Pe aceeași temă
Domnule Henri Gillet, cum s-a nascut ideea infiintarii revistei dvs., Les Nouvelles de Roumanie?
Les Nouvelles de Roumanie s-a ivit, acum patru ani, dintr-o frustrare importanta pe care o simteam, aceea de a nu fi avut niciodata, in Franta, vesti despre Romania. Totusi, sunt multe persoane interesate de Romania, vin aici pentru a o ajuta sau pentru ca le place aceasta tara. Dar informatiile lipsesc; de abia daca apare cate un articol in Le Monde, o data pe luna... Si mai ales nu exista o continuitate; se poate intampla un eveniment important in Romania, se vorbeste despre el, dar sase saptamani mai tarziu nu stim ce s-a intamplat. La inceput, intr-un fel, am facut revista pentru mine, ca o forma de petrecere a timpului liber - in Franta, unde sunt jurnalist profesionist de 35 de ani, tocmai am iesit la pensie. Si apoi, exista si acest minunat instrument care se numeste Internet. Cand am avut acces la Internet, am tastat timid cuvantul "Romania" pentru a sti daca exista vreun site legat de ea. Existau 400.000 de site-uri. Atunci mi-am dat seama ca este vorba de o bogatie imensa; practic, toate aceste publicatii romanesti, pe care le citesc in fiecare zi, ma tin la curent cu actualitatea. Obiectivul meu a fost sa creez o revista care sa ajute cooperarea intre francezi si romani. Vreau sa sprijin Romania, dar vreau sa o fac prin intermediul competentelor mele, adica prin meseria mea de jurnalist. Atunci mi-am spus ca, daca ii informez bine pe compatriotii mei asupra situatiei din Romania, pe cei care, la randul lor, sprijina Romania, acesta este un mod de a o ajuta indirect. Cititorii sunt francezi, suedezi, belgieni, pentru ca, grosso modo, difuzarea publicatiei mele este in aceste trei tari francofone. Abonatii - particulari si cateva asociatii, 500, 480 mai exact - fac sa circule acest jurnal mai departe. Sunt oameni care cunosc bine Romania si care sunt cu adevarat interesati de ea. Printre acesti cititori, se afla multe persoane modeste, tarani din Franta sau din Elvetia. Unii conduc o asociatie care ofera ajutor si prietenie Romaniei. Dar ei nu cunosc prea bine tara. Marturisesc ca sunt mandru cand, de exemplu, scriu un articol despre Brancusi si ma gandesc ca in satele Frantei exista tarani care citesc si care astfel il descopera pe Brancusi...
Sumarul revistei acopera rubrici dintre cele mai diverse: economie, politica, societate, cultura...
Da, acest periodic bimestrial de 52 de pagini se imparte in trei sectiuni. In primul rand, este ceea ce eu numesc actualitate: Romania, privita in contextul evenimentelor internationale. Apoi sunt rubrici politice, economice si sociale despre Romania. Urmeaza a doua parte, pe care o numesc societate; este viata societatii romane sub toate formele sale: sanatate, invatamant, religie, mediu inconjurator, sport; sunt, de asemenea, faptele diverse, micile evenimente care au loc, rubricile de viata cotidiana. Exista si o a treia sectiune, pe care o numesc "cunoastere si descoperire" a Romaniei. Aici exista, alaturi de literatura - literatura clasica si contemporana -, viata artistica si culturala, sculptura, pictura, muzica, cinema. De asemenea, sunt rubrici de turism, istorie, memorie, traditii, francofonie, umor, sfaturi practice etc. Am grija ca fiecare articol sa ofere cat mai multa informatie si sa comporte, de asemenea, si un aspect pedagogic. Astfel, le explic lectorilor francezi cine este Vadim Tudor, cine este Gigi Becali sau incerc sa explic importanta Mariei Tanase pentru romani... Pentru a face asta, folosesc presa romaneasca pe care o citesc, vad ce e mai interesant, fac sinteze si prelucrez textele. Apoi, vin in Romania,
destul de des - de 3-4 ori pe an - si petrec aici aproape 3 luni. Incerc sa fac si niste suplimente, pentru a-i interesa pe lectori. Anul trecut am fost in Apuseni si am facut un supliment despre aceasta zona; sunt mandru de acest proiect, pentru ca e prima oara cand se scrie atat de detaliat despre Apuseni, oferind adrese concrete, vorbind despre istoria lui Avram Iancu, despre ceea ce poti face aici, despre ceea ce poti vizita. Nu a existat niciodata vreun supliment turistic despre Apuseni, nici macar romanii nu au facut asta. Am facut-o pentru a-i incita pe francofoni sa vina sa viziteze acest minunat taram care, de altfel, corespunde bine si spiritului nenumaratilor turisti francezi. Acestora le place un turism al descoperirilor, al ecologiei, un turism, sa spunem, inteligent. Anul trecut am facut un supliment despre Bucovina, in acelasi fel. Acum voi pregati unul despre Delta Dunarii.
