Pe aceeași temă
Aţi jucat un rol cheie în această remaniere. Care sunt motivele pentru care aţi cerut demisia guvernului?
Am gândit ca un membru de partid, trebuie să recunosc, şi mai puţin ca un ministru, pentru că e firesc ca un ministru să dorească supravieţuirea guvernului din care face parte. M-am gândit că un guvern, ca să poată lua în continuare măsuri extrem de dure, dar în acelaşi timp necesare, pentru a scoate ţara din criza economică, are nevoie de credibilitate. Or, pentru asta, am crezut şi cred şi acum că, dintre cele două variante – remanierea sau depunerea mandatului primului ministru –, cea de a doua poate să aducă necesara credibilitate. În plus, cred că, cel puţin până la primăvară, un cabinet nou ar fi avut răgazul din partea populaţiei să poată impune aceste măsuri dificile.
Ce-i reproşaţi premierului?
Foarte puţine i se pot reproşa. A luat nişte măsuri extrem de curajoase. Dacă acest guvern nu s-ar fi confruntat cu criza, n-ar fi avut niciodată curajul să ia decizii de austeritate, de tăiere a ajutoarelor sociale de care beneficiază cei care nu ar avea dreptul, a acelor pensii care se obţin nu pe baza contributivităţii, ci pe baza unor legi speciale. Sau de a da afară din aparatul bugetar pe cei care au fost angajaţi pe timpul Guvernului Tăriceanu ca să constituie masă electorală la vot. Sunt decizii nepopulare pe care probabil că guvernul nu le-ar fi luat, pentru că înseamnă voturi mai puţine. A trebuit să luăm măsurile corecte de care ţara şi economia au nevoie.
Corecte poate, dar întârziate şi bâlbâite.
Asta ar fi trebuit, în ceea ce îl priveşte pe premier, să ia măsurile mai ferm. Ar fi trebuit să fie mai ferm faţă de miniştrii din cabinetul pe care îl conduce. Pentru că au fost întârzieri în punerea în practică a unor măsuri, a fost o proastă comunicare din partea unor miniştri sau o lipsă de coordonare în activitatea unor ministere cu parcursul impus de primul ministru.
Voia şi preşedintele Traian Băsescu ca Emil Boc să-şi depună mandatul?
În partid, când s-au prezentat argumentele depunerii mandatului, au fost colegi mai vechi ca mine, care au spus că, în mod cert, aşa cum îl cunosc ei pe preşedinte, ar fi mers pe varianta depunerii mandatului.
Dar dumneavoastră, care aţi jucat, repet, rolul decisiv, chiar nu ştiţi, nu bănuiţi?
Nu vreau să bănuiesc eu, v-am spus care au fost opiniile celor care îl cunosc foarte bine, că Traian Basescu, dacă ar fi fost preşedintele partidului, ar fi luat această decizie. Exact aşa s-a spus.
De ce n-aţi făcut dvs. acest gest, să vă depuneţi demisia? N-ar fi fost normal?
Niciun moment nu s-a pus problema ca vreun ministru să-şi dea demisia. Problema s-a pus aşa: ori să fie remaniaţi câţiva miniştri pe care îi nominalizează primul ministru în funcţie de analiza pe care o are, fie îşi depune mandatul întregul cabinet, fără ca asta să însemne neapărat că toţi miniştrii pleacă. Niciun moment nu s-a pus problema ca un ministru să-şi dea demisia.
De ce credeţi că a preferat premierul să meargă pe varianta minimalistă? Întreb acest lucru pentru că există speculaţii potrivit cărora premierul a devenit prizonierul tripletei BVB.
Da, eu aş spune că mai apăruse o „tripletă“ din partea opoziţiei, era BUB, guvernul Băsescu-Udrea-Boc, ca să iasă probabil simetric cu BVB. Dacă până acum existau speculaţii că supoziţia la care vă referiţi ar fi reală, uitaţi că acum din tripletă nu a mai rămas decât un B. Celălalt B şi V au plecat din guvern.
Smulşi însă cu forcepsul şi sub presiune.
