Nicusor Dan: Spre deosebire de Oprescu şi Prigoană, nu vin din lumea care ne-a furat de 20 de ani

Ce vă califică să fiţi primar general?
Onestitatea şi aptitudinile manageriale. Am dovedit prin Şcoala Normală Superioară din Bucureşti, unde am fost director executiv, că fără să avem niciun ban de la stat am reuşit să creăm de la zero o instituţie de învăţământ superior, unde a venit să ţină un curs cel mai mare matematician din lume şi care a fost auditată de cea mai bună şcoală din Franţa, care a spus că este o instituţie foarte bună din punct de vedere ştiinţific şi a recomandat încă de atunci, din 2007-2008, statului român să o finanţeze. Ceea ce nu s-a întâmplat nici până acum. Pe de altă parte, ce am făcut la Salvaţi Bucureştiul mi se pare că mă califică pentru lucrul ăsta. Vă aduc aminte că în 2008, când ne-am lansat ca organizaţie, am spus că obiectivul nostru este să schimbăm Legea urbanismului şi iată că o asociaţie care nu avea nimic în spate, după o campanie mediatică puternică, a reuşit în 2009 să realizeze lucrul ăsta. La fel, faptul că am câştigat 23 de procese împotriva primăriilor e în sine un lucru remarcabil pentru cineva care nu a avut buget pentru asta. Dar mai important este că în dezvoltarea urbană am reuşit să schimbăm, oarecum, un trend, să facem ca instituţiile să fie mai precaute când dau autorizaţii. Asta ar fi pe partea managerială. Şi pe partea personală, sunt un om care cunoaşte oraşul, din această luptă.

Cu ce proiecte vă prezentaţi în faţa bucureştenilor?
În primul rând, este un proiect care ţine de viziunea economică, de atractivitatea către investitori: Dâmboviţa, axă creativă a oraşului. Terenurile rămase libere de la Lacul Morii până la Lacul Văcăreşti, de-a lungul Dâmboviţei, să fie definite ca spaţii pentru firme de tehnologie IT şi industrii creative, pe de o parte, împreună cu universităţi şi campusuri universitare. Asta pentru că este singurul domeniu în care avem resurse competitive, avem firme de IT care exportă, firme de publicitate, de arhitectură care iau mari premii internaţionale. După care sunt chestiuni care ţin de viaţa de zi cu zi a omului, care ar trebui să fie principala preocupare a primarului. Dacă vă uitaţi la rapoartele primarilor, tot timpul încep cu cât am asfaltat.

Legat de viaţa de zi cu zi a omului, de exemplu, e ce mâncăm. Pieţele, jumătate au fost vândute şi cealaltă jumătate au fost concesionate. S-a ridicat foarte mult preţul tarabei şi practic nu mai avem decât foarte puţini ţărani care vin să-şi vândă produsele. Aici, primăria poate, pe de o parte, să elimine intermediarii, chiar să răscumpere din pieţele pe care le-a dat cu mărinimie şi să-i stimuleze pe oameni să vină cu o linie de transport specială. Gigacaloria e o altă problemă. Cu o investiţie cam de 1 miliard de euro poţi să ajungi să înlocuieşti toate CET-urile, care nici nu aparţin primăriei, ci Ministerului Economiei, cu CET-uri de generaţia 2012 care produc gigacaloria la 130 de lei, în loc de 320 de lei. Deci este un tip de investiţie pe care primăria şi-o poate permite. Apoi, transportul în comun: dacă se poate peste tot în lume ca autobuzul să ajungă la ora la care scrie pe panou, se poate şi la Bucureşti. Pentru asta trebuie doar să ai curaj să spui că acordăm o linie unică pentru autobuze şi troleibuze.  Legat de viaţa omului, nu e normal ca tot ce este activitate socio-culturală să se desfăşoare exclusiv în centru. Peste tot în lume, cartierele au viaţa lor şi oamenii nu trebuie să vină în Lipscani ca să găsească un spaţiu public. Primăria poate să-şi permită să facă centre de cartier în care persoanele să socializeze, să urmeze diferite cursuri. Există cartiere de 200.000-300.000 de oameni care nu au un cinematograf. În fine, mai este un aspect care ţine de funcţionarea administraţiei, care este total defectuoasă. Depui o autorizaţie, nu ştii dacă o iei peste 2 săptămâni sau 10 luni. Nu ştie nimeni cum s-a cheltuit bugetul municipalităţii. Găseşti pe site, dacă îl găseşti, proiectul de buget şi nu vezi niciodată execuţia. Găseşti o listă de facturi, nu ştii la ce contract se referă, nu ştii ce s-a cumpărat de ele.

