GABRIELA ADAMESTEANU: Sistemul medical functioneaza prost pentru ca nu are opozitie

Bogdan Glavan | 08.09.2004

Pe aceeași temă

GABRIELA ADAMESTEANU in dialog cu DAN ROMULUS SERBAN

N. 1965 o 1997-2001 Academia de Studii Economice Bucuresti, Facultatea de Management - Administratie Publica; 1990-1996 Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" Bucuresti, Facultatea de Medicina Generala o medic specialist ortopedie-traumatologie, Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca o consilier al ministrului Sanatatii, 1998; consilier de stat pe probleme de sanatate, cabinetul primului-ministru, 1998; consilier guvernamental pe probleme de sanatate, cabinetul primului-ministru, 1999; membru al Consiliului de Administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, 1998-iulie 1999; consilier pentru relatia cu Parlamentul, Presedintia Romaniei, octombrie 2000-decembrie 2000 o a publicat 11 articole de specialitate in colaborare sau ca prim autor; autor si coautor la doua monografii medicale in curs de aparitie o distins cu Ordinul National pentru Merit in grad de Comandor, 2000.

Nu cred ca politia trebuie sa se ocupe de un medic care face mal praxis

Se simt medicii deranjati de discutiile despre mal praxis, dupa ce doctorul Ciomu a mutilat un bolnav, taindu-i penisul?
Impresia mea este ca in Romania medicii nu sunt o categorie iubita, ci o categorie de care lumea are nevoie.
Care ar fi categoriile iubite?

Actorii. Cred ca si o parte dintre politicieni. Lumea are nevoie de medici, dar nu-i simpatizeaza. Poate ca-i invidiaza, oricum au impresia ca sunt un fel de dumnezei, care hotarasc si pot sa faca orice. Medicii sunt si ei niste oameni, care mai pot sa greseasca. Cazul Ciomu, atat de mediatizat, a dus la o crestere a atitudinii negative fata de medici si a indus in opinia publica suspiciunea fata de actul medical.
Nu exista o prea mare solidaritate a corpului medical? Nu este Colegiul Medicilor mult prea ingaduitor cu eroarea medicala?
Ca sa vorbim de eroare medicala, trebuie sa decida cineva ca e eroare medicala. In cazul Ciomu, Colegiul s-a grabit sa ii interzica medicului sa practice medicina, fara sa faca o ancheta extrem de severa. Dr. Ciomu trebuia probabil suspendat initial si pe urma, dupa ce se constata ca s-a facut eroare medicala, sa i se ridice dreptul de practica.
Dar rezultatul operatiei nu e suficient?
Nu in prima faza. Ancheta trebuia facuta. Principiul prezumtiei de nevinovatie trebuia sa functioneze. Specialitatea mea nu este similara cu cea a doctorului Ciomu, ca atare nu pot sa ma pronunt si sa-l arat cu degetul. Din cauza asta mi se pare ca presa ar fi trebuit sa actioneze ceva mai retinut pana se decideau toate dedesubturile operatiei. Mai exista cealalta problema: nu cred ca politia trebuie sa se ocupe de un medic care face mal praxis. Populatia trebuie sa inteleaga ca in multe din operatii sunt greseli, unele sunt remediate, nu le stiu decat cel care are bisturiul in mana si eventual echipa operatorie. Daca ai gresit ca medic, atunci s-ar pune problema unei alte legi - legea mal praxis-ului - care sa te judece, nu Codul Penal art. 180-185. Un medic care a gresit in operatie are o responsabilitate fata de pacient si sigur ca trebuie sa raspunda daca a gresit, dar nu este pe aceeasi treapta cu un derbedeu care-ti intra in casa, iti da una in cap si ramai paralizat pe toata viata. Or, in urma cazului Ciomu nu s-a facut distinctia asta. Cred ca in momentul asta se utilizeaza cuvantul mal praxis fara ca sa fie foarte clar in mintea, chiar a autoritatilor, pana unde e mal praxis si de unde incepe atitudinea echivalenta cu a unui raufacator. Nuantele mi se par importante.
Dar e normal sa fie sanctionate atat de putine erori?
Eu lucrez intr-un spital de urgenta si intru in echipe mixte cu colegii mei chirurgi de alte specialitati. De cand sunt eu in spitalul de urgenta n-am auzit de un caz de mal praxis flagrant, nici macar sa se spuna la colturi "a gresit!" sau "uite, a fost catastrofal!". Am auzit, recunosc, ca s-a intamplat, de exemplu, sa crape osul cand s-a introdus un material, dar asta facea parte din riscul operatiei, nu insemna ca era mal praxis. Intre riscul metodei operatorii si ceea ce populatia numeste mal praxis e o limita extrem de fina, pe care nu stiu daca cei din afara sistemului pot s-o realizeze. Medicii sunt pe trepte diferite de pregatire, pe trepte diferite de capacitate si pe trepte diferite de specializare chiar in cadrul aceleiasi specializari. In Romania inca se face o medicina generalizata si numai in spitalele de urgenta (care au camere de garda) s-a inceput acum sa se faca consultul multidisciplinar. Vine pacientul lovit si medicul de urgenta cheama ortopedul, plasticianul, chirurgul, neurochirurgul si cine mai e implicat in situatie. In judete inca se face o medicina generala, holistica, le stii pe toate. Si-atunci riscul sa gresesti e cu atat mai mare cu cat trebuie sa stii mai multe discipline.

