John Hulsman* :Oamenii lui Obama: o administratie eterogena, dar echilibrata

Interviu Realizat De, Octavian Manea | 16.12.2008

Pe aceeași temă

Cum apreciati nominalizarile facute de presedintele Obama: Hillary Clinton pentru Departamentul de Stat, James Jones pentru postul de consilier pe probleme de securitate nationala si Robert Gates pentru Departamentul Apararii?
Daca ne uitam la cele trei nominalizari facute de presedintele Obama pentru cele mai importante pozitii cu rol major in definirea politicilor de securitate nationala ale administratiei sale, il vom vedea din nou pe Robert Gates. Acesta este ceea ce am putea numi un realist moderat, un om cu foarte multa expertiza, care a facut parte deja din 8 administratii prezidentiale, adus de Bush pentru a opri realmente degradarea Departamentului Apararii dupa dezastruosul mandat al lui Donald Rumsfeld. Este o optiune care demonstreaza ca pentru presedintele Obama continuitatea este importanta, ca doreste sa isi legitimeze administratia printr-un nou pact al elitelor, fiind deschis atat realistilor, cat si liberal institutionalistilor. De altfel, orice realist poate fi multumit prin mentinerea lui Gates la Aparare. Si generalul James Jones, nominalizat pentru portofoliul de consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Statelor Unite, este un om cu o experienta considerabila, a fost comandantul suprem al Fortelor Aliate din Europa - cea mai inalta pozitie din ierarhia militara a NATO -, vorbeste fluent franceza, a crescut in Franta, cunoaste foarte bine Europa si mai ales problemele structurale cu care se confrunta astazi NATO.
Hillary Clinton reprezinta de departe cea mai riscanta optiune. Daca da rezultate, Obama va fi admirat pentru flerul sau tactic si strategic si care, asemeni presedintelui Lincoln, a preferat asamblarea unei administratii destul de eterogene, care ii include pe toti fostii sai mari rivali politici (Joe Biden, Hillary Clinton, Bill Richardson). Acestia ocupa astazi pozitii importante in administratia Obama. In plus, intreaga lor cariera politica depinde acum de succesul si eficienta administratiei Obama. Prima problema consta in faptul ca oamenii din jurul lui Hillary Clinton (multi dintre acestia au ocupat pozitii importante in precedentele administratii ale presedintelui Bill Clinton) tind sa-si afirme loialitatea doar fata de "clintonieni". Ce se va intampla atunci cand vor aparea primele dezacorduri intre Hillary si Obama? Se vor scurge in presa? Vom avea o administratie coerenta, disciplinata sau, dimpotriva, o administratie dezarticulata, paralizata de certuri politice? Este capabila Hillary Clinton sa suspende orice rivalitate politica conjuncturala in numele unui bine colectiv - in acest caz, succesul si eficienta administratiei Obama?
Vestea buna este ca toti cei nominalizati sunt oameni cu o experienta birocratica importanta. Altfel nu poti sa supravietuiesti in Washington. Vestea proasta este ca niciunul dintre ei nu este un strateg rafinat, un George Kennan, un Henry Kissinger sau un Zbigniew Brzezinski. Sfarsitul momentului unipolar si tranzitia spre o lume multipolara necesita o reevaluare strategica radicala a pozitiei Statelor Unite in sistemul international. Hillary Clinton, James Jones, Robert Gates sunt niste excelenti manageri, care au dovedit in trecut pragmatism, fermitate si flexibilitate in a naviga prin complexitatea unor structuri birocratice. Dar niciunul dintre ei nu este un mare strateg, un vizionar capabil sa ofere administratiei o doctrina care sa ghideze America in tranzitia spre o lume multipolara. Pentru toti cei nominalizati, Razboiul Rece a fost experienta formativa principala. Insa este foarte putin probabil ca politica externa americana sa functioneze, in absenta unei intelegeri adecvate a rolului si pozitiei pe care SUA le au in noua structura de putere globala. Razboiul Rece nu este filtrul potrivit pentru a interpreta lumea de astazi.
Ce ne spun aceste nominalizari, in special mentinerea lui Gates la Aparare si numirea generalului Jones la Casa Alba, despre prioritatile de politica externa ale administratiei Obama?
