Mircea Cinteza*: Sistemul de asigurari: un departament contabil al statului

Radu Uszkai | 11.11.2002

Pe aceeași temă

Prin ordonanta de urgenta, Casa de Asigurari de Sanatate urmeaza sa treaca sub controlul Ministerului Sanatatii, desi in Parlament se afla in discutie un proiect de lege (initiator Sorin Oprescu), menit sa imbunatateasca pe cea existenta in domeniu. Guvernul va deveni de facto unicul administrator (dovedit in atatea randuri ca prost) al sistemului sanitar, sub motivatia ca va controla mai bine cheltuirea banilor. Exista ingrijorarea ca, la baza recentelor masuri luate, nu se afla grija pentru sanatatea oamenilor, ci dorinta de a dispune discretionar de banii acestora, dati pentru asigurari. Am intentionat sa avem si punctul de vedere al d-lui senator Sorin Oprescu. Din pacate, nu a avut timp pentru noi.

Domnule profesor, sunteti un adversar al noilor masuri care se iau acum legate de sistemul de sanatate, mai exact, impotriva ordonantei de urgenta prin care Casa Asigurarilor de Sanatate trece sub controlul Ministerului Sanatatii si Familiei. De ce?
Modelul propus acum este unul hibrid, inexistent in Europa, si, conform acestuia, Casa de Asigurari va face parte din componenta statului. Cele doua sisteme existente in lume sunt sistemul national centralizat sau sistemul de asigurari de sanatate sociale (deci sistemul public). Sistemul nostru de asigurari are in esenta urmatoarele avantaje: banii pentru sanatate sunt delimitati de bugetul general al statului, dedicati sanatatii si folositi pentru sanatate, iar actele medicale sunt facute pe baza unui contract care tine cont de valoarea acestor acte. Sistemul etatist pune banii pentru sanatate in contul taxelor generale ale statului si o finanteaza cu cat are sau cu cat crede guvernul respectiv ca poate sa dea pentru sanatate, fara legatura cu vreun contract sau cu vreo evaluare reala a costurilor. In fiecare an, noul buget de sanatate a fost cel vechi, la care s-a mai adaugat inflatia si rareori cate ceva in plus. Or, acest buget continua sa fie cel mai mic din intreaga Europa, atat in mod absolut - asta n-ar fi o noutate, Romania e o tara saraca -, cat mai cu seama in mod relativ, din punctul de vedere al conceptiei, deci proportia din venitul tarii data sanatatii este jumatate din proportia care se da in Europa de Est, nu mai vorbim de Europa de Vest.

In acest context, un sistem care perpetueaza tinerea banilor sanatatii intr-un sac comun cu al tuturor taxelor are toate sansele sa se impotmoleasca. In masura in care sistemul este translatat inapoi catre un sistem centralizat, sub un rest de masca (pentru ca e doar o masca ideea asigurarilor), el are toate premisele sa mearga prost.

De ce spuneti ca este o masca?
Pentru ca sistemul de asigurari devine de fapt departamentul contabil al statului, al Ministerului Sanatatii, iar contractele sunt facute pe baza ideii "daca nu-ti convine, zbori din sistem". Asta pentru ca, de exemplu, cabinetele medicale nu sunt date medicilor in proprietate, ci in comodat, printr-un contract care era totdeauna folosit ca mijloc de santaj: "daca nu-ti convine contractul cu Casa de Asigurari, pierzi comodatul si cabinetul", adica iti pierzi locul de munca si meseria.

Pe de alta parte, devine o premisa foarte grava in urmatoarele luni ca acesti bani sa fie eliberati de catre Ministerul Finantelor atunci cand crede sau cand poate, sau cand vrea. Faptul duce la permanente intarzieri de plata, la nerespectarea contractului, duce la o piata de servicii medicale in care incertitudinea termenului de plata este o permanenta, ceea ce face sa creasca costurile tuturor materialelor si medicamentelor pana la cifre incredibile. Nimeni nu se poate aventura pe piata medicala romaneasca, sa supravietuiasca si sa nu falimenteze, decat daca pune niste preturi care sa-l acopere pentru acest termen care este o permanenta incertitudine.