La ce serveste Colegiul Medicilor

Instanta medicala actuala e Colegiul Medicilor. Exista o cotizatie care se plateste pentru Colegiul Medicilor, exista un sistem de alegeri, cum functioneaza de fapt?
Exista un sistem de alegeri al Colegiului Medicilor. La Bucuresti se face in amfiteatrul mare al Facultatii de Medicina, profesorii fiind foarte interesati de a domina Colegiul Medicilor. Cotizatia a crescut la 150.000 pe luna fara ca neaparat sa se explice si ce se face cu cotizatia respectiva.
Deci nu este voluntariat!
Nu e voluntariat. Ti se ia direct pe statul de plata. Daca ai spune ca nu vrei s-o platesti, n-ai beneficia de acreditare. Sunt obligat sa ma acreditez la 5 ani ca medic, desi eu am terminat Facultatea de Medicina, lucrez intr-un spital, nu vad de ce ar trebui sa-mi dea Colegiul la fiecare 5 ani hartie la mana care sa demonstreze ca eu am dreptul sa practic specializarea pe care o am. Asadar, esti medic specialist, primar, lucrezi in spital, nu ti-ai intrerupt niciodata activitatea, n-ai facut nici o eroare, dar la 5 ani trebuie sa te duci ca sa te reacrediteze Colegiul Medicilor. Pentru asta evident ca platesti in plus. Mai faci niste acte, chiar daca nu ti s-a schimbat nimic decat ca ai mai imbatranit.

