Pe aceeași temă
Cine a organizat manifestaţiile de protest din centrul Chişinăului?
Apelul de a ieşi în piaţă a venit de la o organizaţie neguvernamentală prin Internet. Nu a fost o persoană concretă care să-şi asume organizarea manifestaţiilor. A fost ceva spontan, mai degrabă.
Care au fost revendicările mulţimii?
Manifestanţii au acuzat fraudarea alegerilor şi au cerut repetarea lor, cu lichidarea condiţiilor care s-au făcut simţite în timpul alegerilor şi care au permis fraudele, în special a listelor suplimentare impuse de Comisia Electorală Centrală autorităţilor publice locale. Codul Electoral prevede că lista electorală este alcătuită de autoritatea publică locală. Însă cu ocazia alegerilor de acum, din 2009, CEC a introdus în listele electorale încă câteva zeci sau chiar sute de mii de persoane.
Cine a formulat aceste revendicări din partea mulţimii, ce organizaţie, ce lider?
Printre liderii respectivi este Natalia Morar, ziaristă din Moscova, care a fost declarată persona non grata în Rusia şi care este şi cetăţean al Republicii Moldova. Ea este unul dintre liderii ONG-urilor care au participat la manifestaţii, nu ştiu exact denumirea lor. Ei propuneau crearea unei coaliţii civice noi, unde s-ar alătura şi partide politice, şi organizaţii civice şi care cereau repetarea alegerilor, condiţionând acest lucru de crearea unui cadru democratic şi transparent. Ideea centrală fiind nu atât repetarea alegerilor, cât alegeri libere şi corecte.
Care a fost atitudinea opoziţiei politice faţă de manifestaţie?
Liderii politici au fost depăşiţi de evenimente. Reacţia a fost una incoerentă. Odată ce au ajuns oamenii în stradă, pe 6 aprilie, în faţa lor au apărut o serie de lideri politici care s-au solidarizat cu iniţiatorii şi participanţii la aceste proteste. Din partea PDM a fost d-l Chiril Lucinschi, au mai fost, dintre liderii politici, Dorin Chirtoacă, Vlad Filat, Serafim Urecheanu. Ultimii trei conduc partidele care au depăşit bariera de 6% şi au intrat în Parlament. Televiziunile controlate de putere au vorbit pe larg despre participarea acestor lideri la demonstraţii începând cu ziua de marţi, 7 aprilie. Luni, 6 aprilie, presa comunistă a neglijat protestele. Unele dintre lozincile scandate în 6 aprilie, dar şi în prima parte a zilei de 7 aprilie, la mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale, au fost: „Alegeri repetate“, „Fraudă“, „Jos comuniştii“ şi „Unificarea forţelor democratice“. Este adevărat că ultima lozincă, „Unificarea forţelor democratice“, pare să fi derutat cel mai mult comportamentul liderilor partidelor politice.
Care a fost atitudinea puterii faţă de manifestaţia începută luni?
A fost una indiferentă. Pe 6 aprilie comuniştii triumfau, iar Vladimir Voronin a declarat că nu va negocia cu partidele de opoziţie, iar dacă va fi nevoie de voturi pentru alegerea preşedintelui se va negocia cu persoane concrete.
Asta în cursul zilei de luni, pentru că marţi au început protestele violente.
După asta s-a spus că apariţia liderilor politici acolo nu a făcut altceva decât să incite spiritele, iar în după-amiaza zilei de 7 aprilie, a fost declaraţia făcută de d-l Tkaciuk, care a spus că este o tentativă de lovitură de stat, iar liderii celor trei partide, la care se adaugă şi d-l Lucinschi, de la Partidul Democrat, au fost acuzaţi de incitarea spiritelor şi de tentativă de lovitură de stat. A fost o tentativă foarte ciudată, deoarece niciun protestatar nu a formulat vreo pretenţie privind preluarea puterii de stat.
Cine este Mark Tkaciuk? Publicul din România nu este familiarizat foarte bine cu culisele vieţii politice din Republica Moldova.
Mark Tkaciuk este o „persoană deosebită“. Este „fanul“ lui Che Guevara. În biroul lui este mereu prezent şi portretul lui Che Guevara. El este consilierul pe probleme politice al d-lui Vladimir Voronin, fiind considerat şi „cardinalul cenuşiu“ al Republicii Moldova. E o persoană care conduce staff-ul electoral al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova în toate campaniile electorale. Este o persoană foarte discretă, este rar văzut în public. Apare doar atunci când sunt situaţii de-astea de criză, el transmite mesajul oficial. Şi acum Mark Tkaciuk a apărut şi a lansat acuzaţia de tentativă de lovitură de stat. Tot el a apărut imediat după alegeri şi a spus că de fapt comuniştii mizau pe 65 de mandate şi că într-un fel sunt nemulţumiţi că au numai 61 de mandate, deşi le sunt suficiente ca să aleagă singuri viitorul preşedinte.
Bizarerii şi provocări
S-a vorbit de diversiuni, de diverse provocări care ar fi avut loc în ziua de marţi, în faţa Parlamentului şi a Preşedinţiei. Aţi fost în piaţă în aceste zile, aţi văzut cu ochii dvs.
