NICOLAE MANOLESCU: O televiziune care se respecta este datoare sa-si educe publicul

Interviu Realizat De, Razvan Braileanu | 05.05.2005

Pe aceeași temă

In ultima perioada, mass-media romanesti au trecut prin multe schimbari: transferuri de echipe de la un cotidian la altul, aparitii de noi televiziuni si radiouri, aceste lucruri contribuind teoretic la o diversificare a pietei. Are de unde alege consumatorul roman de media?
Da, as putea sa spun ca are. Sa ne gandim ca cititorul nostru de ziare, telespectatorul si ascultatorul de radio se comporta oarecum diferit de cel din alte tari. In aproape toate tarile stabilizate din punct de vedere al sistemului politico-social, omul citeste de regula un singur ziar: Times, Le Figaro sau Liberation, Frankfurter Allgemeine Zeitung etc. La noi a ramas ceva din euforia postdecembrista: oamenii continua sa citeasca mai multe gazete in acelasi timp.
Credeti ca acesta este principalul motiv pentru care nu s-a reusit crearea unui public captiv pentru un anume cotidian?
Cred ca inca nu ne-am depolitizat de tot. O societate normala e o societate depolitizata. Cetatenii nu se duc la vot si nu vor neaparat sa stie cum il cheama pe primul ministru. Problema lor este ca primul ministru sa-si faca treaba. Noi continuam sa citim mai multe ziare, cu toate ca sunt scumpe si lumea se plange ca n-are bani, iar tirajele au scazut. Pe de alta parte, asta poate sa arate neincrederea intr-un singur ziar, ca omul vrea sa verifice informatia, sa controleze Adevarul cu Ziua, Ziua cu Evenimentul, Evenimentul cu Jurnalul etc. Eu, care citesc in fiecare zi un teanc de ziare, pot sa spun ca 30% din materialele cotidiene sunt identice sau similare. Celelalte, de la subiectul ca atare si pana la modul de interpretare, difera. Prin urmare, eu simt nevoia sa citesc mai multe ziare ca sa-mi maresc baza de informatie, dar in subconstient probabil ca n-am incredere intr-unul singur dintre ele ca-mi furnizeaza tot ce imi trebuie. De regula, eu cred ca, daca vorbim de toata plaja de oferta - fara chestiunea "accidentelor" -, e singura zona ramasa cat de cat luminoasa dupa revolutie. Toate celelalte sunt fara speranta. Inclusiv societatea civila.


Nu trebuie sa ne supunem gustului public ca unei fatalitati impotriva careia nu putem sa facem nimic


Mass-media, mai ales televiziunile, pun cel mai mare accent pe divertisment, apoi pe informatie, lasand rolul educativ mai la urma. Ce parere aveti despre aceasta ierarhizare a prioritatilor?

Se vede tendinta asta. Ea fusese proclamata la un moment dat de Horia Alexandrescu, care a observat cum alte ziare s-au luat dupa Cronica Romana si au inceput sa publice pagini de divertisment, pagini de informatie banala - cat costa kilogramul de castraveti in Piata Amzei si cat costa in Matache etc. Era normal sa se intample. Ma intreb daca nu era normal si procesul celalalt, de separare a atributiilor: sa avem, de pilda, ziare numai de informatie politica. Nu s-a intamplat asa, desi in alte tari exista separarea asta, iar la noi exista la televiziune. De pilda, Realitatea TV a aparut ca un fel de CNN, de unde a imprumutat pana si tiparul grafic. Este singura televiziune, dincolo de cele trei care detin majoritatea pietei, care a venit cu ceva nou si care a prins la public exact pentru faptul ca are buletin de stiri la fiecare ora si ca marea majoritate a comentariilor sunt politice. Si nu numai ca nu da faliment, dar are succes. Eu as face un ziar pur de informatie, desigur, cu rubricile de comentariu. Cum tinde sa fie Cotidianul acum.
Celelalte televiziuni argumenteaza ca difuzeaza ceea ce cere piata. Cum putem scapa din cercul asta vicios?
Obligandu-le sa scoata banii si sa faca sondaje. Toata convingerea asta a televiziunilor comerciale ca "spectatorul vrea, spectatorul cere" se bazeaza exclusiv pe rating-ul unor emisiuni, nu pe o analiza globala a fenomenului. Oricat de civilizata ar fi o tara, Vacanta Mare tot va avea un rating mai mare decat un talk-show cultural sau o emisiune muzicala, asta e normal. Dar eu nu am vazut pana acum nici un fel de sondaj facut profesional, solicitat eventual de mai multe televiziuni, din care sa fiu sigur ca lucrurile stau chiar asa. Am un exemplu concret. Am fost rugat de un cotidian de sport sa scriu o rubrica saptamanala si am refuzat. Dar cu ocazia asta am discutat cu directorul cotidianului si am spus: "Eu as scrie, dar despre sporturi despre care voi nu scrieti, cum ar fi snookerul, golful sau sahul". Si mi-a raspuns: "Da, ar fi interesant, dar eu nu public in general lucruri de-astea care au un public-tinta foarte redus". Inteleg ca publicul mare vrea fotbal, de exemplu, si mai mult din culise decat din teren. Dar nu e nici un pericol sa-ti pierzi publicul daca rapesti in fiecare numar, din cele 30 de pagini, un colt de pagina pentru snooker. Ba poate chiar aduci public interesat de acest sport. Cred ca, de la un anume nivel, o televiziune care se respecta este datoare, pe cai abile, sa-si educe un pic publicul, sa-l "pacaleasca" putin, sa-l atraga si catre alte lucruri decat cele spre care se duce el. Mi se pare normal sa vrea sa-l vada pe Garcea, nu asta e problema. Problema este ca, din cand in cand, daca Garcea anticipeaza sau vine dupa un talk-show cultural, cine stie cum ramane agatat telespectatorul, da cu ochii si de o chestie serioasa pe care o urmareste si data viitoare. Nu cred ca trebuie sa ne supunem gustului public ca unei fatalitati impotriva careia nu putem sa facem nimic.

