Pe aceeași temă
Încheiați în curând al doilea mandat de deputat european. Sunteți trist?
Nu am de ce să fiu trist. Mi-am făcut datoria. Sunt mulțumit că am servit cetățenii, nu un partid sau un guvern.
Nici măcar propriul guvern?
E știut că am criticat și guvernele din care făcea parte propriul partid, și pe cele ale adversarilor.
Dar sunt cu adevărat interesate partidele de acasă de activitatea unui deputat european?
Din păcate, prea puțin. Sincronizarea agendei domestice și a celei europene e mult întârziată. Am căutat să organizez reuniuni comune cu deputații din PDL, când eram membru al acestui partid, dar n-a ieșit nimic.
Cu PMP ați încercat?
N-am avut cum. M-au exclus la patru luni după debutul celui de-al doilea mandat, fiindcă am refuzat s-o susțin pe Udrea.
Să vedem ce anume ați lucrat la PE. Aș vrea să discutăm despre al doilea mandat, cel din 2014-2019.
Am fost membru în cinci comisii parlamentare: afaceri externe, drepturile omului, afaceri constituționale, dezvoltare, petiții. De obicei, ești membru plin într-o comisie și supleant într-o alta. Am ales să lucrez mai mult decât alții.
Programul de lucru era încărcat.
În principiu, eram la birou la 7.30 dimineața și plecam după 11 seara. Am făcut cu pasiune munca de deputat.
Să le luăm pe rând. Care e comisia care v-a solicitat cel mai mult?
Afaceri externe. Am fost și coordonatorul grupului meu – PPE – pentru afaceri externe, ca și membru în comitetul special care a lucrat cu șefa diplomației europene, Federica Mogherini.
Ce e un coordonator?
Coordonatorul e un whip specializat: are responsabilitatea de a defini poziția grupului în toate dosarele și de a se asigura că strânge voturile de care e nevoie pentru a fi parte a majorității. El are și sarcini administrative, în primul rând de a le distribui colegilor redactarea unor rapoarte, opinii sau avize sau de a decide cine participă la vizite externe. Cele mai importante sunt responsabilitățile politice, negocierea agendei comisiei.
Puteți descrie succint comitetul special?
E un grup format din șase deputați europeni care cooperează cu Înalta Reprezentantă pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, cu acces la informațiile strict secrete din politica externă a UE. Se înțelege că nu pot spune mai mult.
În cadrul Comisiei de Afaceri Externe v-au trecut prin mână toate dosarele.
Da, cum UE are o ambiție globală, a trebuit să înțeleg și ce relații are Coreea de Sud cu Thailanda, și ce rol joacă Bolivia în America Latină, și cum se organizează alegeri în Kazahstan sau Mozambic, și ce opozanți ai regimurilor de la Beijing sau de la Nouakchott sunt trimiși în închisoare.
Competiția pentru Balcanii de Vest
Ați asumat și dosare specifice. De pildă, ați fost raportor al Comisiei pentru Afaceri Externe pentru Bosnia și Herțegovina. Ce face un asemenea raportor?
În PE există raportori permanenți pentru țările candidate sau potențial candidate. În mandatul 2009-2014 m-am ocupat de Islanda, care a negociat în acea perioadă aderarea, apoi a abandonat-o. În al doilea mandat m-am ocupat de Bosnia și Herțegovina, care e, alături de Kosovo, în categoria „candidați potențiali“. Deputatul care e raportor redactează un text în fiecare an, după ce Comisia Europeană publică analiza sa.
Există progrese din 2014 în 2019?
Da. Atunci când am preluat dosarul, la Sarajevo nu ajunseseră nici măcar în punctul în care să ceară statutul de candidat. Au făcut-o în 2016, ajutați de mine și de actualul premier al Croației, Andrej Plenković. Țara a făcut multe reforme economice și sociale.
Ce probleme rămân?
Corupția e principala problemă politică: le-am cerut partidelor să se lepede de corupți. N-au făcut-o decât în mică măsură. Economic vorbind, cel mai grav e șomajul: sunt locuri unde 60% dintre tineri n-au un loc de muncă. Discriminarea celor care nu fac parte din popoarele constitutive, adică nu sunt nici bosniaci, nici croați, nici sârbi, e un scandal. Mai e ceva: logica etnică domină orice domeniu al vieții publice.
