Pe aceeași temă
Votul referitor la reintroducerea vizelor pentru americani a fost o reacție la menținerea vizelor pentru SUA în cazul cetățenilor din cinci state UE, inclusiv România. A fost o încercare de a copia ce se întâmplase în negocierea CETA cu Canada, când am reușit să smulgem dreptul românilor de a călători liber, precum ceilalți europeni. Pentru unii membri ai Parlamentului, votul a fost și o manieră de a spune că nu le place Trump. A fost o rezoluție care nu poate, însă, impune nimic. E un mesaj politic. Avem oare dreptul să fim exigenți - sau intransigenți - când avem și noi, europenii, multe probleme? Cred că da.
Mi-aș dori ca europenii și americanii să încerce să se cunoască mai bine
Poate câștiga Europa dintr-o confruntare cu America? Le e frică europenilor de Trump?
Nu știu dacă va fi o confruntare. Eu sper ca negocierile comerciale să fie reluate. De altfel, Casa Albă a avut ezitări în privința TTIP, nu Comisia sau vreo capitală a UE. Mi-aș dori ca și relațiile politice să fie bune. Nu doar în cadrul NATO, unde cu siguranță va fi cooperare. Mi-aș dori ca europenii și americanii să încerce să se cunoască mai bine. Am impresia că, în ultimii ani, cunoașterea reciprocă a fost blocată de numeroase mituri și frici.
Președintele american a spus că securitatea pe care o furnizează Statele Unite costă. Jean-Claude Juncker a respins cererea americanilor ca Europa să împartă costurile. Își poate acoperi Europa deficitul de securitate singură, mai ales după Brexit?
Cred că orice membru NATO, fie el european sau nu, trebuie să respecte angajamentul de a aloca 2% din PIB pentru apărare. Sunt doar patru care respectă acest prag. Pe de altă parte, unii europeni consideră că sumele investite în operațiuni nonmilitare, dar care sunt croite pentru a asigura securitatea cetățenilor din UE, ar trebui incluse în contribuția națională. E o discuție care nu va fi ușor de purtat. Sunt convins că se poate găsi un compromis rezonabil. Mă bucur, pe de altă parte, că Bucureștiul face eforturi pentru a plăti costurile securității colective.
Interesele cetățenilor europeni ne cer să acționăm cât mai dur în negocierea Brexit
Intransigență a manifestat PE și față de Marea Britanie. Nici nu fusese bine trimisă scrisoarea de activare a articolului 50, că PE a și votat „liniile roșii“ pentru viitoarele negocieri. Ați dorit să pedepsiți Marea Britanie, e un avertisment pentru alții?
Există o majoritate consistentă în Parlamentul European care a fost împotriva Brexit. Sunt unul dintre cei care cred că ar fi fost mai bine pentru UE ca britanicii să rămână alături de ceilalți 27. Dacă au decis să plece, trebuie să plătească. E vorba chiar de bani. De pildă, pensiile pentru cei care au lucrat de-a lungul timpului în instituțiile europene. Vreți să le plătească o bătrână din Plovdiv sau o asistentă medicală de origine română care lucrează în Spania? Era firesc, în general vorbind, să fixăm „linii roșii“. Suntem înaintea unei negocieri. Nu vom face cadouri Londrei. Am impresia că guvernul britanic e buimac. N-am înțeles de ce au amânat mai bine de nouă luni declanșarea procedurii de ieșire. Ce au câștigat? Vi se pare că e mai clar acum ce vor? Interesele cetățenilor europeni - în primul rând, ale celor care vor să rămână în Regatul Unit după Brexit - ne cer să acționăm cât mai dur în negocieri.
Ce poziție ar trebui să adopte România, în contextul planului Juncker, care conturează Europa cu două viteze?
Președintele Comisiei a prezentat mai întâi cinci scenarii politice posibile pentru UE-27. Zilele trecute, Comisia a venit în Parlament și cu o propunere foarte ambițioasă despre pilonul social al Europei de mâine. Vor mai fi și alte puncte de vedere - despre securitate, finanțe etc. - care vor oferi piste de reflecție. Juncker va prezenta o propunere sintetică în septembrie, luând în seamă diversele reacții din cele 27 de state care vor rămâne în Uniune. Nu e vorba de două viteze, ci de mai multă sau mai puțină cooperare. Personal, optez pentru cât mai multe politici comune. Dacă am înțeles bine, și președintele Iohannis a susținut acest punct de vedere. Nu știu dacă șeful statului va consulta deputații europeni în privința UE-27. Nu mă aștept ca Grindeanu să facă asta.