Ca jurnalist, daca tu nu esti in stare sa rezisti la intoxicare, inseamna ca nu-ti cunosti meseria

Cazul ziaristilor rapiti in Irak a tinut prima pagina si jurnalele televiziunilor timp de o luna. Dvs., un consumator de media, ce ati inteles din acest caz? V-ati simtit corect informat?

Mi-a fost rusine de felul cum s-a comportat mass-media in situatia asta. Nu pot sa uit discutiile de pe OTV, cand erau trimisi oamenii la aeroport pentru ca vin ziaristii. Nu pot sa uit mistificarea cu lista de pasageri, pe care Dan Diaconescu a dat-o ca valabila. Si a doua zi, in Adevarul, prima stire era ca "ziaristii sunt liberi, in custodia aliatilor". Nu se poate asa ceva. Eu sunt bolnav de presa. Sufar cand plec cateodata in vacanta si ma duc intr-un loc unde n-am ziare si nu pot nici sa ma uit pe Internet. Ca om de presa, care citeste ziarele de cand se stie, cred ca ce s-a intamplat in perioada asta a fost absolut scandalos din punct de vedere deontologic. Ca gazetari, n-aveau voie sa faca asta. Nu s-au gandit nici o clipa la familii si la prieteni. Cum e sa te anunte ca-ti vine copilul la aeroport in noaptea aia si sa nu fie adevarat? Eu cred ca Dan Diaconescu trebuia trimis la plimbare definitiv. Ralu Filip, trezit din betia candidaturii la Primarie, a zis ca n-are text de lege. Dar legea exista, a aparut chiar in Evenimentul Zilei. A fost foarte clar o dezinformare, al carei efect se pedepseste. Pe textul acela de lege, Dan Diaconescu putea sa-si ia o vacanta.
Din ce cauza credeti ca s-a intamplat chestiunea asta, din neprofesionalism, dintr-o intoxicare foarte abila?
Neprofesionalism. Intoxicare sigur ca a fost, dar, daca tu nu esti in stare sa rezisti la intoxicare, inseamna ca nu-ti cunosti meseria. Ce inseamna profesionalism in presa de informatie? In primul rand inseamna sa verifici sursa. Au avut sursa independenta, au verificat-o cu adevarat? Nu. Astea sunt reguli elementare.
Credeti ca schimbarile de echipe la unele cotidiane au fost produse de presiuni politice?
Eu n-as lega toate aceste chestiuni care au avut loc la Evenimentul Zilei, la Romania libera, la Adevarul de evenimente politice, de schimbarea echipei de guvernare. Cred ca sunt si coincidente. Nu cred ca cineva a vrut sa "castreze" Evenimentul Zilei la rugamintea lui Adrian Nastase. Dovada ca si acum se scrie la fel acolo. Nu cred ca cineva a vrut sa-l inlature pe Cristian Tudor Popescu fiindca era foarte aprig impotriva lui Basescu, sa zicem. Cred ca sunt fenomene care tin de o anumita logica a institutiilor ca atare. Nu intamplator, daca ne gandim bine, la toate ziarele care au fost in pericol sa-si schimbe profilul, cauza au fost, de regula, dorinta editorului de a face mai degraba divertisment decat informatie si de a transforma cumva ziarele in niste tabloide pentru publicul mare. Or, asta tine de o anumita conceptie despre gazetarie, pe care eu pot s-o gasesc contestabila si sa nu-mi placa, dar care este in toata lumea. S-au mai intamplat lucruri din astea la case mult mai mari.

Nu exista un management performant al revistelor culturale

La inceputul acestui an agitatia de pe piata media a atins si zona culturala. Ma gandesc la relansarea Observatorului cultural, la disparitia revistei Cultura.
Cultura a cazut odata cu vechea structura a Institutului Cultural Roman, ceea ce era oarecum de asteptat. Nu-mi inchipuiam ca va supravietui. Iar la Observator a fost o chestiune mai degraba personala, de raporturi dintre redactori. Se mai intampla. Credeti ca piata revistelor culturale e saturata sau mai e loc de publicatii noi? Nu e saturata, dar din pacate nu exista nici un management performant, in special al distributiei. Eu cred ca, daca ar fi bine si profesionist distribuite, "culturalele", indiferent daca sunt literare sau de alt gen, ar vinde mai mult decat vand acum. Cred ca piata ar inghiti mai mult. Dar cu conditia sa avem o distributie corecta. Mai sunt si reclamele. Cum o revista aduce reclame din toate zonele bune si le face profesionist - de exemplu, Idei in dialog -, cum se descurca. Aici e toata problema. Noi continuam sa avem pudori de acest fel. Eu am cerut sa aduc reclame la Romania literara si mi s-a spus: "nu e de demnitatea noastra sa publicam reclame cu sutiene". Cred ca noi nu stim inca pe ce lume traim.

Interviu realizat de Razvan Braileanu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22