Probabil. Totuşi, faptul că s-a întâmplat aşa arată că nu a existat o grupare BVB, care să facă presiuni asupra premierului şi care să-l ţină prizonier. Într-adevăr, dimineaţa, prima formă a remanierii se referea doar la trei miniştri şi aceia nu erau membri de partid. Ulterior, discuţiile cu partidul, de până la momentul Colegiului Director şi din Colegiul Director, au dus la formula aceasta de remaniere cu şase miniştri, dintre care doi sunt din aşa-zisa tripletă. Premierul a luat, din punctul meu de vedere, această decizie şi concluzia nu poate fi alta, indiferent cum a luat decizia, că nu a existat o presiune din partea acelei grupări, cu atât mai mult cu cât d-l Blaga nici nu era în ţară în ziua respectivă.
Mă refeream la presiunea celor care au cerut demisia guvernului, la partea probăsesciană a partidului. L-aţi presat pe premier?
Votul meu a fost ăsta. Nu cred că premierul s-a simţit presat de mine. Nu ştiu dacă a fost vorba doar de partea probăsesciană, pentru că cei care s-au pronunţat pentru depunerea mandatului au fost foarte mulţi. N-au mai votat la fel de mulţi, până la vot s-au mai răzgândit. Dar în mod cert s-a pornit de la o variantă de trei şi după discuţiile din partid s-a ajuns la o variantă de şase. Dacă acordul a venit aici, înseamnă că partidul asta şi-a dorit.
Se poate vorbi de o fisură în relaţia preşedintelui cu premierul?
Nu cred. Cred că remanierea, aşa cum a ieşit acum, până la urmă, a avut şi acordul preşedintelui. Mulţi
s-au aşteptat ca preşedintele să nu aprobe lista de remaniaţi şi pe cei care au fost desemnaţi în locul lor. Faptul că a acceptat imediat arată că preşedintele crede în această formulă şi în cei care au venit.
* * *
Emil Boc
Foarte puţine i se pot reproşa. A luat nişte măsuri extrem de curajoase. Dar ar fi trebuit să le facă mai ferm. Ar fi trebuit să fie mai ferm faţă de miniştrii din cabinetul pe care îl conduce. Pentru că au fost întârzieri în punerea în practică a unor măsuri, a fost o proastă comunicare din partea unor miniştri sau o lipsă de coordonare în activitatea unor ministere.
În afară de aceste erori, a fost un guvern bun şi curajos.
Mihai Dumitru
Mulţi colegi se plângeau că pe măsura 322, care viza comunităţile rurale, culmea, cei care reuşesc să câştige proiecte au apartenenţă politică, dar majoritari de la partidele celelalte, că întotdeauna la d-l ministru erau foarte bine primiţi reprezentanţi ai PSD. Probabil că aceia nu ciocăneau la uşă şi nu făceau presiuni noaptea, nu dădeau telefoane, ci veneau ziua la minister, în orice caz, erau primiţi mai bine.
* * *
Mă refeream la refuzul premierului de a-şi depune mandatul şi, în prima fază, de a accepta o remaniere lărgită.
Premierul ne-a spus că a discutat cu preşedintele să vină în partid cu ambele variante – depunerea mandatului şi remaniere, remaniere profundă. Deci, probabil că pe varianta de remaniere profundă, agreată de partid, există şi acceptul preşedintelui. Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, puteam, eventual, vorbi de o ruptură între preşedinte şi premier.
Este o victorie sau o înfrângere a lui Traian Băsescu această formulă?
Ceea ce s-a întâmplat în partid, remanierea, nu aş raporta-o la preşedinte. Dacă miniştrii care au venit şi care sunt propunerile partidului, nu ale preşedintelui, vor face treabă bună, vor confirma, vor reuşi să aibă o bună prestaţie pe funcţiile lor, înseamnă că este o victorie. Poate fi o victorie a preşedintelui, pentru că va fi un guvern care, până la urmă, va putea să ducă la bun sfârşit măsurile pe care preşedintele tocmai le-a anunţat. Dacă aceşti miniştri, care sunt propunerea partidului, s-ar întâmpla, deşi eu personal nu cred, să facă erori sau să nu performeze, ne-am putea gândi că poate era mai bine dacă preşedintele s-ar fi implicat în lista de miniştri.
Credeţi că ar fi arătat altfel?
Posibil, da.
În ce puncte?