Care ar trebui să fie poziția în ce privește libera circulație a forței de muncă? Am putea fi siguri că muncitorii români din Marea Britanie nu sunt amenințați de Brexit?
Românii care muncesc în Marea Britanie sunt al patrulea grup de europeni, dacă luăm în seamă numărul. Nu cred că am câștiga mai mult dacă am negocia singuri, adică București-Londra. Avem nevoie de aliați. Dacă se poate, nu de unii populiști. PSD are un comportament iresponsabil, mulțumindu-se să folosească o retorică naționalistă. Când s-au discutat în PE teme importante, în pregătirea Brexit, deputații PSD n-au avut nicio contribuție. Căutați să vedeți ce fac pesediștii în comisia de afaceri constituționale, care are un rol decisiv în definirea poziției PE. Afacerile europene ar trebui luate din mâna PSD-ALDE: cuplul Meleșcanu-Birchall e complet defazat. Nu au descoperit încă despre ce e vorba. Poate că n-ar fi rău să avem, în locul lor, doi tehnocrați. Inclusiv în perspectiva asumării în 2019 a președinției Consiliului UE.
Credibilitatea Bucureștiului în plan european a scăzut foarte mult, din decembrie încoace
Comisia de libertăți a PE a discutat recent raportul MCV pentru România, un raport evident depășit de degradarea galopantă a statului de drept sub guvernarea PSD-ALDE. Va fi PE intransigent față de atacurile puterii de la București la adresa instituțiilor anticorupție?
Parlamentul European a reacționat la deriva puterii de la București. Mai rapid chiar decât în 2012. Și grupul meu, PPE, și grupul conservator, și cel liberal au susținut, de pildă, la două zile după adoptarea OUG 13, o dezbatere în plenul PE. Și socialiștii s-au raliat, cu toate că PSD a încercat să amâne. Semnalul politic a fost foarte clar: nu vă jucați cu focul! După câteva zile, guvernul a dat înapoi. Sigur, asta nu înseamnă că socialiștii sau liberalii europeni - înrudiți cu cele două partide din echipa Grindeanu - ar avea încredere în colegii lor de la București. Pesediștii caută să îi aburească, dar în grupurile S&D și ALDE există, dincolo de afinități, luciditate. Mai îngrijorător e ce se petrece acasă cu partidele din opoziție. Nu sunt conturate voci credibile care să oprească iureșul penalilor, ce folosesc guvernul ca să modifice coduri sau să grațieze corupți. Nu mă întrebați când vor apărea asemenea voci, fiindcă nu am un contact cu vreun partid din opoziție, așa că nu știu ce planuri au.
Care sunt efectele politicilor actualului guvern asupra relațiilor României cu Uniunea Europeană?
Vorbeați mai devreme despre „două viteze“. Cred că expresia descrie nu atât ce ar vrea Juncker să fie Europa de mâine, ci mai degrabă ce vrea PSD azi. Grindeanu & co. nu se gândesc să intrăm în zona euro și nu fac nimic pentru a răspunde recomandărilor din MCV și, pe această cale, pentru a avea acces la Schengen. Credibilitatea Bucureștiului în plan european a scăzut foarte mult, din decembrie încoace. Toată lumea a remarcat că, în locul unui ex-comisar european, în fruntea guvernului a fost adus un necunoscut care s-a afirmat doar în politica locală, fiind lipsit de orice experiență internațională. Mai mult decât atât, nu e greu de citit ce intenții au Grindeanu, Dragnea și Tăriceanu: preocuparea lor constantă e protejarea corupților, nicidecum o relație previzibilă cu responsabilii de la Bruxelles și din capitatele statelor membre. Familiile europene au înțeles. Nu întâmplător, la Congresul recent al liberalilor lui Tăriceanu, nu a venit nici măcar un reprezentant al rețelei europene ALDE, de la care fostul premier a furat numele formațiunii sale.
