Pe aceeași temă
Cand ati fost suspendat din functia de director al Bibliotecii Nationale?
Sunt suspendat din data de 2 decembrie 2002.
Cand ati fost arestat?
Luni, 9 decembrie.
Si cand ati fost eliberat?
Marti, 10 decembrie.
Cum a decurs arestarea? Sub ce acuzatie?
Arestarea, retinerea mea acolo (s-a precizat ca nu este o arestare, este o retinere pentru cercetari) a fost o surpriza. N-am inteles de ce, probabil ca eram foarte periculos. La sfarsitul unei anchete, la Sectia de Cercetari Penale din Rahova, ca element surpriza, a urmat o perchezitie la domiciliu si una la birou. La sfarsitul altei anchete, am fost coborat in subsol.
Va asteptati la aceste lucruri?
Nu ma asteptam. Sincer sa fiu, nu m-am asteptat la nimic. Presiuni au inceput cam prin august, cand, in urma unei reclamatii a lui Florin Rotaru, secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, am fost invitat la Politie. Acolo, un domn maior care avea parerile gata formate mi-a facut impresia ca urmareste sa scoata niste concluzii gata facute din intrevederile noastre. Incerca sa-mi inoculeze o stare de vinovatie, punand intrebari care mai de care mai mestesugite. La acte nesemnificative din dosar ma intreba: "Dar cand le-ati semnat?, Dar de ce le-ati conceput? Cine le-a facut? Ati avut raspuns?" - lucruri care intr-un dosar mare si greu, din pozitia mea, nu erau semnificative.
S-a emis in presa ideea ca aceasta arestare abuziva (cum a fost denumita ulterior) a dvs. este datorata faptului ca ati "opus" rezistenta la proiectul instalarii guvernului in viitorul sediu al Bibliotecii Nationale. Constructia respectiva este inca neterminata si finantarea ei era trecuta in programul Guvernului Nastase. 22 a publicat o masa rotunda la GDS pe aceasta tema, in numarul 33 din 13 august 2002. Dvs. ati inceput, deci, sa fiti tracasat din august. Inainte de august ati mai avut semne de ceea ce vi se pregateste?
Da. Primul semn a fost cand am fost chemat in biroul d-nei Arabagiu, directoare cu patrimoniul in Ministerul Culturii, specializata in aceasta actiune cu Codexul. Aceasta doamna m-a chemat in biroul sau si mi-a zis ca daca vreau sa mai fiu director la Biblioteca Nationala, trebuie sa spun ceea ce a spus la un moment dat o restauratoare din Alba Iulia, care acum vreo trei ani a facut afirmatii aberante ca manuscrisul ar fi fost fotografiat in Germania in vederea facsimilarii, cum ca ar fi fost deteriorat s.a.m.d. Si a indoctrinat cu perseverenta persoane din Ministerul Culturii pe aceasta idee. (...)
Cum a decurs noaptea arestarii?
As vrea sa lamurim niste probleme legate de aceasta situatie. Arestarea propriu-zisa (sau retinerea) sau prezentarea mea cu catuse in fata opiniei publice, toata aceasta sicana care dureaza de un timp este generata de acea incriminare initiala a sectiei de cercetari din IGP, care ma incadreaza intr-o categorie de infractori periculosi care a produs pagube statului de 1,5 milioane de dolari. Nu stiu de unde au scos aceasta suma. Este absolut din burta. M-am intrebat si eu. E posibil sa se fi confundat voit castigul Vaticanului cu suma de asigurare a paginilor trimise la expozitie.
Grav este ca un om poate fi arestat si uitat in puscarie
Exista undeva o evaluare a acestor facsimile?
Un astfel de facsimil are un pret. Un facsimil legat normal e mai ieftin, un facsimil care reproduce in plastic copertile din fildes este ceva mai scump. Eu stiu ca un facsimil normal, adica fara acele coperti care imita fildesul, costa cam 15.000 de euro. La Conferinta directorilor de biblioteci nationale de la Budapesta, anul asta, in toamna, l-am intrebat pe colegul - viceprefect al Bibliotecii Vaticanului: "Cat ati obtinut - repet, ei avand jumatate din Codex si coperta - din cedarea drepturilor de proprietate asupra Codexului?". El mi-a raspuns: "Douasprezece exemplare plus o taxa de fotografiere sau de scanare". Deci in total vreo 200.000 de euro. De unde au scos ai nostri aceasta valoare de 1,5 milioane? Probabil ca sa ma incadreze cat mai adanc in problema si sa fiu un infractor foarte periculos, sa pot fi retinut. Problema grava este ca in Romania poti sa retii un om asa, pe neanuntate, 24 de ore. Aveau intentia sa ceara prelungirea cu 30 de zile si prelungire la prelungire la prelungire. Si te uita lumea in puscarie, daca nu te stie nimeni, daca nu ai un avocat, daca nu ai pe cineva afara care sa agite putin societatea. De-aia a si sarit intreaga clasa intelectuala in apararea mea, pentru acest principiu. (...)
- textul integral al interviului il puteti citi in numarul 669 al revistei 22 -
