Pe aceeași temă
Domnule ministru, ar mai putea interveni ceva pentru ca summit-ul NATO de la Praga sa nu fie favorabil Romaniei?
Lucrurile par sa se fi clarificat pentru interesul romanesc. Suntem astazi increzatori ca la Praga vom primi o invitatie de aderare la NATO. Evident, succesul summit-ului, in ansamblul sau, este pentru noi la fel de important ca interesul imediat al Romaniei. Noi credem cu tarie ca summit-ul de la Praga trebuie sa aduca raspunsuri legate de aceasta Europa libera, democratica si unita de la Marea Baltica la Marea Neagra. Prin extinderea NATO din acest an, credem in egala masura ca summit-ul trebuie sa aduca raspunsuri cu privire la modul in care Alianta se adapteaza la noile provocari si sfidari ale lumii contemporane, in special in privinta terorismului. Ne intereseaza in egala masura in ce mod tarile care nu au fost inca invitate sa adere la NATO vor avea o sansa in viitor sa faca acest lucru. Un subiect de interes este, bineinteles, si relatia intre cele doua parti ale Atlanticului. Faptul ca o posibila interventie impotriva Irakului pare, dupa rezolutia Consiliului de Securitate, sa nu fie o optiune imediata a indepartat una din temerile noastre ca summit-ul de la Praga ar fi fost eventual umbrit de preocupari mai semnificative, mai severe. Deci, noi asteptam cu mult interes invitarea noastra, vizita presedintelui George W. Bush la Bucuresti si suntem convinsi ca aceasta perioada de sfarsit de noiembrie va reprezenta pentru noi un nou inceput.
Semnarea tratatului cu SUA in privinta Curtii Penale Internationale a insemnat un pas indraznet spre o anume parte a Atlanticului. Cum ati calculat atunci?
Noi am incercat sa privim lucrurile fara pasiune, punand interesul romanesc in centrul ecuatiei si incercand sa gasim acea formula care sa permita, pe de o parte, pastrarea unei relatii strategice cu Statele Unite, iar pe de alta, pastrarea intacta a sanselor Curtii Penale Internationale sa devina un instrument juridic universal. Principalele semne de intrebare care au fost ridicate de unii in Europa au fost legate nu atat de justetea deciziei noastre, cat de momentul deciziei. Au existat voci care ne-au acuzat ca ne-am pripit. Daca ne uitam acum cu mai multa liniste la modul cum s-au derulat evenimentele dupa decizia noastra, constatam ca Uniunea Europeana insasi a ajuns la o concluzie cvasiidentica cu cea a Romaniei, din punctul de vedere al analizei de oportunitate. Exista la ora aceasta un set de principii directoare care, repet, sunt identice cu cele care au stat la baza acordului romano-american de exceptare, care la ora aceasta guverneaza o eventuala actiune similara a tarilor membre UE in plan bilateral cu Statele Unite. Din punctul nostru de vedere, subiectul este pe cale de a se clarifica. Subiectul nu mai este atat de mult acordul romanesc cu Statele Unite, ci mai degraba care va fi modalitatea in care Europa si Statele Unite vor gasi solutia de a salva existenta si functionarea Curtii Penale. Acesta este de fapt scopul, in principal, si credem ca Romania, intr-o oarecare masura, a contribuit la clarificarea unor optiuni care sa permita pastrarea Statelor Unite in aceasta ecuatie, pentru ca, la urma urmelor, o curte penala internationala fara Statele Unite ar reprezenta negarea insasi a propozitiunii principale originare a acestei constructii - un sistem institutional universal capabil sa raspunda situatiilor posibile. Astfel de sistem, fara Statele Unite sau impotriva lor, ar fi negarea insasi a propozitiunii originare.
E adevarat. Dar a fost socotit ca insolenta din partea unei tari mici ca Romania sa ia o decizie, inainte ca tarile Uniunii Europene sa o faca. Cum faceti slalomul?