Cum apreciați avertismentul adresat vicepreședintelui CE Frans Timmermans de către Dragnea, care sugera că Bucureștiul ar putea crea dificultăți Europei într-un moment în care aceasta nu duce lipsă de probleme suplimentare? Este vorba despre de șantaj?
Dacă Liviu Dragnea s-a gândit la șantaj, e departe de a avea talentul de care e nevoie pentru așa ceva. Bănuiesc că, de fapt, e doar o vorbă aruncată în vânt. Timmermans e ocupat cu dosare dificile și nu sunt convins că pleacă urechea chiar la toate aiurelile care se spun în diverse țări. E adevărat că UE are probleme, dar acestea sunt create tocmai de politicieni precum Dragnea. Lipsa de credibilitate a liderilor a condus la apariția unor partide radicale, populiste sau sceptice. Nu suntem în acest punct de evoluție a sistemului politic, fiindcă democrația noastră e prea tânără. Partidele de la noi se hrănesc încă din tensiunile născute la începutul anilor ’90. Putem evita faza prin care trec democrațiile solide, aflate sub asaltul unor partide antisistem. Dar cu condiția să nu urmăm inși ca Dragnea!
Comisia Europeană a declanșat o procedură preliminară celei de infringement împotriva Ungariei. Ce va putea face dacă Orbán nu cedează? E o poziție care face prozeliți și-n România. Cum vedeți aceste derapaje, care nu se reduc la tema Soros?
Nu pot să anticipez ce va face Orbán Viktor. Comisia nu va fi, însă, îngăduitoare. Ceva s-a schimbat în instituțiile europene din clipa în care premierul maghiar a început atacurile la adresa CEU și a lansat consultarea așezată sub titlul „Stop Bruxelles!“. De altfel, asta se întâmpla la câteva zile după ce același Orbán participase, la Roma, la aniversarea a 60 de ani de cooperare, declarând, alături de alți 26 de lideri din UE, că dorește ca proiectul să continue. Nu poți să spui un lucru și opusul lui. Tema Soros vădește câtă incoerență ideologică avem în Europa: la Budapesta, îl atacă un conservator, la București - social-democrații l-au beștelit în campanie, în vreme ce la Tirana, aliatul lor socialist Edi Rama era acuzat de opoziție că e unealta miliardarului care a sprijinit în fostele țări comuniste „societatea deschisă“. Libertatea academică e mai importantă decât orgoliul unui lider politic sau decât răfuielile partizane. De asta ar trebui să țină seama toți aventurierii și din Balcani, și din unele țări membre.
Democrația liberală are nevoie de moderație și instituții care să fie mai tari decât oamenii
Cum explicați direcția iliberală pe care o urmează astăzi Ungaria și Polonia, care au fost la începutul anilor ’90 avangarda integrării euroatlantice? Democrația liberală e reversibilă?
Democrația liberală nu e eternă. Ea are nevoie de moderație și instituții care să fie mai tari decât oamenii. Și la Budapesta, și la Varșovia avem guverne conservatoare. Foarte apropiate de cel de la Londra. Conservatorii nu au iubit niciodată Uniunea Europeană. Și-n Polonia, și-n Ungaria, și-n Marea Britanie, partidele de centru au dispărut, iar stânga e foarte slăbită. Așa se face că lideri precum Cameron, Orbán sau Kaczyński au ajuns să fie tentați de ceea ce teoria politică numește, de la Tocqueville încoace, „tirania majorității“. Ei cred că dreapta trebuie să includă radicalismul politic. Fiecare a căutat să simplifice peisajul politic. Cameron a fost primul care a eșuat. Într-un mod lamentabil. Nu foarte deosebit de ei e Erdoğan, care e și el membru al rețelei conservatorilor europeni. Orbán ar trebui, de altfel, să fie afiliat tot la mișcarea conservatoare, dar nu înțeleg de ce rămâne în PPE, cu care nu prea mai are nimic de-a face. De altfel, la ultima reuniune politică a PPE organizată la Budapesta, condiția pusă de șefii partidului a fost ca Orbán să nu participe nici măcar o secundă. Iar la Congresul din Malta, el și Merkel păreau să fie din două lumi diferite.
Ce spune despre regimul politic și despre sistemul de partide calificarea celor doi outsideri Macron și Le Pen în finala alegerilor prezidențiale din Franța? Electoratul care răspunde la stimuli naționaliști și populiști este de peste 40%.
