Pe aceeași temă
Ultimul raport MCV este extrem de critic față de modificările aduse de coaliția PSD-ALDE legilor justiției și codurilor penale. Care dintre recomandări vi se pare cea mai dură și de ce?
Anularea modificărilor la codurile penale și legile justiției și un nou proces de numire a procurorului-șef al DNA. Dar toate recomandările transmit același mesaj: PSD&ALDE încalcă angajamentele luate la aderare, au distrus țara, justiția și presa liberă și trebuie să se oprească. În niciun raport MCV de până acum, în atâția ani, Comisia nu a utilizat termeni atât de duri și fermi, precum anularea unor modificări legislative. Acesta este un avertisment dur, urmare a celui mai mare regres al puterii din România de la 1 ianuarie 2007, când am intrat în Uniunea Europeană.
Aceasta este singura interpretare reală a cerinței Comisiei Europene: ca guvernul PSD&ALDE să anuleze modificările făcute la legile justiției și codurile penale și să asigure un nou proces de numire a unui procuror-șef al DNA, care să continue efectuarea de anchete profesioniste, independente și imparțiale.
Unde ne-au adus deciziile PSD&ALDE, dorințele lui Dragnea&Tăriceanu de a scăpa de dosare penale și de condamnări? Guvernul a primit obligații suplimentare pentru că nu le-a îndeplinit pe cele anterioare, pentru că Dragnea și Tăriceanu ne-au dus înapoi pe vremea Guvernului Năstase.
Ce înseamnă acest stop joc din MCV?
Acest stop joc din MCV înseamnă: opriți-vă! ați călcat în picioare statul de drept. Comisia Europeană a avertizat PSD&ALDE că acționează împotriva oamenilor și împotriva intereselor României. Noi știm că PSD&ALDE nu dau doi bani pe interesul și binele oamenilor și nici pe interesele României. Știe și Comisia Europeană, știu toate statele UE și de peste ocean. Minciunile lor au picioare tot mai scurte. Când conduci împotriva poporului, ești dictator și ești încuiat în debaraua lumii libere și democrate. Se aude numai vocea oamenilor: „vrem justiție, nu corupție!“.
Reacția puterii a fost de respingere a recomandărilor din MCV și de nepunerea lor în aplicare. De altfel, vedem că de atunci încoace au continuat cu o serie de modificări controversate. Care vor fi consecințele pentru România?
Până când nu avem justiție și corupții nu sunt pedepsiți, până când mare parte a presei nu va fi eliberată de gardurile puse de politic și de oligarhi, România toată, din păcate, va fi irelevantă pe scena politică mondială. Nimeni nu are încredere într-un guvern care nu-și respectă angajamentele, care conduce împotriva poporului, care nu respectă statul de drept și care transformă țara într-o dictatură. Vom fi izolați pe plan extern, vom rămâne în Europa, dar nu vom conta, nu vom influența nicio decizie, cât timp PSD&ALDE vor continua să conducă țara.
L-am auzit pe Iordache-„Altă întrebare“ când a spus că vor „să fie independenți“ de Comisia Europeană și că vor merge mai departe cu modificările. Nu, nu vor să fie numai „independenți“, ci sunt împotriva Comisiei Europene și a regulilor Uniunii și asta numai pentru a-și apăra libertatea și averile, întărindu-și tentaculele corupției în toată țara.
Vor fi, probabil, noi proceduri de infringement împotriva Guvernului României, pentru neaplicarea regulamentelor și netranspunerea în legi naționale a directivelor europene. De câte ori România va fi condamnată de Curtea Europeană de Justiție, va fi și amendată. Și tot poporul va plăti amenzile: un furt major din buzunarul fiecăruia.
Mi-e teamă că PSD&ALDE ne vor duce în fruntea listei statelor membre sancționate pentru că nu țin seama de legile și regulamentele adoptate de Uniunea Europeană. Tabloul stop joc pe plan extern este: vom fi tolerați la masa negocierilor, nu vom fi invitați, vom fi irelevanți. Este rușinos.
Știți cum poate fi spus în doar câteva cuvinte ce fac PSD&ALDE? Un act de trădare a țării, a justiției și a oamenilor! Asta este. PSD&ALDE au devenit, în acest moment, cel mai mare dușman al românilor.
În rezoluția adoptată de PE nu se face totuși referire la aplicarea Articolului 7 din Tratat. A fost această poziție rezultatul unei negocieri?
