Pe aceeași temă
Ce ne spune invalidarea mandatului de primar al lui Andrei Năstase despre sistemul judecătoresc/judiciar din Republica Moldova, despre relația cu politicul, despre regimul politic de la Chișinău?
Decizia a trei instanțe diferite (printre care și Curtea Supremă de Jusiție a Republicii Moldova) ne transmite trei mesaje. Primul și cel mai grav este faptul că aceasta consacră o schimbare crucială și tragică a regimului politic din Republica Moldova, un regres de la autoritarism la dictatură. În cei 27 de ani de la proclamarea independenței, Republica Moldova nu a fost niciodată o democrație, a fost condusă mai mult de regimuri autoritare în care diverși actori politici locali sau din exterior au încercat să influențeze rezultatele alegerilor prin propagandă în mass-media, denigrarea până la cel mai jos nivel a contracandidaților, cumpărarea voturilor alegătorilor. Dar, chiar și în timpul guvernării odioșilor comuniști, nu s-a recurs la invalidarea alegerilor cu ajutorul unei justiții controlate de politicieni mafioți. Toți cei care s-au aflat la putere au considerat că rezultatele alegerilor sunt un fel de linie roșie peste care nu se poate trece pentru a nu se discredita total în percepția UE și a SUA.
Al doilea mesaj nu face altceva decât să reconfirme faptul că Republica Moldova nu are un sistem de justiție care să funcționeze în interesul cetățenilor. Justiția din Republica Moldova este, de fapt, un ansamblu de instituții dirijate politic de Partidul Democrat și oligarhul Vlad Plahotniuc, ca instrument de luptă împotriva adversarilor politici. În același timp, justiția din Republica Moldova este folosită ca unealtă pentru spălarea banilor mafiei ruse și nu se ocupă de anchetarea a ceea ce opinia publică a numit „jaful secolului“ (furtul a un miliard de dolari din trei bănci moldovenești).
În al treilea rând, invalidarea alegerilor confirmă fără tăgadă faptul că Occidentul a mizat în mod greșit pe parteneriatul cu falșii proeuropeni din jurul lui Vlad Plahotniuc, ca premisă pentru asigurarea stabilității politice și a limitării influenței și manevrelor Rusiei în Republica Moldova. În realitate, aceștia nu au făcut altceva decât să îndepărteze Republica Moldova de standardele democratice europene prin construirea unui regim politic ce copiază modelul din Rusia.
În al patrulea rând, invalidarea alegerilor ar putea oferi indicii cu privire la coaliția de guvernare care se va crea după alegerile parlamentare din toamnă. Până la acest moment, semnalele arătau că PD mizează pe o largă coaliție proeuropeană, creată cu îndelungi tratative după modelul Alianțelor pentru Integrare Europeană, cauționată de la Bruxelles. Dar, pentru că PD a trecut linia roșie a democrației și diverși actori europeni au criticat dur controlul politic asupra justiției, există posibilitatea ca Bruxellesul să nu mai accepte oferta fals proeuropeană a lui Plahontiuc. Într-un astfel de scenariu, PD va crea majoritatea parlamentară cu socialiștii proruși. Doar că Moscova nu are finanțe disponibile pentru a menține Republica Moldova pe linia de plutire, iar banii pot veni doar de la Bruxelles.
Care este de fapt miza blocării lui Andrei Năstase? De ce deranjează atât de mult victoria lui la Chișinău forțele oligarhice?
Victoria lui Năstase este mai mult simbolică, având în vedere faptul că mandatul trebuia exercitat doar pentru un an. Dar este o dovadă clară a faptului că în Republica Moldova se mai poate salva ceva din dezastrul creat de falșii proeuropeni. Cetățenii acesteia mai au un motiv să nu plece peste hotare, votul pentru proeuropenii autentici poate contribui la reconstrucția politică și instituțională, la asigurarea unei minime bunăstări. Republica Moldova este astăzi statul ai cărui cetățeni, în proporție de peste 60%, se gândesc să emigreze, aproape 70% sunt convinși că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.