Care sunt marile provocări într-un moment în care competiția dintre marile puteri se intensifică și în Balcani?
Miza e tranziția de la Dayton (acordul care a fondat țara în 1995) la Bruxelles, adică la integrarea în UE. În acest an e posibil ca Bosnia și Herțegovina să fie recunoscută ca stat-candidat.
Ce teren fertil poate Rusia specula în Balcanii de Vest?
Rusia are încă influență în Balcani. Moscova se afirmă ca protectoare a ortodoxiei și exploatează traumele conflictului în care Milošević a aruncat ex-Iugoslavia.
Turcia ce zice?
Erdoğan s-a oferit ca model și-n Balcani, și-n nordul Africii, când a început Primăvara Arabă. Sarajevo e singurul oraș din Europa unde președintele turc a putut ține un miting în 2018.
China e prezentă?
Da, cu bani și cu mai multe proiecte decât finanțează. Țările menționate nu sunt însă singurele care concurează UE în Balcani. În Bosnia și Herțegovina a crescut influența țărilor din Golf: terenul e ieftin, iar intenția religioasă e certă, și anume radicalizarea unui islam care e în mod tradițional moderat.
Și atunci, ce poate face Uniunea Europeană?
UE oferă cetățenilor din Bosnia și Herțegovina accesul la o economie competitivă la scară globală, ca și un sistem politic care combină democrație și stat de drept. Asta e oferta pentru toate țările din Balcani.
Credeți că vor deveni membre ale UE?
Dacă nu sunt integrate rapid, Europa unită va fi o iluzie, iar UE va intra într-o criză a cărei substanță nu o putem anticipa acum: o combinație de decepții economice, corupție și dispute religioase. Criza migrației a început cu cetățenii din zona Balcanilor de Vest, nu cu sirieni sau srilankezi.
Responsabilitatea de a proteja
Unul dintre rapoartele făcute în subcomisia pentru drepturile omului privea încălcarea drepturilor omului în contextul crimelor de război și crimelor împotriva umanității.
Tema e foarte importantă pentru cei care acționează pentru prevenirea crimelor împotriva umanității, dar și pentru combaterea impunității și a asigurării accesului la justiție al victimelor, care sunt tot mai des puse sub semnul întrebării, așa cum ne arată atacurile la adresa Curții Penale Internaționale.
Rapoartele pe care le-ați scris despre drepturile omului fac trimitere la „responsabilitatea de a proteja“.
E un principiu cultivat cu insistență până la intervenția în Libia. De câțiva ani, pare să fi trecut pe planul al doilea.
Într-un moment când globalizarea și multilateralismul sunt contestate.
Ambiția Rusiei în Siria sau Libia, ca și blocarea tot de către Moscova a Consiliului de Securitate au creat iluzia că anumite dosare pot fi rezolvate în vechiul stil, adică prin înțelegeri bilaterale cu Washington.
Rezultatele nu se văd.
Așa e, nu se văd. În Siria singurul învingător e Assad, iar în Libia premierul susținut de Națiunile Unite e atacat de mareșalul Haftar, protejat de Putin și tolerat de Trump.
Mai sunt și alte situații sensibile în care ar putea interveni soluții ruso-americane?
Acum câteva luni, s-a speculat că dialogul dintre Belgrad și Priștina e susținut de ambele tabere pe care le-ați indicat și că, tocmai de aceea, implicarea europenilor ar fi inutilă.
Într-un raport adoptat în 2017, ați pledat pentru strângerea legăturilor dintre UE și India.
Am fost raportorul PE pentru India și am insistat asupra relațiilor politice cu această țară, cu care toate statele membre au relații comerciale bilaterale foarte bune. În chestiuni precum Afganistan sau Coreea de Nord sau în proiectarea cooperării cu țările africane, cooperarea noastră cu India e un câștig.
Centrul politicii globale pivotează către zona indo-pacifică, iar ascensiunea Chinei pare de neoprit.
Cooperarea europenilor cu Japonia, Coreea de Sud, India și Indonezia e singura cale prin care se poate evita transformarea lumii într-un dominion chinezesc.
