acum, după doi ani, nimic să vă imputați din acea perioadă?
Probabil că toate procedurile, repet, acoperite constituțional și consemnate ca atare de hotărâri ale Curții, ar fi trebuit făcute cu mai puțină grabă și cu o explicare în plan internațional mult mai așezată. În perioada președinției interimare pe care am exercitat-o nu am făcut niciun act și nicio declarație care să contravină statului de drept, politicii externe a României...
Declarațiile cu Departamentul de Stat, cu Merkel ce au fost? Vi le reproșați acum?
Să nu confundăm declarațiile oficiale, declarațiile de poziție cu folclorul de talk show. Eu n-am pus nicio secundă la îndoială, ba chiar am afirmat extrem de clar, putem merge la arhivă, orientarea politicii externe a României, importanța pe care o dăm parteneriatului cu SUA și relației cu SUA. Eu am fost întrebat într-un talk show: „dacă ar fi alegeri prezidențiale peste o săptămână, de cine mă tem mai tare, de Oprescu sau de Ungureanu?“. Și am răspuns: „de Departamentul de Stat“, cam șăgalnic, așa. Dar asta nu a însemnat, la nivelul de talk show, vreo modificare pe linia de politică externă, pe care am susținut-o totdeauna. Și în 2007, când d-l Tăriceanu a dat peste noapte să se retragă din Irak, aduceți-vă aminte că eu am fost parlamentarul liberal care am luat poziție imediat împotriva unei asemenea trăznăi.
Eu nu spun că dvs. vreți să rupeți o filă din cartea de istorie, asta e complicat, au mai încercat și alții și n-au reușit, dar să scrieți cumva pe deasupra, asta cred că încercați. Există multe declarații ale dvs. din perioada aceea și după, destul de apăsat negative la adresa UE, a lui Barroso etc., adică a presiunii venite din afară împotriva a ceea ce s-a întâmplat. Cum vedeți retrospectiv această intervenție? A greșit Barroso, a greșit Merkel, a greșit UE, Departamentul de Stat, punând presiune pe România să nu derapeze?
Au fost declarații incorecte și lipsite de temei pe care unii oameni, altfel foarte importanți și față de care totdeauna mi-am exprimat aprecierea, gen d-na Merkel, le-au făcut atunci. Sigur că au greșit. Sigur că greșești dacă afirmi că în România nu există în Constituție articol privitor la suspendarea președintelui sau la demiterea lui. Sigur că greșești în momentul în care vorbești de lovitură de stat în România, când în România nu era nici urmă de așa ceva. Eu pot să înțeleg rațiunile pentru care dânșii și-au dorit un anumit verdict în această bătălie.
Care erau rațiunile?
Multe. Putem să intrăm în detaliu. Numai că, după părerea mea, ceea ce atunci s-a afirmat și a fost greșit e faptul că s-a ignorat totalmente și legislația românească, și votul unor oameni care au venit și l-au dat. Nu este ușor de acceptat. Ceea ce n-a pus niciodată la îndoială faptul că ei sunt principalii noștri parteneri, dar cu un partener ai la un moment dat și neînțelegeri. În rest, nu există nicio declarație, repet, nicio declarație care să pună la îndoială politicile externe ale României pe care eu să o fi făcut.
Au mai fost și acele declarații în registrul independenței justiției, al statului de drept, care au deranjat foarte mult. Declarații pe care le-ați făcut și ați continuat să le faceți.
Declarațiile unor oameni politici și chiar gesturile unor oameni politici întotdeauna deranjează pe câte cineva. N-o luați pe calea lui Ponta și a PSD, să doriți oameni care să nu deranjeze cu nimic.
Mă refeream că au deranjat în exterior.
