Pe aceeași temă
*ambasadorul Frantei in Romania
- N. 24 decembrie 1955;
- elev al Scolii Normale Superioare, specialitatea matematici;
- licenta in Stiinte Economice;
- diploma la Institutul National de Limbi si Civilizatii Orientale (sectia sarbo-croata);
- elev al Scolii Nationale de Administratie (ENA), promotia “Voltaire” 1980;
- iulie 1980 - Directia pentru Europa (Ministerul Afacerilor Externe);
- ianuarie 1981 - al doilea secretar (Ambasada Frantei la Belgrad);
- 1981-1983 - prim-secretar (Ambasada Frantei la Belgrad);
- 1983-1985 - Metode-Formatie-Informatica-Arhive (Ministerul Afacerilor Externe);
- 1985-1987 - prim-secretar (Ambasada Frantei la Bonn);
- 1987-1988 - consilier tehnic la Cabinetul ministrului delegat pe langa Ministerul Afacerilor Externe, insarcinat cu afaceri europene;
- 1988-1991 - al doilea consilier (reprezentanta permanenta a Frantei pe langa Comunitatea europeana - Bruxelles);
- 1991-1994 - sef servicii culturale, stiintifice si tehnice (Ambasada Frantei la Moscova);
- 1994-1995 - director adjunct de relatii externe al Comunitatii europene (Ministerul Afacerilor Externe);
- 1995-1997 - director adjunct la Cabinetul ministrului Afacerilor Externe;
- 1997-2002 – reprezentant permanent adjunct al Frantei pe langa Uniunea Europeana - Bruxelles;
- 1994 - Cavaler al Ordinului National al Meritului.
Tinand seama de traditia culturala a Romaniei, cred ca este foarte important ca ea sa participe in continuare la spatiul francofon. Dar exista o politica culturala speciala pentru Romania, ca tara francofona, diferita de politica culturala franceza in tarile din fostul lagar comunist? Exista o atentie mai mare (imi cer scuze pentru vanitatea intrebarii) fata de Romania din partea Frantei decat fata de Polonia, Ungaria sau Republica Ceha, care nu sunt tari francofone?
Mai intai, as vrea sa va multumesc pentru ca ati publicat acest supliment despre francofonie in aceasta Saptamana a Francofoniei. Sunt foarte multe cooperari intre universitatile din Franta si Romania sau Romania si alte tari francofone. Acest seminar francofon de cooperare universitara care se va dezvolta la Iasi este o ocazie foarte buna pentru a privi viitorul. Dvs. ati vorbit despre traditie. Cred ca pornind de la ea trebuie sa construim impreuna valoarea comuna a francofoniei intr-o lume care se schimba foarte repede. Si din acest punct de vedere, as vrea sa raspund in mod foarte clar la intrebarea dvs. Nu este vanitate, dimpotriva, relatia dintre Franta si Romania este o relatie speciala; in aceasta regiune, in Europa Centrala si de Est, nu mai este nici o alta tara atat de francofona ca Romania. Cred ca pentru cultura romana, pentru cultura franceza acesta este un capital. Niciodata nu trebuie sa uitam masura enorma in care intelectualii romani au contribuit la cultura franceza. Si trebuie ca romanii si francezii impreuna, atunci cand Romania va deveni membru al Uniunii Europene, sa gaseasca mijloace pentru a continua aceasta traditie si in viitor.
Va transmit o impresie subiectiva a mea: cultura romana este prea putin cunoscuta, intereseaza prea putin in Franta. Si nu doar cultura romana, cultura intregii Europe de Est (cu unele exceptii, fireste). De altfel, Franta nu e o exceptie in aceasta privinta. La fel de putin intereseaza cultura romana si in Germania sau in alte tari occidentale. Dar, fireste, nu vreau sa reprosez acest lucru Ambasadei Frantei. Cred ca oficialitatile noastre, oamenii nostri de cultura sunt cei care ar trebui sa faca mai mult ca sa fim mai vizibili in spatiul cultural occidental (si nu numai occidental!). Dar spun aceste lucruri tocmai fiindca eu sunt foarte legata de cultura franceza si fac parte dintr-o generatie care a luptat ca sa fie cat mi apropiata de ea.
