OANA SCHMIDT-HĂINEALĂ: Am avut o problemă majoră cu echilibrul puterilor în stat în vara acestui an

Bogdan Glavan | 25.09.2012

Pe aceeași temă

Se observă o schimbare de atitudine a CSM în ultima perioadă. Care ar fi motivaţiile?

Cred că ceea ce face CSM este să-şi îndeplinească rolul constituţional în interesul sistemului judiciar şi, în principal, în interesul naţional al României. Este tot ceea ce a motivat demersurile CSM de dată recentă. A fost o perioadă destul de tulbure, cu foarte multe atacuri la adresa independenţei justiţiei, la adresa activităţilor desfăşurate de magistraţi în limitele legii. Atunci, toate aceste atacuri au justificat o reacţie fermă din partea Consiliului.

 

Care consideraţi că au fost în această perioadă cele mai puternice atacuri la independenţa justiţiei?

Cred că cele mai puternice atacuri au vizat, în principal, acţiunile procurorilor în ceea ce mass-media numesc „dosarele referendumului“. Am asistat la o reacţie virulentă a unei anumite zone a politicului faţă de derularea acestor anchete şi tocmai aceste atitudini au impus ca forul magistraţilor să apere independenţa justiţiei. În şedinţa de marţi, 18 septembrie 2012, plenul CSM a constatat, în urma analizei şi a verificărilor făcute de inspecţia judiciară, că afirmaţiile făcute în cursul lunii august de politicieni ai puterii (n.r. domnii Crin Antonescu, Victor Ponta, Ion Iliescu) au fost de natură a afecta independenţa justiţiei.

 

Cum vedeţi această campanie de solidarizare cu Liviu Dragnea, urmărit penal în dosarele referendumului? Este acest autodenunţ colectiv al USL o formă de presiune?

Nu ştiu dacă se vrea şi dacă se reuşeşte să se exercite o formă de presiune. Şi aş evita să comentez manifestările politicienilor. Dar, în general, ar fi de dorit ca instituţiile Codului de procedură penală să fie luate în serios, şi nu duse în derizoriu. Şi în niciun caz târâte în arena politică.

 

Pârghiile legale
Au existat momente în vara asta în care cu toţii am perceput că limitele statutului instituţiei şi limitele în care legea ne permitea să acţionăm pentru apărarea sistemulului judiciar au fost forţate la maximum. În trecut, au existat critici la adresa legii care reglementează funcţionarea CSM. Dacă nu am fi avut însă toate pârghiile din această lege şi din Constituţie, nu ştiu dacă acţiunile noastre ar fi putut să fie eficiente în această vară.

Aveţi certitudinea că aceste dosare ale refendumului nu sunt instrumentate politic, aşa cum clamează USL şi cum a spus, de altfel, despre toate dosarele?

Eu nu cred că în România se instrumentează dosare politice. Dacă persoanele cercetate aparţin clasei politice nu înseamnă că dosarele sunt politice. Înseamnă că faţă de unii politicieni există suspiciuni că au comis fapte penale, atât. De altfel, vedem că unele dosare de mare anvergură, aflate în atenţia generală, despre care s-a spus în mod constant că sunt dosare politice, s-au finalizat cu condamnări definitive în instanţă. Or, în condiţiile în care o cauză îţi trece prin toate filtrele de jurisdicţie şi soluţia rămâne aceea de condamnare, atunci eu cred că orice speculaţie referitoare la caracterul politic al unor acuzaţii formulate de procurori este dezavuată. Trebuie să avem încredere în justiţie şi adevărul judiciar este cel stabilit într-o sentinţă judecătorească definitivă.

 

Credeţi că politicienii ţin cont de aceste luări de poziţie ale CSM, că le influenţează comportamentul, îi mai temperează?