Mi-e greu să spun, dar preşedintele, aşa cum ştim, a susţinut şi susţine câţiva independenţi în guvern. Poate ar fi putut şi de data asta, dacă s-ar fi implicat, să vină cu câteva nume de tehnocraţi, în locul unor oameni de partid. Dar nu am această certitudine, pentru că nu am avut o discuţie cu preşedintele.
Care au fost criteriile de selecţie a acestor miniştri? V-au fost prezentate, le-aţi discutat?
Cred că da. Eu nu am participat la discuţie. Cert este că principiul după care s-a făcut remanierea a fost acela de a alege cei mai buni oameni dintre cei pe care îi are PDL pe domeniile respective şi, important, dintre cei care sunt în parlament. Pentru că ei activează de foarte mult timp în comisiile de specialitate şi nu le era atât de greu să intre în problematica ministerului, fiind obişnuiţi cu ea. Apoi, în felul acesta, am întărit şi susţinerea parlamentului pentru guvern, care este esenţială. Sigur, vin din nişte organizaţii, fiind parlamentari. Acum, că sunt în organizaţiile unora sau ale altora, că sunt mai apropiaţi de unul sau de altul, sigur, poate fi interpretat.
Este un guvern mai bun sau mai prost decât cel de dinainte?
Cel de dinainte a fost un guvern bun. În afară de câteva erori de comunicare, de câteva întârzieri în punerea în practică a unor decizii, a fost un guvern bun şi un guvern curajos. Dar tipul acesta de măsuri, atât de nepopulare, costă şi vor costa în continuare câteva guverne, erodează persoanele, erodează guvernul în ansamblu. Vor mai fi schimbări, remanieri, de-a lungul timpului. Deci, din punct de vedere al curajului şi al susţinerii programului de guvernare, ar fi bine să fie măcar cât a fost guvernul trecut.
Credeţi că preşedintele şi-a luat mâna de pe partid, aşa cum se vehiculează că a spus la întâlnirea cu Emil Boc?
Premierul fiind cel care are nevoie de performanţa echipei lui, sunt convinsă că a avut în calcul şi CV-urile celor propuşi. Cumva, preşedintele a tot spus că e timpul ca partidul să stea pe propriile picioare. Sigur că este extrem de preocupat de un guvern bun, pentru că, dacă nu are un guvern bun, nici măsurile pe care vrea să le impună, de reformare a societăţii şi a sistemului, nu vor da roade, nu vor putea fi puse în practică. Cred că de data asta a lăsat partidul şi pe premier să-şi facă echipa aşa cum consideră de cuviinţă.
Este acesta un semnal al unei îndepărtări a lui Traian Băsescu de partid?
Nu cred, pentru că momentul este prea greu, prea dificil pentru ţară, pentru ca preşedintele să se îndepărteze de partidul care guvernează. Trec peste relaţia specială pe care o are cu PDL, dar cred că este prea dificil momentul pentru ca preşedintele să se îndepărteze de partid. Poate când lucrurile vor merge bine în ţară şi ne vom reveni din criză, poate atunci...
Totuşi, partidul, marea lui parte, şi premierul au dorit una, şi preşedintele alta.
Au fost două variante. Care a fost preferată de preşedinte nu ştiu. Dar până la urmă, a ieşit una dintre cele două soluţii – spun până la urmă pentru că era o remaniere mică şi a venit remanierea profundă la final. Dacă preşedintele ar fi dorit cealaltă variantă, probabil ar fi impus-o. Preşedintele are suficientă credibilitate şi autoritate în PDL şi continuă să fie modelul, reperul partidului, astfel încât să impună o soluţie în care crede şi pe care o argumentează.
Deşi, cum zice Sever Voinescu, e o lipsă de băsescianism în partid.
Este foarte greu, cum am putea să fim noi ăia norocoşi să mai avem un Traian Băsescu imediat după cel care există? Este suficient să avem o conducere care să poată ţine partidul unit şi să aibă atâta autoritate încât să facă partidul să funcţioneze fără rateuri.
Credeţi că această disensiune care a apărut în PDL cu ocazia remanierii va mări tensiunile în partid, va accentua lupta pentru putere?