Cred ca dumneavoastra aveti dreptate in ceea ce priveste o anumita lipsa de interes si de cunostinta in Franta, poate si in alte tari ale Europei Occidentale pentru cultura si, pe un plan mai general, pentru realitatile din Romania. Cred ca este adevarat. Bineinteles, sarcina noastra, a Ambasadei Frantei in Romania, este mai ales sa facem cunoscuta cultura franceza moderna. Aceasta este o sarcina prioritara. Si, de altfel, impreuna, in spiritul de deschidere catre alte culturi, organizam tot mai multe manifestari culturale comune cu alte tari ale Uniunii Europene. Romania evident este cuprinsa aici, dar si Germania, Marea Britanie, Spania, Italia s.a.m.d. Dar cred ca in timpul nostru nu se poate face o separare atat de clara dintre sarcina asta si cea simetrica, de difuzare a culturii romane in Franta. Ne gandim acum cum am putea, si noi, si Franta, autoritatile franceze, impreuna cu editorii, sa participam la acest lucru foarte important. Pentru ca traditia francofona a Romaniei nu se poate prelungi, nu se poate imbunatati in viitor, daca nu avem in vedere un tot cultural. Nu este vorba de reciprocitate juridica, ci despre reciprocitate culturala, in sensul interesului fiecaruia catre celalalt partener. Acest lucru este foarte important. Si sper ca vom avea initiative in curand in aceasta directie.
As vrea sa adaug doar un mic exemplu la ceea ce am spus mai sus. Exista, de exemplu, o intalnire destul de cunoscuta, care se cheama “Belles Etrangères”, in Franta. Statul francez are o atentie generoasa fata de cei care se ocupa de cultura franceza si, ca traducator, anul trecut, am beneficiat de o bursa la Colegiul de la Arles. Acolo am vazut, insa, ca “Belles Etrangères”, aceasta sansa data unei culturi, fusese data unor colegi ai nostri, ca sa spun asa, din lagarul comunist care nu erau francofoni, dar celor din Romania, tara francofona, nu. Am citit, de pilda, la Arles, culegerile, foarte binevenite, de autori bulgari sau cehi. “Belles Etrangères” nu adusesera inca literatura romana in Franta. Dar banuiesc ca vom primi curand aceasta sansa.
Pot sa confirm ca literatura este pentru noi un domeniu pe care trebuie sa-l privilegiem. Ati mentionat o manifestare anuala in Franta, “Belles Etrangères”, unde editam in fiecare an literatura dintr-o anumita tara. Si cred ca ati avut o idee foarte buna si ca ne vom gandi foarte repede, daca se poate. Dar sper ca vom lua si alte initiative in domeniul literar. Dumneavoastra, in cadrul revistei dumneavoastra, deja ati publicat informatii bogate despre programul franco-roman pentru editori. In acest sens, este o buna colaborare cu editurile din Romania. Programul editorial este foarte important, pentru ca si Franta se misca si cititorii din Romania au, datorita lui, sansa sa citeasca si cartile noi: stiinte umane, literatura s.a.m.d.
Realizam acest interviu la foarte scurt timp de cand s-a petrecut un socant asasinat politic in apropierea Romaniei. Care sunt consecintele politice ale acestui tragic eveniment? Ati vorbit imediat, la un post de televiziune, despre o politica de securitate europeana. N-ar trebui o mai buna cooperare in zona balcanica, care, evident, nu este inca stabilizata?
Da, acest eveniment foarte trist ne aminteste ca stabilizarea inca nu s-a petrecut in masura suficienta. Am fost, ca tanar diplomat, acum 20 de ani, la Belgrad. As vrea sa transmit prin intermediul revistei 22 un gand de simpatie si condoleante pentru prietenii nostri comuni, sarbii, si pentru toti locuitorii fostei Iugoslavii. Moartea lui Zoran Djindjic este un eveniment teribil pentru toata Europa. Aceasta este dovada ca politicile de securitate, de stabilitate, de cooperare in domeniul justitiei si politiei sunt, intr-adevar, prioritati privind viitorul Europei. Si asta a fost aratat deja in lucrarile Conventiei asupra viitorului Uniunii Europene. Exista doua prioritati clare: politica externa de securitate si de aparare si politica de cooperare aprofundata in domeniul justitiei si politiei. Lupta comuna impotriva crimei organizate intr-un spatiu european fara granite e o prioritate pentru toti.
Cand ati spus “spatiu european fara granite” v-ati gandit la o Europa mai larga decat Uniunea Europeana actuala?
M-am gandit la Uniunea Europeana actuala si, mai restrans, la spatiul Schengen, cel care cuprinde numai 12 tari, cele care au suprimat complet granitele intre ele. Dar aveti dreptate, ma gandesc si la zona europeana mai larga, adica Uniunea Europeana impreuna cu noii membri, care vor deveni membri ai Uniunii Europene in viitorul proxim.