Da. Eu am circulat în permanenţă între mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale şi scuarul dintre Parlament şi Preşedinţie. Aveam două mitinguri în paralel. Ambele au decurs destul de paşnic, dar după o anumită perioadă, spre prânz, cei din faţa Parlamentului şi a Preşedinţiei au devenit foarte agresivi. Am văzut o serie de persoane care erau în fruntea celor care asaltau cordoanele de poliţie şi care după aceea au şi intrat în Parlament. Erau persoane mai în vârstă decât cei tineri şi ei au fost cei care au spart rândurile şi au incitat. Tot ei au intrat primii şi în Preşedinţie şi în Parlament. Am văzut cu ochii mei cum poliţia, în prima fază, a încercat să disperseze mulţimea şi în mare parte a reuşit. Dar, în acel moment, poliţia s-a oprit şi s-a retras, parcă invitându-i la atac. åsta e primul lucru care mi s-a părut... bizar. Al doilea lucru bizar e faptul că am văzut două mitinguri, în paralel. Al treilea lucru bizar a fost numărul redus de poliţişti. Tocmai în momentul în care a început acţiunea agresivă, am impresia că şi numărul de poliţişti s-a redus substanţial. Al patrulea lucru bizar care s-a produs ţine de faptul că în Parlament şi Preşedinţie erau foarte-foarte mulţi poliţişti, erau pline primele etaje ale ambelor instituţii, dar la un moment dat aceşti oameni au început să dispară din aceste instituţii şi practic s-a intrat fără niciun fel de probleme în Parlament şi în Preşedinţie. Al cincilea lucru bizar ţine de faptul că pe acoperişul clădirii Parlamentului s-a arborat drapelul european de către oameni care erau protejaţi parcă de poliţie. Se şi vede într-o înregistrare. Cei care au intrat în Preşedinţie nu au vandalizat clădirea. Un lucru mai puţin caracteristic unei mulţimi agresive. Preşedinţia a fost lăsată aproape intactă pentru a trece vizavi, unde de astă dată s-a început jefuirea temeinică a Parlamentului.
Au vandalizat Parlamentul de la prânz, până la ora două din noapte. Şi poliţia n-a intervenit. Sub ochii mei şi ai poliţiştilor din jurul Parlamentului, o ceată de vreo 150, maximum 200 de persoane au jefuit organizat clădirea Parlamentului. N-am văzut în viaţa mea un jaf mai filmat şi mai fotografiat ca acesta. Şi celor care jefuiau nu le păsa. S-a filmat şi afară, şi, în special, în birourile şi sălile din Parlament. Persoanele respective, fără niciun fel de frică, scoteau obiectele, tehnica din Parlament, treceau pe lângă poliţiştii care erau mai mult decât calmi. Şi asta mi s-a părut iarăşi bizar, fiindcă poliţia care păzeşte o instituţie, în special Parlamentul, era obligată să intervină, dar n-a intervenit.
Miza diversiunii: reorientarea radicală a Moldovei spre Est
Cum vă explicaţi atitudinea poliţiei? Şi cine credeţi că se află în spatele acestor provocări?
Impresia mea este că au venit în piaţă oameni organizaţi care au avut misiunea efectivă de a vandaliza Parlamentul fiind siguri că nu vor fi pedepsiţi pentru cele făcute. Scopul acestei iniţiative poate era iniţial de a compromite mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale, iar în perspectivă de a deturna mitingurile spre acţiuni de vandalism, cu scopul de a discredita opoziţia. Jaful din Parlament, în opinia mea, urmăreşte discreditarea întregii opoziţii, atât a partidelor parlamentare, cât şi a opoziţiei extraparlamentare. Începând de marţi, presa şi canalele de televiziune controlate de comunişti au depus eforturi enorme pentru a crea o conexiune între „democraţi“ şi vandalii care au jefuit parlamentul. Paralela cu incendierea Reichstagului de către nazişti în ‘33 se impune de la sine. Comuniştii mai vor să demonstreze că opoziţia este incapabilă să gestioneze treburile în stat.
Dincolo de lichidarea opoziţiei, vandalizarea Parlamentului ar putea deschide calea spre anularea statului actual, Republica Moldova, „amendării“ Declaraţiei de independenţă, care prevede că limba română e limbă de stat, va permite introducerea limbii ruse şi revenirea la unele proiecte mai vechi de soluţionare a problemei transnistrene. Activismul Federaţiei Ruse, cumva, confirmă acest lucru. Amintiţi-vă că în 2005 anume Federaţia Rusă n-a recunoscut alegerile parlamentare. Iată, acum, Federaţia Rusă recunoaşte cu ardoare caracterul democratic al alegerilor din Republica Moldova, făcând presiuni suplimentare prin intermediul separatiştilor de la Tiraspol, care au declarat că sunt gata să intervină pentru a restabili ordinea şi a anihila naţionalismul exacerbat din Republica Moldova.