Pentru Vlad Plahotniuc și grupul de putere creat în jurul său prin șantaj și cumpărare este începutul sfârșitului (care poate fi în pușcărie sau în afara Republicii Moldova). Victoria lui Năstase arată și eșecul strategiilor electorale și mediatice ale taberei oligarhice. S-a mizat pe faptul că în turul II vor intra doi candidați controlați de Plahotniuc – Silvia Radu, prezentată drept independentă, și Ion Ceban, candidat al prorușilor din PSRM. Introducerea în cursa electorală a unui candidat independent este o tactică care a fost testată la scrutinul pentru primăria Chișinăului cu scopul de a fi folosită la alegerile parlamentare.
Cine reprezintă pericolul mai mare pentru opoziția proeuropeană? Forțele proruse sau cele oligarhice? Sunt atacați pe două fronturi.
Pentru a răspunde la această întrebare, voi face un inventar scurt al principalelor partide politice din Republica Moldova. Voi începe cu partidele parlamentare.
Cel mai important este Partidul Democrat, controlat de oligrahul Vlad Plahotniuc. Este un partid care la ultimele alegeri parlamentare din 2014 a obținut 19 mandate din 101, dar care, prin cumpărare sau șantaj, a ajuns să controleze formal 42 mandate. Discursul oficial al PD este unul proeuropean, practicile de guvernare sunt specifice spațiului ex-sovietic (corupție endemică și un control aproape total al instituțiilor statului). Partidul Socialiștilor din Republica Moldova este al doilea ca mărime din parlament (24 deputați). Are un discurs prorus, dar este controlat de oligarhul Plahotniuc, care l-a ajutat pe socialistul Igor Dodon să câștige alegerile prezidențiale prin campanii de media care au denigrat-o pe candidata forțelor proeuropene, Maia Sandu, și prin transportarea organizată a alegătorilor din Transnistria. Tot Plahotniuc controlează alte câteva partide sau facțiuni parlamentare minore (create în interiorul forului legislativ după alegerile din 2014). Cu votul acestora, Plahotniuc a reușit să înlocuiască sistemul electoral proporțional cu unul mixt, în ciuda criticilor transmise de Comisia de la Veneția.
Toți aceștia fac jocul Rusiei, fără a fi neapărat finanțați de la Moscova și fără a avea un discurs prorus. Kremlinul nici măcar nu are motive serioase pentru a investi prea mult în acești actori politici locali, atâta vreme cât ei mențin Republica Moldova în spațiul gri ex-sovietic și nu implementează reformele stipulate în Acordul de Asociere cu UE.
Opoziția parlamentară este extrem de firavă, aproape inexistentă și este compusă din deputații care au rezistat tentativeleor de corupere, șantaj și amenințare.
În ceea ce privește partidele extraparlamentare, cele mai importante sunt PAS (Maia Sandu) și PPDA (Andrei Năstase) autentic proeuropene, principalii inamici politici ai celor controlați de Plahotniuc. Sunt partide create „în stradă“, născute din proteste, pe fondul dezamăgirii profunde a populației față de practicile de corupție ale actualilor guvernanți. Acestea sunt forțele politice detestate la Moscova pentru că au potențialul de a crea „revoluții“ în ceea ce privește reforma profundă a statului Republica Moldova. Și dacă reformele ar avea chiar și minime succese, exemplul Chișinăului ar fi un pericol pentru liderii autoritari corupți din alte foste republicii sovietice (inclusiv din Rusia).
Vă așteptați la consecințe politice pentru opoziția proeuropeană în perspectiva parlamentarelor? Vedem în aceste zile o opoziție europeană mult energizată, mobilizată. Va reuși să păstreze acest moment?
Ceea ce s-a întâmplat cu mandatul primarului ales la Chișinău ar putea să îl transforme pe Andrei Năstase într-un erou sau o victimă a sistemului oligarhic și ar putea mobiliza și mai mult electorii în favoarea opoziției proeuropene autentice. Dar, în aceeași măsură, invalidarea alegerilor este un semnal de alarmă cu privire la măsurile pe care ar putea să le adopte regimul, în situația în care opoziția va obține un rezultat care nu corespunde strategiilor imaginate de consilierii celor aflați la guvernare.
Interviu realizat de OCTAVIAN MANEA
