Pe aceeași temă
Pentru politica externa a Romaniei este un avantaj sau un dezavantaj ca un om din sistem sa fie numit in functia de ministru de Externe?
Poate fi un avantaj sub aspectul integrarii rapide in cultura politico-diplomatica a oricarui stat. Poate fi si un dezavantaj pentru ca institutia Ministerului de Externe este una nu numai vizionara, dar si administrativa si exista unele remanente, unele ineptii din acest punct de vedere, mai ales pentru cei care - cum este si cazul meu - au inceput aproape in urma cu 20 de ani activitatea in acest minister. Deci atata vreme cat reusesti sa dai la o parte stereotipiile administrative ale unei astfel de institutii, este un avantaj.
Ati declarat la audierile din comisie, citand Constitutia, ca presedintele este titularul politicii externe romanesti. Care sunt, practic, raporturile, concret, dintre MAE si Cotroceni? Se pregatesc aici dosare pe teme. Presedintia le aproba. Va consultati pe diverse probleme?
Da. Seful statului are capacitatea constitutionala de a reprezenta statul roman in domeniul relatiilor externe, iar guvernul de a executa politica externa, odata ce aceasta este stabilita. Din aceasta perspectiva tot ceea ce inseamna angajamente din punct de vedere al statului roman se pregatesc, se negociaza, se evalueaza si se propun spre a fi promovate atat de presedinte, cat si de premier.
Pana la urma, presedintele cu cine discuta problemele curente de politica externa? De exemplu, in criza gazului. Premierul nu parea defel la curent cu demersurile presedintelui, cu discutia purtata cu Vladimir Putin. Cu cine discuta presedintele?
Seful statului, avand responsabilitatea de angaja statul roman pe marile proiecte si directii de politica externa, se consulta cu cine considera necesar in ceea ce priveste substantierea acestor proiecte. Pe de alta parte, sunt competente clare si in sarcina guvernului. Cum spuneam, guvernul si primul ministru sunt cei care executa politica externa. Deci, evident ca o consultare, cum sa spun, tine de bun-simt, de bun-simt institutional din acest punct de vedere. Evident ca, atunci cand este vorba de angajarea statului roman, repet, fie presedintele, fie premierul, in marea majoritate a cazurilor, se consulta cu ministrul de Externe.
Cooperarea in jurul Marii Negre
Acum, ca presedintele are un guvern "prietenos" si pe dumneavoastra, un ministru care cooperati cu presedintia, vor fi reluate vechile proiecte ale lui Traian Basescu? De pilda, infiintase un forum al Marii Negre care, la vremea respectiva, deranjase Rusia si Turcia in aceeasi masura.
Aceste proiecte nu apartin unei singure persoane. Sunt proiecte ale Romaniei, care au fost, la un moment dat, sustinute sau prezentate public de reprezentantii statului roman. Niciun proiect care priveste Romania si interesul national al Romaniei nu a fost abandonat. De exemplu: integrarea europeana si euro-atlantica. Aceasta nu este o notiune statica. Odata ce ai obtinut decizia si ai semnat tratatul de aderare, in acel moment ti-ai incheiat proiectul. Este o notiune dinamica si, tocmai de aceea, angajamentul permanent este necesar. Marea Neagra, evident, reprezinta un domeniu in care, dorim sau nu, prezenta Romaniei este vizibila. Facem din aceasta prezenta vizibila un element de substanta care sa ne foloseasca ca tara in ceea ce priveste articularea securitatii, stabilitatii regionale? Este in regula. Nu avem capacitatea de a da continut prezentei noastre la Marea Neagra, nu va veni nimeni sa ne faca temele din acest punct de vedere. Este o chestiune clara care tine, pana la urma, de toate zonele si cu anumite sensibilitati, dar si potential, cum este cea de la Marea Neagra. Deci, initiativele sunt bune, sunt necesare. Modul in care aceste initiative sunt puse in practica, este clar, este o responsabilitate a Ministerului de Externe.
Ce s-a mai intamplat cu Forumul Marii Negre?
Din cate stiu, dialogul continua si vom avea, cel putin din momentul in care Romania va detine presedintia prin rotatie a Consiliului Ministerial al OCEM, un rol special in ceea ce priveste promovarea acestui for. Repet, este o initiativa acceptata si sustinuta de toate statele riverane la Marea Neagra si cred ca stabilitatea si securitatea, ca si pachetul de cooperare in jurul Marii Negre pot fi imbunatatite, dinamizate prin aceasta initiativa.