Funcţionăm într-un stat de drept, în care astfel de mecanisme de reacţie ar trebui să genereze o schimbare de comportament a politicienilor şi ar trebui să fie percepute drept ceea ce ele sunt: semnale de alarmă. Respectarea unor principii fundamentale, cum ar fi independenţa justiţiei şi separaţia puterilor în stat, constituie piatra de temelie a oricărui stat de drept şi a oricărei democraţii. Şi atunci, da, eu cred că luările de poziţie ale CSM în acest domeniu ar trebui să genereze o schimbare de comportament. Sigur, am asistat în cursul acestei veri şi la o tendinţă de persiflare a acţiunilor Consiliului, greu de explicat la politicieni care vor să facă politică la un anumit nivel şi despre care se bănuieşte că ar cunoaşte atribuţiile instituţiilor şi regulile statului în care evoluează.

 

Politicieni penali
Eu nu cred că în România se instrumentează dosare politice. Dacă persoanele cercetate aparţin clasei politice nu înseamnă că dosarele sunt politice. Înseamnă că faţă de unii politicieni există suspiciuni că au comis fapte penale, atât. De altfel, vedem că unele dosare de mare anvergură, aflate în atenţia generală, despre care s-a spus în mod constant că sunt dosare politice, s-au finalizat cu condamnări definitive în instanţă.

În schimb, aceste luări de poziţie şi ale CSM, şi ale Curţii Constituţionale au fost luate în serios de Comisia Europeană. Credeţi că ele vor influenţa raportul de monitorizare?

Probabil că vor fi reflectate în viitorul raport de progrese. Comisia este atentă la luările de poziţie ale CSM şi la atitudinile instituţiilor relevante din România şi este firesc să fie aşa. Şi cred că într-o oarecare măsură, în ce registru nu ştiu încă, toate acestea se vor regăsi în raportul de ţară. În plus, noi transmitem periodic CE toate datele care vizează evoluţiile sistemului judiciar românesc. Nu doar pe coordonate ce ţin de mişcările schemelor de personal, implementarea noilor coduri sau practica în materie disciplinară, ci şi pe componenta deosebit de importantă a modului în care independenţa justiţiei este respectată. În această perioadă, Comisia a fost informată despre impactul evenimentelor politice şi despre presiunile care s-au făcut asupra justiţiei. Unele dintre „cele 11 porunci“, cum au fost numite recomandările adresate României în ultimul raport de ţară, au vizat restabilirea unui echilibru şi din această perspectivă. Am apreciat foarte mult sprijinul Comisiei Europene.

 

A existat, în perioada suspendării, un dezechilibru al puterilor în stat, a fost un risc major în această privinţă?

Strict juridic vorbind, din moment ce avem decizii ale CCR care spun că modificarea succesivă a unor acte normative în domenii-cheie pentru funcţionarea instituţiilor statului a fost neconstituţională, atunci, da, cred că am avut o problemă majoră cu echilibrul puterilor în stat în vara acestui an, cu asigurarea „checks and balances“. Cred că intervenţia şi deciziile CCR au avut un rol esenţial în restabilirea echilibrului, ca şi recomandările care au fost adresate României în ultimul raport de ţară din iulie şi după aceea.

 

A trecut acest pericol sau nu?

Nu ştiu dacă vor mai exista sau nu presiuni asupra independenţei justiţiei şi ce forme vor îmbrăca ele, dar ceea ce pot să garantez este că, dacă vor apărea astfel de presiuni, în marja de atribuţii pe care legea o conferă Consiliului, noi vom reacţiona. Nu m-aş grăbi să spun că pericolul a trecut de tot.

 

Spuneaţi mai devreme că cea mai gravă presiune şi imixtiune asupra procurorilor vi s-a părut aceea în dosarele referendumului. Ce importanţă au aceste dosare pentru statul de drept din România?

Misiunea procurorilor este foarte importantă, pentru că, la nivel de principiu, fraudarea unui proces electoral duce la o fragilizare a democraţiei. Alegerile libere sunt pivotul oricărui regim democratic şi este treaba instituţiilor statului să se asigure că legea este respectată şi din acest punct de vedere, al legitimităţii procesului electoral sub toate aspectele. Aceste anchete trebuie finalizate şi adevărul trebuie aflat. De altfel, acesta este şi unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, aflarea adevărului. Investigaţiile trebuie să-şi continue cursul, pornind, desigur, de la prezumţia de nevinovăţie, cu respectarea tuturor normelor şi tuturor drepturilor pe care le au cetăţenii care sunt anchetaţi, dar şi procurorii potrivit Constituţiei şi legilor în vigoare.