Acest „concert al democrațiilor“ e menit să apere ordinea liberală internațională?
Democrațiile indicate mai sus sunt foarte diferite de cele europene, dar sunt democrații. China e un regim totalitar care s-a impus prin comerț și exploatând transferarea producției industriale din Occident în imperiul lui Xi Jinping.
Bătălia pentru drepturile omului în China
Va face Europa front comun cu SUA împotriva Chinei?
Trump e mai îngrijorat de China decât sunt europenii. Din păcate, tensiunile din relația UE-SUA ne împiedică să domolim puterea de la Beijing. Faptul că drepturile omului sunt călcate în picioare în China ar trebui să ne unească pe noi și pe americani.
De ce?
Și noi, și americanii considerăm că drepturile omului reprezintă o dimensiune a afacerilor externe. În fine, ar trebui să audă asta și diplomația de la București, care nu a pomenit vreodată expresia „drepturile omului“ atunci când a venit vorba despre China comunistă.
Ați fost la Taipei și ați și fost decorat de autoritățile taiwaneze.
Sunt un prieten al Republicii chineze, adică al părții democratice a Chinei. Aș vrea, de altfel, să menționez că România e, din păcate, una dintre cele șase țări UE care nu are un oficiu comercial sau cultural la Taipei. E straniu că MAE e atât de rigid.
V-ați întâlnit și cu Dalai lama.
Da, la Bruxelles, la congresul mondial al budiștilor, unde am fost invitatul lui special, alături de actorul Richard Gere. Am fost, de asemenea, implicat în organizarea întâlnirii membrilor Comisiei de Afaceri Externe a PE cu Dalai lama, care a avut loc la Strasbourg.
Bănuiesc că ambasada RPC n-a fost încântată.
Diplomații chinezi de la Bruxelles mi-au cerut o întrevedere. Le-am acordat 30 de minute și le-am spus că ar trebui să fie mândri de Dalai lama, nu să-l ponegrească.
Apărarea creștinilor
Numeroase poziții exprimate în PE vizau apărarea creștinilor.
Creștinii sunt persecutați pentru credința lor în multe țări – Vietnam, Coreea de Nord, Sudan, Pakistan și altele. E firesc să le luăm apărarea. Unele grupuri politice de stânga refuză s-o facă. Am fost implicat lună de lună în apărarea creștinilor.
Ați acoperit și câteva țări din Asia Centrală.
În două dintre ele – Tadjikistan și Kârgâzstan – am mers ca observator electoral în 2015 și, respectiv, în 2017. La tadjici am văzut fraude incredibile, sunt menționate în raportul misiunii.
Kârgâzii sunt mai breji?
Au avut două revoluții care au limitat autoritarismul, iar din punct de vedere al logisticii electorale sunt mult mai avansați decât țări europene cu democrații vechi: votează cu mașini sofisticate, livrate de sud-coreeni, așa că au rezultatele după 30 de minute de la închiderea urnelor. Am făcut în urmă cu câteva luni și un raport despre încheierea unui nou Acord al UE cu această țară.
Am văzut pe Facebook că ați vizitat în toamna trecută Kazahstanul și Uzbekistanul.
Da, am fost în Kazahstan când capitala se numea încă Aștana: după retragerea lui Nazarbaev, se cheamă Nursultan. Situația drepturilor omului e gravă: lideri democrați au fost arestați sub ochii noștri. Uzbecii sunt mai deschiși în ultimii ani: i-au eliberat pe prizonierii politici, iar acum caută să joace un rol în soluționarea conflictului din Afganistan.
În al doilea mandat, ați fost membru în Delegația pentru relații cu Asia de Sud.
E o regiune foarte interesantă. Am avut ocazia de a lucra în aceste țări. De pildă, în Sri Lanka am condus misiunea UE de observare a alegerilor legislative din 2015, care au confirmat revenirea la o politică mai apropiată de India decât de China.
Ați vizitat și Bangladesh.
Da, ca membru al subcomisiei pentru drepturile omului. Cea mai sensibilă problemă în vizita la Dhaka a fost cea legată de protecția lucrătorilor din industria textilă angajați de firme europene importante din Spania și Italia. Contextul politic era foarte tensionat, fiindcă opoziția din BNP boicotase alegerile.
