Mircea Miclea: „Problemele din educație au fost gestionate incoerent”

Andreea Pora | 02.06.2020

Viitorul aparține unui învățământ de tip hibrid, adică unui învățământ care se numește blended learning, de combinare a predării față în față cu învățarea online.

Pe aceeași temă

Cum vi se pare că este gestionată deschiderea școlilor pentru elevii din clasele terminale și pregătirea pentru examenele de capacitate și de bacalaureat?

Din păcate, este un an ratat pentru cel puțin un milion de elevi. Am avut cel puțin un milion de elevi care nu au avut niciun fel de conexiune la internet și, deci, niciun fel de participare la așa-zisul învățământ online. Dacă, Doamne ferește, și în toamnă sau în iarnă vom avea iar un val de pandemie și din nou se vor închide școlile, atunci noi vom avea practic un milion de elevi care sunt cei mai expuși analfabetismului funcțional și care o să aibă și mai mult de suferit. Și asta va fi dezastruos pentru această țară. Ce s-a întâmplat? A fost o foarte proastă și incoerentă gestiune a tuturor proceselor care au avut loc în această perioadă. Trebuia din prima săptămână să se stabilească exact care sunt subiectele pentru fiecare materie care se mai predau în anul acesta, cum anume să fie predate, să fi venit cu soluții mult mai flexibile pentru a rezolva problemele în sistem. Vă dau un exemplu. Nu pot, să zicem, duce în niște sate din Bărăgan copiilor online-ul, dar eu ca profesor mă duc la școală, las temele scrise la școală, elevii vin și le iau. Le las temele pe tablă. Vin pe rând la școală sau măcar îmi fotografiez caietul și îmi trimit caietul acela de teme fotografiat elevilor mei. Deci, nu s-a gândit niciun fel de adaptare a soluțiilor în funcție de context, s-a mers cu o singură abordare, extrem de incoerentă și imprecisă. Din păcate, toamna ne va prinde la fel, pentru că nu avem de acum proceduri stabile, pe baza cărora să experimentăm. Puteam de-acum să vedem dacă funcționează sau nu. Dacă ai proceduri stabile, ai de unde învăța cum să le îmbunătățești în toamnă. Dacă ai proceduri instabile pe care le schimbi de la o zi la alta și nu înveți nimic, toamna te va prinde la fel de nepregătit. Adică, tot ceea ce e rău nu este numai ce se întâmplă acum, ci, din păcate, faptul că nu putem învăța din ceea ce se întâmplă acum din cauza acestei incoerențe.

Învățământul online a devenit obligatoriu. Teoretic, e un lucru foarte bun, dar practic pare că nu se face nimic în direcția asta.

Viitorul aparține unui învățământ de tip hibrid, adică unui învățământ care se numește blended learning, de combinare a predării față în față cu învățarea online. Deci, de exemplu, mergi la școală, asculți lecția și apoi ai două sau trei versiuni ale aceleiași lecții înregistrate pe online, pe care le vezi de câte ori crezi de cuviință până când ai învățat conținutul respectiv. Plus că poți să ai conținuturi suplimentare. Dincolo de această situație de pandemie, nu putem să mai gândim un învățământ performant fără un învățământ hibrid, în care metodele online vor fi combinate, în funcție de specificul disciplinei, în funcție de context și de grupul de vârstă căruia i te adresezi, cu metodele față în față.

E adevărat, dar toate acestea necesită timp, necesită pregătire, necesită profesori, dar mai ales o strategie. Care nu pare să existe. Predarea online ar fi trebuit să înceapă de mult, nu acum în pandemie.

Era scris în lege de acum zece ani. Paragraful 70 din Legea Educației spunea explicit lucrul acesta. Eu am spus de câteva ori exact, pe pași, ce trebuie făcut pentru a ajunge la soluția pe care, dacă am fi avut-o acum, nu ar fi fost niciun fel de probleme. De urgență ar trebui ca profesorii să fie pregătiți pentru a utiliza tehnologia online, măcar la primul nivel, de bază. Ei trebuie să fie instruiți. Tot la nivel de bază trebuie să fie dotarea copiilor din mediile dezavantajate cu tehnologia cu tablete pe care se pot accesa aceste cursuri online. Aceasta e la nivel de bază. Apoi, la nivelul mai avansat, ar trebui să îi înveți măcar pe unii dintre acești profesori cum să construiască lecțiile online. Pentru că o lecție proastă ținută față în față devine și mai proastă când este ținută online. Trebuie niște metode diferite, speciale, pentru a construi conținutul multimedia astfel încât să devină atractiv. Și atunci, măcar o parte dintre profesori trebuie pregătiți pentru așa ceva. Eu vă reamintesc că Ministerul Educației are un fond uriaș de la UE care începuse deja să se deruleze, este programul de optimizare a curriculumului. Acei bani ar trebui utilizați în această vară astfel încât să se obțină măcar pregătirea de bază a personalului didactic pentru utilizarea acestor metode.

Pregătirea personalului didactic, pe de o parte, și dotarea elevilor cu tablete, pe de altă parte, ar trebui să aibă loc acum, peste vară, până în toamnă?