Salarizarea medicilor

In acest timp ce salariu aveti?
Depinde unde lucrezi. Un spital de urgenta are spor de 15% pentru urgenta. Asa se si explica de ce dupa '97 au aparut 5 spitale de urgenta la Bucuresti: Pantelimon, Municipal, Vitan-Barzestiul, Sf. Ioan, Spitalul 9, alaturi de cel de la Floreasca. Pe langa 15%, se adauga sporurile de radiologie daca esti radiolog. Nu sunt aplicate nici acelea tuturor. De exemplu, in specialitatea mea, care e ortopedie si care lucreaza cu radiatii, nu exista spor de radiologie, desi se stie ca exista un cancer al pielii mainilor ortopedului, recunoscut in Occident, dat tocmai de radiatiile cu care se lucreaza in timpul operatiei. In principiu, implantul este urmarit radiologic. Noi incercam sa reducem expunerea la 0,3 minute, dar sunt operatii care se prelungesc si pot duce si la 2 minute de iradieri. Sigur ca avem un sort, dar sortul protejeaza numai corpul, nu si mainile, nu capul, nu gusa. Deci exista si sporuri care nu sunt date. S-a evitat. Exista cereri depuse, dar ministerul nu a aprobat. Un salariu normal in momentul acesta este de 5.300.000 net pentru un medic specialist. Ar fi de notat ca unui medic i se iau si banii pentru asigurarea de sanatate. El este in sistem, dar isi plateste sistemul, ca si un om obisnuit. Pe urma vin garzile, garzile de sambata sunt mai bine platite. Asa poti sa ajungi, daca esti medic primar, la 11-12 milioane.
Adica sub 300 euro, cel mai mic salariu din zona privata. Esti obligat sa faci garzile?
Esti obligat, exista un regulament al garzilor din '83: din toate garzile pe care le faci, una este gratuita, se considera ca este pentru contravizita. Un chirurg sta pana mai tarziu, deci depaseste programul, ori vine seara, daca are probleme cu pacientul. Deci oricum, sub o forma sau alta, contravizita o face. Daca faci mai multe garzi, ai doua dezavantaje: intai, ca esti foarte obosit, si in al doilea rand, intri pe grilele de impozitare si atunci castigi cam tot cat pentru 4 garzi sau 3. Deci e un optim. La 3-4 garzi sa zicem ca e mai bine decat la 6 garzi, cand esti foarte obosit, recuperarea fiind cam de 2 zile dupa garda.
E o mare diferenta intre veniturile unui medic tanar, obisnuit - se poate spune "medic obisnuit" fara sa jignesti medicul? - si intre marile vedete medicale? Pentru ca exista vedetism si in lumea medicala. Exista doctori mari, justificat, si exista altii, poate, deveniti vedete prin criterii politice. Sunt categoriile de medici care au nu doar veniturile mult mai mari, dar si dreptul de a face anumite operatii, de a umbla cu o anumita aparatura. Cand se monteaza impotriva medicilor, cred ca opinia publica are in minte portretul robot al unui anume tip de medic.
Aici ar trebui sa-mi raspundeti si dvs. la intrebarea: Cum reuseste presa sa gaseasca numai anumiti medici ca sa-i faca vedete? Pe ce criterii ii alege? Cum de ajung numai anumiti medici la televiziune? Intamplator, ei fac toate lucrurile. Da, este o mare diferenta intre medicul "obisnuit" si medicul profesor universitar sau care a facut o operatie speciala pe care se crede ca nu poate s-o faca decat el.
Ca Bradisteanu? Bradisteanu este singurul medic care face transplant cardiac in Bucuresti, desi clinica de la Fundeni a fost capabila sa faca o operatie similara, dar cu un cord mecanic.
Dar cine stabileste aceste drepturi?
Comisia de transplant.
Care e condusa de cine?
Pana in urma cu opt luni, de doctorul Bradisteanu.
Cel care face operatia este si cel care decide?
Da. Si acum a revenit ca director la Spitalul Fundeni. De retinut ca a mai fost o data director interimar la Spitalul Fundeni, iar in anul imediat urmator, anul 2003, s-a recuperat ramanerea in urma pe perioada directoratului Bradisteanu. Indicatorii medicali ai sectiei conduse in Urgenta de el, precum si relatiile cu colegii de pe sectie si din spital nu-l recomanda pe Bradisteanu pentru functia de director la C.C. Iliescu. Probabil ca PSD trebuie sa-i plateasca anumite datorii senatorului sau. Deci, revenind, exista diferenta intre medicii politicieni, care au reclama mult mai mare, medicii profesori, care iarasi au reclama si sunt considerati VIP-uri, si medicul obisnuit. Exista medici vedeta care au in spitale de stat sali de operatie special amenajate pentru ei si utilizate doar de ei. Nu e o diferenta atat de mare intre maiestria corpului medical obisnuit si "varfuri" daca se are in vedere statistica de pe anul trecut, cu 5 milioane de internari pe tot anul, cu extrem de multe interventii chirurgicale, in care totusi numarul de mal praxis este destul de mic. Sa nu se ramana cu impresia ca s-a facut numai o operatie in Romania, numai la clinica mea se fac in jur de 4.000 de operatii pe an si nu a auzit lumea ca la Urgenta ar fi fost un caz de mal praxis. Sunt 3 clinici de ortopedie, 3 de chirurgie, una de chirurgie plastica, una de neurochirurgie, toate opereaza.
Care e diferenta salariala?
Medicul obisnuit este "medic pe sfat", spunem noi, deci medicul platit de stat. Medicul profesor este platit de UMF, de Universitate. Medicul profesor este obligat sa aiba doctoratul, dar sunt si medici pe sfat cu doctorat. Salariul la nivel de profesor universitar este in momentul acesta cel stabilit de Ministerul Educatiei si Cercetarii si mai exista si un bonus dat de spital, pentru activitatea clinica. Un cercetator este platit de MEC pentru ca e vorba de cercetare, deci nu are treaba cu banii luati de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Un profesor universitar ajunge cam la 30 de milioane in momentul asta.