Chestiunea câinilor, cum o rezolvaţi?
Soluţia e foarte simplă şi costul ei maximal este 5% din cât a plătit Bucureştiul pe panseluţe, pomişori şi ghivece în aceşti ani. Soluţia este ca asociaţiilor de proprietari care ţin la câinii lor primăria să le acorde un mic spaţiu, pe ceilalţi câini îi ia primăria şi îi întreţine pe cheltuiala ei, încercând să-i dea spre adopţie. Totuşi, nu sunt enorm de mulţi câini, cam 1 la 100 de oameni. În momentul de faţă, sunt în adăposturi cam 2.000 de locuri, deci trebuie construite şi aici e cheltuiala de care vorbeam. Şi trebuie controlată – ceea ce nu s-a făcut până acum niciodată – sursa câinilor. În primul rând, trebuie să avem o evidenţă, care acum nu există. Ce e comunitar se sterilizează, clar. Mai trebuie pusă o amendă foarte mare celor care aruncă câini în stradă, cam de 200-300 de lei. Cu amenda asta îi sperii pe ceilalţi.

În multe dintre problemele cu care ne confruntăm, apare coliziunea între primăria generală şi primăria de sector. S-a vorbit de desfiinţarea sectoarelor, aţi susţine o astfel de lege?
Multe probleme sunt şi inventate. Pasarea de responsabilitate e tot timpul o soluţie uşoară. Problema principală, în opinia, mea, este suprapunerea de competenţe. Pentru că Legea administraţiei publice locale nu e foarte precisă. Dacă reuşim să facem o propunere legislativă care să împartă foarte clar cu ce se ocupă sectoarele şi cu ce primăria generală, lucrurile devin mult mai simple. Discuţia cu Legea Capitalei este foarte serioasă şi merită deschisă. Felul în care sunt împărţite sectoarele este total defectuos, adică nu e normal ca un acelaşi sector să aibă şi zona Armenească, să aibă şi Pantelimon, pentru că tot timpul primarul se va gândi la cei 90% care sunt din zona cartierelor de blocuri şi îi va ignora pe cei 10% care sunt în zona istorică a oraşului. Dar asta nu desenez eu cu pixul pe hartă, ci nişte sociologi trebuie să spună care este cea mai bună împărţire ca să existe cât de cât o omogenitate de populaţie. În mod evident, trebuie să existe unul sau mai multe sectoare centrale, care să se suprapună cu zona istorică.

 

Sunteţi un candidat independent, autoproclamat antisistem. Este ăsta un avantaj sau un dezavantaj,  cum îl simţiţi?
Pe partea teoretică a campaniei electorale, dezbaterea de oameni şi idei, ăsta este clar un avantaj. Pentru că lumea s-a săturat de clasa politică actuală şi doreşte pe cineva care vine din afara sistemului şi aţi văzut că pe forumuri este un oarecare entuziasm. Pe partea cealaltă, de infrastructură, adică modul în care ajungi la uşa omului, la administratorul de bloc, pe care nişte primari i-au plimbat prin Bulgaria cu autocarul, aici, evident că este un mare dezavantaj.

Cine vă susţine, cine vă sprijină, cine vă sponsorizează?
Până în momentul de faţă, am primit vreo 7-8.000 de euro din donaţii prin contul pe care l-am pus pe site. Şi am mai cheltuit eu vreo 10.000 de euro din buzunar. Mai departe, aşteptăm să vină oameni cu bani. Dacă ei vin, foarte bine. Dacă nu vin, ne vom concentra pe Internet.