Procesul de activare a Art. 7 din Tratatul UE poate fi inițiat de Parlamentul European numai printr-un „raport“ adoptat de plenul PE. Nu printr-o rezoluție, care critică abaterile de la statul de drept și face recomandări. Această Rezoluție a fost deja adoptată cu o largă majoritate.
Pentru a fi adoptat un raport care să ceară activarea Art. 7 este nevoie să existe mai întâi o rezoluție (există) și o misiune a PE în România care să constate încălcările statului de drept. Nu a fost o astfel de misiune până acum. Dar poate avea loc oricând și, dacă va constata, în urma discuțiilor cu politicienii, de la putere și din opoziție, cât și cu societatea civilă și presa independentă, puțină, atât cât avem, că s-a încălcat statul de drept, atunci ne putem aștepta la un raport al PE care să recomande activarea Art 7. din Tratat.
Misiunea în România nu este obligatorie, ci o cutumă. În cazul în care coaliția de la putere PSD&ALDE va continua să nu respecte recomandările Raportului MCV al Comisiei Europene, ale Rezoluției PE și pe cele ale Comisiei de la Veneția, atunci probabil nu va mai fi nevoie de o misiune a PE în România pentru un raport care să declanșeze Art.7. Dacă va fi adoptat raportul care declanșează Art.7, el nu va fi nicicum împotriva românilor, nici a țării, ci împotriva Guvernului PSD&ALDE și a majorității lor politice din Parlamentul României. Un raport în favoarea României democratice, a oamenilor care vor în UE, în libertate și democrație.
O dezbatere aprinsă se poartă pe tema completelor de 5 judecători de la ÎCCJ, după decizia CCR și a Curții de Apel București. Există temerea că dosarele cu decizii definitive din 2014 încoace ar putea să fie puse sub semnul întrebării, în contextul în care vedem un val de contestații în anulare. Este real acest pericol?
Orice încercare de a anula decizii definitive prin măsuri artificiale, prin legi și OUG date peste noapte subminează legea, dreptatea și justiția. Dar este un pericol real, pentru că politicienii cu dosare penale nu stau cu mâinile în sân, zi și noapte plănuiesc cum să scape. Încearcă orice, contestă orice și, din păcate, chiar și Curtea Constituțională este formată din foști politicieni ai partidelor aflate astăzi la guvernare, cum este chiar președintele CCR, fostul deputat PSD Valer Dorneanu, și posibil să aibă de partea lor și magistrați din instanțe și parchete. PSD&ALDE pe asta mizează, că îi pot atrage de partea lor, să refacă sau să dezvolte „rețeaua Voicu“.
De aceea, cred că orice suspiciune asupra modului în care s-a ajuns la o decizie trebuie verificată. Eu am scris la CSM și am rugat să verifice în ce măsură constituirea completului de judecată de la Curtea de Apel București, care a judecat sesizarea privind constituirea completelor de 5 judecători de la ÎCCJ, a respectat prevederile legale și Hotărârea CSM din 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. De asemenea, am solicitat CSM să precizeze care a fost situația excepțională care a determinat schimbarea membrilor completului de judecată la Curtea de Apel București. Fac aceste demersuri în numele celor care m-au ales, așa cum fac toți deputații europeni și naționali, mai puțin cei din România.
Am citit cu toții în presă semnele de întrebare legate de cum a ajuns un judecător care nu era inițial în complet, nu era nici pe lista celor 13 judecători de permanență, să fie în complet și să decidă. Poate așa era normal, dar poate nu era, CSM trebuie să ne spună, e singurul care o poate face. Nu poți lăsa în spațiul public asemenea suspiciuni legate de cum funcționează justiția, pentru că CSM este în serviciul public și, dacă vrea să fie cu adevărat garantul independenței justiției, atunci trebuie să o dovedească în fiecare zi a existenței sale.
Nu știu ce va face CSM, mi s-a mai întâmplat ca atunci când am sesizat ceva să ajung să fiu eu pusă la punct pentru „imixtiune“ în actul de justiție, dar nu putem lăsa lucrurile așa, până la urmă o să înțeleagă și CSM că independența justiției este dreptul oamenilor la o justiție independentă, și nu dreptul lor de a face orice.
Anularea în instanță a probelor obținute de DNA cu ajutorul SRI, vedem tot mai multe cazuri în ultima perioadă, pare a fi o armă letală. Credeți că se va ajunge la distrugerea unor dosare în așa fel încât cei învinuiți să scape?