E foarte greu de intrat pe structura UMF-ului?

E foarte greu si se intra pe anumite partii. Le ai sau nu le ai. Pe masura ce evoluezi pe linie de UMF, atunci si vedetismul medicului creste. Daca esti conferentiar universitar, pacientul vine si spune: "E conferentiar, ii invata pe ceilalti!", desi el e tot medic primar. Exista medici care se pricep mai bine la teorie si medici care se pricep mai bine la practica. Ideal este sa fii un medic care le stie pe amandoua. Practica ne arata ca nu se suprapune totdeauna cunostinta medicala cu capacitatea de a opera sau de a rezolva cazurile clinice.

Capcanele campaniei de gratuitate 90%

Starea multor spitale este deplorabila, uneori mai rea decat in anii '70. De ce?
Primul aspect e legat de banii care vin pentru rezolvarea situatiei hoteliere a spitalului. Exista doar aripi de spitale refacute sau etaje care sa arate bine. Si asta in functie de cat de convingatori au fost seful de sectie, seful de clinica, medicul pe langa sponsori. Sponsorii sunt patroni de trusturi care intamplator ajung pe sectia respectiva si, din bunavointa, dandu-si seama ce situatie mizerabila este in spital, zic: "Haideti ca va ajutam sa va faceti un salon." Primariile dau si ele bani cat pot, pentru ca legea spune ca primariile trebuie sa se ocupe de cladiri. Cladirile sunt vechi, ele trebuie consolidate, sunt spitale unde se lucreaza de zeci de ani pentru consolidarea lor, dar, fiindca nu exista bani, se mai opresc lucrarile, iar santierul ramane. Populatia ar trebui sa inteleaga ca sanatatea mai si costa - si aici as vrea sa fac o paranteza: Campania aceasta de gratuitate 90% la medicamente e, dupa parerea mea, o mare pacaleala pentru populatie. In primul rand, pentru ca unui medic de familie i se dau numai 50 de retete compensate pe o luna de zile. Primii 50 primesc deci aceste retete, ceilalti nu mai conteaza. In al doilea rand, li se compenseaza 90% din echivalentul romanesc. Deci, daca eu vreau sa iau un antiinflamator, mie imi compenseaza, sa zicem, Diclofenacul, pentru ca acesta este facut in Romania. Sunt alte antiinflamatoare mult mai bune, dar acelea nu se compenseaza. Totusi, ca sa compensezi 90%, chiar si pentru primii 50 de oameni pe fiecare medic din policlinica, ar insemna sa falimentam rapid sistemul. Si falimentul acesta il vor plati ceilalti, care or sa vina la putere. Sau poate tot acestia. Si atunci e de asteptat ca vor creste taxele, ca de undeva trebuie sa iei bani ca sa pui pentru compensarea medicamentelor. Sau va disparea aceasta facilitate electorala. De altfel, vicepresedintele CNAS a anuntat in presa ca 80% din bugetul Casei de Asigurari pentru medicamente este deja terminat, si suntem la mijlocul lunii august. Deci, revenind, populatia trebuie sa inteleaga ca actul medical costa si ca si medicamentul costa, si implantul care i se pune are un pret, pe care ea nu-l plateste deocamdata. Din considerente electorale li se spune ca nu e nici o problema si populatia ramane cu mentalitatea de asistat pe care a avut-o si pana in '90. Banii pentru compensare trebuiau introdusi in sistem, pentru ca sa ajuti ca sistemul sa creasca in calitate. Daca economia functioneaza asa de bine, atunci Sanatatea ar fi trebuit sa consume banii alocati in plus pentru cresterea pregatirii managerilor, pentru cresterea dotarilor