Pe aceeași temă
Dezbaterea privind reducerea cheltuielilor este foarte animată la Bucureşti. Guvernul pregăteşte un pachet de măsuri de austeritate extrem de nepopulare. Aveau de ales guvernanţii din mai multe opţiuni?
Moody’s nu are o poziţie legată de un anume set de măsuri care să poată fi luate pentru a însănătoşi finanţele ţării. Este clar însă că deficitul fiscal a căpătat dimensiuni care nu pot fi susţinute de economie, de aceea este nevoie fie de ample tăieri ale cheltuielilor, dacă asta se va prefera ca soluţie, fie de mărirea taxelor sau de o combinaţie a celor două. Ceea ce pot spune însă este că observaţiile empirice au arătat că în alte ţări consolidările fiscale au succes mai mare şi pun bazele unei creşteri viitoare a economiei, dacă se concentrează mai degrabă pe reduceri de cheltuieli decât pe majorări de taxe.
România a evitat însă majorarea taxelor.
Am observat că în ultimii cinci ani cheltuielile publice au crescut foarte rapid şi probabil este loc pentru îmbunătăţiri eficiente. Totuşi, pe de altă parte, România nu este o economie cu o fiscalitate exagerată. Taxele în România sunt relativ mici, dacă le comparăm cu alte state europene importante. Dacă privim încasările bugetului ca procent din PIB, constatăm că arată că guvernul nu ridică prea multe venituri din economie. Probabil, în viitor, e ceva spaţiu şi pentru mărirea taxelor.
Ar suporta economia românească o creştere a taxelor?
În mod cert, când ai de făcut consolidări majore ale bugetului, când trebuie să însănătoşeşti finanţele ţării şi vrei să păstrezi perspectivele de creştere a economiei, efectele pozitive ale măririi taxelor nu se văd imediat. Când trebuie să tai cheltuieli publice şi să măreşti simultan taxele, atunci acest set de măsuri va influenţa negativ economia. Eventuala creştere a taxelor poate fi o perspectivă pe termen lung. Ceea ce este important acum e că actuala consolidare fiscală trebuie să fie credibilă, aşa încât atât investitorii, cât şi cetăţenii ţării să creadă că aceasta va reuşi. În paralel, România trebuie să-şi continue agenda de reforme structurale.
Ce reforme structurale sunt necesare?
În primul rând, trebuie îmbunătăţită eficienţa administraţiei. Guvernul va trebui să îmbunătăţească şi calitatea serviciilor publice, să asigure flexibilitatea forţei de muncă, astfel încât să fie mai uşor pentru companii să angajeze oameni. În plus, este nevoie de îmbunătăţirea sistemului de educaţie, care trebuie să se concentreze mai mult pe nevoile economiei pe termen mai lung.
Unele guverne europene îşi susţin bugetul cu banii din privatizări. Polonia şi Portugalia au o asemenea agendă. Şi România se pregăteşte de listarea Romgaz, nefiind excluse alte privatizări ale companiilor de energie. Este asta o soluţie viabilă de rezolvare a crizei deficitului fiscal?
Privatizările nu sunt întotdeauna o soluţie, dar ele vor fi utile pentru că Guvernul României va avea nevoi foarte mari de finanţare timp de mai mulţi ani. Banii din privatizări sunt utili, deoarece pot fi folosiţi pentru reducerea împrumuturilor şi pentru investiţii publice, cu scopul de a asigura creşterea economică pe termen lung. Privatizările nu trebuie să constituie însă partea importantă dintr-un program de consolidare fiscală, ele nu sunt folosite ca un element necesar al însănătoşirii finanţelor publice. Dacă aceste fonduri sunt folosite pentru a umfla bugetul, acesta nu este un lucru util şi asta nu va aduce beneficii pe termen lung. Nu trebuie uitat că, prin definiţie, aceşti bani intră doar o singură dată în bugetul statului, deci trebuie să fie folosiţi cu mare atenţie.
În urmă cu aproape doi ani, aţi avertizat că mărirea cheltuielilor guvernului, ocazionată de alegerile din toamna lui 2008, vor creşte vulnerabilitatea României în faţa mediului economic care se deteriora la nivel global. Percepţia publică însă vă contrazicea şi, cel puţin în primele luni, România părea imună la criză.
Această percepţie a fost contrazisă de statistici. Percepţia aceasta nu s-a confirmat, se observă în statistici cum scădea îngrijorător consumul populaţiei, ceea ce arată criză.