Aceste întrebări au un răspuns unic: Dragnea&Tăriceanu, în numele grupului infracțional organizat pe care-l reprezintă, vor face orice să scape de dosare, condamnări și confiscarea banilor și averilor. Așa au scos pe piață povestea asta cu protocoalele. Amintiți-vă că proiectul de lege de declasificare a unei hotărâri CSAT din 2005 privind combaterea corupției, fraudei și a spălării banilor și a documentelor bazate pe acestea, cum sunt protocoalele încheiate între serviciile de informații și parchete, a fost inițiativa lui Dragnea&Tăriceanu. Câtă ipocrizie poate fi în demersul lui Tăriceanu, el fiind membru CSAT în 2005! Dar nu-i interesează nimic, pentru că scopul lor este „revizuirea“ sentințelor de condamnare, o altă șmecherie prin care să scape de condamnări.
Apoi, Iordache-„Altă întrebare“ a fost lăsat de Dragnea, pentru o zi, șef la Camera Deputaților, pentru a semna în locul lui sesizarea către CCR prin care invocă un conflict juridic între parlament și Parchetul General din cauza protocolului cu SRI din 2016. Protocoalele nu sunt legi, nu pot fi parte a unui conflict între parlament și Parchetul General, dar nici asta nu mai contează pentru ei. S-au dus la CCR, la fostul lor coleg de partid Dorneanu.
Eu încă am speranța că judecătorii, în marea lor majoritate, sunt de partea legii și a dreptății și nu vor anula probe din dosare dacă sunt obținute pe baza legilor și multe probe și soluții de condamnare s-au bazat exact pe lege. Justiția nu e „alba-neagra“.
România a fost trimisă în judecată la Curtea de Justiție pentru neaplicarea Directivei a IV-a împotriva spălării banilor. Cum s-a ajuns în această situație și care este soluția?
Am ajuns aici pentru că niciun guvern, aflat în funcție de la adoptarea Directivei, nu a transpus-o într-o lege națională. Mai mult, avem și un proces la Curtea Europeană de Justiție pentru netranspunerea acestei Directive și riscăm plata unor amenzi foarte mari. În aceeași situație suntem cu Directiva confiscării extinse, care trebuia transpusă printr-o lege națională până în octombrie 2016, dar niciunul dintre guvernele Ponta, Cioloș și din șirul de prim-miniștri aleși de Dragnea nu a făcut-o.
Comisia Europeană a cerut recent Guvernului Dăncilă să spună ce măsuri a luat pentru aplicarea Directivei confiscării extinse și, dacă nu răspunde sau nu răspunde convingător în termenul de două luni de zile, care e aproape de final, Comisia Europeană va sesiza Curtea de Justiție. Orice condamnare de către Curtea Europeană pentru netranspunerea legislației europene în legile române vine cu amenzi împotriva Guvernului României. Și poporul, fără nicio vină, plătește.
Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a preluat președinția JAI și a spus că va numi procurorul european din partea României. Cum ar trebui să decurgă procedura (în luna august, ministrul a pus în dezbatere un proiect în acest sens) astfel încât această funcție să nu fie politizată?
Eu am spus încă din august, când a apărut propunerea, că Toader nu ar trebui să se implice în selecţia celor 3 procurori pe care România îi va propune pentru desemnarea procurorului european. Motivul este clar și obiectiv: Toader a arătat prin tot ce a făcut că este avocatul politicienilor cu probleme penale, distruge independența justiției și vrea să o subordoneze politic. Toader a lovit în plin DNA, a propus ca nou conducător al DNA o persoană care a declarat public că nu a fost niciodată un procuror independent, acum se luptă să îl dea afară pe procurorul general fără un motiv legal. Toader a mai dat și sfaturi infractorilor, cum să conteste deciziile de condamnare. Cum poate atunci Toader să facă o selecţie obiectivă a candidaţilor pentru procurorul european? Îl vedeți pe Toader respectând criteriile din Regulamentul european pentru numirea procurorului, aveți încredere în alegerea lui după câte a făcut?
