Pe aceeași temă
Care sunt perspectivele economiei românești pentru 2015, în condițiile în care avem un mediu politic intern extrem de agitat, cu scandaluri de corupție care prind atât mediul de afaceri, cât și pe cel politic, avem problema Greciei, avem o criză ucraineană în expansiune?
Dacă ne uităm la cifre și la elementele care țin de macroeconomie, suntem, în mod aș spune chiar paradoxal, într-unul dintre cele mai bune momente. Toți indicatorii macro sunt la nivelurile cele mai bune posibile. Ba chiar, dacă suntem riguroși, ne uităm și la criteriile de acces la zona euro, și pe acelea le cam îndeplinim. Ceea ce, sigur, ne face să ne întrebăm de ce această performanță macro, că e o performanță, după atâția ani, nu se răsfrânge și la nivel micro? Poate că asta este marea întrebare.
Dar care ar fi problemele de competitivitate, că înțeleg că aici ajungem?
Poate că și la competitivitate. Dar eu aș spune mai degrabă că noi avem niște „pungi“ sau niște segmente unde lucrurile merg bine și care trag aceste cifre în sus.
Care ar fi aceste segmente?
Zone de producție industrială care sunt competitive pe exporturi, pe componente auto, de exemplu, nu numai mașini, care o duc bine, sau anumite zone de producție agricolă și care fac ca aceste cifre să fie bune. Sunt însă doar niște oaze de succes într-o zonă care nu arată neapărat bine în ceea ce privește economia. Și de aici vine această diferență foarte mare între cifrele bune și o realitate cu care ne confruntăm zilnic, mergând pe stradă sau mergând prin țară, care nu arată atât de bine. Pentru că, evident, sunt multe zone și multe locuri unde se vede foarte bine această situație dificilă.
Ar putea fi și o problemă legată de finanțare? Pentru că, dincolo de faptul că am văzut că dobânda de politică monetară a scăzut, firmele românești au mari probleme de acces la finanțare.
Cu siguranță, e și o problemă de finanțare, în sensul că băncile spun că nu au cui acorda credite, iar companiile, o bună parte dintre întreprinderile acestea mai mici, care nu performează la nivelul la care ne-am aștepta, spun că nu găsesc soluții de a se califica, nu neapărat pe costuri, pe tot ce înseamnă elemente suplimentare, de la garanții la planuri de afaceri care să justifice costuri suplimentare, credite suplimentare.
Aici pare să fie într-adevăr o problemă, nu atât cu costul finanțării, ci cu tot ansamblul procesului de finanțare. Iar băncile se justifică adesea spunând: „normele BNR, care sunt extrem de rigide“.
Nu neapărat normele, băncile toate au trecut prin ani foarte dificili, în sensul în care o bună parte din portofoliul de credite neperformante a trebuit provizionat. Asta, pe de o parte, le-a creat și probleme legate de profit și probleme legate de disponibilitate de creditare și, în plus, le-a făcut mult mai reticente la creditare, pentru că s-au ars cu ciorbă și, acum, normal, suflă și-n iaurt. Dar în termeni fundamentali, asta a fost marea problemă a băncilor în anii aceștia. O bună parte din portofoliul de credite neperformante – și era mare – a trebuit cumva provizionat, adică cumva controlat ca să nu evolueze și să nu creeze probleme. Și asta poate că a făcut ca accentul băncilor să cadă mai degrabă pe acest subiect decât pe creditare. Este ceea ce încearcă acum Banca Națională să schimbe cumva.
Sunt cel puțin trei factori importanți care în momentul de față pot avea un impact legat de evoluția economiei românești. E vorba de decizia Băncii Centrale Europene de a injecta peste 1 miliard de euro în economiile din zona euro, de dificultățile financiare ale Greciei și, în al treilea rând, de impactul scăderii prețurilor la energie. Cum vedeți lucrurile?
Să le luăm pe rând. BCE – avem acum termenii de referință, știm care e valoarea intervenției, durata inițială. Primele efecte, conform evaluării celor de la Banca Centrală, ar fi undeva în vară, când se adună câteva luni de relaxare cantitativă, cum se spune. Dimensiunea și impactul lor sunt greu încă de estimat, sunt și analiști europeni care spun că în piața europeană impactul nu este clar și efectele acestei decizii nu sunt bine conturate. Cert e că, dacă această injecție financiară va avea efect pe piața europeană, acest efect se va resimți și la noi, prin fluxuri de bani, prin stimularea exporturilor – pentru că, dacă are succes, înseamnă o revigorare a economiei europene, iar o revigorare a economiei europene înseamnă exporturi mai multe din zonele cu care economia europeană este în contact, iar noi suntem cumva dependenți în două treimi de exporturile din acest spațiu.
Am văzut în Financial Times o estimare că perspectivele de creștere economică în Europa s-ar îmbunătăți, prin mai multe efecte, și cel pe care l-am discutat, dar și prin faptul că moneda euro s-a depreciat.
