PETRU SERBAN: Mai mult spatiu pentru rauri

Interviu Realizat De, Razvan Braileanu | 12.05.2006

Pe aceeași temă

De unde inundatiile de pe Dunare de anul acesta? Care a fost principala cauza, de ce a fost debitul asa de mare?

Inundatiile din acest an sunt cu totul exceptionale, cauzele principale fiind urmatoarele: stratul mare de zapada, acumulat atat in Muntii Padurea Neagra, cat si in Alpi si in Carpatii romanesti; temperaturile relativ ridicate de pana la 15-20 de grade in ultima parte a lunii martie si inceputul lunii aprilie, care au condus la topirea brusca a stratului de zapada; de asemenea, precipitatiile cazute in aceste perioade. Din cauzele pe care le-am mentionat, s-au produs viituri, atat pe Dunarea propriu-zisa, cat si pe afluenti importanti: Sava, Drava, Morava, Tisa, Velika Morava. Prin compunerea efectelor viiturii pe Dunarea propriu-zisa, cat si pe afluentii importanti s-a produs o viitura cu un debit maxim, care la intrarea in tara a avut valoarea de 15.800 de mc/s.

Ce inseamna asta fata de debitul normal?

Este mai mult decat dublul mediei lunii mai. Acest debit maxim a fost cel mai mare inregistrat in perioada de observatii pe care o avem la Dunare, din 1840 si pana in prezent. Viitura a depasit nivelurile inregistrate pana in prezent, inregistrate dupa indiguirea Dunarii. Cele mai mari viituri dupa indiguirea Dunarii au fost in anul 1981 si in 1970, dar viitura din 2006 a fost cu 20 pana la 60 cm mai mare decat cele inregistrate. Am amintit ca Lunca Dunarii a fost indiguita. Aceste diguri au fost realizate la nivelul cu probabilitatea de 1% sau 5% (o viitura majora la 100 de ani, respectiv la 20 de ani), care au fost depasite: nivelul cu 1% a fost depasit cu 20-79 de cm, iar nivelul de 5% a fost depasit cu 20 pana la 127 de cm. Prin urmare, digul a fost supus unei presiuni crescute, care n-a fost luata in considerare la proiectare.

Cat de vechi sunt aceste diguri?

 Indiguirea Dunarii a inceput dupa 1900 si s-a terminat in jurul anilor ‘60. Digurile s-au rupt in acest an din cauza presiunii crescute, peste nivelul de proiectare, si a duratei foarte lungi peste acest nivel. Sa nu uitam ca viitura a durat intre 10 si 25 de zile. Aceasta presiune, peste cea luata in calcul, a condus la brese in diguri.

 

Indiguirea Dunarii in tarile din amonte

 

Tarile din amonte au facut deversari la randul lor? Putea fi scazut acest debit pana sa ajunga in Romania?

Aceasta viitura a fost mare in toate tarile din amonte. Ea a afectat Germania, Slovacia, Ungaria, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, deci practic toate tarile riverane Dunarii. Fiecare din tarile respective si-au luat masuri, pe de o parte, de suprainaltare a digurilor si, pe de alta parte, de exploatare corespunzatoare a structurilor hidrotehnice.

Este adevarat ca o alta cauza care a condus la o asemenea viitura extraordinara poate fi indiguirea Dunarii din amonte, care a condus la o tendinta in cresterea debitelor maxime. Aceasta tendinta de crestere a debitelor maxime la intrarea in Romania este de 800 de mc/s in 156 de ani. Prin urmare, nu numai natura a fost de vina, ci insasi interventia omului, prin lucrarile de indiguire din amonte. Directiva europeana privind managementul inundatiilor, care va fi finalizata in acest an, prevede realizarea unor planuri de management al inundatiilor pe bazine hidrografice internationale, deci si in bazinul Dunarii si, de asemenea, ridica problema corelarii lucrarilor de amenajare din amonte cu cele din aval, astfel incat sa nu existe efecte nedorite pentru tarile din aval.

Pana in prezent, cum s-a facut coordonarea lucrarilor cu tarile din amonte? Exista documente comune, acorduri?