Tot preocupări legate de drepturile omului v-au purtat și-n țări din America de Sud.
Am vizitat închisori din Bolivia și Guatemala. Așa cum spuneam, drepturile omului nu pot lipsi dintr-o abordare responsabilă de politică externă și din politica de dezvoltare. Am subliniat-o și în raportul anual al PE despre situația drepturilor omului, pe care l-am redactat în 2017.
UE și problema dezvoltării
Pentru că ați pomenit problema dezvoltării, de ce ați redactat un raport despre coerența politicilor din acest domeniu?
Am fost raportor permanent al Parlamentului European pentru ceea ce în jargonul instituțiilor de la Bruxelles e desemnat cu acronimul PCD. Ideea de bază e următoarea: toate politicile europene față de țări terțe ar trebui să urmeze obiectivele și țintele stabilite de Națiunile Unite pentru dezvoltare.
UE e cel mai mare contribuitor la aceste politici, nu?
Așa este. Banii din Fondul European pentru Dezvoltare (FED), ca și contribuțiile din partea statelor membre au dus UE pe primul loc în lume. Această politică a UE e foarte apreciată.
E pe cale să se schimbe ceva în privința asta?
E una dintre problemele la care am încercat să răspund, alături de alți trei colegi din PE, într-un raport adoptat în martie anul curent. E vorba despre un raport alcătuit de Comisia de Afaceri Externe și de cea pentru Dezvoltare. Eu eram singurul care era membru și într-una, și în cealaltă.
Care e noutatea raportului?
Am reacționat la o propunere a Comisiei care vrea să unifice 12 instrumente financiare existente și să includă FED în buget, fiindcă până acum nu era. Acest mega-instrument unic ar cuprinde și Vecinătatea. Aici am avut serioase rezerve.
În ce sens?
Cred că Moldova e mai importantă ca Bolivia, iar Georgia nu e pe picior de egalitate cu Nigerul. Vecinătatea trebuie să aibă un contur distinct de alte politici de cooperare internațională. Am reușit să introduc în text posibilitatea ca în negocierile cu Consiliul să se revină la un instrument financiar separat pentru Vecinătate.
Ce se întâmplă în caz contrar?
Am prevăzut oricum o creștere substanțială a bugetului cu 24% față de ce a fost prevăzut în exercițiul financiar în curs. Comisia vrea flexibilitate. Am fost de acord cu ideea, dar am insistat să avem garanții pentru obiectivele Politicii de Vecinătate.
Capturarea Moldovei
Ați pomenit Moldova.
O țară care a involuat din 2014 încoace. Acum cinci ani, politicienii de la Chișinău vorbeau despre o candidatură la UE, acum par să fi abandonat orice ambiție.
Statul e capturat de un oligarh.
De un oligarh care a controlat guvernul cum l-a controlat pe cel de la București Dragnea. La fel ca la noi, la Chișinău există și conflict între guvern și președinte. Din fericire, Iohannis e pro-UE, în vreme ce Dodon e pro-Kremlin.
Ce a făcut UE?
Am blocat asistența macrofinanciară și am suspendat ajutorul pentru buget. Câtă vreme guvernul nu e capabil să lucreze în interesul cetățenilor, nu se poate justifica vreo cheltuială din bani europeni.
Cât contează România în relația UE cu Republica Moldova?
Contează, dar nu în sensul bun. În Consiliul Afaceri Externe, unde deciziile se iau prin consens, Meleșcanu a blocat concluzii critice la adresa guvernării oligarhice, deși era vorba despre anularea alegerilor de la Chișinău. Există, de altfel, o înrudire a politicii de la București cu cea de la Chișinău.
În ce sens?
Cred că singura unire realizată e cea dintre PSD-ul lui Dragnea și PD-ul lui Plahotniuc.
Mai are Moldova un viitor european?
Multe state membre sunt azi mai reticente față de extindere decât erau acum cinci ani. Bucureștiul a încercat la un moment dat să lege parcursul Moldovei de cel al Balcanilor de Vest. Fără mare succes. Acum, nici măcar asta nu mai e pe agenda diplomației de la București.
Rusia câștigă din această indiferență.