Ce a intervenit acum nou prin trecerea Casei de Sanatate la Ministerul Sanatatii, fata de situatia de pana acum, cand asigurarile mergeau la Ministerul Finantelor?
Oficializarea lipsei de transparenta a modului in care circula si sunt cheltuiti banii. Pana acum, in teorie, Casa trebuia sa faca public un bilant al modului in care cheltuieste banii. Casa reprezinta populatia.

Banii Casei sunt privati sau publici?
Din punct de vedere moral si al dreptului international, sunt bani privati. Din punct de vedere al aspectului lor de facto, in Romania acesti bani au fost tratati ca bani publici. Casa trebuia sa reprezinte populatia si sa administreze banii pentru sanatate. Dar acesti bani au fost depusi in contul Ministerului Finantelor si au fost folositi numai cu avizul Ministerului Sanatatii, deci comportamentul guvernului fata de ei a fost ca fata de un fond public. Ei au fost inclusi si in bugetul consolidat al statului, avand practic acelasi aspect ca al celorlalte file din buget.

Proiectul de lege propus de d-l Sorin Oprescu propunea trecerea Casei de Sanatate sub controlul Parlamentului. Aceasta masura era mai rezonabila?
Era o jumatate de masura, Parlamenul avand, in fond, tot un control politic asupra Casei. Dar Casa, pe de alta parte, era individualizata ca institutie autonoma, care putea sa functioneze pe baza unui buget o singura data aprobat de Parlament si la care nu exista imixtiunea Ministerului Finantelor. In mod ideal, Casa ar fi trebuit sa fie sub controlul populatiei, cu un consiliu de administratie ales de populatie, ca sa ii administreze banii dati pentru sanatate.

Asta este diferenta dintre ceea ce se intampla acum si ceea ce a propus proiectul Oprescu. In fapt, mai exista si alte aspecte ale felului in care sunt stransi si distribuiti banii. Pana acum, banii erau stransi la nivel local de catre fiecare Casa si aceasta dadea o parte din bani la fondul central de redistributie al Casei Nationale, cu care aceasta compensa diferentele dintre judete, diferentele de complexitate a actelor medicale s.a.m.d. Pe cand acum, banii vor fi stransi probabil de o agentie centrala, care strange toate impozitele, si vor fi dati la judete dupa necesitati.

Pe ce criterii se impart acesti bani?
Criterii de management ale gestionarului, care este Departamentul Casa din Ministerul Sanatatii, pe criteriile unui management administrativ politic.

Si atunci ce sens mai are Casa de Sanatate?
Se cheama Casa de Sanatate, dar in fapt, este un departament contabil al guvernului. Mai precis, o directie sanitara a Ministerului Sanatatii. Vestita idee a licitatiilor electronice, foarte buna in sine, devine vorba pe hartie, in clipa in care cel care trebuie sa plateasca are datorii si, deci, cand liciteaza nu este deloc sigur de termenul in care i se plateste. Exista o discordanta intre ceea ce se liciteaza in conditiile oficiale si ceea ce se intampla in realitate ulterior, in clipa in care nu sunt respectate termenele de plata. Din pricina plimbarii banilor prin multe locuri pana sa ajunga la destinatia cu care au fost luati de la oameni, se produce risipa.

Ce se va intampla de acum inainte pentru actul de sanatate?
E foarte greu de anticipat, pentru ca totul depinde de vointa si inteligenta politica a guvernantilor, care au creat un sistem aflat in intregime in mainile lor si il vor gestiona dupa cum vor avea vointa sau cunostintele necesare. Fondul pentru sanatate a fost atat de ravnit si s-a vrut sa fie pus impreuna cu fondul de pensii sau de somaj pentru ca el a fost strans la timp, prin organele de colecta ale Casei. In momentul in care banii intra la o taxa comuna, exista riscul normal ca sa se dea derogari si reesalonari, iar banii au toata sansa sa se reduca.