Proiectul conectarii Romaniei la rutele hidrocarburilor din zona Marii Caspice si a Asiei Centrale dateaza de mai bine de un deceniu. Exista un insarcinat special, Traian Chebeleu, fostul purtator de cuvant al lui Ion Iliescu. Ce l-ar recomanda pe d-l Chebeleu pentru aceasta problematica, pentru acest dosar? Cunoaste spatiul, cunoaste Asia Centrala, zona Caucazului, e specialist in hidrocarburi?
Eu il cunosc pe d-l Traian Chebeleu ca fiind un diplomat de cariera, avand o experienta vasta in sistemul relatiilor internationale. Este si profesor de drept international. Si cred ca, in aceasta zona, un om cu experienta, cu capacitate de dialog si de a intelege sensibilitatile si complexitatea zonei este de preferat, in fata, sa spunem, unui expert care, pe un anumit domeniu, are, intr-adevar, o capacitate profesionala dovedita.
Deci sa intelegem ca d-l Traian Chebeleu ramane in continuare in functie.
Dansul se va ocupa de chestiunile legate de Marea Neagra. Vom avea un alt insarcinat special pentru energie.
S-a intamplat ceva important in domeniul acesta? In afara de numirea d-lui Chebeleu, facuta anul trecut, nu am retinut nimic.
Sunt insatisfactii, inclusiv in ceea ce ne priveste, cu lipsa de dialog pe zonele rasaritene, zona Caucazului si a Asiei Centrale. La est de Romania, conteaza foarte mult angajamentul luat la cel mai inalt nivel, tratatele politice de baza. Sunt mai traditionalisti partenerii nostri estici decat cei vestici, sub aspectul existentei acestor instrumente juridice care reprezinta baza relatiilor, ce ulterior se dezvolta pe diverse planuri. Avem participari interesante in ceea ce priveste Georgia, in ceea ce priveste Azerbaidjanul, ca si proiecte interesante, dar aici sunt de acord cu dumneavoastra. A lipsit atat nivelul, cat si substanta unui dialog, intr-adevar, coerent, cu statele din aceasta regiune.
Sa ne asteptam la o activitate politica mai sustinuta in Transcaucazia, in general, pe relatia cu Estul?
In mod evident. Suntem in faza de a angaja un dialog la toate nivelele, inclusiv la cel mai inalt nivel, cu Ucraina, cu Federatia Rusa, evident cu Turcia, cuprinzand aici si statele din acest areal.
Relatia cu Republica Moldova
Un al proiect priveste cooptarea Romaniei in formatul de mediere a conflictului transnistrean.
Este ceva foarte clar. Excluderea Romaniei din acest format de negociere nu a dus, dupa aproape 16 ani, la gasirea unei solutii pentru stabilizarea zonei si, evident, la respectarea independentei, suveranitatii Republicii Moldova. Noi, in continuare, credem ca o participare cu buna-credinta a Romaniei, de data aceasta ca stat membru al Uniunii Europene si NATO, poate aduce un plus de argumente si substanta in ceea ce priveste o schema de cooperare.
In ce calitate credeti ca ar putea sa participe Romania? Observator, mediator?
Atata vreme cat este vorba de un proiect in legatura cu constitutionalitatea statelor si entitatilor din zona, cu implicarea Uniunii Europenea si a NATO, ar fi paradoxal ca Romania sa nu faca parte din acest cadru de dialog. Nu cred ca pot exista, in ceea ce priveste zona mentionata de dumneavoastra, state cu drepturi ceva mai mari decat altele. Cu totii suntem interesati, cel putin pornind de la declaratiile publice, sa gasim solutii pentru o zona in care un conflict inghetat practic blocheaza relatiile de buna vecinatate. Deci, din acest punct de vedere, este stranie excluderea Romaniei de la dialog.
Pentru ca Romania sa faca parte din formatul de negocieri, este nevoie si de acordul Chisinaului, si al Tiraspolului, si de acordul Kievului, si de acordul Moscovei. Totusi, nu sunt tari cu care Romania are relatii atat de bune.
Ceea ce nu este o situatie care ne poate face fericiti. Este clar ca si din punctul de vedere al Romaniei exista argumente, semnale si proiecte de impact cu statele vecine care sa inlature eventualele suspiciuni si sa reaseze Romania la locul pe care nu neaparat il merita, cat o poate pune in pozitia de a aduce o contributie pozitiva la ceea ce se intampla in aceasta zona. Spun inca o data, faptul ca Romania, singurul vecin al acestei regiuni, nu face parte din aceasta negociere este o problema, este o chestiune care chiar trebuie explicata de partenerii nostri. Este de neinteles care sunt argumentele pe baza carora Romania nu face parte din formatul 5+2, cu atat mai mult cu cat argumentele in favoarea participarii noastre sunt absolut evidente. E o necesitate de fapt, pana la urma, nu neaparat o stare de drept, care ar trebui intr-o forma sau alta sustinuta avocatial de Romania. Problemele legate de Moldova, Marea Neagra, Transnistria afecteaza si privesc Romania in cel mai inalt grad. Si nu cred ca cineva poate identifica, in ultima perioada, ca Romania sa fi dat vreun semnal negativ din acest punct de vedere.