Da, fiindcă interesul României a fost redus la nivelul unei culturi politice corupte.
Iar Rusia este tot mai asertivă, inclusiv în Marea Azov. Este Europa prea slabă?
Am discutat în PE despre situația din Marea Azov, înainte de criza recentă. Avem nevoie de schimbarea modului de decizie în Consiliu: există state membre care folosesc unanimitatea ca un drept de veto. E nevoie să trecem la decizii luate cu majoritate în afacerile externe.
Afaceri Constituționale & Petiții
Să revenim la ce ați mai lucrat în Parlament. De pildă, ce ați făcut în Comisia de Afaceri Constituționale?
Lucruri dintre cele mai diverse: de la susținerea votului electronic (întreprindere eșuată, din păcate), la un aviz despre derapajele guvernului Orbán Viktor în materia statului de drept, de la un aviz referitor la subsidiaritate și proporționalitate la definirea poziției PPE despre integrarea diferențiată.
Dar în cea de Petiții?
Am redactat poziția PPE în privința plângerilor depuse de români, spanioli, maltezi, italieni etc. Multe dintre petiții priveau protecția mediului sau sănătatea publică.
Am văzut și un aviz despre Inițiativa Cetățenească Europeană.
Am fost și parte într-un așa-numit trilog despre ICE. Dosarul acesta a fost gestionat de Comisia de Afaceri Constituționale, iar Comisia de Petiții a avut drept obiectiv principal să obțină dreptul de a organiza viitoarele audieri publice care vor privi fiecare inițiativă asumată de cetățeni. Am reușit.
Observator electoral
De ce apar în dreptul dvs. avize referitoare la buget?
Fiind coordonatorul PPE pentru afaceri externe, am gestionat descărcările de gestiune pentru bugetul Serviciului de Acțiune Externă. Am avut posibilitatea de a vedea – prin experiență directă – în ce fel lucrează delegațiile UE în țările pe care le-am vizitat sau unde am fost observator electoral.
În afară de misiunile electorale deja menționate, unde ați mai observat alegeri?
După Coasta de Fildeș în 2010, Guineea în 2013, Sri Lanka în 2015, am fost șeful misiunii UE de observare a alegerilor prezidențiale din Madagascar.
Unde se refugiase Mazăre...
Mulți români știu despre Madagascar doar că a fost loc de refugiu pentru fostul primar al Constanței. Țara e fabuloasă. Foarte săracă – 80% dintre cetățeni trăiesc cu mai puțin de doi dolari pe zi –, dar cu o cultură politică democratică, după ce a cunoscut numeroase lovituri de stat.
Cât timp ați petrecut ca observator-șef?
Aproape o lună, fiindcă am fost obligat de fișa postului să călătoresc în interiorul țării, pentru a vedea cum se pregătea scrutinul și cum se făcea campanie. A fost o onoare să vorbesc în numele UE într-un moment de consolidare instituțională.
Un reportaj BBC vorbea despre încercarea Rusiei de a influența scrutinul malgaș.
Da, Rusia e o putere cu ambiție globală. Nu e singura. E interesant să vezi competiția dintre ruși, chinezi și europeni într-un loc atât de „exotic“ precum Madagascar. Un fost ambasador francez la București îmi spunea că, dacă vrei să înțelegi politica externă, e bine să pleci cât mai departe de Bruxelles. Avea dreptate.
Ați mers ca observator și-n Albania.
Da, în vara lui 2017, când s-au ținut alegeri legislative, câștigate de socialiștii lui Edi Rama. Ele au dat șansă deschiderii negocierilor cu UE. Consiliul din UE ar putea să decidă asta, dacă două state membre care se opun trec peste rezervele exprimate. Am revenit de curând la Tirana și am putut constata ce decepționat e premierul de atitudinea Franței, unde el a trăit o vreme ca pictor.
Ce alte vizite externe ați făcut?
Una pe care n-o voi uita e cea din Turcia din martie 2015. Erdoğan ne-a primit în palatul lui imens și ne-a cerut ajutor pentru gestionarea refugiaților și pentru deschiderea unor noi capitole de negociere. Multe s-au întâmplat de atunci. Avem un acord cu Ankara referitor la imigranți, dar niciun alt capitol n-a fost deschis.
