Pe aceeași temă
Este desfiinţată Agenţia Naţională de Integritate sau nu?
Da. În realitate, asta se întâmplă, pentru că luându-i-se atribuţiile de verificare pe care le are devine ineficientă. Nu ne trebuie o instituţie care doar să colecteze declaraţiile de avere şi să le ţină în sertare. Fără a avea motivarea, juridic, eu nu văd o probemă de constituţionalitate, pentru că ANI nu dă sentinţe, ci face verificări şi sesizează, dacă este cazul, fie instanţa de judecată, fie Parchetul sau instituţiile fiscale. Iar în ce priveşte publicarea declaraţiilor de avere şi de interese, fiindcă şi aceste articole au fost declarate neconstituţionale, este o parte a transparenţei funcţiilor publice şi nu au nicio legătură cu viaţa privată. Sigur, dacă nu cumva în noţiunea de viaţă privată a unora e şi dreptul de a-şi proteja de ochii publicului averile făcute ilegal.
Dacă 7 dintre cei 9 judecători de la Curte erau verificaţi de ANI, nu sunt în conflict de interese, nu ar fi trebuit poate să se recuze? Decizia lor ar putea fi considerată lovită de nulitate?
Nu cred că e lovită de nulitate. Sigur că trebuiau să se abţină cei care sunt în această situaţie şi ar fi foarte bine să primim această informaţie, cine anume e cercetat de ANI. Dar eu vă aduc aminte că tot în conflict de interese au fost aceiaşi judecători în 2005, când au declarat neconstituţionale prevederi din legile justiţiei care îi priveau direct pe ei sau pe soţiile lor de la ÎCCJ. Să nu uităm că recent CC a decis că este constituţional pentru magistraţi şi pentru parlamentari să-şi păstreze cumulul pensiei cu salariul pentru aceeaşi activitate. Deci, când e vorba de ei şi de buzunarul lor, iată cum interpretează Constituţia. Practic, trag de Constituţie în toate felurile. Categoric, se află în conflict de interese, dacă această informaţie e reală.
Legea ANI are o istorie nefericită, a fost o luptă pe care, iată, pare că au câştigat-o adversarii legii.
Mulţi politicieni şi mulţi dintre cei care trebuie să-şi facă publice declaraţiile de avere şi de interese, deci sistemul public, sunt speriaţi de ANI şi sigur că nu vor să-şi facă publice nici declaraţiile de avere şi nici să fie controlaţi. Mie mi-au spus mulţi politiceni chiar înainte de integrare, când eram în guvern, că abia aşteaptă să treacă momentul integrării şi să dea de pământ cu declaraţia de avere, care enerva pe foarte multă lume din lumea politică. Amintesc că PC şi UDMR au ieşit din şedinţa de guvern când s-au adoptat declaraţiile de avere, de nervi. Sigur, sunt şi magistraţi cărora nu le place şi care au sesizat CC şi în trecut pe publicarea veniturilor. Sunt toţi cei care trebuie să dea socoteală pentru orice îmbogăţire care nu poate fi explicată în timpul unui mandat public. Reamintesc că în SUA veniturile sunt publice, toate veniturile peste 50.000 de dolari pe an sunt publice, inclusiv cele din sistemul privat, toate.
Acuza cea mai frecventă este aceea de politizare a activităţii ANI, că este doar un instrument politic, iar din punctul de vedere al heirupismului de după alegeri poate părea justificat.
Nu mi se pare justificat. S-ar putea ca unii să aibă prieteni la ANI şi să facă diverse aranjamente. Orice se poate. Am văzut că există reţele în lumea politică şi în lumea justiţiei. Dar dincolo de asta, ANI, ca şi alte instituţii cu atribuţii de verificare, face doar nişte verificări pe care le trimite în instanţă. Acelea sunt publice, toată lumea poate să vadă ce este acolo. Eu n-am nicio îndoială că foarte mulţi s-au îmbogăţit ilegal. Ştim cu toţii că asta ne-a adus tranziţia, oameni care s-au îmbogăţit şi care n-au dat socoteală pentru aceste averi şi care vor să scape, evident, şi de răspunderea legii, şi cu averile neatinse. Aş vrea să reamintesc publicului că Legea ANI în această formă este practic puţin legată de ceea ce am propus eu iniţial. Oricum, această formă este adoptată, din câte reţin eu, chiar în unanimitate de Parlamentul României, cred că în primăvara-vara 2007. Legea a fost verificată din punct de vedere al constituţionalităţii, au fost şi declaraţii în acest sens, poate ar trebui întrebaţi aceşti parlamentari.
