Pe aceeași temă
Care au fost marile teme ale momentului care au dominat prezidențialele poloneze? Marile clivaje care au mobilizat și în egală măsură au divizat electoratul polonez?
Campania oficială pentru prezidențiale a durat în jur de patru luni, dar să nu uităm că Polonia este în general în campanii electorale de doi ani. De fapt, au fost două campanii prezidențiale. Prima campanie a eșuat din cauza carantinei care, ca urmare a politizării excesive (inclusiv controverse în interiorul PiS) și a modului în care trebuia acordat votul (direct sau prin corespondență, pentru a evita infectările în masă cu coronavirus), a dus la invalidarea alegerilor din cauza neorganizării lor de către autorități pe 12 mai. A urmat a doua campanie, care, iată, s-a terminat ieri, iar învingător după numărarea a 99, 97% din buletine este Andrzej Duda. Rafał Trzaskowski a participat doar în a doua campanie, având la dispoziție doar o lună pentru a purta campania. În prima campanie, candidata principală a Coaliției Civice a fost Małgorzata Kidawa-Błońska, cu o campanie anemică pe fondul lockdown-ului și fără apetit pentru o campanie agresivă. Kidawa-Błońska însă a avut un rol important pentru ce avea să urmeze, ea s-a dovedit a fi acel candidat de sacrificiu care a permis Coaliției Civice să se mobilizeze după carantina din perioada martie-mai. Oricum, spre finalul primei campanii prezidențiale, Kidawa-Błońska se retrăsese din campanie, iar Duda ar fi putut câștiga alegerile din primul tur. Atunci, Kidawa-Błońska scăzuse în sondaje pana la 7-8%. Campania prezidențială a avut mai multe teme, ce țin de bunăstare și de combaterea sărăciei, precum și rolul familiei tradiționale și a adopțiilor de către cuplurile de același sex.
O mare temă, foarte controversată pe fondul politizării excesive de către Andrzej Duda, a privit drepturile minorității LGBT. Prin declarații homofobe, Duda a sperat că îl va stigmatiza pe Trzaskowski, care, la începutul mandatului său de primar al Varșoviei (ianuarie-februarie 2019), a semnat o cartă a drepturilor minorității LGBT ce presupunea și educația sexuală în școli. Aceasta este o temă servită atât în campania pentru europarlamentare (mai 2019), cât și în toamna trecută, la alegerile parlamentare. Pe final de campanie, mai ales pe fondul schimbării dinamicii electorale după implicarea lui Trzaskowski, au apărut noi subiecte, precum relația cu Germania în contextul așa-numitor reparații de război și retrocedarea moștenirii imobiliare a evreilor polonezi exterminați în Holocaust. Tema numită popular „Vin nemții” este un mit care se alimentează din istorie, cu priză la polonezii cu viziuni conservatoare. Pe scurt, au fost mai multe teme manipulatoare, teme care au generat emoții negative și divizare.
Care sunt mizele interne și externe ale alegerilor prezidențiale din Polonia? Este portretul făcut în presa internațională ca fiind o alegere între autoritarism și statul de drept mult prea simplist?
Pentru Duda au votat peste 80% dintre fermieri, peste 60% dintre pensionari, peste 60% dintre șomeri, 70% dintre cei cu studii medii și lista poate continua. Este o altă Polonie, una pe care nu o vedem atunci când vine vorba de Polonia ca poveste de succes. Andrzej Duda a fost și rămâne una dintre interfețele sistemului politic construit de partidul Lege și Justiție în ultimii ani, menit să schimbe țesutul din care sunt formate elitele, inclusiv cu votul acestei Polonii care a fost adesea ignorată în trecut. Acestei Polonii îi pasă mai puțin de încălcările constituției și statului de drept. Însă pentru ea contează că în ultimii ani și-a permis să-și facă o vacanță de o săptămână la Marea Baltică.
Pe plan extern, aș spune foarte simplu, în 2015-2016, atunci când la putere a venit PiS, foarte multă lume în regiune a înțeles că Europa Centrală și de Est și-a pierdut liderul. Poate părea simplist, dar această politică externă e o reflecție a personalității liderului informal al Poloniei, Jarosław Kaczyński. Prin intermediul partidului pe care tot el l-a fondat la începutul anilor 2000 și pe care îl conduce cu mână de fier până în prezent, Kaczyński se dovedește a fi un lider autoritar, care își deleagă locotenenții în pozițiile-cheie din stat. Lumea lui Kaczyński contează mai puțin în afara granițelor Poloniei.