Am văzut că ați fost critic la adresa Turciei, deși diplomația de la București sprijină parcursul european.
Așa de tare e sprijinit Erdoğan la București încât ministrul Meleșcanu a anunțat un summit UE-Turcia în timpul președinției Consiliului UE fără să o consulte pe șefa diplomației europene.
Iar respectivul summit n-a avut loc.
A fost una dintre gafele Guvernului Dăncilă. Nu cea mai mare.
Sprijinul pentru LCK
Dar care a fost cea mai mare?
Evident, blocarea candidaturii Laurei Kövesi pentru ocuparea poziției de procuror-șef european. De fapt, guvernul de la București a folosit președinția semestrială a Consiliului ca să blocheze un concurs câștigat de româncă și-n fața comisiei de experți, și-n fața celor două comisii ale PE.
Ați votat pentru Kövesi.
Da, în Comisia de Control Bugetar. Am scris – glumind, desigur! – că, întrucât am introdus ultimul buletin în urnă, iar diferența a fost de un vot, am tranșat chestiunea.
Ați fost acuzat de trădare fiindcă ați cerut sancționarea Guvernului Tudose...
Cea care acuza era chiar Viorica Dăncilă, pe atunci membră a Parlamentului European.
Nu poate fi ea acuzată de trădare fiindcă se opune Codruței Kövesi?
Prefer să evit orice asemănare cu personaje din categoria Dăncilă sau Dragnea. De fapt, în cazul lor e vorba despre convingerea că politicienii sunt privilegiați și că nu trebuie pedepsiți în vreun fel. Iar cine se opune acestei „teze“ e cineva care merită stigmatizat în felurite chipuri.
Ce șanse are fosta șefă a DNA la ocuparea poziției de la EPPO?
După reunirea noului Parlament vor fi reluate negocierile cu Consiliul. Cum președinția românească se va fi încheiat, lucrurile vor arăta altfel. Numirea d-nei Kövesi e doar o chestiune de timp.
Erorile Brexit-ului
În general vorbind, UE pare să meargă greu.
Procedurile trebuie respectate.
Și în cazul Brexit s-au urmat procedurile și s-a ajuns la un impas.
Cultura politică europeană are reguli. I-am așteptat pe britanici aproape un an să declanșeze articolul 50, apoi am respectat formatul de negociere. Nu e vina noastră că n-au fost în stare să găsească o majoritate.
Iar acum au ținut alegeri.
E pur și simplu absurd.
E greu de imaginat o Uniune fără britanici.
Decizia de a organiza un referendum a fost stupidă. Marea Britanie nu are o asemenea cultură politică. Un singur referendum a mai fost organizat înaintea celui din 2016, și anume cel privitor la intrarea în UE. Regret plecarea lor, dar greșelile se plătesc.
Donald Tusk a povestit recent ce calcul greșit a făcut Cameron.
Președintele Consiliului European a discutat cu fostul premier britanic. La alegerile din 2015 pentru Camera Comunelor, el a promis un referendum fiindcă voia să recupereze voturile UKIP, partidul care câștigase scrutinul european din 2014 și care cerea Brexit. Cameron era convins că va avea nevoie de liberal-democrați pentru a guverna, iar aceștia vor bloca organizarea unei consultări populare.
N-a fost așa.
Nu, fiindcă liderul conservator a câștigat o majoritate confortabilă, neavând nevoie de aliați. E un exemplu de calcul dezastruos, dar și un avertisment pentru cei care vor să trișeze „vânând“ voturile de la extremiști.
Conservatorii britanici au fost în PPE.
Da, până în 2009. Atunci au plecat, iar colegii mei din PPE consideră că acela a fost punctul de pornire al derivei în care au intrat tories.
E atât de importantă apartenența la o familie politică europeană?
Sunt convins că e însemnată, mai ales atunci când avem în vedere PE, fiindcă altfel nu există un echivalent al partidelor la nivel european. Ceea ce numim „partide europene“ reprezintă, de fapt, federații de formațiuni politice.
Există o coerență în cadrul lor?