Foarte bine. Și d-l Băsescu a făcut la viața lui de președinte declarații care au deranjat în exterior – și nu vorbesc de Moscova, ci vorbesc de Paris sau chiar alte capitale. Problema este pe fond. Gândiți-vă că unul dintre copiii cei mai iubiți ai familiei europene și ai familiei populare, d-l Orbán, nu face declarații, ține discursuri senzaționale care deranjează pe toată lumea și cu care evident nu sunt de acord. Dar le face și nu consideră nimeni că e ieșit din Europa. Gândiți-vă că alți lideri europeni au avut poziții care însemnau polemică în interiorul comunității europene, iar încercarea pe care propaganda lui Traian Băsescu a făcut-o, anume de a demoniza actori politici din România, de a-i declara cu forța antioccidentali și de a găsi doar în d-l Băsescu și apropiații săi sediul apărării valorilor democratice nu numai că a fost nedreaptă, dar la rândul ei a făcut rău României, pentru că propaganda înseamnă imagine.
Spuneți deci că poziția Statelor Unite, a Comisiei Europene referitoare la justiție și stat de drept s-a datorat unei propagande. Cum se face însă că această poziție a fost reiterată în ultimii doi ani și în MCV, și în diversele luări de poziție față de Codul Penal, de îndepărtarea celor doi procurori șefi din DNA? Considerați că aceste poziții nu sunt justificate?
Pozițiile lor de principiu sunt perfect justificate și nu le-am contrazis niciodată. O atenție mai mare la ce se întâmplă în România nu ar fi stricat, dar dincolo de asta niciodată n-am pus la îndoială principiul unei justiții independente. Am pus la îndoială faptul că în România chiar am avea întotdeauna așa ceva. Au fost întrebări pe care le-am pus și la care n-am avut încă răspuns din partea acestor instituții ale sistemului judiciar, din partea oamenilor politici, respectiv președinte și ulterior prim-ministru. Asta nu înseamnă că am pus vreodată la îndoială importanța și corectitudinea poziției de principiu referitoare la statul de drept și independența justiției și la faptul că nimeni nu e mai presus de lege.
Deci acum procurorii ai cui sunt? Ai lui Băsescu? Și judecătorii de la Curtea Constituțională mai sunt ai lui Băsescu, așa cum afirmați cu un an în urmă?
Îmi este greu, n-am această calitate, informațiile necesare, nici n-am cum să le am, nici nu trebuie să le am, să-i judec pe fiecare. Dar ce văd este că din punct de vedere politic este rodul unui compromis Băsescu-Ponta. Pentru că a existat, inclusiv sub oblăduirea și cu redactarea Comisiei Europene, un mecanism prin care să se facă propuneri pentru acești șefi de parchete, mecanism abandonat în urma unei bruște negocieri între Băsescu-Ponta. Și am avut o nouă numire politică, de data asta nu de către un singur om, ci de către doi, a acestor șefi de la parchet. În sensul acesta, sigur că d-l Ponta e caraghios când se mai plânge de activitatea vreuneia dintre aceste instituții, câtă vreme dânsul i-a propus pe toți acești șefi din parchete, în urma unui compromis cu d-l Băsescu.
Considerați că ați greșit sau nu atunci când acuzați că justiția este aservită lui Băsescu, că procurorii lui Băsescu fac dosare politice, că procurorii lui Băsescu în sus și în jos, de fapt același discurs ca Victor Ponta?
Poate că am greșit. Se întâmplă să greșim. Indicii au existat, n-am făcut acele declarații din senin. Dar poate ar fi foarte important să vă uitați și ce face un om politic, nu doar ce declară într-o împrejurare sau alta. Or, eu am spus mereu în acești ani și spun și acum că sunt un om politic, un șef de partid care, niciodată și sub nicio formă, nici într-un sens, nici în altul, nu am încercat să influențez un magistrat sau decizia unui magistrat. Să numărăm toți demnitarii liberali, dintre care unii sunt chiar în pușcărie, alții sunt cu mandatele pierdute, alții sunt sub cercetare, dar niciodată justiția nu a fost împiedicată sau nu a fost o tentativă de a obstrucționa justiția din partea mea.
Declarațiile politice nu sunt o formă de presiune?
Nu. Declarațiile politice ale cuiva ca mine, care se află în opoziție, în niciun caz.
Cum în opoziție? Erați la putere atunci.