Nu, dimpotrivă. Mi se pare că şi discuţiile care au avut loc şi decizia, aşa cum a fost luată, au constituit debuşeurile, au scăzut presiunea care se crease pe conducerea partidului. În plus, am decis reluarea alegerilor, tocmai pentru că în unele organizaţii din teritoriu este nevoie de stabilitate şi de autoritate, iar un lider care nu este ales nu poate fi autoritar. Părerea mea este că, în contextul actual, partidul s-a liniştit. Cred că s-a spus cam tot ce era de spus şi în acest moment lucrurile sunt agreate de toată lumea. Dacă, doamne fereşte, s-ar face erori, asta nu înseamnă că de pe acum sunt cauţionaţi oamenii care le-ar face. Important e ca partidul să nu abdice de la dorinţa de a-şi crea o viaţă proprie. Dacă premierul este în continuare preşedintele partidului, se menţine riscul de a amesteca foarte tare prestaţia guvernului cu imaginea partidului. Şi atunci nu trebuie să abdicăm de la ceea ce ne-am propus: să creăm la partid o structură de conducere care să gestioneze activitatea acestuia, să-l facă activ, să-i dea o viaţă independentă de cea a guvernului. Remanierea, care a calmat oarecum spiritele, nu a rezolvat problemele partidului. Partidul trebuie în continuare să se organizeze.
Va fi acesta rolul lui Adriean Videanu? Sau al lui Radu Berceanu?
Nouă ne lipsea la partid cineva care să se ocupe de problemele partidului. Adriean Videanu poate acum să se ocupe de organizarea partidului. Dar, sigur, alegeri trebuie făcute şi probabil că nu trebuie renunţat la ideea de a-i avea pe cei patru prim-vicepreşedinţi.
Nu veţi intra în coliziune cu Adriean Videanu, având în vedere că acum sunteţi şefa celei mai puternice organizaţii, cea de Bucureşti?
Adriean Videanu, dacă voia să fie şef la Bucureşti, putea să o facă, nu văd de ce ar vrea să fie acum. El a fost şef la Bucureşti şi nu a mai dorit să fie. Deci, cred că nu.
* * *
Ruptura
Dacă preşedintele ar fi dorit cealaltă variantă, probabil ar fi impus-o. Cred că are suficientă credibilitate şi autoritate în PDL, astfel încât să impună o soluţie în care crede şi pe care o argumentează. Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, varianta remaniere profundă, puteam eventual vorbi de o ruptură între preşedinte şi premier. Faptul că a acceptat imediat lista propunerilor arată că preşedintele crede în această formulă de guvern.
Neimplicarea
Dacă aceşti miniştri, care sunt propunerea partidului, nu a preşedintelui, s-ar întâmpla, deşi eu personal nu cred, să facă erori sau să nu performeze, ne-am putea gândi că poate era mai bine dacă preşedintele s-ar fi implicat în lista de miniştri.
Poate ar fi putut şi de data asta, dacă s-ar fi implicat, să vină cu câteva nume de tehnocraţi, în locul unor oameni de partid.
* * *
Cum de-aţi ajuns în tabăra reformatorilor din PDL?
În primul rând, mi-ar fi greu să mă aşez într-o tabără sau alta, pentru că au fost şi situaţii în care cumva eram în tabăra celorlalţi. Dar, fără să contest că există două zone, fără să fie tabere, v-aş răspunde cu o întrebare: de ce cineva s-a gândit aprioric că ar trebui să fiu în tabăra opusă reformatorilor? Eu nu mă feresc să spun lucrurilor pe nume aşa cum sunt şi să-mi susţin punctul de vedere, dar întotdeauna cu grijă pentru partid. Ţin foarte mult la echipă. Asta nu înseamnă că nu cred, chiar şi aşa, fiind un om de partid şi cu respect faţă de trecutul şi de oamenii care au muncit ca partidul să ajungă aici, că trebuie să se schimbe nişte lucruri, spre binele partidului, spre binele tuturor.
Să înţeleg că veţi susţine şi setul de principii şi de schimbări pe care le doreşte această tabără a reformiştilor?
Este nevoie de o regândire a criteriilor după care se construieşte cariera în partid şi a principiilor care să guverneze şi activitatea membrilor, şi ascensiunea. Dar, pe de altă parte, trebuie să fim foarte atenţi să mai rămână oameni în partid, pentru că, dacă suntem extrem de exigenţi, dacă criteriile sunt radicale, este posibil ca nimeni să nu se încadreze în ele.