Tarile Balcanilor Occidentali sunt membre ale familiei europene
Asta inseamna ca largiti si includeti in aceasta imagine a unei stabilitati continentale si spatiul balcanic?
Bineinteles, pentru ca tarile Balcanilor Occidentali sunt tari europene si au vocatia sa devina membre ale Uniunii Europene. Sunt pentru noi tari pe care le consideram membre ale familiei europene. In aceasta regiune a lumii problemele luptei impotriva crimei organizate sunt deosebit de importante. Si ce se petrece in fiecare zi dovedeste ca exista o legatura puternica intre toate tarile europene. In asemenea cazuri se vede ca nu este numai un slogan, atunci cand vorbim despre un destin comun. Este realitatea, pur si simplu.
Exista o relatie traditionala mai apropiata intre Franta si Serbia. Se va manifesta ea si dupa aceasta intamplare, in sensul ca va exista o implicare mai mare a Frantei in aceasta zona? Faptul ca Milosevic este judecat la Haga impreuna cu alti cativa criminali nu rezolva toate problemele acestor ultimi zece ani in spatiul balcanic. Poate ca acest asasinat este si o problema politica, nu priveste doar crima organizata.
Sigur ca Franta va continua sa urmareasca atent ce se va intampla, pentru ca exista o traditie de prietenie intre aceste tari, pentru ca face, cum am spus, parte din problematica europeana de prioritati.
Franta - unul dintre cei trei mari parteneri economici ai Romaniei
As vrea sa revenim la relatiile Romaniei si Frantei. Sunt bune, in spatiul cultural, sunt foarte bune si in spatiul economic, nu-i asa? Ce loc ocupa capitalul francez in Romania? Este Franta primul investitor?
Depinde de statistica. Dar Franta a fost, desigur, si ramane, prima tara, in sensul de participare la marea privatizare, nu numai cu Renault, dar si cu BRD - Société Générale, Michelin, Lafarge s.a.m.d. Avem acum o legatura economica foarte puternica, Franta este unul dintre cei trei mai mari parteneri economici ai Romaniei (daca tinem cont de investitie si de comert), alaturi de Germania si Italia, care sunt inainte de noi in ceea ce priveste comertul.
Credeti ca aceste relatii vor fi afectate de o anumita tensiune, o anumita nemultumire care s-a manifestat la nivel politic si mediatic, fata de pozitia Romaniei in posibilul razboi in Irak?
Cred ca nu. Cred ca relatiile culturale si economice, relatiile dintre societatile noastre nu vor fi afectate. Cred ca, dimpotriva, sunt din ce in ce mai multi romani care participa la viata moderna a Frantei si din ce in ce mai multi francezi activi aici, in Romania. In ceea ce priveste acest moment al relatiilor bilaterale, a fost un discurs despre viziunea Europei, despre relatiile transatlantice. Este important ca publicul roman sa inteleaga ca Franta nu este o tara antiamericana. Nu avem nici un interes pentru o opozitie sistematica fata de Statele Unite, nu incercam sa ne opunem in mod sistematic. In plus, Franta intelege bine importanta acestei legaturi transatlantice. Este vorba despre viitorul Europei si despre faptul ca vrem sa pastram toate sansele pentru a ridica impreuna o adevarata politica externa de securitate si de aparare la nivelul Uniunii Europene. Acest scop a fost fundalul acestei discutii intre Franta si tarile candidate, nu numai Romania. Trebuie sa se inteleaga ca nu avem nici un interes in polemica cu tarile care sunt parteneri traditionali, mai ales Romania. Daca am spus ceea ce noi gandim este pentru ca am avut aceasta grija importanta pentru viitorul Europei.
Dar, in acelasi timp, este evident ca Europa nu are o singura voce, ca sunt cativa poli in Europa si Europe diferite, cu mai multe viteze.