in materiale a spitalelor (nu dotarile hoteliere), pentru cresteri salariale ale medicilor. Exista medici care nu se duc intr-un sat din Botosani pentru ca este izolat si n-are facilitati. Puteau sa fie folositi banii acestia pentru ca sa se plateasca un medic care se duce, de exemplu, intr-un sat din judetul Botosani si caruia sa i se dea niste facilitati care sa-l convinga sa ramana acolo. Altfel, permanent in centrele universitare vor fi medici, dar cu cat ne indepartam de centrele universitare, cu atat va fi mai slaba pregatirea si cu atat mai putina dotarea spitalului cu echipamente, respectiv cu resurse umane. Mai este un aspect. Reamintesc ca ministrul Sanatatii a acuzat o intelegere dintre medici si firma care comercializeaza Tanakanul, dovedind ca nu stie ce inseamna un medicament performant. Tanakanul, in mod preponderent prescris de medici, e foarte bun. O fi el scump, dar e bun, lumea il prefera. Dar daca ministrul apare pe postul de televiziune si spune ca exista o mafie a celor care comercializeaza Tanakanul, care se duc la diverse congrese si se intalnesc in diverse hoteluri de lux in tara si in strainatate, populatia va ramane cu ideea ca ministrul si guvernantii vor lucruri bune pentru ei, dar exista o gasca de medici smecheri care-si urmareste interesul propriu. Aici se vede ca ministrul nu a practicat medicina, pentru ca nu realizeaza ce inseamna un medicament bun. Daca tot a venit vorba de MS, merita sa spun ca in ultimii ani nu a fost capabil sa gandeasca un singur program national coerent in afara celui propagandist. Ministrul s-a implicat, a condus chiar, spre rusinea lui, campania de denigrare din ultimul timp a corpului medical. A fost un minister de propaganda pe linie medicala, care acum scoate in mare graba la concurs posturi de sefi de sectie si director de spital pentru oamenii de partid. Sa speram ca acestia nu vor deveni o frana in cazul in care varfurile politice ale Sanatatii vor fi schimbate prin alegeri.
Cum apreciati managementul spitalelor? Este foarte avantajos sa fii director de spital?
Potrivit unei legi recente, directorul de spital trebuie sa fie universitar. Chiar cred ca este o greseala sa-l pui pe un profesor universitar sa se ocupe de pixuri, de hartia de fax, de topurile de hartie A4. Sa faca medicina de varf, sa se ocupe de stiinta, de scris carti, de tehnica operatorie, de cresterea calitatii pregatirii profesionale a colegilor. Dar legea a fost facuta de profesori universitari care aveau interes sa conduca si spitalul, si atunci au impus aceasta nedemocratica forma de a-i elimina pe eventualii concurenti. Nu cred ca scrierea catorva zeci de articole medicale, eventual a unei carti chiar bune de medicina il recomanda ca bun manager pe un profesor. Politicienii care au modificat legea spitalelor n-au inteles diferenta dintre arta de a conduce si medicina, ceea ce inseamna ca dupa 14 ani n-au inteles nimic despre management, iar tara este de plans. Eu n-am fost director de spital, dar, din punctul de vedere al unui om care a absolvit Managementul, pot sa spun ca probabil e destul de avantajos.
Cum apreciati functionarea CNAS?