Ati spus ca trebuie sa renuntam la frisoane emotionale in relatia cu Republica Moldova. Cum ar putea Romania imbunatati relatia? Sunt cateva dosare fierbinti care isi asteapta de mult timp rezolvarea.
In acest moment Republica Moldova are un vecin numit Romania, stat membru al Uniunii Europene si al NATO care, alaturi de alte state membre ale Uniunii Europene, propune un proiect european care inseamna democratie, stat de drept, libertatea de expresie, valori si standarde la care, sunt convins, cetatenii Moldovei aspira. Deci, dincolo, repet, de retorica publica mai mult sau mai putin agresiva intr-un anume moment, tin foarte mult ca in relatia speciala cu Republica Moldova sa mergem la esenta. Si o sa am o discutie cu partenerii nostri de la Chisinau peste doua zile. Incercam sa identificam problemele fundamentale fie de natura pozitiva, fie negativa, care, in acest moment, sunt cele mai importante. Sa le punem pe agenda dialogului bilateral. Sa ramanem consecventi in ideea de a gasi solutii. Stiu ca la Chisinau exista o preocupare in legatura cu cadrul juridic al relatiilor bilaterale cu Republica Moldova. Suntem gata sa abordam cu toata deschiderea aceasta problema. Evident, incercam sa gasim solutii comune, acceptabile. Intelegem foarte bine aspiratiile cetatenilor Republicii Moldova de a fi cetateni europeni. Nu in trecutul prea indepartat, si noi am avut astfel de asteptari si cred ca, si din aceasta perspectiva, respectand standardele Uniunii Europene, din care facem parte, vom putea gasi cai de flexibilizare, de cooperare, de dialog. Deci, repet: ceea ce cred ca trebuie sa faca obiectul agendei bilaterale, mai ales la nivelul Ministerelor de Externe, reprezinta acea tematica ce intereseaza direct si nemijlocit, pe termen mediu si lung, cele doua state, Republica Moldova si Romania.
Restante in dialogul Bucuresti-Moscova
Vorbim despre o relatie pragmatica cu Rusia din toamna 1993, de la vizita lui Nicolae Vacaroiu la Moscova. Va intreb: daca era sa fim pragmatici, de ce l-am inlocuit pe Dumitru Prunariu din postul de ambasador la Moscova cu personaje care practic nu au nici macar usi deschise acolo...?
Aici mi-e greu sa va dau un raspuns. N-am fost in minister in acea perioada. Nu stiu sa va raspund care au fost ratiunile pentru care a fost inlocuit.
Stiu ca a si candidat undeva la dvs. la PSD.
La Brasov.
Nu poate fi recuperat? Omul acesta avea toate usile deschise la Moscova. Am schimbat un ambasador foarte bun, care era primit peste tot, ca sa fie pusi alti doi ambasadori care nu sunt primiti nicaieri, nici macar la Ministerul de Externe nu sunt acceptati ca interlocutori. Ce facem?