Cei 3 candidaţi pentru funcţia de procuror european propuşi de statele membre, inclusiv de România, trebuie să îndeplinească anumite criterii, cum ar fi: să fie membri activi în cadrul magistraturii, să ofere toate garanţiile de independenţă, să deţină calificările necesare pentru numirea în cele mai înalte funcţii de la nivelul parchetelor şi al instanțelor, să aibă experiență practică relevantă în investigaţii financiare şi în cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Îl vedeți pe Toader, care vrea subordonarea politică a justiției, inclusiv prin crearea Secției speciale pentru anchetarea magistraților, criticate de Comisia Europeană și Comisia de la Veneția, că se gândește cumva la criteriul independenței procurorilor? De aceea, mă întreb și vă întreb: va alege Toader o „cârtiță“ care ar pune în pericol anchetele Biroului Procurorului European în faza lor de confidențialitate? Regulamentul nu prevede că ministrul Justiției trebuie să facă propunerile pentru procurorul european.
Va face față România președinției Consiliului UE?
Președinția României ar fi trebuit să fie o oportunitate pentru ca țara noastră să strălucească. Dar mi-e teamă că vom avea o președinție ștearsă și irelevantă, de care puțini își vor aminti ca o perioadă de soluții și rezultate pentru UE, mai ales în acest moment de răscruce al Europei.
Guvernul PSD&ALDE nu are legitimitatea și credibilitatea de a se prezenta în politica externă ca un conducător înțelept, cât timp în politica internă, acasă, au construit o dictatură și au distrus statul de drept. Nu există un viitor pentru UE fără stat de drept și, de aceea, guvernul PSD&ALDE nu poate fi credibil în rolul de conducător al Consiliului European.
Vă amintiți declarația lui Tăriceanu, că România nu e pregătită să preia președinția Consiliului UE din cauza „războiului politic total din aceste luni“? Adică, el, Tăriceanu, nu are nicio vină pentru tot ce a făcut ca să slăbească statul de drept, toți ceilalți sunt de vină. La fel, Viorica Dăncilă s-a dus în parlament să propună o „pace politică“ pe perioada președinției României, ca să nu mai critice nimeni ce fac PSD&ALDE, să nu fie vreo moțiune de cenzură sau proteste. Vor un pact pentru ca să fure în liniște și să distrugă țara.
Am cerut de câteva ori public ca, înaintea preluării președinției Consiliului UE, guvernul să respecte toate recomandările Comisiei de la Veneția și avertismentele Comisiei Europene legate de modificarea codurilor și a legilor justiției, tocmai pentru o președinție reușită și ca un minim semn de respect pentru români și pentru Uniune. Nu s-a întâmplat asta, ba mai mult, parcă este o întrecere între membrii PSD&ALDE cum să încalce și mai abitir recomandările instituțiilor europene.
O președinție de succes pleacă de la încredere. Dacă celelalte state ale Uniunii, Comisia Europeană și Parlamentul European nu au încredere în Guvernul României, acesta nu va putea conduce cu adevărat Consiliul European.
Cert este un lucru: dacă România va eșua cumva la nivel european în această perioadă, singura vină aparține lui Dragnea&Tăriceanu și slujitorilor lor.
Cum vedeți modul în care guvernul a transpus în legislație GDPR-ul? Există pericolul ca acesta să fie folosit împotriva presei independente și a adversarilor politici?
Este clar că GDPR a fost deja folosit împotriva presei independente, împotriva accesului jurnaliștilor la informații de interes public. Au interpretat cu rea-credință legislația GDPR, ca să ascundă posibile ilegalități din instituțiile publice și să amenințe presa independentă.
Vă dau ca exemplu cazul jurnaliștilor de la Rise Project. Autoritatea Națională pentru Protecția Datelor Personale le-a cerut să le comunice sursele jurnalistice, suportul electronic și fizic pe care au stocat informații, documente și fotografii publicate în ancheta pe care au făcut-o privind fraudarea fondurilor europene, cu posibile conexiuni cu Liviu Dragnea.
Această Autoritate i-a amenințat cu amenzi de până la 20 de milioane de euro dacă nu spun cine sunt sursele, de pildă. Vi se pare că asta este normal într-o democrație? Eu cred că asta este o amenințare pe față a jurnaliștilor, este omorârea presei independente.
Regulamentul GDPR prevede foarte clar că prelucrarea datelor cu caracter personal exclusiv în scopuri jurnalistice ar trebui să facă obiectul unor derogări, pentru că trebuie un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare. Asta înseamnă că și România trebuie să adopte excepțiile și derogările necesare pentru asigurarea libertății presei. Or, Guvernul lui Dragnea a trecut peste aceste mențiuni și a decis ca GDPR să fie folosit împotriva jurnaliștilor.
În Olanda este invers, jurnaliștii sunt exceptați de la toate regulile GDPR, deci au o libertate absolută.
Interviu realizat de ANDREEA PORA