In primul rand ca nu este vorba nici de insolenta si nici de o tara mica. Poate, la nivel global, nu este o tara mare, dar in Europa suntem o tara importanta. In al doilea rand, nu este vorba de insolenta, ci de apararea interesului national romanesc, asa cum statele membre ale Uniunii Europene si tarile candidate la Uniunea Europeana sau candidate la NATO inteleg in momente de decizie importante sa isi apere interesul national propriu. In al treilea rand, nu este vorba de nici un fel de obligatie, alta decat cea de consultare a statelor Uniunii Europene. Daca in anii urmatori vom gasi acele modalitati de consultare in profunzime, pe subiecte de interes comun, intre statele UE si tarile candidate, atunci lucrurile se vor dovedi mult mai simple decat a fost cazul acum. Noi consideram in continuare ca decizia noastra a fost justificata, consideram in egala masura ca impactul superficial care a insotit in unele capitale europene si la Comisia Europeana decizia noastra a disparut, in urma unui proces intens de clarificare. In egala masura, noi nu consideram ca antiamericanismul trebuie sa constituie liantul principal al constructiei europene. Noi consideram ca liantul principal al constructiei europene este interesul Europei de a deveni un jucator influent pe plan mondial. Credem ca este interesul Uniunii Europene largite de a avea o relatie corecta cu Statele Unite. Nu am dori sa legitimam constructia europeana printr-o experienta pozitiva sau mai putin pozitiva, pe care tarile rasfatate ale continentului, care au avut sansa sa nu cada practic victima comunismului, au avut-o in ultimii 50 de ani cu Statele Unite, asa cum in partea de rasarit a Europei, inclusiv in Romania comunista, sentimentul antirusesc a legitimat si a construit fundamentul ideologic al national-comunismului romanesc. Vom evita sa vorbim un lucru cu americanii si un alt lucru cu europenii, sau un lucru cu unii europeni si un alt lucru cu alti europeni. Noi consideram ca este extrem de profitabil Romaniei sa aiba un profil international conturat si predictibil. Avem un interes intr-o Uniune Europeana influenta si capabila sa reprezinte nu neaparat o contrapondere, dar un echilibru cu suprematia globala americana. In egala masura, noi nu consideram ca este just ca unele tari care si-au pus la adapost siguranta si securitatea nationala, prin intermediul NATO, sa fie puse in fata unei false dileme, de a alege intre UE si NATO. Romania va fi un jucator extrem de activ, un avocat fara rezerve al constructiei si visului european, asa cum Romania va fi un aparator al unei Aliante Nord-Atlantice care isi pastreaza relevanta in secolul XXI.
Ne puteti spune ceva despre programul vizitei presedintelui Bush? Vor fi serbari, ceremonii?
Cred ca am devenit cu totii mai maturi si mai responsabili vizavi de modul in care sarbatorim astfel de evenimente cu rezonanta istorica pentru Romania. Cred ca cel mai bun lucru este sa ne bucuram, sa cinstim un pahar, sa ascultam o muzica buna, sa-l ascultam pe presedintele Bush. La ora aceasta noi ne pregatim pentru o vizita si sper ca nimic sa nu intervina pana pe 23 noiembrie. Dar efectiv avem dorinta de a ne bucura cu totii. Si spun "cu totii", pentru ca aceasta nu este doar victoria guvernului sau a unui partid politic, ci este o victorie a societatii, a natiunii. Nu trebuie sa cadem in patima exceselor sau in euforii excesive. Sigur, este un moment important, trebuie sa-l pretuim ca atare, dar el reprezinta pentru noi, repet, si o obligatie, un nou inceput. Speram sa putem demonstra presedintelui Bush, cand va veni aici, sau oricarui alt lider european care va vizita Romania in momente de o astfel de importanta, fie integrarea NATO, fie integrarea europeana, ca romanii stiu sa-si pretuiasca prietenii, ca romanii si bucurestenii stiu ca acorde pretuire si prietenie unor lideri occidentali importanti, care au contribuit, cum a facut presedintele Bush, premierul Blair in 1999 (in faimosul speach din fata Parlamentului), cum a facut presedintele Mitterrand sau presedintele Chirac, in ultimul deceniu, din partea Frantei, cum au facut multi alti lideri europeni - au pus cate o caramida importanta in destinul european al acestei natiuni. Trebuie sa le fim recunoscatori, dar in egala masura sa fim constienti de faptul ca munca va continua si ca, odata rezolvata problema ambiguitatii strategice vizavi de destinul Romaniei, care s-a rezolvat in acest an prin deciziile de la Praga si de la Copenhaga, acum ramane sa construim adevaratul profil si influenta Romaniei in cadrul Uniunii Europene si in cadrul NATO.