Să observăm, mai întâi, că și republicanii, și socialiștii au organizat alegeri primare, dar au desemnat candidați foarte slabi. E prima dată când turul decisiv al prezidențialelor se ține fără un candidat de centru-dreapta, e prima dată când Partidul Socialist obține 6%. Asta arată că nu orice împrumut e bun. Spun asta fiindcă au existat voci care au avertizat că folosirea sistemului american al primarelor ar putea destabiliza partidele, fiindcă le divizează înainte de a începe cursa decisivă. E ca și cum te antrenezi prea mult ca să mai poți alerga finala. Cine a profitat de pe urma acestui eșec al celor doi actori principali? Două categorii de actori. În primul rând, extremiștii, iar aici intră Marine Le Pen, dar și Mélenchon. Ea e extrema dreaptă, el - extrema stângă. A profitat, însă, și un politician care s-a plasat la centru: liberal în economie, proeuropean, tânăr, lipsit de ambiguitate în privința Rusiei. Sistemul politic rezultat e foarte diferit de cel din ultimii 15 ani. Vom vedea dacă legislativele vor aduce alte surprize.
Nu putem să salvăm democrația la fiecare două luni cu ajutorul mobilizării de stradă
După protestele împotriva OUG 13, PSD nu a renunțat la modificarea codurilor penale sau la Legea grațierii și nici la atacurile împotriva DNA. Cât de departe va împinge lucrurile PSD, intrat în epoca Dragnea?
PSD se va opri dacă va simți că are în fața sa un bloc compact și hotărât. Din păcate, PNL e mult prea ambiguu în privința integrității, iar USR - mult prea neexperimentat ca să poată fi luat în seamă de cineva din guvern sau de Dragnea. Președintele s-a exprimat coerent și a fost uimitor de prompt, față de reacțiile sale anterioare, dar nu e genul de politician care să inspire autoritate. Regret acest lucru, fiindcă se poate ajunge la o criză mai serioasă decât cea produsă de OUG 13. Nu putem să salvăm democrația la fiecare două luni cu ajutorul mobilizării de stradă. Contestatarii au făcut un lucru admirabil, dar nu le putem cere lor să abandoneze slujbe, studii, viață privată, ca să asume ce ar trebui să asume politicienii profesioniști.
Opoziția este labilă și măcinată de conflicte. Credeți că PNL, ținând cont de candidații înscriși în cursă, are posibilitatea de a se reforma, așa încât să înceapă să facă opoziție?
Nu e clar cine va fi în cursa pentru șefia PNL. Ce se vede deocamdată e că, la nivel local, nu există competiție. Cu mici excepții, sunt validate în funcții persoane care stăpânesc arta de a controla aranjamente de culise. Nu am văzut până acum apetit pentru confruntare democratică. Avem, de altfel, doar partide conduse de lideri desemnați fără competiție. Dacă PNL va face asta și la nivel național, nu va fi prea credibil. Nu poți câștiga alegeri cu lideri care nu ies din alegeri. Mai e ceva. Lumea s-a obișnuit - cam peste tot în Europa - să vadă în frunte persoane care aspiră la poziția de premier. Cred că acesta ar trebui să fie criteriul și la PNL și la USR. Militanții ar trebui să fie întrebați următorul lucru: vedeți în domnul Ion Icsulescu sau în domnul (ori doamna) Ics Ionescu un potențial premier?
Doar asta lipsește opoziției?
Un pic de imaginație ar fi și ea bună. Nu cred că le-ar strica să se uite la ce se întâmplă și-n alte țări din UE. Poate că mă înșel, dar mie mi se pare că, în majoritatea lor, cetățenii români au aspirații similare cu ale celorlalți europeni, iar liderii de partid vorbesc încă precum la începutul tranziției. O sincronizare cu instrumentele folosite pe scară largă în alte țări europene ar fi utilă.
Ar fi fost o soluție pentru USR cooptarea lui Dacian Cioloș? Acesta a anunțat ca intenționează să-și facă un partid politic în 2019. Credeți că este o idee bună, nu va diviza el și mai mult voturile non-PSD?