Obligatoriu. Altfel, în toamnă vor reveni vechile năravuri și dacă apare cumva o nouă criză, iarăși o să ratăm încă niște luni. Practic, s-a blocat accesul la educație al exact acelor copii care erau cei mai defavorizați. Vocea lor nu s-a auzit deloc în această perioadă, nu au fost luați în seamă în niciun fel, nu s-a creat niciun fel de soluție pentru acești copii care sunt cei mai vulnerabili la analfabetismul funcțional. Acest analfabetism va exploda, pur și simplu, anul viitor și degeaba tot vorbim noi în seminarii despre el, dacă într-o situație de acest gen, foarte concretă, nu facem ceea ce trebuie făcut, adică să le oferim soluții flexibile ca ei să aibă acces la educație. Se putea, mai ales în multe sate, unde pericolul pandemiei era cvasinul, să se înceapă măcar experimental să meargă copiii la școală. Mergeai cu jumătate de clasă de la 8 la 10 și doar le predai, o pauză de o oră și apoi te duceai cu cealaltă jumătate de clasă și tot le predai. Și copiii aceia aveau acces la educație.

România nu a fost singura țară în situația asta...

România cred că este singura țară care are această rată de analfabetism funcțional atât de mare. După cum știți, este cel mai mare din Europa și cred că este cea mai slabă dotare digitală, mă refer aici și la tehnologii, și la know-how din partea profesorilor. De aceea, cred că aici trebuie intervenit și dacă vrem să facem investiții și să relansăm țara, atunci de aici trebuie început. Acesta este cel mai important lucru: ce facem noi cu acești copii în acest an și în anii ce urmează? De asta va depinde forța de muncă și economia în următorii ani.

La nivelul Ministerului Educației pare să fi fost o harababură completă. Care este explicația? Ministrul Monica Anisie e o persoană tânără, profesoară. Părea, totuși, din altă piesă decât predecesorii ei de la PSD.

Sincer, au fost multe lucruri care au fost de o incoerență totală, dar nu numai la nivelul Ministerului Educației, au fost la nivelul întregului stat. Sunt câteva lucruri care au fost complet regretabile: 1. A fost o scrisoare pe care dânsa a trimis-o, după primele trei săptămâni de epidemie, către profesori, în care spunea să nu mai predea nimic, doar să consolideze materia din anul deja parcurs. Asta înseamnă că i-a lăsat în ofsaid exact pe profesorii cei mai buni, care în primele săptămâni au încercat să facă, totuși, ceva cu elevii lor. Colegii lor care nu au făcut nimic le-au râs în nas și au spus: dom’le, ați lucrat degeaba! Nici nu trebuia să lucrați. 2. A lipsit o abordare coerentă și stabilă a soluțiilor. Trebuiau clarificate soluțiile. 3. Din moment ce știi că ai atâția copii fără tehnologii, trebuia o investiție masivă din primele săptămâni, trebuia să faci rapid o investiție în tehnologia digitală și formarea personalului didactic. Dar, repet, eu cred că incoerența de la nivelul Ministerului Educației este, de fapt, o reflexie a incoerenței la nivel guvernamental. Sunt și alte incoerențe cu consecințe și mai dramatice.

O altă chestiune, s-a pus în discuție un proiect de hotărâre de guvern prin care se înființează școli-pilot unde elevii vor învăța după altă curriculă, care ar trebui să funcționeze de la toamnă. Nu se amână, de fapt, o veritabilă reformă a curriculumului, de care, iarăși, se discută de vreo zece ani, făcând în loc tot felul de experimente? La fel și cu masteratul didactic.

Părerea mea este că sub umbrela experimentării, într-adevăr, se amână trecerea la reforma reală, la scară generală, la nivel de sistem. Lucrul acesta este vizibil și în cadrul masteratului didactic. De exemplu, în urmă cu 10 ani era scris în lege masteratul didactic și abia în acest an încep să-l experimenteze, când, de fapt, nu-i nevoie de experimente. Au făcut alte țări aceste experimente. Cred că utilizarea de experimente nu face altceva decât să amâne reforma și cred că trebuie aplicat ceea ce se știe deja de mai multă vreme, apropo de predarea transdisciplinară, apropo de reducerea numărului de ore, apropo de trecerea la sistemul de predare mai degrabă aplicativ, și acum cred că trebuie trecut în mod obligatoriu la sistemul de blended learning de care vorbeam.

Ce se ascunde în spatele acestor interminabile amânări?

Se ascunde lipsa de idei, lipsa de curaj de a lua decizii ferme și, probabil, multe interese. Interesele celor care au de câștigat din amânarea reformei. Am făcut comparație cu masteratul didactic. Cine sunt aceia care profită? Cei care au departamente de pregătire a personalului didactic care primesc bani de la minister, deci banii publici, pentru fiecare student care este înscris la nivel de licență și care se înscrie la acest DPPD. La fel se întâmplă și cu reforma curriculară. În loc să reduci numărul de ore așa cum trebuie ca să mărești eficiența și să treci la învățarea aplicativă, o amâni. Și atunci au de câștigat cei care sunt obișnuiți cu vechile practici care nu fac efortul de a ieși din vechea paradigmă. Au de câștigat confort, câteodată au de câștigat sume de bani, pentru că sunt reutilizate aceleași manuale vechi, după același calapod și atunci sunt mari interese în joc aici.

Interviu realizat de AndreeaPora

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22