Realizati cate un supliment pe an?
Pentru moment, da. Dar fac si alte suplimente; de pilda, despre scriitorii romani. Anul acesta, suplimentul meu va fi despre alegeri, despre configuratia viitorului guvernamant, bineinteles. Dar ma gandesc sa fac un supliment care sa reia articolele deja scrise despre romanii care au "facut" Franta: sunt multi romani care au venit aici, s-au francizat si au ajutat la formarea Frantei. Voi face un supliment despre asta, dar e material cat pentru o carte intreaga.
Sunt dur in ceea ce priveste Romania
Ce ne puteti spune despre colaboratorii dvs.? Cu cine lucrati?
In principal, cu sotia mea, care este romanca. Am cativa colaboratori, mai ales pentru sectiunea de viata literara, care ma ajuta mult. Dar as spune ca eu fac 90% din revista. Am ajuns la concluzia ca fac 18 meserii diferite, realizand acest jurnal: de la ziarist la director. Ma ocup si de punerea in pagina, corectura, abonamente, expediere, chestiuni administrative, contabilitate etc. Toate astea imi ocupa foarte mult timp, 10-14 ore pe zi, chiar sambata si duminica.
Les Nouvelles de Roumanie este o publicatie independenta?
Este total independenta. Nu depinde decat de mine. Ma autofinantez. Pretul abonamentelor acopera exact costul revistei. Nu castig nici un ban, este un proiect in intregime benevol. Ceea ce incerc eu este sa nu am pierderi, pentru ca traiesc cu o pensie modesta de francez, nu-mi pot permite sa pierd bani. Si pot spune ca reusesc.
Afirmati ca faceti jurnalistica din pasiune. Cum priviti meseria de ziarist?