Nu, nu putem sa vorbim despre o Europa cu mai multe viteze. Exista spatiul Schengen, exista moneda unica, asta e adevarat, dar in ceea ce priveste politica externa comuna a Uniunii Europene este o problema care priveste toate tarile Uniunii largite. De altfel noi, europenii, deja actionam la nivel mondial ca Uniune Europeana. Acest fapt nu se vede, pentru ca, de obicei, nu se scrie cand lucrurile merg normal, doar atunci cand este o criza la nivel european se scrie despre ea. Niciodata ziarele nu sunt interesate cand nu e nici o problema. Si politica externa comuna europeana exista deja si functioneaza, dar totdeauna ea s-a dezvoltat printre crize, care au aratat ca trebuie mers mai departe. Aici, in Romania, se stie acum ca legaturile dintre Germania si Franta sunt cele mai stranse, pentru ca am sarbatorit in ianuarie, si cu ajutorul autoritatilor romane, aniversarea lor. Dar este mai putin cunoscut ca am avut si initiative cu Marea Britanie. Am facut impreuna cu Marea Britanie o propunere foarte importanta, ca Uniunea Europeana sa inlocuiasca NATO in Bosnia-Hertegovina. Si Germania, Franta si Marea Britanie au facut o propunere comuna pentru Consiliul Europei pentru economie, care se va reuni la Bruxelles saptamana viitoare. Acestea sunt numai cateva exemple. Intre Spania si Franta am dezvoltat o cooperare care este un model in lupta noastra cu terorismul. Nu se poate uita tot ce am facut deja impreuna in politica externa si politica de cooperare. Trebuie sa subliniem intotdeauna acest capital de necrezut pe care deja l-am atins in politica europeana. Dar, aveti dreptate ca nu avem totdeauna o parere identica despre criza irakiana. Totusi, si asta mi se pare mie ca se uita, dezarmarea Irakului este scopul nostru comun. Sunt anumite diferente in ceea ce priveste cum se atinge acest scop, dar nimeni nu are nici o iluzie despre regimul din Irak. Chiar si in legatura cu criza irakiana este o gandire destul de comuna intre America si tarile Europei.
Toate tarile noastre au avut interese economice cu Irakul
Presa franceza a dat detalii despre interesele economice directe ale Frantei in Irak. Dumneavoastra desigur ati vazut acest articol din Nouvel Observateur, in care se vorbeste despre Franta ca prim furnizor de armament, in anii ‘70, al lui Saddam. De altfel, informatiile nu au privit numai interesele economice ale Frantei, ele s-au referit si la implicarea capitalului american in Irak. Exista o legatura intre linia politica a Frantei si interesul economic in Irak?
Cred ca toate tarile noastre au avut interese sau relatii in domeniul economic cu Irakul. Am deja in presa romaneasca mentionate cifrele actuale, care arata ca aceste legaturi nu sunt prea importante pentru Franta astazi. Dar cred ca nu este o discutie foarte interesanta. Pentru ca toate tarile noastre, America, Europa s.a.m.d., au in acest moment o logica comuna care este dezarmarea Irakului. Toti vrem sa mentinem pacea in toata lumea, daca este posibil, si toti vrem sa luptam impreuna impotriva terorismului. Cred ca sunt aici chestiuni de principii politice, probleme despre viitorul lumii. Ne aflam intr-un moment foarte important pentru a vedea ce va fi viitorul in fata provocarilor actuale. De exemplu, lupta impotriva proliferarii armelor de distrugere in masa reprezinta o problema enorma in lumea actuala. Organizarea lumii de maine este prioritatea actuala.
Exista o linie politica initiata de generalul De Gaulle, de a crea, ca o contrapondere la America, un alt pol printr-o apropiere a Frantei de Rusia si de lumea araba? Este aceasta o linie traditionala a politicii externe franceze, pe care a mers in acest moment Franta, pe care e posibil sa mearga in viitor?
Franta nu e, bineinteles, singura tara pentru care sunt importante relatiile cu tarile arabe sau cu Rusia. Si, de altfel, stim ca lumea de maine va fi si cu China, cu India, cu multe alte tari. Si speram si cu Africa, un continent pe care trebuie sa il ajutam. Africa este o sfidare comuna pentru noi toti, iar viitorul Africii este o intrebare adevarata. Trebuie sa organizam lumea de maine, fie in cadrul Natiunilor Unite, fie intr-o lume unde confruntarile care intotdeauna au existat sa se rezolve in mod democratic si pasnic. Aceasta este viziunea franceza, o viziune rationala. Suntem impotriva oricarei teorii a luptei dintre culturi. Vrem sa organizam o lume unde copiii nostri sa poata sa traiasca in pace. Dar aceasta viziune nu inseamna ca suntem o tara “pacifista”. De aceea vrem o initiativa de aparare pentru Europa. Si nu avem nici o iluzie, stim ca lumea va ramane periculoasa, dar trebuie sa se organizeze cat mai mult intr-un mod care sa permita rezolvarea conflictelor.
Interviu realizat de Gabriela Adamesteanu