 

Sunt aceste dosare o miză în numirea viitorilor procurori şefi la Parchetul General şi la DNA?

Nu ar trebui să fie o miză, pentru că procurorii care fac efectiv anchetele, care lucrează în dosare sunt independenţi şi nu le poate impune nimeni să stopeze investigaţiile. Dar este foarte important cine conduce Parchetele, pentru că Ministerul Public este organizat ierarhic şi procurorul-şef are anumite atribuţii în verificarea unora dintre actele întocmite de procuror. De aceea spun că persoanele sunt importante. Cei care vor fi numiţi trebuie să fie oameni cu o anumită conformaţie psihologică, cu o capacitate mare de rezistenţă şi foarte bine pregătiţi profesional. Dacă în urma selecţiei pe care o va face ministrul vor rezulta nişte candidaţi cu un background sau cu un profil neclare, nu cred că aceştia vor trece de filtrul Consiliului şi nu cred că vor primi un aviz pozitiv.

 

Dosarele referendumului
Misiunea procurorilor este foarte importantă, pentru că, la nivel de principiu, fraudarea unui proces electoral duce la o fragilizare a democraţiei. Alegerile libere sunt pivotul oricărui regim democratic şi este treaba instituţiilor statului să se asigure că legea este respectată şi din acest punct de vedere, al legitimităţii procesului electoral sub toate aspectele. Aceste anchete trebuie finalizate şi adevărul trebuie aflat.

Doamna Mona Pivniceru declara, după întâlnirea de joi cu CSM, că selecţia se va face pe legea veche. A reuşit CSM să obţină schimbări în procedura de selecţie a procurorului general şi procurorului-şef al DNA?

Ministrul Justiţiei a creionat o procedură de selecţie a candidaţilor pentru aceste funcţii pe care a publicat-o luni, în 17 septembrie. În procedura respectivă, aşa cum era în faza iniţială, erau prevăzute nişte termene foarte scurte pentru depunerea candidaturilor, pentru întocmirea unor proiecte de management. Erau multe ambiguităţi, de aceea plenul CSM a formulat o serie de critici care vizau aspecte de legalitate. De exemplu, viziunea ministrului este ca din comisia de selecţie să facă parte, alături de ministru, un procuror de la DNA, un procuror de la Parchetul General, un procuror specialist în management aflat pe listele de formatori ai Institutului Naţional al Magistraturii şi un psiholog. Nouă nu ne-a fost clară modalitatea în care aceşti procurori urmau să fie selectaţi. Demersul CSM a fost în interesul sistemului judiciar, pentru că a exprimat temerile colegilor noştri din ţară, nu doar din parchetele obişnuite, ci şi din structurile specializate, din DNA şi din DIICOT. În discuţia de joi, am ajuns totuşi la nişte concluzii… Ceea ce noi, membrii secţiei de procurori, dorim este o verificare obiectivă a competenţelor candidaţilor, un proces în care subiectivismul
să fie limitat la maximum.

 

Concluzii în ce sens? Adică, până la urmă, cine-i va nominaliza în comisie pe aceşti procurori?

Procurorul-şef al DNA şi procurorul general vor face câte 5 propuneri, iar ministrul va selecta aceşti procurori din aceste liste de câte 5. Cei 3 procurori care vor face parte din comisia de selecţie vor trebui să aibă şi calitatea de formatori INM, ceea ce face sens. În concluzie, doi vor fi propuşi de procurorii-şefi, de la DNA şi Parchetul General, iar cel de pe lista INM va fi selectat de ministru din listele INM cu formatori. Psihologul este în aceeaşi situaţie. Ei vor participa la evaluare, vor putea adresa întrebări candidaţilor şi vor puncta prestaţia fiecărui candidat. Aceste punctaje au un rol orientativ şi au menirea să ajute ministrul în luarea unei decizii.