Sigur, exista o clara insatisfactie in relatia cu Federatia Rusa in ceea ce priveste lipsa de dialog. Dar nu numai persoana unor ambasadori poate constitui un argument din acest punct de vedere, cat mai ales deficitul comercial enorm in relatiile dintre Federatia Rusa si Romania. Importam peste 2 miliarde si exportam putin peste 200 de milioane de euro. Din aceasta perspectiva, cred ca pragmatism se poate traduce prin abordarea complexa pe diverse paliere a acestor relatii. Nu tot ceea ce inseamna raporturile romano-ruse se poate rezolva prin reprezentare diplomatica sau prin dialog diplomatic. Sunt, mai ales, problemele economice, aspecte investitionale, dialogul in ceea ce priveste marile probleme ale comunitatii internationale, unde o relatie de aceasta natura se construieste in ani si ani. Si, pana la urma, increderea reprezinta tot un proiect pe care trebuie sa ti-l asumi pe termen lung. Iata, absenta dialogului politic poate genera suspiciuni la Moscova in legatura cu insistenta Romaniei de a vorbi despre alternative la gazul rusesc, punand aceasta atitudine pe un palier politic. Este vorba strict de o problema economica. Si cred ca sunt o serie de argumente pe care si Romania, si Federatia Rusa ar fi trebuit pana in acest moment sa le prezinte bilateral si sa aiba o evaluare reciproca. Exista o delegatie plecata acum de la Ministerul de Externe pe aspecte de securitate politico-militara, neproliferare. Iata domenii fata de care cu un stat cum este Federatia Rusa ar fi trebuit sa ai o punte de dialog sistematica si cat se poate de intensa. Federatia Rusa are un cuvant de spus in multe dintre conflictele inghetate care ne intereseaza si pe noi. Chiar daca punctele de vedere sunt diferite, e normal ca abordarile sa fie cunoscute. Evident, fiecare are dreptul suveran de a-si duce la indeplinire proiectele pe care le are in vedere, dar absenta dialogului din acest punct de vedere creeaza o saracie de argumente. Si, de regula, relatiile noastre apar in momente de criza sau momente de inflexiune, ca sa nu spunem de criza, cand este mai greu de acomodat o pozitie comuna. Nu spun ca trebuie totdeauna, neaparat, gasita o solutie comuna, dar asa cum toate statele europene, ca si Statele Unite, cultiva in relatia cu Federatia Rusa o deschidere spre dialog, spre cooperare, care uneori nu aduce rezultatele scontate, dar in orice caz permanent sunt canalele de comunicare deschise, trebuie sa reprezinte o prioritate si pentru Romania.
De relansarea relatiei cu Rusia mi-amintesc ca vorbea presedintele Emil Constantinescu inca din 1997. De ce nu reusim?
Cred ca nu am identificat suficiente zone fata de care sa existe un teritoriu comun de dezbatere. Subliniez cu tarie: nu este obligatoriu sa avem consultari pe toate domeniile de interes pentru Romania, de exemplu, cu Federatia Rusa. Nu, absolut deloc. Dar trebuie gasite cai de comunicare de ambele parti, atunci cand e vorba de zonele adiacente. Federatia Rusa e cel mai mare vecin din vecinatatea apropiata a Romaniei. Or, evident ca opiniile celor doua parti, pe chestiuni cum sunt Transnistria sau Marea Neagra, trebuie sa fie cunoscute in cele doua capitale. Motiv pentru care de multe ori analizele si la Bucuresti, si la Moscova se fac fie pe declaratii publice in contexte cu totul diferite decat cel bilateral, fie pe o retorica mai mult sau mai putin inspirata la un moment dat, fie pe atitudinea in organizatii internationale cu care cele doua state se intalnesc avandu-se in vedere participarea mecanica.
Mai degraba retorica neinspirata, din ce urmaresc pe analizele publice facute de corpul de experti al ministrului de Externe de la Moscova. Pe mine altceva ma nedumereste. Daca il avem pe Prunariu, care are contacte nenumarate la Moscova, de ce nu-l trimitem? Imi povestea, acum doi ani, corespondentul unei agentii de presa rusesti ca a vazut cum diplomatii romani nu sunt primiti nici macar sa depuna plicul in Ministerul de Externe, trebuie sa-l lase la posta, la usa de la intrare.
Asta este o chestiune, mai ales atunci cand ii priveste pe reprezentantii Ministerului de Externe roman, care trebuie urgent rezolvata. Va pot spune foarte sigur ca va figura pe agenda bilaterala a discutiei cu d-l Lavrov, pe 27 februarie. Pentru ca, repet, nu neaparat dintr-un puseu de orgoliu, dar dintr-un respect minimal al demnitatii reprezentarii fiecarui stat. In acest moment trebuie sa constatam ca exista o diferenta intre ceea ce poate reprezentanta diplomatica rusa si disponibilitatea de dialog pe care o ofera Ministerul de Externe si ceea ce nu poate reprezentanta diplomatica romana de la Moscova si o lipsa nu atat a nivelului, cat a apetentei pentru a dialoga. Deci sunt chestiuni preliminare minimale care tin de standarde, din nou, minimale ale relatiilor diplomatice intre doua state pe care trebuie sa le atingem cat de curand. Cred ca vom obtine intelegerea necesara.
Nabucco - optiunea Romaniei
Ati declarat in parlament: "coridoarele energetice, din pacate, ocolesc Romania". Ce ar trebui sa faca Romania ca sa nu fie ocolita?
Pur si simplu sa-si diversifice demersurile si sa fie in continuare consecventa ideii de a gasi alternative. Iata, avem un proiect al UE in ceea ce priveste interconectivitatea. Dupa cum stiti, nu numai ca sunt o serie de coridoare care ocolesc Romania, dar nici Romania, la randul ei, nu are capacitatea de a interconecta cu alte state.