Majoritatea acestor declarații au fost făcute atunci când eram în opoziție. De altfel, schimbarea de ton de care dvs. vorbiți este dată, și am spus-o explicit, și de faptul că atâta vreme cât Traian Băsescu deținea toată puterea puteam să credem ca asemenea lucruri se întâmplă cu mult mai multă ușurință decât după ce suntem la putere. După ce d-l Ponta a făcut propunerile de numire a șefilor parchetelor, abordez aceste lucruri altfel.
Ați blocat totuşi justiția prin votul în parlament și nu doar pentru d-l Vosganian, ci și pentru oameni de la USL.
Vosganian a fost ultimul caz în care eu am cerut abținerea de la vot, nu votul împotriva solicitării parchetului. Vă rog să vedeți că și în
cazul Daniel Chițoiu, cazuri complicate, nu comentez eu calitatea demersului juridic, dar e greu să convingi niște parlamentari că un om
poate fi și arestat pentru că a inițiat o ordonanță de urgență pe care a semnat-o un guvern întreg și care după aceea a trecut prin parlament. Totuși, s-a votat pentru ridicarea imunității lui Daniel Chițoiu, pentru ridicarea imunității deputatului Cosma de la PSD. Oameni care se află sub cercetare penală nu mai intră pe lista noastră de europarlamentari, deși sunt europarlamentari în exercițiu. Decizia din cazul Mircea Diaconu a ANI și a Înaltei Curți de Casație și Justiție este respectată.
Dar de ce l-ați pus pe Diaconu pe listă? Nu știați că are interdicție trei ani?
Pentru că la momentul respectiv, ca să fiu sincer, în discuția care s-a făcut în partid, Mircea Diaconu a prezentat o anumită situație, o viziune a situației sale, nu a fost foarte exact cu documentele, adică memoria mea nu e calculator, nu pot să rețin în ce date și ce prevedea exact sentința dată în cazul Mircea Diaconu acum doi ani şi jumătate. Dar în momentul în care ANI a făcut acest comunicat și a precizat despre ce e vorba, am luat act de acest lucru.
Ați spus că dacă partidul nu va obține 20% vă veți da demisia. Nu e cam riscantă o astfel de declarație?
Ba da, dar în politică trebuie să-ți asumi riscuri. N-am niciun motiv să iau în seamă sondaje care sunt făcute de consilierii personali ai d-lui Ponta sub numele de CSCI, chiar IRES al d-lui Dâncu. Noi facem propriile noastre sondaje, pe care nu le publicăm. Eu spun că pe valorile noastre PNL a rămas acolo unde era. De asta vorbeam de amortizarea șocului. Și tot pe estimările noastre, PNL are loc să crească în perioada următoare. Oricum ar fi, noi avem o țintă nu foarte ambițioasă, o țintă rațională de 25%, acesta este targetul nostru pentru europarlamentare. Iar eu am spus că dacă nu facem 20% este un rezultat foarte prost, pentru care, așa cum le cer tuturor colegilor mei care conduc organizații, filiale, să ia în serios și să-și asume la modul maximal rezultatul, trebuie să o fac și eu și, dacă nu facem 20%, demisionez din funcția de președinte.
Credeți că aveți șanse să ajungeți liderul opoziției, să acaparați acest loc?
Nici nu e greu să devii liderul opoziției, pentru că până când PNL nu a ajuns în opoziție nu prea a existat opoziție. Așa încât nu e un titlu care să mă intereseze. Mă interesează ca împreună cu PNL, de la opoziție, cum am încercat și de la putere, să reprezentăm interesele și valorile oamenilor care contează pentru noi. În fond, bătălia acestui an este de fapt pentru președinție și pentru o majoritate care să ducă România într-o direcție sau alta. Aici nu mai contează cine e lider sau cine va fi președinte, contează să existe suficientă forță politică ca să scoată un președinte care, după aceea, să facă o majoritate parlamentară și un guvern. Spun foarte clar: deși nu președintele constituțional îl schimbă pe primul ministru, în votul pentru europarlamentare și cu siguranță în votul pentru președinție se ascunde și un vot pentru viitoarea majoritate parlamentară și viitorul guvern.
Veți negocia cu PDL, PMP un eventual sprijin?