CNAS, facuta in '99, de a carei mostenire actuala guvernare se plange, era un mecanism performant, care reusea sa stranga banii de la datornici si chiar reusise sa puna pe roate intreg sistemul. In 2002, cred, CNAS a intrat in subordinea Ministerului Sanatatii, presedintele CNAS (Turlea era pe vremea aceea) a ajuns secretar de stat in minister, pentru ca ministerul vroia sa puna mana pe banii Casei. Atat de performanta a fost aceasta institutie, incat ministerul si Guvernul nu si-au permis sa lase banii pe mana consiliului de administratie, desi acesta incepuse sa faca sa mearga sistemul. Si cum ei aveau nevoie de bani si cum nu erau dispusi sa lase o institutie sa fie autonoma, au trecut institutia in subordinea Ministerului. Dupa aceea, au inceput sa denigreze consiliile de administratie pentru modul in care au cheltuit banii sistemului - au facut niste sedii imense, au aruncat bani pe masini -fara sa se spuna, de fapt, ca in realitate, peste tot in Occident, o casa de asigurari functioneaza precum orice alta casa de asigurari. Are oameni platiti bine, are masini, are sedii mari cu locuri unde se negociaza pretul interventiei medicale. Pana acum ministerul ar fi trebuit sa faca o minima grila pentru toate interventiile medicale pe care le poate primi gratuit un pacient pentru banii platiti pe asigurare. Pentru ca eu nu pot sa asigur oricarui pacient protezele cele mai scumpe sau implanturile metalice ori cardiace de ultima generatie. Nicaieri in lume nu se face asa. In Occident se pune o proteza minimala si, daca pacientul vrea sa-si puna o proteza de mai buna calitate, atunci isi plateste diferenta.
Dar el are totusi o asigurare medicala care-i plateste!
Are o asigurare medicala minimala. De exemplu, eu ma duc la medic si el imi spune: "Ai asigurare medicala, sigur iti dam lentile si-ti dam si o rama de ochelari. Daca tu vrei lentile antireflex, anti-scratch, cu rama nu stiu care, atunci te duci si platesti in plus." Daca nu, inseamna ca mai trebuie sa ai inca o alta asigurare. Sunt oameni in Occident care au asigurarea de stat plus asigurare privata. In Romania nici macar asigurarea de stat nu e respectata. In Romania spitalul a ajuns o institutie sociala, tii pacienti luni de zile numai pentru ca e frig afara si pentru ca trebuie sa le asiguri caldura si sa le dai mancare. Asa ceva nu exista in Occident. Ramane cazul pe care-l stiu concret, un accident rutier in Spania cu fractura. Pacientul nu a primit decat lucruri minimale. Pe medic nu l-a interesat ca pacientul acela ar putea sa piarda piciorul sau sensibilitatea lui, pentru ca el nu platise o asigurare, si nu au discutat cu el, iar evolutia postoperatorie n-a fost tocmai fericita. Acest lucru ar trebui sa-l inteleaga populatia din Romania, nu sa ceara sa i se dea gratuit.
Spitalele nu au doar directori, ci si consilii de administratie.
Intr-un consiliu de administratie, potrivit legii actuale, daca-i spital clinic, UMF-ul isi numeste un reprezentant oficial, Colegiul Medicilor isi numeste un reprezentant oficial, mai exista doi reprezentanti ai consiliului local, deci primaria si altii. In paranteza fie spus, toate consiliile de administratie sunt facute in momentul acesta cu oamenii pusi de vechii primari. In Bucuresti, consiliile de administratie ale spitalelor sunt ale PSD-ului, desi alegerile au fost castigate de opozitie. Dar actualii primari nu au inteles ce aveau de facut. Poteras se lauda intr-un interviu ca, de cand a ajuns primar, el este campionul