DIMITAR BECHEV: Pentru propaganda rusă există și cerere, nu doar ofertă

Octavian Manea | 21.05.2019

Interviu cu DIMITAR BECHEV, cercetător la Centrul de Studii Slavice, Eurasiatice și Est‑Europene din cadrul Universității Carolina de Nord din Chapel Hill.

Pe aceeași temă

Care sunt condițiile structurale din sud-estul Europei care o fac permeabilă la influența Rusiei? Care sunt armele Rusiei în acest spațiu?

Condiția structurală are mai puțin de-a face cu puterea militară din regiune și mai mult cu situația internă. Contextul intern probabil predomină. Instituțiile slabe și un stat de drept deficitar oferă o mulțime de oportunități pentru influența Rusiei, pe măsură ce mulți oameni sunt dispuși să coopereze cu Rusia pentru câștiguri private. Există o mulțime de exemple în acest sens, în special în domeniul energiei, unde Rusia are multe de oferit. Pe scurt, corupția internă și absența statului de drept creează ample deschideri pentru Rusia în misiunea sa de a distruge influența occidentală în regiune, mai ales în Bulgaria. Din această perspectivă, prima linie de apărare o reprezintă investițiile în statul de drept, în transparentizare, în mecanismele de checks and balances.

În cele din urmă, buna guvernare este importantă și pentru politica de apărare. Dacă statul de drept este garantat, va exista mai multă transparență și un grad mai mare de consens asupra priorităților și asupra modului de alocare a unor resurse limitate, astfel încât politicile defensive ale Bulgariei ar fi mai performante decât ce avem în prezent. Acest lucru se datorează parțial corupției interne și unei armate dependente de complexul militaro-industrial rusesc, mai ales atunci când vine vorba de armament sofisticat. Este o realitate care creează un cerc vicios: Rusia este influentă, deoarece Bulgaria este coruptă, iar Bulgaria este coruptă, deoarece Rusia este obișnuită să își proiecteze influența în diversele sectoare ale țării.

Un personaj important în cartea dumneavoastră este Konstantin Malofeev. Este ca un spectru, este prezent peste tot. Ce rol joacă oligarhii de acest fel în strategia mai largă a Kremlinului pentru regiune?

El este cu siguranță o forță antreprenorială. Este un susținător al conservatorismului, nu neapărat omul Kremlinului, dar lucrează ocazional pentru Kremlin. Astfel s-a întâmplat în Donbas în primele zile, unde rețelele sale au fost esențiale în răspândirea rebeliunii care consolida poziția locală a Moscovei, și a avut statul rusesc în spatele lui. Același lucru s-a întâmplat în Balcani cu Malofeev, cu acoliții sau cu aliații săi din fosta Iugoslavie, dar și din Bulgaria. Uneori, acești oameni sunt contractați de către statul rusesc pentru a-și îndeplini sarcinile sau, în unele cazuri, ei sunt cei care își pun know-how-ul la dispoziția establishmentului de securitate pentru diverse proiecte construite de la zero. Cred că este foarte probabil și cazul Muntenegrului. A fost o operațiune freelance care a fost ulterior preluată de stat.

Ideea de fond este că Rusia operează în această zonă gri, unde granița dintre public și privat se întrepătrunde. Este la fel ca în Rusia, unde există o linie foarte vagă între politica oficială a Kremlinului și punctul în care încep interesele private și de afaceri ale elitei. Același lucru este valabil și în politica sa externă.

Care sunt vectorii locali capabili să proiecteze puterea soft rusească în scopul mai larg de influențare a opiniei publice?

Propaganda este foarte flexibilă. Într-o țară ca România nu poate fi vorba de Rusia ca o forță a binelui, pentru că nu există piață pentru o astfel de narațiune. Dar există narative alternative - Occidentul este ipocrit în demersul său de a pedepsi România sau Soros și liberalismul subminează societatea și valorile tradiționale. Rusia nu trebuie să fie prezentă pentru a proiecta această politică negativă disruptivă. Într-o regiune ca Europa Centrală și de Est, dar și în Balcani, există atât de multe deschideri, încât este ca și cum a-i predica pentru convertiți. Putin nu trebuie să planteze aceste atitudini. Ele deja există.