 

Care sunt criteriile care vor sta la baza acestei selecţii?

Criteriile sunt cele generale, pentru numirea în orice funcţie de conducere în magistratură, respectiv calificativele profesionale, vechimea de minimum 10 ani etc., dar eu cred că ar trebui avute în vedere şi alte criterii. De exemplu, în cazul şefului DNA este foarte important ca persoana care va fi propusă să conducă această instituţie să aibă un background în instrumentarea dacă nu a unor cauze de mare corupţie, atunci a unor cauze de mare anvergură. Pentru că structurile specializate sunt altceva. Am ajuns la un anumit grad de evoluţie în sistemul judiciar, nu mai suntem în faza în care construiam, în care făceam pionierate. Suntem totuşi la ceva ani de la aderare, avem o experienţă judiciară solidă acumulată şi, dacă vorbim de DNA, atunci vorbim de o instituţie cu un grad mare de credibilitate. Persoanele care vor conduce DNA şi PÎCCJ vor trebui să fie mai presus de orice îndoială.

 

Aţi stabilit aceste criterii împreună cu ministrul Pivniceru?

Noi ne-am exprimat opinia cu privire la aceste criterii. Ceea ce nu putem face noi este să ne subrogăm în dreptul ministrului. Felul în care va gestiona selecţia este responsabilitatea exclusivă a ministrului, dar noi am simţit nevoia să intervenim şi să ne prezentăm punctul de vedere, pentru că, totuşi, funcţiile noastre sunt funcţii de reprezentativitate. Suntem aici pentru că am fost aleşi de colegi, pentru că avem un mandat din partea lor.

 

Presiuni asupra procurorilor
Am fost unul dintre procurorii care au fost foarte atacaţi în ultima perioadă. Mă gândesc la cât de greu trebuie să le fi fost colegilor mei de la DNA, de pildă, asupra cărora presiunile mediatice au fost constante timp de ani de zile. Cred că sunt forme de presiune, tentative de intimidare. Probabil că am reuşit să deranjăm, dar dacă făcându-ne datoria, fiecare acolo unde este, am reuşit să deranjăm, înseamnă că ne-am făcut datoria bine.

Un punct aflat în divergenţă între ministrul Pivniceru şi secţia de procurori a CSM a fost pe transparenţă, faptul că audierea ar trebui să fie publică. Cum a rămas, până la urmă?

Audierea pentru selecţia iniţială, de la minister, nu va fi publică. Asta a fost opţiunea ministrului. Audierea va fi însă cu certitudine publică la Consiliu. Este şi motivul pentru care avem în regulament o prevedere specifică în acest sens şi din punctul nostru de vedere este foarte important ca procedura să fie o procedură publică, cel puţin în faza pe care noi o gestionăm, la CSM. Este foarte important, pentru că vorbim de nişte funcţii cheie în Ministerul Public şi în stat.

 

Avizul CSM este consultativ. Dacă, să presupunem, este un aviz negativ şi preşedintele Traian Băsescu respinge candidatul, ce urmează?

Pe actuala procedură, se pare că ministrul va face o nouă propunere sau noi propuneri, dar din aceeaşi bază de selecţie stabilită în urma interviului iniţial. Nu ştim dacă va alege pe următorii sau pe ultimii. Nu ştim ce va face.


Adică, dintre cei respinşi la interviul iniţial. Nu se poate relua întreaga procedură?

Este unul dintre aspectele pe care Consiliul l-a semnalat.

 

Printre aceste criterii de selectare a şefilor DNA şi Parchetului General figurează şi criterii de integritate?

Cred că integritatea celor care vor fi nominalizaţi trebuie să fie dincolo de orice îndoială. Apoi, să ne asigurăm că aceste persoane ştiu ce înseamnă management de nivel înalt, de sistem, cunosc foarte bine sistemul, au experienţă şi mai ales că sunt oameni puternici, inatacabili din toate punctele de vedere. Între criteriile pe care noi, CSM, le avem în vedere la interviu, atunci când evaluăm un candidat, figurează şi integritatea. Sperăm să figureze şi printre criteriile pe care ministrul le va avea în calcul şi aici pornim de la prezumţia bunei-credinţe.