audientelor. El nu-si pune problema care sunt mecanismele pe unde consiliului local i se scurge bugetul. El n-are problema asta fiindca nu stie legea sau nu i-a spus nimeni si nu si-a pus problema. El face audiente. Si sunt destui care vor butelii, vor gaze, vor sa li se traga electricitate. Si e o interpretare gresita; nu asa slujesti cetateanul. Tu esti pus ca manager sa conduci sistemul, nu sa rezolvi cazuri izolate. Iti rezolv electricitatea daca pe strada aceea bag electricitate, nu-ti introduc circuit electric numai pentru tine, privat. Eu nu sunt primar pentru asta, eu sunt primarul cetatenilor, eu am o viziune de dezvoltare in ansamblu. Singurul care e in stare sa aiba o viziune de dezvoltare in ansamblu in Capitala in momentul asta e Basescu. De asta e si greu de batut, pentru ca stie ce are de facut, are viziunea sefului, ceilalti se pierd in audiente. Revin la consiliile de administratie ale spitalelor. Consiliul de administratie scoate la concurs posturile de director general si de directori adjuncti. Director nu poate sa fie decat un profesor universitar, deci ei sunt colegi la rectorat si pe urma se mai si pun intre ei directori de spitale. Iar cei din consiliul local, care platesc mancarea pacientului, intretinerea spitalului, gazele, electricitatea, n-au nici un cuvant de spus pentru ca sunt minoritari. Asta e situatia in spitale in momentul asta si-atunci te miri de ce merge sistemul prost. Merge prost daca n-ai oameni sa-ti faca o opozitie reala, daca oamenii care sunt conducatori de institutii in momentul acesta sunt si sefi pe diverse organisme, organizatii, colegii care se controleaza intre ele, si colegi la UMF. Un om care este la Colegiul Medicilor e coleg cu cel care e directorul spitalului, cu cel care-i sef de clinica, cu cel care e la Casa de Asigurari, si toti sunt subordonati fie rectorului, fie ministrului. Fostul rector al UMF-ului era senator PSD, deci coleg parlamentar cu ceilalti ministri, ca sa nu mai spun ca fostul rector era seful a doi ministri, Bartos si Beuran, si atunci era usor sa ii influenteze. Daca exista o grupare care conduce si care sugereaza toate deciziile sistemului, sigur ca el nu poate sa mearga bine. Poate ca ei chiar sunt bine intentionati, dar, daca nu-i nimeni in opozitie, nu mai vad ce se intampla.
Ce se va intampla cu salariile din sanatate? Cand se vor mari?
Au promis ca in octombrie fac marire de salariu, era propus ca pe tot anul sa se mareasca cu 15%. Nu cred. Dupa 12 ani de carte, un medic constata ca are un salariu prost. Asa se explica de ce concurenta la Medicina e foarte scazuta. Pe langa marea prostie de a da drumul la facultati particulare in '90. Si-atunci sigur ca, daca sunt 1,2 candidati pe loc la Medicina, de unde sa ai calitate? Probabil, in viitor vor fi mult mai multe cazuri de mal praxis. Trierea nu se mai face serios nici la UMF, nici la facultatile particulare, pentru ca facultatile private pierd bani, iar cele de stat pierd catedre. Macar pana in '90 eram siguri ca cei care intrau erau de calitate, se intra la 8 pe loc si studentii la Medicina erau varfurile scolare ale Romaniei. Increderea mea ca voi fi tratat foarte bine peste 20 de ani, cand oamenii care termina acum facultatea o sa ajunga medici primari, este redusa.

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22