MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU: PNL nu e nici în opoziție, nici la putere

Ruperea USL modifică semnificativ echilibrul politic în tabăra opoziției?

Nu. Ruperea USL a generat un termen intermediar între stânga și dreapta în politica românească. Și acel termen intermediar este PNL. E precum purgatoriul între iad și rai. În plus, USL rupt politic nu este în niciun fel rupt la nivel județean. În județele unde domină PSD, PNL local este în continuare alături de PSD – directorii de deconcentrate, consilierii, primarii sunt într-o relație organică cu cei care țin bugetul județului în mână și acolo USL nu s-a rupt. Acesta e motivul pentru care comanda care a făcut ca miniștrii și secretarii de stat să plece nu s-a dus în structurile inferioare ale partidului, ci a rămas doar sus.

De-aceea spun că PNL, în momentul de față, este cu un picior în opoziție și un picior la putere, e amfibiu, nu e nici pe apă, nici pe uscat. Nu poți în momentul de față să certifici PNL ca fiind în opoziție. Sigur că, în parlament, vor fi cât de cât severi, vor mima critica la adresa PSD. E însă greu să o faci credibilă această critică, pentru că fiecare știe despre celălalt ceva și secretele comune se acoperă, de obicei.

Mai mulți politicieni pretind la statutul de lider al opoziției.

Nu există un lider al opoziției și asta face, din păcate, lucrurile să arate prost, pentru că denotă lipsă de încredere reciprocă, denotă absența viziunii, calcule mărunte de partid, cam toate într-o logică de supraviețuire a partidului, nu într-o logică a câștigului. E, din păcate, o atmosferă depresivă și, din punctul acesta de vedere, descurajantă.

Dar totuși, apropierea europarlamentarelor, urmate de prezidențiale nu face presantă problema unificării, a unui candidat comun?

Eu am spus întotdeauna că dacă există o șansă pentru 2014, în condițiile în care USL a fost cel mai bun agent electoral al dreptei, atunci trebuie să gândim acțiunea comună cu două scopuri: listă comună la europarlamentare și candidat unic la prezidențiale. Am spus-o începând cu 10 decembrie 2012 încontinuu. La ce asistăm acum? Partide care au propria listă și, repet, într-o lipsă de viziune și inteligență tactică surprinzătoare. Nu a contat nici măcar gândul că grija față de PPE trebuie să domine calculele mărunte de partid sau destinul personal. În momentul de față, PPE se află la o diferență foarte mică față de grupul socialist. Această diferență, dacă este păstrată sau mărită și PPE reușește să câștige nominal, pe număr de locuri în Parlamentul European, competiția din 25 mai 2014, înseamnă președinte PPE în Comisia Europeană. Fiind mai multe liste, ele își vor canibaliza reciproc voturile, pentru că se adresează cumva aceluiași electorat care înțelege ce înseamnă europarlamentarele și care este compus, într-o măsură oarecare, din membri de partid sau din simpatizanți de partide existente.

Erați în discuții și cu PNȚ, în discuții destul de avansate cu PMP.

PNȚ pur și simplu s-a hotărât să meargă singur în europarlamentare, producându-mi o dezamăgire, mai ales că mi-am pus la bătaie, la un moment dat, toată credibilitatea pentru a aduce din nou PNȚ în jocul politic, pe seama Alianței pentru Dreptate și Adevăr. Cu PMP am avut un dialog continuu. Am așteptat, evident, pentru a formaliza dialogul și a trece într-o etapă de negociere, decizia tribunalului. După ce PMP a fost înregistrat la tribunal, discuțiile au continuat, dar nu s-au transformat în negocieri. Am observat apoi că ușor-ușor își face loc dorința de a merge singuri.

Atunci era vorba chiar de o fuziune...

Fuziune imposibilă azi. Toate partidele din dreapta ne-au propus fuziune prin absorbție. Asta înseamnă: topește partidul Forța Civică, uită de el, anulează identitatea și intră acolo! Toate propunerile au pornit de fapt de la o singură rațiune, un singur considerent: cum putem să aducem un om și să nu aducem partidul? Nu este el singur și partidul o paranteză. Nu există așa ceva.