Ati spus ca nu discutam despre aderarea Romaniei la South Stream, ca Romania sprijina oficial proiectul Nabucco. Dar Bulgaria, Ungaria, Austria participa si la Nabucco, si la South Stream.
Trebuie sa va spun un lucru foarte clar. In primul rand, Romania nu a primit o invitatie formala si oficiala de a participa la proiectul South Stream. In al doilea rand, sub aspectul analizei economice, geostrategice pe care o au acum la dispozitie autoritatile romane, Nabucco rezulta a fi proiectul cel mai fezabil pentru tara noastra. Pe o simpla declaratie sau pe ce apare pe o agentie de presa nu putem sari de la un proiect la altul peste noapte. Mi se pare neserios.
Deci Transgaz, Romgaz n-au discutat la Moscova anul trecut in noiembrie-decembrie chestiuni tehnice privind o posibila cooptare a Romaniei in South Stream? Informatia asta a aparut "pe surse".
E posibil prospectiv sa se fi facut acest lucru si este absolut in regula. Problema insa apare atunci cand discutam despre fundamentarea unui proiect strategic de o astfel de anvergura, care, sigur, are si o componenta politica. Si atunci, putem sa facem toate analizele posibile, economice, geostrategice. Dar nu cred ca trebuie sa ne grabim sa luam decizii pe picior din acest punct de vedere si, atunci cand ai un proiect pe care l-ai evaluat si il consideri in regula pentru Romania, sa-l abandonezi, repet, fara a avea ceva fundamental de pus in loc.
Dar n-a spus nimeni sa-l abandonam.
Bun. Si aceasta poate fi o varianta.
Dvs. ati spus: "nu am fost invitati". Dar Vladimir Putin, cel putin in ultima interventie, si au mai fost scurgeri de informatii in presa rusa care intaresc aceasta impresie, asteapta ca Romania sa ceara sa intre in South Stream.
Posibil. Dar, repet, deocamdata, dupa calculele noastre, South Stream este un coridor energetic extrem de scump, de asemenea aflat intr-o faza preliminara, a incercarilor, a tatonarilor reciproce. Nu refuzam nici un dialog din acest punct de vedere, dar deocamdata nu exista un studiu de fezabilitate care sa ne intemeieze ideea de a abandona Nabucco si a merge spre South Stream.
Care sunt concluziile trase de Romania din criza gazului?
Concluzia e una simpla si clara. In conditiile in care din motive exterioare Romaniei poate aparea un blocaj in ceea ce priveste livrarea de gaze, Romania are posibilitati limitate de a reactiona. A doua concluzie, pe care sper ca a tras-o si Uniunea Europeana sau anumite state membre ale UE care prefera agenda bilaterala pe probleme de gaz in relatia cu Federatia Rusa: nu exista decat o atitudine coerenta. In toate reuniunile UE, energia este considerata o chestiune de securitate si o problema extrem de importanta care, se spune si toata lumea pare a fi de acord, trebuie abordata in mod unitar. Iata ca, atunci cand apare o criza de magnitudinea celei ce s-a intamplat de trei saptamani, simpla relatie bilaterala a unor state nu a putut sa o deblocheze. Deci e clar ca si UE, si Comisia Europeana trebuie sa treaca de la vorbe la fapte.
Tezaurul Romaniei: nimic nou
A disparut din planul de guvernare referirea la recuperarea tezaurului. Aparea in prima varianta,
in proiectul documentului. Nu va intreb de recuperarea tezaurului, va intreb doar de acea comisie de istorie care urma sa lamureasca imprejurarile disparitiei tezaurului. S-a renuntat la acea comisie. S-a mai intrunit, nu s-a mai
intrunit?
Deci, in primul rand, acea comisie de istorici, consemnata prin tratatul conect la tratatul politic de baza din 2003, nu intra in domeniul guvernamental, ci al unei structuri organizate de drept public si avea pana la urma mandatul de a duce la bun sfarsit un proces de identificare si de reglare a problemelor in ceea ce priveste tezaurul Romaniei, avand si o componenta guvernamentala, si o componenta neguvernamentala, istorici, o compozitie complexa. Zilele acestea o sa vedem cu ce s-a mai ocupat acea comisie. Deocamdata nu am semnale ca exista ceva dezvoltari serioase din acest punct de vedere. Dar, fiind act juridic conex cu tratatul politic de baza, in acest format putem discuta recuperarea tezaurului Romaniei.
Interviu realizat de Armand Gosu
20 ianuarie 2009
