Pe aceeași temă
Există vreun numitor comun al crizelor economice, în istorie?
Oamenii uită să se concentreze asupra afacerilor, asupra vieţii de zi cu zi. Nu există o criză economică în timpuri normale, atunci când avem o situaţie în care cheltuielile se limitează la venituri. Normal este să cheltuieşti mai puţin decât câştigi. În timp, poţi avea o împrejurare în care iei un credit. Uneori, mai ales în tinereţe, ai nevoie de o casă şi atunci te împrumuţi, dar va trebui să-l plăteşti în timp. Dar dacă nu-ţi dozezi cheltuielile faţă de câştiguri, atunci ai probleme de returnare a împrumutului. Guvernele nu se comportă diferit. Sunt situaţii când împrumută mai mult, iar uneori ajung să nu mai poată obţină credite, din cauza unei reputaţii îndoielnice. Da, avem crize economice, iar motivul pentru care ele apar este acela că oamenii nu fac ceea ce este de bun-simţ.
Ce credeţi că este preferabil: să ridici taxele sau să reduci salariile şi pensiile?
Niciuna, idealul ar fi fost să nu ajungi aici. Dar, cum suntem în această situaţie, calea cea mai sigură pentru a-ţi echilibra bugetul este să tai costurile. Aceasta este şi calea cea mai sigură de a atinge ţinta impusă de Fondul Monetar Internaţional în intervalul fixat de acesta. Avem la dispoziţie şase-nouă luni, nu doi sau trei ani. Deci, din nefericire, alegerile pe care le putem face sunt foarte limitate. Eu cred că guvernul face ceea ce este firesc, spunând că trebuie să reducem costurile. Are puţină importanţă cât de nepopular este acest lucru. E ca şi când ai conduce o bancă, unde nu ai o perspectivă clară a veniturilor viitoare, unde e o mai mare incertitudine în ce priveşte costurile. Eu ştiu care-mi sunt costurile zilnice, dar nu ştiu în mod necesar care-mi vor fi veniturile în următoarele două sau şase luni, depinde de succesul în afaceri. Eu nu cred că în această piaţă am avea succes, am reuşi să obţinem încasări în plus, majorând taxele şi impozitele. Cred că trebuie să te concentrezi asupra reducerii costurilor şi ceea ce face guvernul este foarte rezonabil.
În ultima perioadă se vorbeşte mult despre nivelul ridicat al creditelor neperformante în România. Credeţi că este un pericol în plus?
Peisajul creditelor neperformante este foarte diferit. Sunt tipuri diferite şi nivele diferite de credite neperformante, pe diferire segmente de piaţă şi din motive diverse. Împrumuturile pentru consum, acele credite negarantate, au fost stimulate de euforia de dinainte de 2008. Problema întârzierilor la returnarea acestor împrumuturi a apărut la finalul lui 2008, s-a extins în 2009 şi s-a datorat faptului că oamenii s-au supraîndatorat. O situaţie clasică în care apare o criză economică. A apărut problema asta deoarece oamenii au încetat să mai primească bonusuri şi salariile au scăzut, deoarece afacerile au început să aibă probleme. Şi atunci unii s-au scufundat în ape adânci. Şi aici avem situaţii diferite: unii nu pot returna creditele, alţii nu vor să plătească şi cred că va trebui să trecem la acţiune în ce-i priveşte, pentru a le reaminti că există o înţelegere contractuală care trebuie respectată.
Ceea ce a fost clar atunci când am luat măsuri de restructurare a creditului este faptul că sunt bani, oamenii au plătit fie cu sume la îndemână, fie cu ajutorul familiei sau al prietenilor. Întârzierile au fost provocate în mare parte şi de o problemă emoţională, mai degrabă oamenii nu au vrut să plătească, din cauza incertitudinilor privind viitorul. Nu este însă o situaţie dramatică. Toată atenţia se concentrează asupra celor 15% care au probleme, însă, de fapt, 85% dintre clienţi nu au întârzieri în returnarea banilor. Creditele ipotecare au mai puţine probleme. Volumul actual al împrumuturilor ipotecare pe care le-am restructurat noi la BCR este doar de 3% din totalul creditelor de acest tip. Dar observăm că se reduce nivelul împrumuturilor neperformante, datorită reglementărilor băncii centrale şi manierei în care am dat credite. Problema momentului este că oamenii simt incertitudini în ce priveşte viitorul: vor mai avea bonusuri, cu cât se va reduce salariul, vor fi concediaţi? Cred că ceea ce vedem acum este un stres emoţional. Cred că mulţi oameni nu vor să plătească ratele, deoarece deocamdată multe lucruri neplăcute nu s-au întâmplat. Oamenii nu plătesc pentru că se tem că nu vor avea bani. Deocamdată nu s-a întâmplat asta. Nu au ajuns la punctul în care se va reduce salariul, anticipează asta şi nu-şi achită ratele la împrumuturi.
Afacerile au credite neperformante îngrijorătoare?