Dacă înțeleg că PDL poate să propună fuziune prin absorbție - e un partid mare, structurat - mi-a fost mai greu să înțeleg de ce mi se propune fuziune prin absorbție din partea PNȚ și din partea PMP. Cred că aici calculul a fost profund greșit, iar la răspunsul meu negativ, ar fi trebuit, din momentul acela, să înceapă negocieri. Într-o negociere ai nevoie de un partener, negocierea presupune flexibilitate, viziune. Mai este ceva: o înțelegere politică n-o faci doar pentru alegerile europarlamentare. O înțelegere politică, dacă are viziune, înseamnă continuitate și să prevadă prezidențialele, localele, parlamentarele din 2016. Dar pentru asta trebuie să construiești cu tact şi răbdare. Vorbim de oameni, vorbim de membri de partid care s-au implicat, vorbim de resurse. Și apropo de resurse, altă surprindere. În momentul în care sunt mai multe liste, risipa de resurse este enormă. Modul în care se prezintă dreapta în alegerile din 25 mai secătuiește resursa logistică utilă acțiunii politice.

Aveți dvs. cumva certitudinea că după europarlamentare, între iunie-septembrie, se va închega o construcție care să propulseze un candidat la prezidențiale?

Singurul motiv pentru care sper că se va putea întâmpla așa ceva pornește de la următoarea constatare: până la 25 mai vom vorbi despre partide, din 25 mai până în prezidențiale vom vorbi despre oameni. Și s-ar putea să fie valorificată șansa de a promova un candidat unic pentru prezidențiale. Președintele în România nu este dat de un partid, este dat de o asociere de partide. Așa s-a întâmplat până acum, așa se va întâmpla și în anul acesta. Dacă, într-adevăr, celelalte partide de dreapta, PDL, PNȚ, PMP, doresc ca pe scaunul de la Cotroceni să fie un reprezentant comun, care să continue proiecte care au fost începute și care evident au nevoie de continuitate, de coerență, atunci nu văd de ce s-ar împiedica. Dar dacă vom asista, după 25 mai, la un concurs de frumusețe, pierdem și prezidențialele. Conchid: dacă se înregistrează eșecul pentru dreapta românească în 2014, nu va fi din cauza USL. USL a fost cel mai bun agent electoral.

Deci, sunt șanse mari să avem un președinte de stânga.

Al majorității de stânga. Există acest pericol! Și dacă pericolul acesta nu este înțeles, se poate ajunge la o atare situaţie. În acel moment, pe noi nu ar trebui să ne mai oprească nimic să arătăm cu degetul către PDL, PNȚCD și PMP și să le spunem: voi de ce jucați de fapt pe mâna stângii? Voit sau nevoit.

Stânga, ca să iasă învingătoare, trebuie să fragmenteze dreapta: cinci candidați pe dreapta și unul singur la stânga.

Evident că stângii îi convine. Și dacă poate să mai dea din când în când un bobârnac ca lucrurile să rămână tot dezlânate, o va face. Și o face. E limpede.

Care e scenariul optim? Imaginați un scenariu. Pe 25 seara avem rezultatele.