Platforma pentru Bucureşti vă susţine? În campania de strângere a semnăturilor, de exemplu.
Salvaţi Bucureştiul a ieşit din Platformă în momentul în care am anunţat că vreau să candidez. Tocmai pentru ca să nu amestecăm lucrurile. Asta a fost decizia Platformei. Ei vor scoate foarte curând un document, Pactul pentru Bucureşti II, care este continuarea a ce a fost Pactul pentru Bucureşti 2008 şi vor să meargă cu pactul ăsta să facă înţelegeri cu partidele politice, ca şi în 2008, inclusiv cu mine.

Candidaţi singur sau împreună cu o echipă pentru Consiliul General?
Aş fi candidat cu o echipă, dacă legea ar fi permis lucrul ăsta. Dar Legea 67/2004 a alegerilor locale interzice independenţilor să se asocieze în liste. Numai partidele pot să depună liste.

Şi în aceste condiţii, presupunând că ieşiţi primar, în mod efectiv, cum va fi colaborarea cu un consiliu politizat şi în ce măsură acest lucru nu va duce la un blocaj al proiectelor de care vorbeaţi?
E un lucru pe care lumea nu prea îl ştie. Primarul are în subordine 1.100 de oameni. În opinia publică a rămas lucrul ăsta că primarul nu poate să facă nimic fără consiliu, dar, de fapt, primarul este foarte puternic. În primul rând, nimic nu îl opreşte pe primar să pună toate contractele pe site, lista proprietăţilor oraşului şi ce contracte sunt în curs, cui au fost ele atribuite, licitaţii, toate astea sunt la mâna primarului. La fel, caietele de sarcini pentru licitaţii le face primarul, organizarea licitaţiilor o face primarul. Singurul lucru unde consiliul poate să se opună primarului este ca el să vină cu un proiect concret care costă bani şi consiliul să nu-l aprobe la buget. Toate proiectele care intră în consiliu sunt propuse de primar! Nu a existat până acum un proiect propus de consiliu, pentru că acesta nu are structura tehnică să le elaboreze.

 

Şi atunci, de unde această bătălie a tuturor candidaţilor şi a tuturor partidelor de a avea şi Consiliu General?
Pentru că ceea ce se întâmplă  e aşa: primarul venea din campanie cu nişte obligaţii, consilierii veneau din campanie cu nişte obligaţii şi ştiau fiecare, pentru că e aceeaşi lume, care sunt obligaţiile celorlalţi şi ajungeau la o negociere în care spuneau: facem proiectul ăsta, dar cu oamenii noştri. Mai ales consilierii ştiau care sunt proiectele pe care primarul a promis din campanie că le va face şi ştiau că el e vulnerabil la aceste proiecte. Şi ăsta a fost jocul. Dar proiectele mele sunt absolut transparente.

Şi cum o să puteţi să opriţi interesele şi obligaţiile consilierilor?
Aducând lucrurile pe o plajă transparentă şi într-un loc unde ei nu prea ştiu să lucreze, pe litera legii. Faptul că noi am câştigat procese cu Consiliul General înseamnă că aceşti consilieri şi mai ales oamenii din spatele lor nu se prea descurcă când este să facă lucrurile absolut legal.

Cum veţi reuşi să vă luptaţi cu rechinii imobiliari, în spatele cărora se află, aşa cum spuneaţi, interesele consilierilor, ale politicienilor?
În primul rând că s-a schimbat legea, din ianuarie 2011. În linii mari - sunt nişte excepţii, dar care nu ţin de zona centrală, ci de noile spaţii care se dezvoltă la marginea oraşului -, trebuie respectat Planul Urbanistic General. Asta e tot. Trebuie ca legea să fie respectată, atât la nivelul Primăriei Municipiului, cât şi la sectoare. Primăria generală nu şi-a exercitat niciodată controlul asupra sectoarelor. Arhitectul şef al PMB nu are voie să intervină peste arhitectul şef al sectorului, e adevărat, însă Direcţia juridică a PMB, împreună cu Direcţia de control a PMB pot să meargă, aşa cum Salvaţi Bucureştiul a mers, în instanţă împotriva primăriei de sector. Dacă Salvaţi Bucureştiul putea să ducă 50 de procese într-un an, primăria generală poate să ducă 1.000 de procese într-un an, până când face ordine în domeniul ăsta. Pentru că nu este numai o chestiune de estetică a oraşului, este o chestiune de viaţă. Nu au venit investitori serioşi în Bucureşti, cu câteva excepţii, şi pentru că nu a existat o piaţă. Piaţa a făcut-o cine a reuşit să ia o autorizaţie mai bună şi mai repede.