In al doilea rand, in toate sistemele sanitare din lumea civilizata, sistemul ambulator este un sistem liberal de exercitare a profesiei, in care cabinetele sunt in concurenta pentru a ocupa un loc mai bun, iar spitalele, de regula, sunt un sistem de stat, pentru ca activitatea lor este asa de scumpa, incat nu poate fi facuta rentabila in conditiile unei piete libere. La noi, sistemul ambulator, ca filozofie, a fost desconsiderat, injosit si tratat, as zice, in mod periculos in ultimii 4-5 ani. De ce? Pentru ca banii dati pentru acelasi volum de munca sistemului ambulator au fost variabili de la un trimestru la altul. Intr-o tara saraca, singura modalitate de a face economie este sa ai un sistem ambulator performant, ca sa reduci asistenta in spital, care e foarte costisitoare. Atunci cand ai plafon pe analize, tratament sau medicamente, care tin iarasi de un prost management, ambulatoriul devine o minciuna si fiecare, ca sa se salveze, se duce la spital, unde dubleaza costurile.

S-a intervenit si in lista de medicamente compensate.
Lista era propusa in legislatia actuala de Ministerul Sanatatii si de Casa si era avizata de Colegiul Medicilor. Noi am dat aviz negativ. Este o poveste hilara: avizul negativ a fost considerat in Monitorul Oficial ca aviz al Colegiului Medicilor, pentru ca se spune ca nu conteaza cum este avizul, pozitiv sau negativ. Si actul a fost publicat, in ciuda faptului ca avizul negativ insemna ca noi ne opunem sau ca noi il consideram ca fiind un lucru prost. Acum au trecut 6 luni, el a intrat in faliment si primul ministru, habar neavand ce a facut acelasi guvern in urma cu 6 luni, cand a semnat un lucru contrar opiniei unor specialisti - si cei de la minister si de la Casa sunt specialisti, dar si corpul profesional este priceput cat de cat in acest lucru -, incepe sa spuna ca lista a fost scumpa si a epuizat fondurile. In noul proiect, lista medicamentelor compensate nu va mai fi avizata de catre Colegiul Medicilor, ci numai de Colegiul Farmacistilor. Farmacistul stie aspectul comercial, dar securitatea bolnavului, daca primeste un medicament bun sau prost, este judecata de corpul profesional. Corpul profesional, care a dat atunci aviz negativ, de care nu s-a tinut seama, este acum eliminat. In momentul de fata dictatura in domeniul sistemului sanitar amplifica tot ce a constituit factor de risipa in ultima vreme, care a fost partea hibrida a sistemului Casei.

Ati repetat de mai multe ori cuvantul "politic". Nu cumva si dvs. puteti fi acuzat la un moment dat, de catre adversarii dvs., ca aveti tot o interventie politica?
Fara discutie ca numitii adversari, care sunt oameni politici, pentru ca fac parte din administratia guvernului, pot ridica aceasta problema. Atata doar ca argumentul nostru, care a fost si ramane valabil, este ca tot ceea ce vorbesc eu este bazat pe decizii scrise si existente pe internet ale Consiliului National al Colegiului Medicilor, care este un organism nepolitic, un organism ales al corpului profesional medical romanesc. Tot ceea ce va vorbesc sunt consecinte ale discutiilor din organismele noastre de conducere, cu decizii, puncte de vedere, care sunt scrise, semnate, parafate si facute publice intregii opinii publice romanesti. Eu sunt membru al PNL si am intrat in politica in urma cu doi ani, exasperat de faptul ca vocea unei organizatii neguvernamentale nu are nici un fel de putere. Numai ca, in zona partidului exista o alta comisie medicala in care eu nu sunt un factor de decizie. Stiti ca am fost implicat in administratia publica locala, la nivelul Bucurestiului. Deci, in zona politicului fara discutie ca urmaresc programul acestui partid, care cuprinde elemente acceptate de corpul medical, dar nu eu il determin si nu sunt eu purtatorul de cuvant in zona medicala a PNL. Rezumand, tot ceea ce discutam este in exclusivitate parerea corpului medical si nu are nici un fel de influenta politica. Exista o ingrijorare maxima a corpului medical pentru faptul ca nu a fost consultat asupra acestei schimbari majore de politica sanitara.

 

Interviu realizat de Rodica Palade

* Seful Clinicii Medicale a Spitalului Universitar Bucuresti; profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti; presedintele Colegiului Medicilor din Romania.

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22