Oamenii din PDL sau PMP, împreună cu patronul lor spiritual, d-l Băsescu, au fost adversarii noștri principali și țintele noastre de atac atâta vreme cât au deținut toată puterea în România și cât au făcut ce au făcut cu ea. În acest moment, fără să ne schimbăm deloc părerea despre ce au făcut atunci și fără să avem vreo dragoste subită sau fără să dăm vreo amnistie reciprocă, nu ei sunt țintele noastre. D-l Băsescu poate fi, pentru că încă e într-o poziție în care poate face lucruri inacceptabile. Dar PDL și PMP, după cum ați remarcat, de când am venit la putere pentru mine nu au mai reprezentat ținte, deoarece sunt în opoziție și cred că rostul celor de la putere nu e să critice opoziția. Dacă există lucruri pe care trebuie și putem să le facem împreună, astea vin natural și sper să le facem împreună.
Regretați că ați făcut acea combinație cu Voiculescu și cu PC, care a fost considerată de „propaganda lui Băsescu“, așa cum vă place s-o numiți, o abdicare de la principiile liberale?
Nu. În primul rând că propaganda lui Băsescu nu era cinstită, pentru că n-a strigat același lucru atunci când Traian Băsescu a făcut înțelegeri cu Dan Diaconescu, mai concrete decât le-am făcut eu vreodată. Doi: nu regret, pentru că acele înțelegeri nu au însemnat vreun compromis, vreo promisiune de a mea neonorabilă pentru acești oameni. Ca dovadă că războiul cu Antena 3 nu l-a pornit Antena 3, l-am pornit eu. Poziționarea mea față de atitudinea duplicitară a d-lui Voiculescu și a PC a fost publică, foarte dură, chiar dacă știam ce-mi asum prin asta.
Apropo de propaganda și de intelectualii lui Băsescu, și asta înseamnă și persoana dvs., pe care altfel o prețuiesc, în sensul sincerității angajamentului, nu sunteți o persoană pe care să o pot bănui sau să o poată bănui cineva că a avut foloase materiale din povestea asta, sau GDS, sau 22, cum alți propagandiști au avut. O spun foarte clar: pentru mine, marele lor păcat este că nu au apărat doar niște principii, ceea ce ar fi fost foarte binevenit, ci l-au apărat în orice poziție și cu orice preț pe un Traian Băsescu care rareori a fost consecvent cu principiile sale.
Iar rezultatul celor 10 ani de mandat și al propagandei de 10 ani este dezolant. Am să spun de ce. Pentru că, dacă la capătul acestor 10 ani noi avem un PSD aproape la fel de puternic precum cel din 2004 și care este neschimbat în esența lui rea față de 2004, dacă ținem cont că acest PSD reprezintă o radiografie a unei porțiuni din societatea românească, atunci înseamnă că tot ce s-a povestit în acești ani despre reformele lui Băsescu, despre democratizarea României, despre succesele propagandei și guvernului Băsescu sunt povești.
V-am ascultat, cred că faceți o judecată complet lipsită de nuanțe, Băsescu a fost criticat în nenumărate rânduri în revista 22, dar strategia de a întreține în mod deliberat confuzia între opinie, pe de o parte, și minciună și calomnie, pe de alta, e veche și, admit, a dat rezultate. La fel cum a ignora deliberat diferența dintre un ziar independent și o televiziune de partid cum e Antena 3 ține tot de o strategie manipulatoare. Oricum, nu această divergență mă interesează acum. Ați fost în acea emisiune cu Mihai Gâdea unde ați spus că s-au făcut afirmații „mizerabile“ despre dumneavoastră. Nu ați remarcat și înainte astfel de practici despre alţii, nu v-au deranjat?
În primul rând, Băsescu a fost criticat foarte rar și cu jumătate de gură. Și lipsa de nuanțe cred că nu-mi aparține doar mie. În 22 nu am văzut, e adevărat, știri false de tipul RTV, dar ce se cheamă linșaj de opinie, slavă Domnului, faptul că nu m-am plâns de așa ceva și că n-am organizat mitinguri nu înseamnă că nu am văzut. În ce priveŞte Antena 3, am spus că face propagandă PSD și că anumite acuzații sunt mizerabile. Întotdeauna poți să fii sigur de un lucru când îl poți verifica. În ceea ce mă privește, l-am putut verifica.