 

Credeţi că ar trebui să candideze doamna Kövesi şi domnul Morar, făcând o rocadă a funcţiilor?

Ca principiu, este bine ca oamenii bine pregătiţi, cu experienţa leadership-ului, să-şi valorifice experienţa dobândită. Opţiunea de a candida sau nu este însă una personală şi vine în urma unei analize care are în vedere toate circumstanţele concrete, obiective şi subiective.

 

Dumneavoastră aţi dori să candidaţi pentru funcţia de procuror general?

Exclus. Nu există această ipoteză. Sunt foarte conştientă de rolul pe care eu şi colegii mei din secţia de procurori îl avem în procesul de numire, şi anume gestionarea interviului cu candidaţii care formează subiectul propunerii ministrului Justiţiei. Am un job cu care sunt perfect OK şi nu vreau să-l schimb.

 

Credeţi că această procedură asupra căreia s-a căzut de acord întruneşte criteriile enunţate de Comisia Europeană?

Există o recomandare care a fost menţinută constant în mai multe rapoarte de progrese din cadrul MCV, anume ca actualul cadru normativ în materia numirilor în funcţii în parchete să nu sufere modificări. Deci avem o lege în vigoare, acesta este cadrul în care operăm. Acum, în ce priveşte procedura în faţa CSM, nu cred că sunt probleme. Noi avem un regulament în vigoare, care a trecut de o serie de filtre şi examinări şi pe care îl considerăm bun. Despre procedura de la MJ, am citit în presă o scrisoare adresată de secretarul general al Comisiei, d-na Catherine Day, ministrului Justiţiei, cu o serie de recomandări şi exigenţe pentru derularea selecţiei. Unele se regăsesc, altele nu în actuala procedură a MJ.

 

Din această dispută în jurul procedurii de numire a procurorilor, a reieşit că CSM ar fi dorit să facă el propunerile, şi nu ministrul.

Da, este o marotă mai veche a CSM. Atât vechiul, cât şi actualul Consiliu au susţinut această teză şi nu vă ascund că sunt destui colegi în ţară care s-ar simţi mai confortabil ca selecţia să fie făcută de secţia de procurori a Consiliului, printr-un mecanism identic cu cel prin care se selectează preşedintele, vicepreşedintele şi şefii de secţie de la ÎCCJ. Aceasta a fost, de altfel, motivaţia pentru care Consiliul a reiterat solicitarea, dar răspunsul ministrului a fost negativ, deşi luările de poziţie publice ale politicienilor puterii au fost constante în favoarea unei astfel de idei.

 

În această perioadă, au existat procurori care să se adreseze CSM, secţiei de procurori, acuzând presiuni politice?

Nu au existat, dar asta pentru că, practic, Consiliul a reacţionat în timp real şi am sesizat deîndată inspecţia judiciară pentru verificări asupra afirmaţiilor asupra cărora am avut convingerea că aduc atingere independenţei justiţiei.

 

Toate aceste presiuni, atacuri media au generat o altă stare în CSM, o mai mare coeziune? Adică s-a modificat ceva în CSM în urma acestei perioade?

Este foarte important că toate deciziile privind apărarea independenţei justiţiei, apărarea reputaţiei magistraţilor care au solicitat acest lucru au fost aprobate de plen cu o majoritate confortabilă. Exista o majoritate şi înainte de această perioadă. Practic, toate evenimentele prin care am trecut în această vară au confirmat că CSM este capabil să acţioneze coerent şi să-şi indeplinească rolul.

 

Ce părere aveţi despre atacurile media la adresa procurorilor, judecătorilor?

Am fost unul dintre procurorii care au fost foarte atacaţi în ultima perioadă. Mă gândesc la cât de greu trebuie să le fi fost colegilor mei de la DNA, de pildă, asupra cărora presiunile mediatice au fost constante timp de ani de zile. Cred că sunt forme de presiune, tentative de intimidare. Probabil că am reuşit să deranjăm, dar dacă făcându-ne datoria, fiecare acolo unde este, am reuşit să deranjăm, înseamnă că ne-am făcut datoria bine. E un semn bun. Mi-aş pune întrebări dacă unele „zone crepusculare“ ale media ne-ar adresa laude.