Vizaţi funcţia de prim-vicepreşedinte?
Nu, de acum câteva luni, de când a apărut ideea de prim-vicepreşedinte, am spus că nu, nu vizez o astfel de funcţie.
Dar de vicepreşedinte?
De vicepreşedinte, da. Aşa cum arată statutul, cred că sunt 12 vicepreşedinţi.
Va trece moţiunea opoziţiei?
Acum cred că nu. Dacă, să zicem, puteam avea un dubiu legat de susţinerea parlamentarilor – spun asta pentru că s-a întâmplat, câţiva parlamentari au votat împotriva guvernului când a fost problema salariilor şi a pensiilor –, acum cred că nu. Nu cred în acest moment că parlamentarii PDL sau cei din coaliţie ar vota pentru moţiune.
Fostul ministru Mihai Dumitru a divulgat faptul că au existat tot felul de presiuni politice care au mers de la telefoane până la bătăi în uşă în miez de noapte pentru distribuirea banilor europeni pe criterii politice şi clientelare. Cum comentaţi acest lucru?
Este foarte greu. Şi eu lucrez cu autorităţile publice locale şi sunt foarte mulţi care vin să susţină cauza propriei comunităţi. Fără să fie trafic de influenţă, deci nu oferă avantaje, pur şi simplu vin şi spun: domnule, şi la mine în comună, şi noi avem nevoie de drum, de apă etc. Foarte mulţi colegi s-au plâns - şi ăsta a fost unul dintre reproşurile care s-au făcut, că nu se accelerează accesarea fondurilor europene la Ministerul Agriculturii - că pe măsura 322, care viza comunităţile rurale, culmea, cei care reuşesc să câştige proiecte au apartenenţă politică, dar sunt majoritari cei de la alte partide. Am fost buni colegi, nu vreau să lezez cumva activitatea dânsului, dar în timpul mandatului s-au plâns colegi că întotdeauna la d-l ministru erau foarte bine primiţi reprezentanţi ai PSD. Probabil că aceia nu ciocăneau la uşă şi nu făceau presiuni noaptea, ci veneau ziua la minister, în orice caz erau primiţi mai bine. Foarte mulţi se plângeau că la d-l ministru este complicat să te duci să-ţi expui o problemă, adică e mai greu pentru autorităţile publice locale pedeliste decât pentru cei din PSD.
Care a fost cea mai mare greşeală a PDL şi a guvernului?
Mi-e foarte greu să spun dacă a fost o greşeală. Nu-mi dau seama...
Vă dau o sugestie? Clientelismul, politizarea?
Nuuu! Departe, departe de ce s-a întâmplat înainte. Nu pentru că neapărat noi am fi fost mai buni, dar noi am blocat angajările imediat cum am venit la guvernare. Un ministru nu poate şti tot ce se întâmplă în minister, se pot întâmpla multe lucruri rele sub un ministru dacă nu are oameni loiali lui. Te poţi trezi că, în timp ce tu ţipi şi urli să se taie cheltuielile, se fac cheltuieli, poţi afla din presă că se organizează o licitaţie în minister de care tu habar să nu ai, pentru că cei de sub tine nu sunt loiali programului de guvernare. Un ministru nu poate să facă totul singur şi atunci este nevoie să aibă echipa lui. Noi n-am putut să facem asta decât pe alocuri, pentru că angajările s-au blocat şi lucrăm cu oamenii pe care i-am găsit. Foarte mulţi au fost angajaţi pe principiul clientelismului politic de PNL sau PSD, iar unii dintre ei pot pur şi simplu să dorească să-ţi saboteze proiectele de ministru.
Totuşi, v-aţi adus şi dumneavoastră în minister clienţii politici.
Eu mi-am adus în minister un singur om, în afară de consilierii mei. Pe d-na Topoliceanu de la CNI, o ştiu de 14 ani, am lucrat cu ea de când eram avocat, e un om în care am foarte mare încredere şi fără de care nu puteam să iau nişte măsuri de anvergură. Spre exemplu, bătălia cu facturile care cresc, adiţionalele care cresc peste contracte, asta se întâmpla la CNI. Păi, fără un director acolo care să-mi respecte voinţa, nu puteam să impun niciodată măsura limitării adiţionării contractelor. Reducerile de personal care s-au făcut la CNI, dacă nu era un director care să-mi respecte voinţa, se întâmpla ca la ANL. În prima lună, directorul de la ANL a făcut licitaţie să cumpere jeep-uri. L-am dat afară imediat. Dacă nu sunt oameni loiali, care să-ţi spună nişte lucruri, şi se întâmplă multe pe care nu le pot spune aici, ar trebui să mă duc în altă parte să le spun, în altă instituţie a statului...