În raport cu dolarul. Dar cred că primul efect, dacă e să se vadă, se va vedea evident pe schimburile comerciale. Efectul care e de durată și sustenabil e pe schimburile comerciale. Dacă e să fie, pentru că, repet, dimensiunea intervenției e foarte mult discutată, dacă este propice, optimă și cu impact. Apropo de celelalte intervenții deja făcute, adică în Statele Unite, procedura similară a presupus 25% din PIB echivalent. În Marea Britanie tot așa, o sumă semnificativă, similară. Pentru spațiul euro, dimensiunea echivalent în PIB a intervenției este de doar 12%, deci...
Grecia?
Grecia sigur că preocupă. N-aș zice că îngrijorează, dar preocupă. Preocupă nu neapărat pe schimburile comerciale. Evident, prin efectele de domino pe care le-ar putea avea o decizie hazardată. Din nou, parcă lucrurile nu mai sunt atât de dezastruoase la prima vedere, lucrurile s-au mai așezat relativ, pentru că vedem că e un proces lung de negociere acolo și e greu de spus în ce direcție merge.
Miercuri, Banca Centrală Europeană a decis să nu mai ia în calcul obligațiunile de stat emise de Grecia, ceea ce încurcă enorm băncile grecești în capacitatea lor de a atrage finanțarea externă. Ar putea avea probleme și băncile grecești de la
noi?
Nu există o legătură directă între băncile prezente în România, care s-au fondat pe capital grecesc, dar care sunt bănci românești, și băncile din Grecia, decât în contextul în care li se cere băncilor capitalizare suplimentară și care trebuie să vină de la acționari, acționarii având, cum spuneați, anumite probleme.
Petrolul și energia mai ieftină – ne ajută?
Astea sunt subiecte foarte complicate, pentru că impactul lor a fost foarte serios, la nivelul inflației, de exemplu. Toate prognozele noastre, prognozele BNR, au fost cumva depășite în jos, dintr-un motiv simplu, acela că evoluția prețului la petrol a fost spectaculoasă.
Există o evaluare a impactului scăderii costurilor pe energie asupra inflației?
Este pozitiv, pentru că noi suntem, în principal, importatori de petrol și atunci costurile cu petrolul, nu și cu combustibilul, sunt mai reduse. Nu am o evaluare exactă a acestui lucru. Pe de altă parte, trebuie să spun că o bună parte din prețul de vânzare al carburantului în România este dat de acciză, o acciză care nu era mică și care, dimpotrivă, a mai crescut anul trecut și a rămas la un nivel ridicat. Pe inflație am văzut această depășire a prognozelor în jos, tocmai pentru că e un produs cu impact important asupra indicelui prețurilor de consum.
În fine, chestiunea care ține de agitația politică, anchetele DNA, arestările, scandalurile ar putea avea un impact semnificativ asupra economiei sau riscurile nu sunt într-atât de serioase?
Am văzut o parte din acest impact în cursul anului trecut, la finalul anului trecut, mai bine zis, când o bună parte din investițiile publice nu s-au realizat. Și dacă ăsta a fost motivul că există mai multă prudență și chiar o anumită reticență în a semna investiții, trebuie să îl consemnăm ca atare și să sperăm că e o lecție care se învață și la un moment dat vor porni aceste investiții pe baze mult mai solide. Ceea ce nu ar fi neapărat cel mai rău lucru. Dimpotrivă. Va fi un efect benefic, chiar dacă pe moment nu e cel mai fericit. Însă efectul de durată, pe termen mediu și lung, va fi unul bun, în ceea ce privește eficiența cheltuielilor publice, în diminuarea acestora.
Deci ar putea fi un șoc necesar care să ducă la o asanare a distorsiunilor clientelare din mediul politic și de afaceri, la o schimbare de comportament.
Corect. Chiar dacă, repet, pe termen scurt, n-a fost deloc în regulă să nu faci investiții publice așa cum ți-ai programat. Asta nu e o fericire. Dar pe termen mediu și lung, dacă asta are efect în stabilizarea comportamentului și în disciplinarea comportamentului e ceea ce avem nevoie cu toții. În rest, cred că în bună măsură activitatea DNA a fost evaluată pozitiv de toate mecanismele de evaluare internațională și nu pot decât să constat că asta s-a cerut României: o mai mare rigoare față de lege. Și dacă acest lucru se întâmplă, de ce ar trebui să se descurajeze investițiile străine, de exemplu? Dimpotrivă, ar trebui să le încurajeze. Sperăm că acest lucru se va întâmpla.
Deci, ca o evaluare generală, punând toate lucrurile cap la cap, perspectivele pentru evoluția economiei românești în 2015 vor fi mai degrabă pozitive sau mai reținute?
Prudentă spre pozitivă, aș spune. Prudentă, pentru că sunt mulți factori care nu sunt foarte clar cuantificați în efectul lor. Toți cei despre care am vorbit și nu numai...
Plus Ucraina...
Exact. Deci sunt lucruri care evoluează și încă nu pot să le determin impactul complet și clar asupra economiei. Pozitivă, pentru că avem această stabilitate câștigată și acum depinde foarte mult și de noi, de toate instituțiile și mediul de afaceri, cum vor ști să utilizeze stabilitatea macro pe care am obținut-o. Asta cred că e marea problemă. Ani la rând n-am avut-o. Unii s-au descurcat, chinuit, dar s-au descurcat, acum o avem și ar fi culmea să nu ne descurcăm acum. Dar nu e neapărat simplu.
Interviu realizat de ALEXANDRU LĂZESCU