Putea evita România intrarea în criză?
Este greu de evaluat astăzi dacă România ar fi putut evita criza. Timp de mai mulţi ani, România a gestionat un buget în care cheltuia mult mai mult decât încasa şi deficitele acestea fiscale au fost în mod evident expansioniste. Este dificil de spus acum ce s-ar fi întâmplat dacă România ar fi utilizat politici fiscale prudente. Iată că Bulgaria a avut politici fiscale mai prudente, cheltuieli mai strânse şi nu s-a dus la FMI după ajutor, deoarece politica sa fiscală a fost mai solidă. Nu pot evalua cu precizie dacă România ar fi putut evita criza, dacă nu ar fi cheltuit masiv în ultimele luni din 2008, ştiu însă că aceste cheltuieli au contribuit la accentuarea vulnerabilităţilor şi, implicit, a problemelor sale.
Acordul de la Viena, prin care băncile străine au promis că nu-şi vor retrage banii din România, poate fi anulat dacă nu respectăm programul cu FMI?
Acordul de la Viena depinde de programul cu FMI şi de luarea măsurilor agreate cu Fondul şi cu Uniunea Europeană. Dacă guvernul nu-şi respectă partea sa din negocierile cu FMI apare un risc serios, care ar îngrijora băncile străine cu expunere mare în ţară.
Care sunt estimările Moody’s privind economia românească?
Acum ne reconsiderăm evaluările, am fost prea optimişti, iar situaţia în economia românească nu s-a îmbunătăţit aşa de repede cum ne-am aşteptat. Am crezut că se va îmbunătăţi mai rapid consumul intern, am presupus că deprecierea monedei naţionale va impulsiona probabil exporturile mai puternic, dar acestea nu s-au întâmplat în realitate. Cred că, în parte, reducerea consumului populaţiei s-a datorat faptului că oamenilor le-au fost afectate economiile şi veniturile, deoarece multe împrumuturi au fost contractate în valută. Colapsul unor sectoare, cum ar fi construcţiile, a fost prea sever şi constatăm că va lua mai mult timp până îşi va reveni consumul, iar revirimentul economiilor europene este şi el mai lent decât ne-am aşteptat.
Probabil vom vedea o contracţie a economiei în 2010, însă va fi de foarte mică amplitudine. Suntem de acord cu FMI în privinţa unei eventuale comprimări a economiei. Creşterea va reveni în a doua jumătate din 2010, cu o oarecare întârziere, revirimentul va fi posibil, dar credem că vom asista la o contracţie cu 0,1% a economiei româneşti în 2010.
Din ce în ce mai multe companii româneşti intră în insolvenţă, iar şomajul creşte. Cât va dura fenomenul?
Ne aşteptăm ca numărul insolvenţelor să scadă foarte curând, însă şomajul poate continua să crească în 2010, iar 2011 să fie un an mai bun pentru piaţa muncii. De altfel, nu ne aşteptăm ca şomajul să scadă rapid în nicio ţară europeană în următorii ani. Ceea ce este tipic pentru urmările unei astfel de crize este că şomajul va rămâne ridicat pentru mai mulţi ani. Motivul e că sectoarele care au angajat mulţi oameni în perioadele de boom economic vor avea probleme, cum ar fi construcţiile.
Interviu realizat de LIDIA MOISE
* * *
Evaluare
Moody’s este singura mare agenţie care atribuie României o recomandare de risc investiţional redus. Perspectiva ratingului este stabilă. Celelalte două mari agenţii, Standard & Poor’s şi Fitch, au coborât, încă din toamna lui 2008, calificativul României la nivel speculativ. Ratingul suveran influenţează atât costurile împrumuturilor ţării, ale companiilor, cât şi evoluţia monedei naţionale.
Rating stabil
Cât timp guvernul îşi menţine atitudinea pozitivă faţă de programul cu FMI şi UE şi îşi respectă promisiunile, investment grade este sigur. Noi credem că România e o ţară cu risc investiţional redus, deoarece are un nivel scăzut al datoriei publice şi are un program de stabilitate agreat cu UE şi FMI, faţă de care guvernul este angajat serios. Dar ratingul nu va fi mărit din cauza problemelor pe care le-am evocat de altfel şi acum.
KENNETH ORCHARD este vicepreşedinte al agenţiei de rating Moody’s Sovereign