La DNA? Şi de ce nu vă duceţi?
Pentru că nu ai date, circulă informaţii. Şi eu am spus mereu: oricine aude, pentru că mi se foloseşte de foarte multe ori numele, nici măcar să nu vină la mine să-mi spună, să meargă direct la DNA. Am făcut multe schimbări şi voi mai face în acest minister din motive de lipsă de loialitate şi corectitudine. Eu, spre exemplu, habar nu am, nu cunosc comisiile de licitaţie, nu e treaba ministrului să-i cunoască, sunt oameni aici de ani de zile. Nu m-aş compromite ca ministru să mă duc să spun: faceţi într-un fel sau altul. Dar asta nu înseamnă, poate, că ei nu fac aşa, nu înseamnă, poate, că ei nu discută cu ofertanţii. Am cerut, la câteva semnale ale presei, să văd cum s-a ajuns la concluziile din rapoartele comisiei de licitaţie. Ce pot eu să fac? Din analize reiese că au analizat corect. Ştiu eu dacă e adevărat sau nu, dacă au favorizat pe cineva sau nu?
Cum se face că, aşa cum scrie presa, reuşiţi în criză să plătiţi atât de bine anumiţi directori de departamente? Chiar luna trecută se arătau salarii de 12.000 de lei.
În primul rând, trebuie să spun că acelea nu sunt salarii. Sunt nişte venituri excepţionale. Noi suntem singurii, nu zic fraieri, care mai afişăm veniturile pe site, nu salariile, după ce am iniţiat această măsură. Am pus veniturile. Era un caz, a luat unul nişte bani restanţi de pe luna iunie necalculaţi şi au fost banii de concediu. Dar sunt şi salarii mari. Anul trecut eram foarte frustraţi la Ministerul Turismului faţă de salariile din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei. Aici sunt nişte salarii mai mari, aşa au fost totdeauna, aşa le-am găsit. Eu ca ministru, şi dacă mi se par mari, n-am ce să fac, nu pot să tai, sunt fixate prin legi. Salariile se vor normaliza în sistemul bugetar, ele se vor raporta la aceleaşi criterii, odată cu Legea salarizării unitare. Pe de altă parte, noi avem POR, Programul Operaţional Regional, care e gestionat de ministerul acesta, care accesează cel mai bine fondurile europene, la noi nu e ca la Transporturi sau ca la Mediu, pentru că la noi beneficiarii sunt autorităţile locale, lucrăm cu primării, consilii judeţene, cu sute de beneficiari. E foarte greu să gestionezi acest program, şi oamenii ăştia sunt foarte performanţi şi primesc 75%, dar nu doar la noi, la minister.
Şi dacă, aşa cum spuneţi, ministerul e fruntaş pe ramura…
La fonduri europene.
Cum se face că aveţi aşa o imagine negativă?
Să ştiţi că nu ştiu cum se face. Sunt şi lucruri bune, şi lucruri rele. Dintotdeauna am avut această problemă. Când mai merg printre oameni, aceştia spun: „vai, dar arătaţi cu totul diferit decât la televizor“. Iar eu le răspund: televizorul deformează şi la propriu, şi la figurat. Nu am avut o relaţie bună cu anumite televiziuni niciodată. Patronii unor televiziuni, de la Realitatea, de la Antene, sunt oameni care vor să controleze economicul. Pentru asta trebuie să controleze politicul. Cine nu se lasă controlat trebuie înlăturat, trebuie denigrat, desfiinţat. Şi, cel mai nesupus dintre toţi fiind preşedintele, toţi oamenii din jurul preşedintelui trebuiau arătaţi cu degetul: unu, pentru a se vedea cu ce neisprăviţi se înconjoară preşedintele; şi doi, pentru a le tăia orice posibilitate de a exista pe scena politică. Deci asta s-a întâmplat şi am dus-o aşa.