Cu ce probleme ne vom confrunta cand tratatul de aderare va fi ratificat de catre statele membre ale NATO?
Ele se regasesc deja pe agenda noastra de transformare, fie ca este agenda pentru reforma, pe care am prezentat-o statelor NATO, fie ca este vorba de parcursul nostru de integrare europeana, care este deja cunoscut in relatia cu Comisia Europeana si cu statele membre. Romania nu se va transforma peste noapte, in mod miraculos, dintr-o Cenusareasa intr-o printesa. Romania va trebui sa profite de aceasta sansa istorica, pentru a accelera transformarile sale. Problemele noastre cunoscute raman in continuare importante si trebuie sa le gasim raspunsuri in comun aici, in tara, si impreuna cu partenerii nostri occidentali. Ele sunt legate de problema performantei economice, de capacitatea administrativa, de birocratie, de lipsa de transparenta si uneori de coruptie. Sunt probleme legate, bineinteles, de saracia care inca, din pacate, domina segmente largi ale populatiei acestei tari. Aceste probleme vor ramane. Diferenta este ca nivelul de incredere si nivelul de certitudine vizavi de Romania, ca tara care se alatura Occidentului, s-au schimbat in mod fundamental. Noi credem ca acest plus de incredere al romanilor in propriul nostru destin si al occidentalilor in reintoarcerea Romaniei in familia sa naturala vor reprezenta, din punct de vedere politic, strategic si psihologic, elementul care va marca, din perspectiva politicii externe romanesti, sfarsitul tranzitiei. In anul 2002, din punctul de vedere al politicii externe, Romania si-a incheiat tranzitia. Romania se intoarce in Occident. Intrebarea este in ce conditii, in ce termene si cat de repede vom putea sa transformam succesele de politica externa in dividende tangibile pentru cetateanul roman de pe strada. Aceasta este de fapt sfidarea si provocarea noastra, carora impreuna, la nivel de guvern, la nivel de societate, va trebui sa le gasim raspunsul.
Cum va simtiti ca sub mandatul dvs. Romania intra in NATO?
Ma simt extrem de bucuros si ma simt intr-o oarecare masura norocos. Este munca unei generatii intregi, care a facut din reintoarcerea Romaniei in Occident un proiect de societate si o ambitie.
Recunoasteti meritele ministrilor care au fost inaintea dvs.?
Sigur, absolut. Si nu cred ca cineva poate sa-si aroge dreptul exclusiv al acestui succes. Nu intamplator eu ma identific cu campania pentru NATO poate intr-o masura mai mare, pentru ca am trait in transeele acestei lupte un numar important de ani. Dar asta nu inseamna ca rolul meu este mai decisiv sau mai important decat al altora. Spun inca o data, recunoscand meritele celor de dinaintea mea in aceasta pozitie sau al altora in pozitii politice importante din aceasta tara: schimbarea fundamentala care a permis acest succes important de politica externa este un amestec de acumulare de masa critica a schimbarii in aceasta tara, deci este un merit al liderilor politici si al societatii civile romanesti si al mediului economic romanesc de-a lungul anilor.
Sa recunoastem ca si conjunctura istorica ne-a fost favorabila.
Sigur. Pe de o parte, este vorba de un efort de acumulare de masa critica a schimbarii, imperfecta, frustranta, prea inceata, cu multe greseli. Pe de alta parte, este vorba de faptul ca am stiut sa invatam, la nivelul acestui guvern, din lectiile Madridului. Lectiile Madridului sunt cateva. Prima ar fi ca nu poti sa substitui argumentul strategic performantei la nivel individual, la nivelul tarii. Si de aceea, pentru noi, acest Plan national de aderare, agenda pentru reforma, tot ceea ce am spus ca vom face a fost o adevarata Biblie. Si aici cred ca este unul din meritele noastre, ale acestei guvernari, fara sa o punem neaparat in antiteza cu alte guvernari. Am invatat ca, fara seriozitate, fara o anumita "cainosenie" de a te tine de ceea ce ai promis, este foarte greu sa convingi pe cineva numai pe argumente strategice. Aici, meritul echipei guvernamentale este incontestabil.