 

Credeţi că a ieşit CSM mai credibilizat sau nu din această aventură politică de vară fierbinte?

Vreau să cred că CSM a ieşit credibilizat, pentru că toate acţiunile noastre au fost făcute cu bună credinţă, în limitele legii şi în spiritul principiilor în care noi credem. Au existat momente în vara asta în care cu toţii am perceput că limitele statutului instituţiei şi limitele în care legea ne permitea să acţionăm pentru apărarea sistemulului judiciar au fost forţate la maximum. În trecut, au existat critici la adresa legii care reglementează funcţionarea CSM. Nu mai ştiu care politician a spus că s-a creat o „republică a magistraţilor“. Dacă nu am fi avut însă toate pârghiile din această lege şi din Constituţie, nu ştiu dacă acţiunile noastre ar fi putut să fie eficiente în această vară. Aşa că, da, a fost unul dintre momentele în care ne-am bucurat că am avut suficiente instrumente instituţionale şi legislative la îndemână ca să putem proteja sistemul.

Interviu cu OANA SCHMIDT-HĂINEALĂ, vicepreşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), realizat de ANDREEA PORA

 

* * *

Selecţia procurorilor pentru propunerile de numire a şefilor Parchetului şi DNA

Săptămâna trecută, CSM a formulat un punct de vedere referitor la unele aspecte privind anunţul pentru selecţia procurorilor în vederea efectuării propunerilor de numire pentru funcţiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Publicăm în continuare fragmente din documentul CSM.

Prin adresa nr. 89136 din 17 septembrie 2012, Ministerul Justiţiei a adus la cunoştinţa Con­siliului Superior al Magistraturii anunţul pen­tru selecţia procurorilor în vederea efectuării propunerilor de numire pentru funcţiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, procuror şef al Direcţiei Naţionale An­tic­orup­ţie, cu rugămintea ca acesta să fie adus la cu­noştinţa procurorilor.

În raport cu anunţul postat pe site-ul Mi­nis­terului Justiţiei, formulăm următoarele ob­ser­vaţii:

1. Anunţul a fost postat la data de 17 sep­tem­brie 2012, termenul maxim de depunere a can­didaturilor fiind 24 septembrie 2012 (care înseamnă, de fapt, 5 zile libere). De ase­me­nea, candidaţilor li se impune să depună un proiect privind exercitarea atribuţiilor spe­ci­fi­ce funcţiei de conducere pentru care participă la selecţie, până la data de 1 octombrie 2012 (11 zile libere, 15 zile calendaristice – inclu­zând data anunţului, 17 septembrie, şi data de 1 octombrie). Acest termen de depunere a candidaturilor şi a proiectului este mai scurt decât orice alt termen reglementat pentru al­te funcţii de conducere. (...) În plus, men­ţio­năm că, în aceste regulamente, se prevede că termenele stabilite se calculează potrivit art. 101 şi următoarele din Codul de procedură civilă, ceea ce înseamnă că termenele pe zile sunt calculate pe zile libere.

2. Anunţul privind selecţia procurorilor în ve­de­rea efectuării propunerilor de numire în func­ţiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anti­co­rupţie este însoţit de Standarde de procedură, respectiv de organizare şi desfăşurare a se­lecţiei procurorilor şi de Standarde de eva­lu­are a interviului susţinut de candidaţi.

Deşi procedurile au în mod evident un ca­racter normativ, acestea nu îmbracă forma juridică cerută de lege, respectiv aceea a unui ordin al ministrului Justiţiei. Din această îm­prejurare decurge, în mod direct, consecinţa imposibilităţii contestării pe motive de le­ga­litate a acestor standarde, ceea ce echi­va­lea­ză cu inexistenţa accesului la justiţie, în ceea ce priveşte eventualele disfuncţionalităţi ale pro­cedurii de selecţie. (...)