Scenariul optim este ca, astăzi, în ziua în care vorbim noi, la masă să se strângă liderii partidelor și să spună: ce facem la europarlamentare? Haideți să securizăm votul în secțiile de votare și să discutam tehnic între noi, ca să nu fim furați. Ceea ce e un pas înainte. Nu e doar un pas organizatoric, ci este un început de convenție. Doi: haideți să nu ne lovim, că avem cu toții interesul să creștem peste cinci procente și să avem europarlamentari. Nu doar noi ca partide, PPE are interesul să aibă cât mai mulți parlamentari pe dreapta. Deci, haideți să facem în așa fel încât să ne sprijinim reciproc. Nu suntem o alianță electorală, dar putem să fim în logica bunului simț și a înțelegerii de onoare. Și mai mult decât atât: haideți să convenim pe o matrice unică de prezidențiabil. Nu pe oameni, ca să nu ne agităm. Să ne uităm ce îi recomandă pe candidaţi, din biografia profesională sau din experiența administrativă, pentru a completa profilul constituțional al președintelui? Doi: ce recomandă sau ce ar putea recomanda un prezidențiabil pe seama unui program - contract cu cetățenii României. Trei: haideți să ne hotărâm dacă vrem un președinte care să fie doar martor la ceea ce se întâmplă în România sau un președinte activ, implicat, dar, evident, un președinte care să știe limitele acțiunii sale constituționale și legale. După aceea putem să discutăm și de procente... Dar pe matricea aceasta trebuie convenit.

Și sunt șanse? E un scenariu probabil?

Am vorbit despre scenariul optim. Scenariul posibil: după europarlamentare, ne întâlnim în jurul mesei. Prima parte a discuției va însemna incriminări reciproce și concursuri de culturism politic: uite ce puternic sunt, că eu am scos cinci locuri, tu n-ai scos niciunul sau ai scos doar unul, deci nu contezi etc. Până nu se va trece matur și lucid de etapa acesta, eu la asemenea discuții nu particip. E pierdere de timp. După ce lumea și-a vărsat năduful, putem conveni de principiu că trebuie să câștigăm președinția, ca să intrăm într-o etapă de negociere. Cine sunt candidații? Astăzi sunt doi. Îl dau deoparte pe Antonescu, pentru că e foarte puțin probabil ca Antonescu să fie urmat de electoratul PDL, Forța Civică, PMP sau PNȚCD. Nu văd modul prin care el să obţină încrederea a cinci milioane de români, dintre care o bună parte sunt atrași de aceste forțe politice sau simpatizează cu aceste forțe politice. Dar sunt doi prezidențiabili până în momentul de față. În ordine cronologică, în ordinea anunțării candidatului, este Mihai-Răzvan Ungureanu, susținut și votat de Convenția Națională a Forței Civice, și d-l Cătălin Predoiu, susținut și votat de PDL.

Dar vă cunoașteți cu Cătălin Predoiu. De ce nu vorbiți cu el? Faceți un tandem, vedeți niște sondaje, care e candidatul cu cel mai mare potențial. Amintiți-vă 2004, s-a mers cu Stolojan candidat la prezidențiale până târziu în toamnă, presiunea a fost prea mare, n-a rezistat, a făcut un pas în spate, iar Băsescu în față, și a fost candidatul câștigător. Putem imagina un scenariu care să producă un candidat câștigător?

Dacă există această înțelegere matură de care pomenesc, adică susținerea unui singur candidat, sigur că da. Ce rezultă din negocieri, tandem sau cvartet sau mai știu eu ce altceva, e o chestiune care ar însemna că nu gândim doar pentru prezidențiale, dar că gândim pe un termen mai lung, spre 2016. Eu nu văd un tandem strict ca instrument propagandistic: sunt de mână cu X, suntem împreună pe scenă și el va fi prim-ministru și eu voi fi președinte. Pentru că prim-ministrul nu e dat de alegerile prezidențiale, e dat de o majoritate din parlament. Dar dacă mergi în tandem, înseamnă că mergi dincolo de prezidențiale și vezi deja că, într-un viitor apropiat, care e 2016, omul care te-a sprijinit și care a fost lângă tine devine prim-ministru în urma victoriei la alegerile parlamentare.

Care e rolul PNL în această etapă? Spuneați că Antonescu nu ar putea să fie un candidat al dreptei, pentru că nu va lua voturi din partea asta.

Va lua foarte puține.

În cazul în care va intra în turul doi, veți cere alegătorilor dvs. să-l voteze pe Crin Antonescu? Ce le veți recomanda?

Nu. Le voi spune: faceți cum vreți voi, votați pe cine vreți.

Dar retragerea d-lui Antonescu de la conducerea PNL și un alt candidat PNL la prezidențiale ar favoriza o alianță cu restul dreptei?