Spun "meritul echipei" pentru ca nu este putin lucru sa ai primul subiect, in fiecare sedinta de guvern, subiectul aderarii la NATO sau al integrarii europene sau subiectele sociale. Este o dovada de coerenta si de spirit de echipa care, in alte ocazii, a lipsit. Nu in ultimul rand, si aici este absolut adevarat ca si circumstanta internationala, contextul geostrategic a jucat de o paradoxala si poate un pic cinica maniera in favoarea noastra. Asa cum regimul lui Milosevici "a permis", prin tragediile pe care le-a provocat in Balcani, recunoasterea si intelegerea de catre occidentali a faptului ca lasarea "de izbeliste" a Balcanilor este in detrimentul interesului occidental. Milosevici a reprezentat una din ocaziile pe care Occidentul le-a avut ca sa-si schimbe radical atitudinea fata de Romania. Ne amintim vizita lui Tony Blair la Bucuresti, cand s-a recunoscut ca viziunea occidentala fata de evolutiile din Europa de Sud-Est are anumite limite. Asa cum, in egala masura, 11 septembrie, atacurile cinice impotriva democratiei americane si mondiale au valorizat pozitia strategica a Romaniei ca tara care, in sudul Europei, reprezinta la ora aceasta o entitate strategica comparabila cu ceea ce reprezinta, de exemplu, Polonia in nord-centrul Europei. Deci, si elementele de conjunctura internationala conteaza. Dar ele nu se pot substitui performantei individuale. Nimeni nu va accepta in cadrul unei familii de democratii consolidate, in care nu exista retrogradare, pe cineva care sa compromita modelul acelui tip de organizatie. Nimeni nu-si permite sa aduca in cadrul familiei pe cineva care nu are sanse credibile de a reusi o performanta democratica, economica, de societate comparabila cu cea a modelului occidental. Nu inseamna ca momentul invitarii va insemna pentru Romania reducerea motoarelor.
Vom continua sa analizam cu aceeasi disciplina si meticulozitate progresul nostru, de aici pana la integrarea in 2004 in mod formal in Alianta, si in egala masura vom fi extrem de atenti ca agendele de transformare ale NATO si Uniunii Europene sa reprezinte pentru noi scopul principal de actiune.
Avem in fata si summit-ul de la Copenhaga din decembrie.
Am spus ca 2002 este anul reintoarcerii Romaniei in Occident, anul deciziilor fundamentale cu privire la viitorul si destinul acestei natiuni, de aceea noi consideram ca 2002 este anul NATO si al Uniunii Europene in egala masura. Copenhaga se pare ca va reprezenta pentru Romania un moment la fel de important ca si cel de la Praga, pentru ca vom primi, de la Praga si de la Copenhaga, un calendar si un orizont de certitudini pentru reintoarcerea Romaniei in Occident, in cele doua mari structuri ale Occidentului: Uniunea Europeana si NATO. Pentru noi, 1 ianuarie 2007, ca o data confirmata de Uniunea Europeana pentru aderarea Romaniei la aceasta institutie, este un obiectiv strategic fundamental. Avem increderea ca-l vom obtine. In egala masura incercam in continuare sa ne concentram nu numai asupra orizontului temporal al aderarii noastre la UE, ci inclusiv asupra cadentei si calitatii integrarii noastre, inclusiv asupra fondurilor suplimentare de care Romania are nevoie si care ne-au fost promise, in mod suplimentar, pentru a face procesul de transformare a Romaniei mai facil si mai de succes. Vom obtine, in mare, parametrii integrarii noastre, atat din punct de vedere al calendarului integrarii, speram, cat si din punctul de vedere al orizontului negocierilor si mai ales din punctul de vedere al cantitatii de asistenta de preaderare. Cred ca ne vom pune la adapost, in sensul pozitiv al termenului, de accidentele neprevazute de-a lungul urmatorilor ani care nu sunt legate neaparat de performanta Romaniei, ci de evolutii europene, de conjuncturi europene, de eventuale "indigestii" cu privire la masivul prim val al integrarii europene cu pana la 10 tari. Numai ca, a doua zi dupa Praga, a doua zi dupa Copenhaga, incepe un nou ciclu, o noua etapa.
Interviu realizat de Rodica Palade