Considerați că în acești trei ani Antena 3 a fost la fel de „mizerabilă“ cum a fost în cazul dvs. sau nu?
Nu am de unde să știu. Sunt lucruri asupra cărora am îndoieli și am avut și în acești doi ani. Sunt lucruri pe care le-am contrazis și le-am văzut diferit în acești trei ani. Antena 3 este un post partizan, aproape la fel de partizan ca B1 TV sau ca 22 sau ca Evenimentul zilei sau România liberă, aproape la fel de partizan, care are profesioniști de mare calitate, exact cum și celelalte organisme de presă pe care le-am numit au și care, în nebunia care a cuprins din ce în ce mai mult România, a alunecat, ca și ceilalți, din ce în ce mai mult pe drumul de la presă la propagandă.
Nu vom ajunge la niciun rezultat din această polemică, ea este însă utilă pentru tipul de mesaj pe care continuați să-l transmiteți. Ceea ce remarc însă este că de mașinăria de propagandă Antena 3 ați beneficiat din plin. Cum spunea d-l Gâdea: „noi v-am adus la putere“.
Nu e responsabilitatea mea ce a făcut Antena 3, care, oricâte erori, oricâte abateri de la ce înseamnă jurnalism nonpartizan ar fi făcut, nu egalează nici pe departe ce s-a făcut în partea cealaltă. Iar în ce privește declarația d-lui Gâdea, nu sunt de acord. N-am avut nici un contract cu Antena 3 ca să spun că am beneficiat sau n-am beneficiat. Întotdeauna în spațiul public există oameni care, din diferite motive, te atacă sau te susțin. Lucrurile sunt interșanjabile și eu răspund pentru ceea ce fac eu ca om politic, atâta vreme cât, repet, nu am avut nici un fel de contract nici cu Antena 3, cum n-am nici cu altcineva din presă.
Ați avut afirmații destul de neplăcute la adresa unor intelectuali – Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu. În același tip de retorică a Antenei 3 i-ați etichetat și dvs. drept „slugi“, oameni care „se gudură pe lângă stăpân“. Le regretați?
Eu am fost chiar acum câteva zile victima unor operațiuni sau încercări de linșaj. Nu e pe gustul meu așa ceva. Nu cred că d-l Pleșu merita așa ceva. Dar nu în sensul că d-l Pleșu ar fi inocent și că nu merita în sensul ăsta. Oameni ca d-l Pleșu și ca alții, ani la rând, mi-au acordat mai multă importanță probabil decât meritam și au revărsat fără niciun fel de argumente opiniile domniilor lor care tindeau să jignească, să sluțească, să împroște. Nu m-am plâns din chestiunea asta. Eu dacă regret ceva este că n-ar fi trebuit probabil niciodată să mă refer în niciun fel la dânșii. N-am purtat un război nici cu d-l Pleșu, nici cu d-l Tismăneanu, nici cu d-l Liiceanu. Nu-mi place ce fac, este detestabil faptul că intelectuali de o anumită statură s-au transformat în curtezani de opinie ai d-lui Băsescu sau ai oricui altcuiva, dar nu e războiul meu cu ei. Și dacă e ceva ce m-aș fi bucurat să nu fac e să nu răspund niciodată acestor lucruri.
De ce credeți că ați pierdut simpatia intelectualilor care au susținut de-a lungul timpului PNL?
Nu sunt de acord cu dvs. Nu este adevărat că PNL a fost vreodată răsfățatul intelectualilor, în general, nu este adevărat că am pierdut sprijinul lor. Există intelectuali care ne susțin sau sunt alături de noi în continuare, atât cât se cuvine să fie alături de un partid un intelectual în adevăratul sens al cuvântului, care nu face politică, și e foarte clar că unii au avut o altă opțiune.
Interviu cu CRIN ANTONESCU, președintele Partidului Naţional Liberal (PNL), realizat de ANDREEA PORA