Aţi publicat un document, Cele 100 de minciuni ale lui Oprescu. Care vi se par cele mai gogonate?
Mie, dincolo de minciunile astea, lucrul cel mai important mi se pare că oraşul a mers în derivă împotriva a ce se întâmplă în lume în momentul ăsta, adică a mers în direcţia opusă şi fără o viziune. Primarul s-a mulţumit cu ce i-a picat de la buget din taxele oamenilor şi cu diferite cârpeli. Nu a avut o viziune de a dezvolta economic acest oraş şi a face ceva din el. Dacă ne întoarcem la minciuni, sunt lucruri halucinante. De exemplu: „orice deszăpezire va dura 4 ore“ sau „peste 2 luni voi atrage 140 de milioane de euro“ sau „în 3 ani scoatem hipermarketurile din Bucureşti la periferie“ sau „facem Olimpiada în 2010“ şi ei n-au fost în stare să depună nici caietul de sarcini.

 

Totuşi, care este explicaţia că Sorin Oprescu stă atât de bine în sondaje?
Nu a avut o opoziţie politică, a fost omul politic pe care nimeni nu l-a atacat 3 ani. Ceea ce este şocant. Doar Salvaţi Bucureştiul, de prin 2010, şi OTV de prin vara lui 2011. În rest, a fost tăcere. În al doilea rând, media care l-a protejat. Cum a ajuns Oprescu să fie protejat de media, asta e o altă discuţie.

Ce părere aveţi de candidatul Prigoană?
Este un om care a făcut afaceri cu statul şi este o persoană care nu are consistenţă. Adică, poate că el este abil în a rezolva lucruri la scară mică, să cureţe, să pună coşuri de gunoi, lucruri de felul ăsta, dar nu-l văd capabil să managerieze o structură şi să ducă într-o direcţie oraşul. Să aibă o viziune. După opinia mea, primarul general este omul care se urcă în avion şi se duce să vorbească la un forum economic şi convinge 10 investitori să vină în Bucureşti. Aşa-zisul gospodar care mai peticeşte mi se pare că e din alt secol.

Sunteţi perceput mai mult ca un apărător al patrimoniului.
Eu sunt un apărător al patrimoniului din motive sentimentale, dar dincolo de asta chestiunea patrimoniului este strict comercială. Patrimoniul este zestrea comercială a oraşului. Dacă oraşul vrea să aducă turişti sau chiar să aducă o firmă de IT, de soft, felul în care arată zona istorică a oraşului este esenţială. Faptul că îţi vine autobuzul la timp, că poţi să te plimbi pe nişte străduţe fără să te împiedici de maşini sunt esenţiale. Deci chestiunea cu patrimoniul nu este o luptă estetică, ci este o luptă comercială pe care oraşul trebuie să şi-o apere cu orice preţ. Legat de investitori, noi, din experienţa pe care am avut-o, am început să confundăm investitorul cu speculatorul şi din păcate am cam avut parte de speculatori până acum. În Bucureşti, este de construit în continuare şi totul este să lăsăm o piaţă şi atunci vor fi şi locuri de muncă şi vor veni şi investitorii.

De ce v-ar vota alegătorii pe dvs., şi nu pe Oprescu sau Prigoană?
Sunt un om care trăieşte în secolul XXI, spre deosebire de cei doi. Şi asta înseamnă că înţeleg cam ce se întâmplă în lume şi sunt în stare să acţionez. Pe de altă parte, sunt un om care nu vine din lumea asta care ne-a furat de 20 de ani.

Interviu cu NICUŞOR DAN, candidat la Primăria Generală a Capitalei, realizat de ANDREEA PORA, RODICA PLADE şi NICOLETA M. DUMITRAŞCU