La companii e foarte clar ce s-a întâmplat. A fost o reducere drastică a cererii, în jurul a 30%, între finalul lui 2008 şi întreg anul 2009. Evaluarea căderii consumului nu se referă în mod necesar doar la România, criza s-a petrecut şi în alte pieţe, în Germania, în Marea Britanie. Dar şi aici consumul s-a comprimat. Companiile au început să-şi restructureze activităţile, pentru a-şi repune afacerile într-o formă mai bună. Dar ceea ce a urmat în acest an a fost o altă reducere a cererii. Discuţiile permanente despre criză, despre tăierea salariilor au comprimat şi mai mult consumul. Provocarea noastră ca bancă este cum ne ajustăm afacerile şi cum îi ajutăm pe clienţi să şi le refacă. Dacă nu-ţi poţi reduce costurile, ai o problemă. Pe de altă parte, companiile centrate pe exporturi au beneficiat de nivelul redus al leului şi de avantajul unei productivităţi mai bune.
* * *
Viitorul
Am lucrat şi în alte ţări în curs de dezvoltare şi pot să spun că România are avantaje mult mai mari faţă de multe ţări. O mulţime de oameni vor face foarte mulţi bani, înţelegând potenţialul în următorii 10-20 de ani, iar standardul de viaţă al populaţiei se va mări semnificativ. De îndată ce oamenii vor gândi în perspectiva a 10-20 de ani, şi nu în termenii a ceea ce se va întâmpla peste 12 luni, economia va deveni mai stabilă.
Piaţa financiară
Fundamental, piaţa e ca o turmă mişcată de ceea ce va spune viitorul analist, se mută de la o monedă la următoarea, în funcţie de asta. Aţi văzut cum comentariile din Ungaria au direcţionat piaţa spre forint. Din păcate, monedele din regiune sunt privite ca un bloc, deşi în realitate sunt foarte diferite. În termenii împrumuturilor, ai cererii, ai dimensiunilor, ai dinamicii, ai ratelor dobânzilor şi ai expunerii la riscul valutar.
* * *
Cum se va schimba relaţia cu banca după apariţia noilor reglementări privind plata în avans a creditului fără penalizare?
Este vorba de legislaţia europeană şi trebuie s-o aplici. Noi nu am aşteptat reglementările locale ca să aplicăm directiva europeană, ne-a găsit cu aranjamentele făcute. Desigur, clientul trebuie să caute cea mai favorabilă afacere, însă oamenii trebuie să fie atenţi. Eu aş fi mai atent cu oamenii care-mi sunt clienţi, faţă de cel care intră pe uşă, cere un credit ieftin, nu are un cont curent la mine şi nici salariul nu şi-l primeşte prin banca mea. Acordăm un tratament preferenţial clienţilor fideli.
Vorbiţi deja de un rating individual.
Exact. Când vorbim de conceptul potrivit căruia oamenii se vor repezi să caute în toate părţile după un credit mai avantajos, trebuie să luăm în calcul şi aspectul acesta.
De ce sunt scumpe creditele în România?
Nu e vorba doar de credite. Dacă te duci la magazine în România, găseşti produse foarte scumpe aici, în comparaţie cu alte pieţe.
Suntem mai bogaţi decât arată statisticile?
Nu e o chestiune de bogăţie, ci de preţurile la care sunt oferite produsele pe piaţă. Există explicaţii. În România avem două pieţe, una în moneda locală şi alta în valută. În piaţa monedei locale am fost legaţi de dobânda de politică monetară a băncii centrale. Deci, pe măsură ce banca centrală îşi va reduce dobânda, vom coborî şi preţul creditului. Desigur, se va reduce şi nivelul dobânzilor la depozite, deoarece noi facem profit prin diferenţa dintre cele două, credite şi depozite. Vom încerca să ieftinim creditul în funcţie de riscul pe care ni-l asumăm, vom stabili parametri diferiţi pentru împrumuturile destinate consumului, comparativ cu cele ipotecare. Nu accept ideea că toate creditele sunt scumpe. „Prima Casă“ este un împrumut foarte ieftin. Accept însă că, din cauza riscului mare, dobânzile la cardurile de credit sunt scumpe.
În piaţa valutară lucrurile sunt diferite, deoarece România nu are valută suficentă pentru a finanţa cererea de euro din ţară. Toate băncile trebuie să împrumute valută, deci trebuie s-o cumpere din piaţă. Nu sunt condiţii favorabile împrumuturilor din pieţele de capital, pentru moment, şi acum noi împrumutăm de la banca-mamă, de la Erste. Când luăm bani, împrumutul include riscul ţării, maturitatea creditului. Dobânda la care împrumutăm se măreşte atunci când riscul ţării e ridicat şi când împrumutul este acordat pe termen mai lung. Aceste costuri se regăsesc în împrumuturile acordate de noi. Într-un împrumut pe termen lung, de regulă ipotecar, sunt trei elemente consolidate în preţ: maturitatea creditului, riscul ridicat al ţării şi riscul valutar, şi pare scump. De aceea creditele prin programul „Prima Casă“ sunt un chilipir absolut!