Este, cu siguranță, mai ușor în locurile în care Rusia este acceptată și nu este nevoie să-și deghizeze mesajul. În Serbia și în fostul spațiu iugoslav, Sputnik TV este la ea acasă. De exemplu, un post de radio local din Kragujevac poate accesa conținutul său pe nimic, preluând buletinul de știri al lui Sputnik și difuzându-l de mai multe ori pe zi. Există un fel de receptivitate a priori în astfel de societăți. Rezonanța este acolo.

Putem vedea o tendință similară chiar și în locuri precum Turcia, care din punct de vedere istoric nu a fost o prietenă a Rusiei; dar pentru că antioccidentalismul este atât de înrădăcinat în aceste zile, orice afectează SUA sau UE poate atrage atenția publicului. Nu este atât de greu să fii un propagandist rus. Este vorba despre cerere, nu numai despre ofertă. Oamenii pierd din vedere existența cererii.

La aproape 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, vedem o criză extinsă a democrației în spațiul Europei Centrale și de Est. Este Europa de Sud-Est în siguranță, mai ales într-o perioadă în care modelele și tentațiile iliberale (Orbán, Putin, Erdoğan) proliferează?

Nu cred că putinismul și erdoğanismul sunt modele de export foarte atractive. Orbán însă este o chestiune diferită. El reprezintă o paradigmă mult mai periculoasă. În cele din urmă, Ungaria este membră a NATO și a UE. Dar acest tip de regim personalizat în care oligarhii din jurul lui Orbán și Fidesz sunt alimentați de subvenții europene și unde UE devine o masivă furnizoare de resurse ce poate fi exploatată rămâne foarte atractiv.

Dacă mâine Serbia devine stat membru, nu este exclus ca Vučić să devină copia la indigo a lui Orbán. El va vorbi despre modernizare, nu va fi antioccidental în sine, dar va controla mass-media și va folosi resursele financiare ale UE pentru a-și permanentiza puterea. Nu trebuie să meargă atât de departe devenind un Erdoğan. Dar cu siguranță poate fi un Orbán. Condițiile nu sunt atât de diferite.

Un lucru care explică fenomenul Orbán este moștenirea iliberală care a rămas înrădăcinată în regiune. Dacă ne întoarcem în istorie, naționalismul maghiar și antiliberalismul nu au apărut din neant în 2010. Ele au existat de multă vreme, doar că au fost eclipsate. Desigur, acest lucru poate fi văzut și în Serbia și în alte țări din Balcanii de Vest. Dacă statul de drept este compromis și presiunea din afară care a generat multe dintre reformele din anii 1990 și 2000 slăbește, rezultatul este un mic cocktail în care atitudinile iliberale și antreprenorii politici încearcă să transforme Occidentul în țap ispășitor, beneficiind în același timp de resursele sale. Rezultatul final este orbánizarea.

Este o tendință în întreaga regiune, una deosebit de periculoasă pentru Balcanii de Vest, unde experiența democratică este mai limitată și există o moștenire conflictuală activă. Există și o altă dimensiune care lipsește - narațiunea consolidării democratice și a prosperității economice, care funcționează simultan, nu există. Politicul creează o multitudine de instrumente pentru capturarea statului. Sectorul public rămâne esențial din perspectiva oportunităților de angajare în economiile regiunii. Cine controlează statul controlează viața oamenilor, deoarece poate distribui resurse și locuri de muncă. Elitele conducătoare văd statul ca pe un instrument de exercitare a controlului. Este și contextul în care Rusia intră în scenă. Putin știe cum să opereze în acest tip de lume. Este lumea lui.

Într-o epocă a reîntoarcerii competiției între marile puteri, cine joacă un rol mai mare în coagularea unei rezistențe de contrabalansare a acestor tendințe? UE, NATO sau amândouă?

Prin definiție trebuie să fie amândouă. Nu putem ignora dimensiunea militară, astfel că puterea hard este esențială, mai ales pe termen scurt, dar acest lucru nu este suficient. În cele din urmă, trebuie să ne uităm la tendințele politice interne, la robustețea instituțiilor, a statului de drept, la capacitatea de a fi tras la răspundere și la transparență. Acestea din urmă nu sunt responsabilitatea directă a NATO. Trebuie să privim lucrurile holistic, însă, pe termen lung, UE este absolut esențială.

Interviu realizat de OCTAVIAN MANEA și publicat în limba engleză în revista Eastern Focus.

În Europa, agenda rusă este negativă, disruptivă și centrată pe răspândirea dezordinirii. În această lume competitivă, cu cât Occidentul este mai slăbit și mai dezagregat, cu atât Rusia devine mai puternică și mai influentă.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22