În doi ani de guvernare sub PiS, relațiile s-au tensionat cu Franța, Germania și Ucraina. Polonia, ca „lideră a Estului”, a încetat să mai fie un reper. Formatul Triunghiului de la Weimar a dispărut de pe agendă. Relațiile politice s-au tensionat chiar și cu SUA (în 2018, de exemplu) sau cu Israelul. În primii doi ani de mandat, Andrzej Duda nu a fost primit la Casa Albă. Și relația cu Bruxelles-ul a fost complicată; ne aducem aminte de votul din Consiliu pentru realegerea candidatului polonez Donald Tusk ca președinte, când 27 de state votau pentru Tusk și doar Polonia vota împotriva propriului candidat. Lista e foarte lungă. Dacă ar fi să luăm doar aceste câteva exemple drept reper, bilanțul a cinci ani de guvernare PiS nu este deloc promițător pentru următorii ani.
Prin ce diferă proiectul lui Rafal Trzaskowski și al Platformei Civice? Ce ar fi însemnat o victorie a lui Trzaskowski?
Structural și chiar în parte ideologic, PiS (Partidul Lege și Justiție) și KO (Coaliția Civică, în care Platforma Civică este principala componentă) se aseamănă încă destul de mult. Ambele coaliții de partide (fiindcă asta sunt, până la urmă) au pornit de la un filon comun până la mijlocul anilor 2000. De fapt, în 2005, la alegerile parlamentare, se vorbea despre o largă coaliție KO-PiS. Traiectoria celor două forțe politice de dreapta a fost proiectată de liderii lor: Jarosław Kaczyński, pe atunci în tandem cu fratele său Lech, și Donald Tusk. La acel moment, nu existau mari diferențe ideologice și programatice între cele două partide. Însă pe măsura ce animozitatea a crescut între lideri, s-au cristalizat două grupări conservatoare. Gruparea lui Kaczynski, cu accente naționaliste, nativiste, tradiționaliste, și gruparea lui Tusk, moderat conservatoare, ocazional centristă, pro-europeană.
Trzaskowki apare în prim-plan abia cu un an și jumătate în urmă, atunci când devine primarul Varșoviei. Mulți îl considera un soi de ”băiat de casă al elitelor din Varșovia”. Rămâne un politician pro-european, a și fost europarlamentar în trecut, fost ministru al digitalizării în două cabinete ale Platformei Civice. Putem doar specula ce ar fi însemnat alegerea sa în funcția de președinte: PiS ar fi pierdut monopolul instituțiilor în stat. Trzaskowski ar fi reprezentat un puternic factor de reținere în fața înclinațiilor iliberale ale lui Kaczyński și ale partidului pe care îl pilotează din umbră.
Prin profilul său, candidatul Platformei Civice pare să se adreseze unui electorat urban, multicultural, sensibil la acapararea puterii de către PiS. Rezonează o astfel de agendă în Polonia rurală, profundă, conservatoare, aflată dincolo de marile orașe?
Suntem deja în momentul în care 99,97% din voturi au fost numărate. Avem un răspuns clar, dat de peste 20 de milioane de polonezi: electoratul urban, adică din localitățile cu peste 50.000 de locuitori, nu a fost suficient pentru a asigura schimbarea politică la nivelul statului. Duda a fost reales cu o diferență de 2,4%, adică în jur de 490.000 de voturi. Zona rurală și orașele mici cu o populație de 20.000 de locuitori au făcut iarăși diferența. În cei cinci ani de mandat, președintele Duda a făcut peste 100 de vizite în astfel de localități și a vorbit pe limba oamenilor din aceste zone. Un factor copleșitor l-a avut televiziunea de stat, care a devenit un instrument de propagandă electorală și ideologică redutabil în ultimii ani, nu numai în timpul campaniei prezidențiale. Trzaskowski nu a avut la dispoziție aceste instrumente, care, iată, au făcut diferența, până la urmă. Există municipalități și comune unde Duda a luat 80 și chiar 90% din voturi. Fără o prezență măcar mediatică, nu mai spun de prezența susținută a candidatului în astfel de contexte sociale, nu poți spera la popularitate și nici la oportunitatea de a explica programul tău electoral unui public bine îndoctrinat și conservator.