3. Deşi procedura este inspirată, în unele pri­vinţe, din procedura de selecţie pentru funcţii de conducere, prevăzută în Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de con­ducere a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 32072006, cu modificările şi completările ulterioare, cele două proceduri diferă în mod semnificativ în unele aspecte esenţiale.

Astfel, întreaga etapă preliminară a procedurii de selecţie este netransparentă, în condiţiile în care analiza şi evaluarea înscrisurilor de­pu­se de către candidaţi şi menţionate în anunţul de selecţie, aşadar inclusiv a unui număr de minimum 10 lucrări întocmite de candidat în com­partimentele în care şi-a desfăşurat ac­ti­vitatea, se realizează de către ministrul Jus­tiţiei, nefiind prevăzute niciun fel de criterii şi fără posibilitatea contestării rezultatelor astfel obţinute.

Totodată, deşi la pct. 3 al secţiunii Des­fă­şu­ra­rea interviului se prevede că ministrul Justiţiei este sprijinit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un procuror de la Direcţia Naţională Anti­co­rupţie, un procuror specialist în management şi organizare instituţională şi un psiholog, ce­ea ce echivalează cu existenţa unei ade­vă­rate comisii de examinare, nu există niciun fel de prevederi cu privire la modalitatea de de­semnare a acestor persoane.

Mai mult, deşi procedura de selecţie se des­fă­şoară în faţa comisiei astfel constituite, de­cizia asupra formulării propunerii motivate de numire pentru fiecare dintre funcţiile de con­ducere este lăsată la latitudinea unui singur membru al comisiei, respectiv ministrul Jus­tiţiei, celelalte persoane având doar un rol con­sultativ.

De asemenea, deşi s-a întocmit un document numit Standarde de evaluare a interviului…, se observă că acesta nu conţine modalitatea de notare, respectiv alocarea punctajului pe cri­teriile (standardele) enumerate. De altfel, din niciunul dintre documentele date pu­bli­ci­tăţii nu rezultă modalitatea în care se va face aprecierea interviului (note, calificative etc.) şi, în consecinţă, nu există niciun fel de pre­vizibilitate cu privire la felul în care se va face departajarea candidaţilor şi la modul în care se va putea aprecia că un candidat în­de­pli­neşte standardele de evaluare a interviului, în lipsa unui punctaj minim. Motivarea pro­pu­ne­rii nu poate ţine loc de notare.

4. De asemenea, este criticabilă şi soluţia ară­tată la punctul 11 din Standardele de orga­ni­zare şi desfăşurare a selecţiei procurorilor … pentru situaţia în care preşedintele României refuză motivat numirea în funcţia de con­du­cere, respectiv aceea ca rezultatele selecţiei să fie avute în vedere pentru formularea unei noi propuneri de numire în funcţia respectivă. Practic, în momentul în care ministrul Justiţiei formulează propunerile motivate de numire în funcţii de conducere a procurorilor se­lec­taţi, procedura de selecţie ia sfârşit, aceasta fiind urmată de avizul Consiliului Superior al Magistraturii şi înaintarea propunerilor preşe­dintelui României. După desemnarea pro­cu­rorului selectat pentru oricare dintre funcţiile de conducere vizate, nu este posibilă decât declanşarea unei noi proceduri de selecţie.

În vederea asigurării unui caracter cât mai obiectiv şi mai transparent al procedurii de se­lecţie pentru funcţiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Ca­saţie şi Justiţie şi, respectiv, procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în acord cu poziţia constantă a Consiliului Superior al Ma­gistraturii, soluţia legislativă care se impune este aceea a adoptării unei proceduri de se­lecţie similare cu cea prevăzută pentru preşe­dintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de sec­ţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, regle­mentată de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi pro­curorilor, republicată, cu modificările şi com­pletările ulterioare, respectiv propunerile pen­tru funcţiile de conducere anterior men­ţio­na­te din cadrul Ministerului Public să fie for­mu­late de către Consiliul Superior al Ma­gis­tra­turii, în urma analizei în cadrul Secţiei pentru procurori. (...) //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22