Imi place aceasta meserie, dar trebuie sa spun ca nu-mi plac foarte mult mediile jurnalistice - ma refer la cele franceze, care au calitatile lor, dar si multe defecte. Din pacate, jurnalistii sunt oameni care nu mai au prea multa cultura; de exemplu, daca intrebati 10 ziaristi care este capitala Romaniei, 8 dintre ei va vor spune: Budapesta. Apoi, mai e si acest mod de a functiona al jurnalismului - ma refer la jurnalism in general, nu numai in Franta -, in care ceea ce e important este senzationalul. Bineinteles, un exemplu in acest sens este Romania, "biata Romanie", pentru ca reputatia pe care ea o are in Franta - o tara care are, de altfel, atatea legaturi cu Romania - este groaznica. Nu cunoastem decat cliseele: copiii abandonati, prostituatele, cainii maidanezi etc. Ei nu cauta sa vada altceva si creeaza un fel de rasism antiromanesc in Franta, ceea ce e lamentabil. Astea se petrec din lipsa de cunostinte, de cultura, de curiozitate. Bineinteles ca aceste lucruri exista, dar sa nu vorbesti decat despre asta inseamna sa nu ai viziunea intregului, sa prezinti numai un aspect al tarii. De aceea sunt reticent in ceea ce priveste mediul jurnalistic, care nu-si face bine meseria, care nu e exigent cu sine. Si lucrurile vor arata asa din ce in ce mai mult, pentru ca tot ce conteaza astazi este rentabilitatea. Se pierd notiunea utilitatii, ratiunea existentei presei. Eu, da, imi fac meseria din pasiune. Aceeasi pasiune pe care o am si pentru Romania, cu siguranta. Desi, trebuie sa o spun, de fiecare data cand vin aici, sunt foarte suparat pe Romania, pentru ca vad lucruri inadmisibile: coruptia, aroganta celor de la putere, felul in care ei isi trateaza compatriotii. Asta ma supara foarte mult, dar nu ma poate impiedica sa iubesc Romania. Cred ca toti francezii pe care ii cunosc au acelasi sentiment: sunt, pe de o parte, revoltati, cand vin in Romania, dar, pe de alta parte, nu pot sa nu revina aici si sa nu-i iubeasca pe romani. Eu sunt dur in ceea ce priveste Romania, dar incerc sa fiu just si onest. Sunt total independent, deci nu am nici un interes de castig. Dar nu vad de ce as munci atat de mult pentru a spune lucruri gresite, false. Eu arat problemele care exista, cele pe care le aflu citind presa si venind in Romania. Exista probleme mult mai grave decat copiii strazii - si aceasta este, desigur, o problema importanta -, lucruri ca falimentul sistemului de sanatate in Romania, care face ca foarte multi romani sa nu aiba nici o protectie sociala, sa moara pentru ca nu au mijloacele de a veni la un spital sau de a da bacsis pentru a fi operati. De asemenea, invatamantul, care se scufunda... Se cumpara examene etc. Stiu, in acest sens, multe cazuri - am cititori care mi-au tot scris.
In Franta nu se intampla astfel de lucruri, nu exista coruptie?
Nu. Bineinteles ca exista coruptie, dar, din fericire pentru ea, Franta nu joaca in aceeasi divizie ca si Romania, care este campioana in acest domeniu, la toate categoriile. E trist sa spun asta, dar acesta e adevarul. In nici un caz nu trebuie sa justificam situatia coruptiei din Romania spunand: asa este in toata lumea. Nu este deloc adevarat. In Europa Occidentala nu este deloc asa. Chiar daca exista coruptie, ea e mica in comparatie cu enormul concert generalizat al coruptiei din Romania. Ar fi grav ca romanii sa-si imagineze ca e normal. Nu, e anormal. Nu trebuie admis asa ceva. Sper ca Uniunea Europeana va fi dura, intransigenta in aceasta chestiune. Este pentru binele romanilor. Nu trebuie sa mai intalnim cazuri de tineri - asa cum am vazut eu - care isi parasesc tara, nu neaparat pentru ca aici nu pot avea un viitor, ci pentru ca sunt lipsiti de speranta, in aceasta lume in care totul functioneaza necinstit si nefericit, unde fiecare este obligat sa traiasca asa.
Cititorii dvs. gasesc ca aceste opinii sunt dure?
Da, insa trebuie spus lucrurilor pe nume. Si romanii care ma citesc spun acelasi lucru - pentru ca am, din ce in ce mai mult, si un public roman. Unora le-ar placea sa pastrez o imagine putin ideala despre Romania, pentru ca ei iubesc aceasta tara. In Franta insa se spune: "Cine iubeste bine pedepseste bine". Sunt intotdeauna in cautarea elementelor pozitive, care sa echilibreze imaginea Romaniei. Dar trebuie spuse realitatile, daca vrem ca lucrurile sa se schimbe. Macar aceasta libertate a fost obtinuta: de a putea scrie si vorbi. Ea insa trebuie folosita.
*Director al publicatiei Les Nouvelles de Roumanie
Interviu realizat de Ioana Anghelescu