Asta ar ușura mult lucrurile, pentru că ar mai credibiliza un pic PNL. E greu să iei de pe PNL imaginea concubinului PSD. Oricât efort ai face, oricât de vocal ai fi în opoziție, e greu să faci asta. Știți cum este? Mulți mizează pe faptul că electoratul și cetățenii cu drept de vot au o memorie scurtă, de peștișor de acvariu, care, după ce pleacă de la un perete al acvariului, până ajunge la celălalt perete al acvariului, a uitat de unde a plecat. Ei, nu suntem chiar atât de ușor de tras pe sfoară. Neîncrederea în maturitatea electoratului, din păcate, e dominantă în clasa politică românească – hai să-i păcălim, hai că vedem noi ce facem. Dimpotrivă, avem un electorat din ce în ce mai pretențios și asta o spun și pe seama experienţei din alegeri. Nu mai este electoratul needucat din 1990.

Ce rol ar putea juca președintele Băsescu, în aceste ultime luni de mandat, înainte de alegerile prezidențiale?

Cel puțin până în prezidențiale, eu cred că poate fi un - am să folosesc un neologism barbar - facilitator. Adică poate să fie uleiul care să ungă angrenajele ruginite ale politicii, făcându-le să meargă.

Iar pentru Vasile Blaga imaginați vreun rol în această perioadă? În regruparea dreptei, strângerea rândurilor…

Va fi în rolul pe care și-l va putea asuma el însuşi. Are destulă experiență politică.

Dar ar putea veni să spună: „eu sunt liderul, așezați-vă în spatele meu, eu vă distribui în roluri“?

Greu de imaginat. E nevoie de un efort consensual, în care nu discutăm despre dimensiuni, ci despre cum coagulăm efortul comun. Și fiecare vine, fără aroganță, fără dispute inutile, fără accente de personalitate. Stăm în jurul mesei și zicem: eu pot să aduc asta, eu pot să aduc ceva mai mult, eu aduc ceva mai puțin, dar compensez prin asta. Din calculul complementarităţilor putem ajunge la ceva foarte bun, împreună fiind şi punând totul laolaltă. Pentru că PDL are ceva, dar îi lipsește altceva. Forța Civică are ceva, dar îi lipsesc structuri, să spunem ș.a.m.d. Dacă judecăm în acest fel, complementar, și ne uităm cum suplinim golurile, constatăm că împreună arătăm mai coerenţi decât dacă stăm separat. Aşa se construieşte o maşină de luptă.

Credeți că aveți de a face numai cu actori raționali?

Pornesc de la premisa că toată lumea este rațională. Mai mult decât atât, nu doar rațională, dar și animată de ideea câștigului. Dacă se pleacă la luptă cu gândul că e o bătălie al cărei rezultat nu contează, atunci degeaba facem un efort de aranjare a trupelor, degeaba facem strategii comune. Eu nu sunt în logica celor care spun: dacă am să ajung în turul doi îl votez pe Antonescu. Nu pornești cu gândul acesta în cap, ci îţi spui că, în turul doi, candidatul tuturor trebuie să câștige. După aceea, dacă în turul doi candidatul dreptei nu există, vom ajunge exact în situația din 2000, în care în turul doi am ales între două rele.

Nu există riscul ăsta?

Ba da.

Nu cumva se lucrează pe un scenariu de genul ăsta, adică să ai cinci-şase candidați...?

Filosofia mea e complet diferită. Eu cred că trebuie să alegem între bine și rău, nu între două rele. Și cine pornește cu „aleg între două rele“ are exact gândirea pesedistă, are exact matricea gândirii pesediste. Noi trebuie să alegem între bun și rău și, în situația ideală, între bun și mai bun. Nu vreau să mai aleg între două specii de diavoli, unul mai bătrân și altul mai tânăr, dar tot diavoli.

Interviu cu MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU, preşedintele Partidului Forţa Civică, realizat de ARMAND GOȘU