Totuşi, trebuie remarcat că din marile scandaluri, din dosarele care s-au aflat în anchetă, foarte puţine s-au finalizat în mod concret în justiţie. Care este utilitatea ANI, din moment ce singurul verdict este NUP-ul primit de Daniela Buruiană?
Faptul că unii judecători sau procurori nu-şi fac treaba sau poate că sunt în „reţele“, aşa cum s-a văzut în cazul Voicu, faptul că există persoane din justiţie care fie dau NUP, fie amână procesele fără să intre pe fond, aşa cum sunt multe dintre dosarele cu politicieni de la ÎCCJ, asta nu înseamnă că verificările nu trebuie să continue, iar noi trebuie să punem presiune publică pe aceşti oameni. Sigur că CSM trebuia să-i dea afară pe cei care de câţiva ani nu judecă dosarele. Acum când am văzut unele dintre afirmaţiile d-lui Voicu, „unde nu am putut obţine achitarea, am obţinut suspendarea“, îmi explic de ce se amână în atât de multe locuri dosare cu politicieni, de ce s-au dat soluţii de suspendare sau altele de achitare, cum a luat şi dr. Brădişteanu la fond.
Până la urmă, de ce este necesară ANI, din moment ce există Fiscul, care strânge declaraţiile de venit şi care ar putea face aceste verificări şi sesizări, ca în toată lumea?
Conflictele de interese şi incompatibilităţile nu pot fi verificate de administraţia fiscală. Declaraţiile de venituri care se depun la administraţia fiscală nu sunt publice, potrivit legislaţiei actuale. Administraţia fiscală nu are atribuţii specifice pentru cei cu funcţii în sistemul public, iar motivul creării unei agenţii care să verifice realitatea declaraţiilor de avere, incompatibilitatea şi conflictele de interese a fost determinat tocmai de necesitatea verificării celor din sistemul public. Pentru aceştia trebuie un sistem de verificare şi sancţionare datorită transparenţei şi responsabilităţii funcţiei publice, dincolo de plata sau neplata impozitului sau de nedeclararea tuturor veniturilor. Dacă un funcţionar public sau un demnitar are o avere cu mult mai mare decât veniturile sale legale, se pune problema obţinerii acestor venituri din abuzarea funcţiei publice. Aceasta este o chestiune distinctă de cea fiscală. Dar rămâne problema conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, care nu intră în competenţa organelor fiscale. Pentru acestea este necesară o instituţie distinctă. În prezent, în România, instituţiilor publice nu li se poate încredinţa această competenţă pentru verificarea propriilor angajaţi, pentru că rezultatul ar fi zero, s-ar acoperi unii pe alţii. De aceea, trebuie o instituţie separată şi independentă.
Mai poate fi refăcută această lege, din moment ce partea ei cea mai consistentă a fost declarată neconstituţională?
Trebuie să vedem motivarea Curţii şi în funcţie de această motivare trebuie gândită calea de a reclădi rapid ANI. Toată lumea trebuie să execute deciziile Curţii, chiar şi atunci când în opinia multora ele sunt total partinice şi n-au legătură cu Constituţia.
Care credeţi că va fi poziţia Comisiei Europene? Va fi o reacţie? Şi, în mod concret, ce poate face Comisia?
Nu ştiu dacă va reacţiona punctual pe această chestiune. E o nouă palmă dată României, câtă credibilitate mai avea. Dar eu aş spune că totuşi am intrat de 3 ani în UE şi eu una mă simt jenată să tot apelez la ce-o să zică sau o să facă Comisia sau alte instituţii UE. Cred că trebuie să ne gândim foarte hotărât ce va spune opinia publică sau ce se întâmplă cu ţara noastră, de ce nu sunt pedepsiţi cei care au furat şi fură în continuare sau sunt corupţi. Cred că asta e marea problemă. În ce priveşte mecanismul de verificare şi cooperare, e evident că a fost util şi trebuie să continue. Nu cred că le pasă celor de la CC sau celor care vor să scape de verificarea averilor de ce zice Comisia Europeană. Sunt mai aproape buzunarul şi libertatea şi averea decât poziţia şi credibilitatea externă a României. //
Interviu realizat de ANDREEA PORA
Cuvinte cheie: conflict de interese, declaratii de avere, integrare, pensie, suspendare.