Îşi vor respecta băncile promisiunea de a nu-şi retrage banii din România?
Iniţiativa de la Viena, finalizată cu un acord în acest sens, a fost un succes în termenii menţinerii expunerii faţă de România. Termenii acordului sunt revizuiţi semestrial. Nu este însă o înţelegere în sens unic. Toate părţile trebuie să performeze. Nu doar băncile sunt parte din acord, FMI, EU şi guvernul trebuie să livreze promisiunile făcute. În ce ne priveşte, expunerea noastră faţă de România a crescut până la 7,5 miliarde de euro.
Ungaria vrea să taxeze suplimentar băncile, sesizaţi vreo primejdie?
Nu văd în mod necesar necesitatea de a taxa veniturile băncilor. De ce să impozitezi mai mult o bancă şi să nu faci acelaşi lucru în cazul companiilor de telefonie mobilă sau al producătorilor de ţigări, al retailerilor? De ce să taxezi băncile? Efectul este reducerea capacităţii acestora de a se capitaliza şi de a da credite. Penalizezi astfel economia.
Cum comentaţi ideea guvernului ungar de a interzice creditele în valută? Dacă lucrurile se agravează, ar putea lua şi România o decizie similară?
Ungaria a avut un apetit imens pentru creditele în franci elveţieni, ceea ce este foarte diferit de creditarea în euro. Dacă aş avea un credit în franci elveţieni, aş fi extrem de îngrijorat, deoarece în ultimele şase luni francul este moneda care s-a apreciat cel mai mult, comparativ cu toate monedele lumii. Şi asta cred că ar fi explicaţia deciziei guvernului ungar de a bloca împrumuturile în valută. România este un caz complet diferit. Banca centrală a României are rezerve valutare suficiente pentru a acoperi 12 luni de importuri şi pentru a susţine leul în faţa euro, cel puţin în jurul nivelului actual.
E vreun pericol de reducere a ratingului?
Nu mai avem o problemă de rating, deocamdată. Totul depinde de maniera în care este poziţionată piaţa financiară atunci când vrei să lansezi o emisiune de obligaţiuni, deci când te împrumuţi. În acest moment, mai degrabă piaţa financiară este cea care determină preţul pentru împrumuturi decât ratingul.
Este un fenomen nou?
Da. Dacă piaţa e favorabilă când vrei să împrumuţi, vei avea un preţ mai bun şi nouă ni s-a întâmplat exact acest lucru în primăvară, când Ministerul Finanţelor a lansat emisiunea de eurobonduri cu succes.
Cum vedeţi viitorul economiei, cât va dura recesiunea?
Cred că depinde mult de maniera de abordare. Cred că dacă guvernul face ceea ce a promis, atunci totul va fi bine, oamenii se vor concentra asupra viitorului. Acum oamenii sunt blocaţi şi se gândesc la ceea ce trebuie făcut. Am auzit multe discuţii, dar nu prea am văzut acţiuni. Guvernul trebuie să facă ceea ce trebuie şi cred că atunci investitorii vor veni în România. În 2010 văd stagnare, cu un uşor reviriment în a doua parte a anului, dar cred că va fi o revenire de mici dimensiuni şi foarte lentă. Noi credem că probabil vom avea o creştere cu 2% a economiei în 2011. Cred că trebuie să fim optimişti în ce priveşte viitorul, dar să rămânem realişti şi să facem acum ceea ce trebuie.
Presupunând că guvernul nu-şi face treaba?
Atunci FMI nu va elibera tranşa.
Care ar fi riscul suspendării acordului cu Fondul?
Nu vor fi bani suficienţi pentru a susţine moneda şi asta se va întâmpla nu pe termen scurt, ci în perspectivă. Apoi va fi o creştere a costului împrumuturilor ţării, deoarece piaţa financiară îşi va pierde încrederea în România.
Interviu realizat de LIDIA MOISE
* * *
Autostrăzile
Cred că este o problemă de voinţă politică şi de bun-simţ. Este surprinzător că politicienii nu pot să se adune şi să cadă de acord asupra unor proiecte de infrastructură pentru următorii 10-20 de ani şi să aibă voinţa politică de a agrea un program, de a menţine investiţia necesară şi de a folosi fondurile europene care sunt la dispoziţie. Există bani pentru a finanţa aceste investiţii, mecanismele şi uneltele sunt la îndemână.
Cultura crizei
Pe timpul crizelor economice, oamenii se concentrează asupra extremelor. În România, lucrurile stau la fel ca în restul lumii. Am observat atunci când am venit aici, în urmă cu mai bine de doi ani, că oamenii se comportau euforic în termenii împrumuturilor, ai preţurilor caselor, ai cheltuielilor, iar acum, în timp de criză, au devenit brusc prea pesimişti. E o chestiune de cultură, un comportament mai emoţional, mai latin.
* * *
* DOMINIC BRUYNSEELS este preşedintele executiv al Băncii Comerciale Române