Unele grupuri (sau fracțiuni) sunt foarte complexe. În ultimii ani, în grupul PPE din PE erau deputați din peste 50 de partide. Lucrurile ar arăta mai bine dacă am avea alegeri cu adevărat europene, adică liste transnaționale, care ar însemna o coerență doctrinară și de acțiune înainte de alegere, nu după, cum e în prezent.
Aceste liste transnaționale au fost respinse de către deputații europeni.
Așa e, ele au fost considerate inadecvate de către grupurile PPE și S&D în mandatul 2009-2014, iar când Macron a vrut să le reînvie, o majoritate din PE a ținut să i se opună.
E oare acesta un semn că Europa are mai multe viteze?
Se pot vedea lucrurile și așa. Nu există consens pentru a unifica regulile de organizare partizană dincolo de frontiere. Dar viteze diferite avem și noi, cei care suntem în afara Schengen sau în afara zonei euro, de pildă.
Condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept
Fondurile europene nu depind oare prea mult de aceste viteze?
E o situație stranie. Fonduri ne-au fost puse la dispoziție, dar nu am știut să le folosim. Corupția e cauza principală. Nu e însă vina celorlalți europeni că proiecte valoroase au fost refuzate fiindcă nu erau parte a rețelelor de influență din politica românească.
Sunt fondurile europene mai bine utilizate acum decât în 2007?
Mi-e greu să judec. Pe ansamblu, nu mi se pare că experiența s-a acumulat în așa măsură încât să fie evitate greșelile din trecut. În orice caz, în primul deceniu de apartenență la UE intraseră în țară peste 25 de miliarde de euro.
Ar trebui ele condiționate de respectarea statului de drept?
Categoric. Dacă legea nu domnește – acesta e sensul statului de drept –, ajutorul financiar venit de la ceilalți europeni nu asigură dezvoltare, ci perpetuează diferențe de statut. Nimeni nu e dispus să plătească pentru ca un stat să nu se dezvolte.
În încheiere, aș vrea să vorbim despre planurile pe care le aveți.
Voi căuta să folosesc experiența mea europeană în România.
În politică?
Mai întâi de toate, în cursurile mele de la Universitate. Sunt profesor de știință politică, iar șansa de a fi lucrat zece ani într-o instituție ca Parlamentul European mi-a îmbogățit abordarea comparată.
E vorba despre națiunile europene?
Statele membre au multe în comun, dar sistemele lor politice sunt foarte diferite. Nu-i vorba, însă, doar despre compararea națiunilor europene, ci despre perspectiva politicii comparate în sens mai larg. Ca să dau un singur exemplu: tranzițiile europene pot fi înțelese mai bine dacă le comparăm cu cele africane.
Sfârșitul tranziției
S-a încheiat tranziția noastră?
Da, în 2007, când am intrat în UE, fiindcă acesta e cadrul care ne garantează economie de piață și stat de drept. Chiar dacă șchiopătăm încă în domeniul justiției, drumul înapoi e imposibil.
Ce s-a petrecut în politica românească de la aderarea la UE până azi?
Partidele au produs instabilitate politică, prin suspendări și coabitări prost gestionate, prin folosirea statului în interesul privat al unor lideri. În loc să profite de apartenența la UE, au preferat păruiala. Sper ca în exercițiul financiar 2021-2027 să avem stabilitate politică și să diminuăm decalajele față de statele membre vechi.
Ați aderat la un partid în urmă cu trei luni.
E vorba despre PLUS, fondat de fostul premier Cioloș. Am făcut-o ca să-i ajut. Prin afilierea mea, alianța alcătuită împreună cu USR a putut avea delegați în toate secțiile de vot. E bine să-ți păzești voturile, fiindcă din nefericire etica scrutinelor de la noi nu e dominată de onestitate, ci de cupiditate.
Veți juca un rol în viața politică din România?
Aș dori să fac asta. Mi-ar plăcea să repet experiența din PE, adică să acționez pe baza convingerilor și să urmăresc – prin confruntare, dar și, când se impune, prin negociere – interesul general. Atmosfera nu e prielnică, dar am căpătat suficientă experiență încât să realizez că e nevoie de un stil diferit în politica de la noi. Viitorul e deschis.
Explicatii foto
Cristian Preda alături de Annegret Kramp-Karrenbauer
Cristian Preda alături de Maia Sandu