Pe fond, mentinerea lui Gates si numirea generalului Jones drept consilier pe probleme de securitate nationala ne arata ca Afganistanul reprezinta pentru administratia Obama provocarea principala. De altfel, in discursul sustinut la Berlin, dar si pe parcursul intregului sau tur diplomatic european, Afganistanul a reprezentat tema principala, elementul cheie dezbatut cu aliatii europeni. Obama si Gates sunt de acord ca este necesara o redislocare a trupelor americane din Irak in Afganistan. Gates sustine acest lucru de multi ani. Si cred ca acest consens reprezinta unul dintre motivele principale care l-au facut pe presedintele Obama sa ii solicite sa ramana la conducerea Departamentului Apararii. Gates pare omul potrivit pentru implementarea viziunii, strategiei administratiei Obama fata de Afganistan. Este foarte posibil ca Obama si Gates sa se afle in dezacord atunci cand ne raportam la Irak, insa amandoi considera ca a venit momentul sa regandim strategia pentru Afganistan. Pe de alta parte, numirea generalului James Jones (o persoana care a detinut functii importante precum cea de comandant-sef al NATO, care stie cum functioneaza Alianta, care ii cunoaste plusurile, dar si elementele de vulnerabilitate) sugereaza ca Alianta Nord-Atlantica va fi instrumentul strategic preferat de noua administratie pentru a-i determina pe aliatii europeni ca, impreuna cu America, sa reevalueze strategia pentru Afganistan. Nu stiu, insa, in ce masura noua administratie realizeaza in ce stare deplorabila se afla astazi Alianta. Locuiesc in Berlin, iar speranta ca Germania isi va suplimenta trupele si le va permite sa-si asume misiuni de lupta in zonele cele mai sensibile ale Afganistanului (in Sud) este o iluzie. Sondajele de opinie publica arata ca peste 70% dintre germani nu mai doresc o implicare militara a tarii lor in Afganistan. Iar cu alegerile de anul viitor as fi uimit daca Germania ar decide consolidarea semnificativa a efortului militar din Afganistan. Obama va cere toate aceste lucruri de la Europa si in special de la cele mai importante puteri militare europene. Obama va cere mai mult de la Europa, in primul rand pentru ca are incredere si vrea sa actioneze prin intermediul institutiilor internationale precum NATO. Marele pericol consta in faptul ca Europa, si mai ales Germania, sa nu faca nimic, ceea ce va afecta profund strategia administratiei fata de Afganistan, fata de Europa si fata de NATO. De aceea au fost adusi Gates si Jones, pentru a semnala ca Afganistanul este principala noastra preocupare si ca vrem sa actionam prin NATO. Daca nu vom primi raspunsul potrivit, in special din partea Germaniei, ne vom afla din nou intr-o situatie extrem de delicata. Intrebarea este: putem convinge Polonia, Italia, Spania, Germania sa faca mai mult? De aceea, summit-ul NATO de anul viitor va fi unul esential. Va fi un moment al adevarului. In plus, optiunile noastre, atat ale Statelor Unite, dar mai ales ale aliatilor nostri, vor fi limitate de criza economica. Era extrem de greu sa ii convingem pe europeni sa cheltuiasca 2% din PIB pentru aparare in vremuri normale. Astazi, pare aproape imposibil, si asta in conditiile in care capabilitatile expeditionare ale europenilor sunt realmente o gluma. In primele luni de mandat trebuie sa facem progrese semnificative, sa demonstram relevanta Aliantei, actionand eficient. Trebuie sa functionam din nou ca o alianta autentica si sa impartim riscurile guvernarii globale. Este o mare oportunitate pentru relansarea Aliantei, dar si un mare pericol - un esec al NATO in Afganistan ar discredita cea mai de succes alianta din istorie.
Va continua administratia Obama extinderea NATO in zonele din imediata vecinatate a Rusiei?
Cred ca, in timp, accentul pus pe extinderea Aliantei cu state precum Georgia sau Ucraina se va atenua. Insa totul depinde din nou de balanta de putere din interiorul administratiei, cu alte cuvinte, de cine va modela politica SUA fata de NATO: Robert Gates sau Hillary Clinton? Oamenii din jurul lui Hillary (Richard Hoolbrooke sau Ronald Asmus) au reflexul de a vorbi de o extindere constanta a NATO, in special cu state aflate in zona de influenta a Rusiei. Aceasta este obsesia oamenilor din jurul lui Hillary. In ceea ce il priveste pe Gates, el este mult mai sceptic, prioritatea sa fiind Alianta asa cum arata ea astazi (si problemele ei structurale). Dimpotriva, oamenii lui Hillary sunt mult mai utopici, fiind preocupati mai mult de o alianta care nu exista inca. Acesta este un punct major de divergenta si vom vedea a cui perspectiva se va impune. Daca administratia Obama va sfarsi prin a sustine ca extinderea este vitala pentru Alianta, atunci oamenii lui Hillary au castigat batalia cu Gates si sunt cei care controleaza show-ul.

Interviu realizat de Octavian Manea

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22