Acum mai daţi publicitate?
Nu, n-am dat publicitate, dimpotrivă, am oprit un contract care urma să facă publicitate prin Realitatea, prin Antena, lucru care i-a enervat cumplit pe cei de la Realitatea. Eu l-am oprit nu pentru că era semnat în mandatul trecut, ci pentru că au apărut probleme în derularea acestuia. De atunci n-am dat publicitate nimănui. Va trebui, suntem obligaţi să promovăm şi noi POR, ne obligă Comisia Europeană, iar campania nouă va începe în acest an. Vom fi foarte atenţi cum vom distribui publicitatea de acum înainte.
Cum vedeţi, pe termen mediu, evoluţia opoziţiei, tot acest scenariu cu moţiune de cenzură, alegeri anticipate, suspendarea preşedintelui? Ce şansă îi acordaţi?
Nu cred că ei vor merge până la capăt, pentru că este un demers sinucigaş. Este un moment foarte dificil pentru ţară, nu poţi să mai adaugi şi tu, decât dacă vrei să demonstrezi că nu-ţi pasă chiar deloc ce se întâmplă cu ţara asta, o criză politică profundă, cum ar fi suspendarea preşedintelui. La ce ar folosi? Plus că eu nu cred că ei vor în mod real să vină la guvernare. Ar trebui să aibă un program de guvernare, ar trebui să se confrunte cu nemulţumirea populaţiei. Păi ei de unde vor scoate bani de mâine? Vor trebui să ia ei acele măsuri pe care le luăm noi şi nu cred că sunt în stare să le ia, pentru că populismul la ei depăşeşte interesul naţional. Cred că vor prefera să stea în opoziţie, să ne ameninţe cu o moţiune pe care poate o şi depun, dar nu trece, să critice. Au ieşit cu nişte măsuri pe care urmează să le luăm noi, nici nu le-au aflat pe toate şi nici nu le-au înţeles bine. Deci nu demonstrează că sunt capabili să vină şi să ofere soluţii, altele decât astea grele pe care vrem noi să le luăm. Nu demonstrează nimic, pur şi simplu vin şi zic: acest guvern este prost, acest guvern trebuie să plece, trebuie desfiinţat PDL. Vorbim de o bătălie politică dusă la extrem, ura este atât de profundă faţă de preşedinte, faţă de PDL, încât demersurile pe care le fac au un singur scop: jos Băsescu, jos PDL şi atâta tot.
Ar trebui Traian Băsescu să lase PDL în pace, aşa cum s-a afirmat chiar în revista 22, într-un interviu, să nu se mai amestece?
PDL chiar are încă reperul Traian Băsescu. Există şi multe lucruri în trecutul partidului care ar fi bine dacă s-ar repeta în momentul acesta în partid. Fără să mai fie implicat direct, fără să se pună în capul mesei la Modrogan să ne spună cum să facem, cred că încă...
Se pune în capul mesei la Snagov…
Cred că e bine pentru partid să avem încă o bună relaţie cu preşedintele şi consultări cu preşedintele României.
* * *
Alegerile 2012
Trebuie să defilăm cu oamenii care au credibilitate, care au resursa morală, intelectuală, disponibilitatea de a munci. Echipa trebuie pregătită de pe acum, să ştii cu cine candidezi, cine sunt cei care conduc partidul în această bătălie, care va fi îngrozitor de grea, după această guvernare. Trebuie să lăsăm uşa deschisă unei generaţii de politicieni care au obţinut deja funcţii, mulţi dintre ei sunt aleşi în parlament, în Parlamentul European.
Presiunea
Votul meu a fost ăsta. Nu cred că premierul s-a simţit presat de mine. Nu ştiu dacă a fost vorba doar de partea probăsesciană, pentru că cei care s-au pronunţat pentru depunerea mandatului au fost foarte mulţi. N-au mai votat la fel de mulţi, până la vot s-au mai răzgândit. Dar în mod cert s-a pornit de la o variantă de trei şi, după discuţiile din partid, s-a ajuns la o variantă de şase. Dacă acordul a venit aici, înseamnă că partidul asta şi-a dorit.
* * *
Interviu realizat de ANDREEA PORA