Deci, în opinia mea, miza pe termen lung a celor întâmplate la Chişinău, în această săptămână, este reorientarea politică a Republicii Moldova. Iar expulzarea ambasadorului României din Republica Moldova este, pentru mine, ultima confirmare a faptului că Republica Moldova se pregăteşte de o reorientare politică radicală spre Est.
Dar era nevoie de vandalizarea Parlamentului şi a Preşedinţiei, de toată această diversiune, pentru a obţine o reorientare politică spre Est?
Ea se justifică prin faptul că 70% din populaţia Republicii Moldova este (încă!) proeuropeană şi aşteptările într-un viitor mai bun sunt legate totuşi de Uniunea Europeană. Orice act antiromânesc din Republica Moldova nu e altceva decât un atac la structurile europene. De fapt, este o politică antieuropeană sub paravanul politicii antiromâneşti. Iar pentru a exclude orice opoziţie din societate, în cazul în care Republica Moldova se reorientează politic spre Est, era nevoie de o asemenea acţiune prin care opoziţia democratică să fie desfiinţată.
Modul în care a asistat aproape indiferentă poliţia noastră îmi permite să cred că s-a dorit o vandalizare spectaculoasă a Parlamentului. Trebuia subminat şi simbolul democraţiei – Parlamentul şi parlamentarismul ca atare. De exemplu, în conferinţele de presă au apărut secvenţe unde se demonstra că, în momentul arborării drapelului european pe clădirea Preşedinţiei, lângă persoanele respective se aflau persoane în uniformă militară. A mai apărut o fotografie unde se vede că poliţiştii de pe lângă Preşedinţie dărâmau un perete de beton pentru a furniza pietre protestatarilor.
Poliţiştii?
Da, poliţiştii. S-a publicat o fotografie precum şi imagini video. S-a constatat că unele persoane, care participau la vandalizarea clădirii, destupau şi beau şampanie urcaţi pe ferestrele Parlamentului, erau reprezentanţi ai serviciului de securitate al Republicii Moldova. Mai mulţi lideri şi reprezentanţi ai partidelor politice, printre care şi eu, au încercat să deturneze publicul din scuarul dintre Parlament şi Preşedinţie spre mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale, dar acest lucru nu ne-a reuşit. Persoanele care se aflau acolo aveau, după toate probabilităţile, altă misiune.
Dvs. spuneţi că miza acestei diversiuni este reorientarea politică a Republicii Moldova spre Est?
Da. Vă amintesc de vizita d-lui Voronin la Moscova, acum, în timpul campaniei electorale, unde nu exclud că s-a bătut în cuie noua reorientare politică a Republicii Moldova. Iar pentru a anihila orice tentativă de reproş, orice acţiune de protest în societate, s-a recurs la discreditarea definită a opoziţiei. Sunt discreditate atât forţele politice proeuropene, dar şi mesajele şi simbolurile europene şi româneşti. Anume aceste mesaje şi simboluri au fost utilizate de „enigmaticii“ vandali moldoveni.
Cum vă explicaţi activismul autorităţilor de la Tiraspol în aceste zile? Ies cu declaraţii...
Care nu deranjează deloc autorităţile de la Chişinău! Mai mult, demonstrează un fel de compasiune şi susţinere pentru autorităţile comuniste. Atunci când transnistrenii spun ceva, oamenii înţeleg foarte bine că vorbeşte Federaţia Rusă. Comuniştii nu ascund acest sprijin al Transnistriei, prezentându-l ca pe o dovadă că în Republica Moldova naţionaliştii sunt un pericol. Relatările canalelor de televiziune pe care le controlează comuniştii menţionează în permanenţă că „etniile convieţuitoare“ din Republica Moldova dezaprobă vandalismul de la Chişinău şi lasă să se înţeleagă că ar exista încă o etnie în Moldova care ar susţine acest vandalism. Se încearcă amplificarea elementului naţionalist în Republica Moldova şi bătaia lungă este desfiinţarea acestui stat ca atare şi drumul liber pentru „reunificarea“ cu Transnistria sub nu ştiu ce formă, fără ca acest fapt să mai poată fi contestat de către opoziţie.
Cum apreciaţi reacţia Occidentului la ce s-a întâmplat la Chişinău?
Reacţia Occidentului este încă neclară. Din câte înţeleg eu, Occidentul este atent şi ezitant. Sincer să vă spun, am anumite indicii că Republica Moldova nu prezintă prea mare interes pentru Occident. Eu, personal, sunt un pic dezorientat de atitudinea occidentalilor, care sunt, fără îndoială, conştienţi de faptul că în Republica Moldova în mod flagrant sunt încălcate drepturile omului. În momentul când Uniunea Europeană sau, mai exact, ţările membre vor înţelege că după Republica Moldova şi Ucraina liniile geopolitice ar putea fi împinse tot mai spre Vest, vor urma şi declaraţii şi poate chiar acţiuni mai prompte. Important e să nu fie prea târziu.
* Director executiv al Institutului de Studii Europene din Republica Moldova
Interviu realizat de Armand Goşu
10 aprilie 2009