Deocamdată, USR a cooptat doi miniștri din Guvernul Cioloș, Vlad Alexandrescu și Cristi Ghinea. Pe primul l-am și votat. Fostul premier a fost invitat să devină membru și de USR, și de PNL, dar în niște moduri care lăsau să se înțeleagă orice. Invitația a părut mai mult o joacă sau în care Cioloș era o ghioagă folosită în conflictele interne. Fostul premier a tăcut multă vreme, după care a anunțat că nu vrea să fondeze o formațiune, fiindcă ar diviza opoziția. Peste doi ani sunt alegeri, mai întâi europene, apoi prezidențiale. Cine face acum un partid va trebui să aibă candidați în aceste două competiții. E greu de făcut ceva după prezidențiale, în perspectiva localelor din vara lui 2020, apoi a legislativelor din același an. Sigur, experimentul USB-USR a arătat că nu e imposibil să creezi un partid de succes chiar în an electoral, dar contextul va fi, cred, altul. Mai vreau să adaug un lucru: sunt de părere că e nevoie în politica românească de oameni precum Cioloș sau MRU, amândoi foști premieri, moderați, europeni convinși. Dar ei sunt cei care trebuie să decidă ce fac, nu altcineva.
Băsescu nu-și va putea îngropa mandatele, dar s-ar putea să rateze ieșirea din scenă
V-ați delimitat de curând de Traian Băsescu, al cărui consilier ați fost.
De fapt, PMP s-a delimitat de mine în toamna lui 2014, fiindcă în unanimitate a decis să mă excludă, întrucât am spus că Udrea nu are ce căuta în competiția pentru prezidențiale. Acum, am constatat - cu regret, după cum am precizat - că alături de Traian Băsescu nu mai e vreun reformist sau vreun suporter al statului de drept. El a decis asta.
Motivele pe care le invocați par și mai puternice azi, dacă ne uităm la amendamentele introduse de el la Legea grațierii. Ce credeți că s-a întâmplat cu fostul președinte, cum s-a produs metamorfoza? Și-a îngropat mandatele, cum spun foști susținători?
Traian Băsescu e concentrat asupra unei singure teme și e foarte partizan și foarte pătimaș. Din artizan al separării justiției de politică, pentru a penaliza corupția, s-a transformat în apărător al unor foști colaboratori corupți. E dezolant. Când reformiștii erau lângă el, era alt om. Poate că vom fi avut o contribuție? În general, lumea spune că ne-a ajutat, inclusiv pentru a face cariere politice. În ceea ce mă privește, e perfect adevărat. Dar cred că trebuie să vedem și partea cealaltă a paharului. Când Macovei sau Baconschi, când TRU sau Neamțu, când Papahagi sau Paleologu, când MRU sau Voinescu i-au fost alături, Traian Băsescu a promovat modernizarea României, intrarea în UE, reforma justiției, condamnarea comunismului. Reformiștii au susținut domnia legii, nu o persoană. Băsescu nu-și va putea îngropa mandatele, dar s-ar putea să rateze ieșirea din scenă. În România, nu e ușor să fi fost președinte.
Măririle de salarii anunțate de guvern și introducerea așa-numitului impozit pe gospodării riscă, potrivit specialiștilor, să arunce în aer finanțele și economia. De ce credeți că face PSD astfel de mutări riscante, care pot aduce România în situația de a fi penalizată pentru deficit excesiv?
Până la deficitul excesiv, riscul e să ajungem la haos excesiv. Suntem departe de a avea o propunere clară din partea guvernului. Ce a ieșit în presă seamănă cu o improvizație. S-a spus, de asemenea, pe bună dreptate, că administrația noastră ar trebui să fie de o mie de ori mai pricepută ca să poată aplica un sistem care - din ce s-a sugerat, fără să fie cert că lucrurile stau așa - ar vrea să copieze modul de impozitare aplicat în SUA. La noi durează câteva zile ca să iei de la un ghișeu o chitanță banală. De unde ar răsări capetele luminate care să schimbe din temelii, în câteva luni, un sistem pentru milioane de gospodării? Ideea că formăm, de azi pe mâine, câteva zeci de mii de inspectori fiscali doar fiindcă le promitem că vor fi plătiți regește e o glumă nereușită. Armata de inspectori e mai degrabă o trupă pesedistă de asalt electoral.
Interviu realizat de ANDREEA PORA