Vedem oarecum o repetare a rețetei folosite de Orbán înainte de alegeri - vizita la Casa Albă și endorsementul personal al președintelui Donald Trump. În general, sub PiS, prezența americană în Polonia a crescut semnificativ. Președintele Duda a făcut personal lobby pentru Fort Trump. A existat un decont electoral semnificativ?
Cred că și sub un executiv condus de Coaliția Civică prezența americană în Polonia ar fi crescut la fel de mult. Donald Trump se gândește foarte puțin la Polonia, de fapt. În memoriile lui John Bolton (fostul consilier pe probleme de securitate națională), există câteva pasaje în care cel din urmă descrie situații anecdotice din culisele discuțiilor cu alți lideri europeni, în care Trump pur și simplu nu-și aduce aminte despre angajamentele luate față de Polonia în timpul întâlnirilor cu Duda. Aceste angajamente se referă în primul rând la sporirea numărului de trupe, însă în afara celor 5.500 de trupe americane, din care peste 4.000 sunt prin rotație, nicio promisiune nu a fost respectată. Fort Trump este mai degrabă o figură de stil, o încercare de atribuire a unui „brand”, așa cum îi place lui Donald Trump, prin care administrația lui Andrzej Duda a încercat să-i câștige simpatia președintelui SUA față de Polonia. Decontul electoral al vizitei lui Duda în SUA este și el discutabil. Față de 2015, când 80% din diaspora poloneză din SUA vota cu Duda, duminică au votat doar 55% dintre polonezii americani, adică în jur de 35.000 de voturi.
Surpriza primului tur a constituit-o performanța lui Krzysztof Bosak care a primit susținerea a 1,3 milioane de alegători inclusiv parte semnificativă din votul tinerilor. Spre cine s-a îndreptat acest segment strategic în al doilea tur - altfel destul de eterogen?
Alegătorii lui Krzysztof Bosak sunt foarte diverși, atât ca orientare ideologică, cât și din punct de vedere al categoriilor de vârstă. Bosak a fost capabil să obțină un scor de 7% în primul tur doar datorită faptului ca a reușit să facă o punte între aceste categorii diverse de alegători. Bosak a fost ajutat inclusiv de faptul că în spatele sau se afla o coaliție foarte diversă de personalități politice, de la extremiști de dreapta și conservatori naționalisti până la libertarieni. Partea îngrijoratoare este într-adevar votul tinerilor pentru Bosak, care este in realitate un politican cu vizuni de extremă dreaptă. Totuși, în campanie Bosak și-a moderat considerabil discursul politic care inițial l-a propulsat în politică. Însă trebuie să avem în vedere că din numărul total al tinerilor cu vârste cuprinse între 18-29 de ani, 64% au votat pentru Trzaskowski. Este un rezultat semnificativ. Din tinerii care au votat în primul tur cu Bosak, 50% au votat cu Trzaskowski, iar 50% cu Duda. Acest detaliu sugerează că o bună parte din tinerii care au votat cu Bosak în primul tur nu au viziuni extremiste, ci mai degrabă au fost atrași de Bosak printr-un program electoral substanțial estompat în comparație cu ideile extremiste pe care le exprima cu nu prea mult timp în urmă. Bosak a atras în egală măsură votul de protest al tinerilor. În următorii 3 ani nu vor mai fi alegeri în Polonia, iar o parte din acest electorat tânăr se va maturiza, ceea ce poate atrage dupa sine moderarea viziunilor politice.
Prin ce se caracterizează primul mandat al lui Duda? Ce rămâne pentru cartea de istorie? La ce ne-am putea aștepta în al doilea mandat?
Andrzej Duda a fost numit de către opoziție „notarul partidului Lege și Justiție” și e greu de respins o asemenea etichetă. Nu s-a evidențiat ca fiind o personalitate politică distinctă. I se poate imputa poate cel mai mult că nu a fost un președinte al tuturor polonezilor, în pofida a ceea ce a declarat de nenumărate ori. Nu a fost o personalitate care a unit Polonia, ci s-a plasat confortabil în siajul partidului din care provine. Duda a avut multiple ocazii de a se distanța de discursul furiei de care a făcut uz Kaczyński, însă niciodată nu a avut suficient curaj. Sunt sceptic că o va face și în al doilea mandat. //
Interviu realizat de octavian manea