Coordonarea s-a facut foarte bine cu tarile riverane vecine, cu care avem conventii hidrotehnice. In aceste conventii este prevazut ca lucrarile de amenajare a apelor, cele care au efect transfrontalier, sa fie discutate si aprobate in intalniri ale specialistilor din cadrul conventiilor hidrotehnice bilaterale. Problema aici este insa mai larga si ea se refera la toate tarile din Bazinul Dunarii. Din pacate, nu a existat, nici din punct de vedere practic, nici din punct de vedere legislativ, posibilitatea coordonarii lucrarilor de amenajare la scara intregului bazin hidrografic. Legislatia europeana in acest domeniu n-a fost nici ea corespunzatoare. Din acest motiv, incepand cu anul 2000, se discuta si este in faza de finalizare Directiva privind managementul inundatiilor pe marile bazine hidrografice internationale ale Europei, care va fi obligatorie pentru statele membre. Directiva vine in sprijinul ideii de a corela lucrarile de aparare de inundatii dintr-un bazin hidrografic, astfel incat sa nu existe efecte nedorite pentru tarile din aval.

 

Presiune pe diguri

 

Cine administreaza digurile de pe Dunare?

 Ele apartin in majoritate Administratiei Nationale pentru Imbunatatiri Funciare. Din punct de vedere tehnic, indiferent cum ar fi fost ele construite, din moment ce nivelul apei a fost mult peste nivelul de proiectare, digurile au fost supuse unor presiuni crescute timp de mai multe zile. Prin umezire, se schimba caracteristicile solului si, daca apa preseaza un timp foarte mare asupra digului, pana la urma se infiltreaza prin digul respectiv. Deci digul n-a fost proiectat si construit pentru acest nivel si pentru aceasta durata a viiturii peste nivelul de proiectare. Asta a fost cauza principala a ruperii acestor diguri. Autoritatile, cunoscand amploarea acestei viituri inca din prognoza, au luat masura de inundare controlata a unor incinte si s-a reusit, prin cele doua incinte controlate de la Calarasi-Rau si Facaieni-Vladeni, salvarea de inundatii a oraselor Calarasi, Fetesti, Braila si Galati. Masura a fost buna, ea a fost luata la momentul potrivit pentru a se taia varful undei de viitura.

Ce se preconizeaza pentru perioada imediat urmatoare, din punctul de vedere al debitului Dunarii?

Conform prognozei hidrologice, se asteapta, incepand cu 8 mai, un al doilea varf al viiturii, dar acesta nu este foarte important. In functie de marimea acestui al doilea varf, se studiaza variante de inundare controlata a altor incinte de pe parcursul Dunarii. De asemenea, se urmareste supravegherea in continuare a digurilor si interventia urgenta acolo unde este cazul.

Care sunt bazinele hidrografice din Romania cu cele mai mari probleme din punctul de vedere al inundatiilor?

 Siretul in aval, Prutul in aval, Timisul in aval, in general cursurile inferioare ale raurilor sunt zone critice, avand in vedere ca acolo sunt si zone indiguite si terenurile sunt joase. Oltul este un caz mai special, pentru ca avem foarte multe lacuri de acumulare pe Olt si viitura poate fi mai bine controlata prin aceste amenajari hidrotehnice.

 

Schimbari climatice

 

Anul acesta am avut un debit istoric al Dunarii, anul trecut a fost un debit istoric al Siretului. Ce se intampla cu apele care traverseaza Romania? Se modifica bazinele hidrografice in ultimul timp intr-un ritm galopant?

Dupa parerea mea, sunt doua cauze principale. Prima este ca, in mod natural, exista o anumita ciclicitate a fenomenelor meteorologice si hidrologice. Noi am intrat, incepand cu anul 2004, intr-o perioada ploioasa, de ape mari. De obicei, perioadele acestea de ape, de seceta, care se succed, dureaza intre 12 si 15 ani. In interiorul acestor perioade exista, sigur, variatii.

O alta cauza importanta este ca exista semnale ale schimbarilor climatice, pe care le-am simtit si pe teritoriul Romaniei. Doresc sa amintesc doar cateva dintre ele: producerea in 2002 a unei tornade sau pseudotornade la Facaeni; dupa 2002 au fost inregistrate circa 17 asemenea fenomene. Acesta este un semnal ca ceva se schimba din punct de vedere climatic, pentru ca se produc evenimente care nu sunt specifice climatului romanesc. Un alt semnal ca se schimba clima este faptul ca se accentueaza extremele: avem ploi foarte intense si foarte mari care cad pe suprafete foarte mici - sa amintim numai precipitatiile care au cazut in doua zile si jumatate in zona Bucurestiului anul trecut si care au totalizat aproximativ 60% din cantitatea medie anuala care cade in acel punct. Sau ploaia care a cazut la Costinesti pe o suprafata foarte mica si care a produs pagube importante. Un alt semnal este ca a crescut frecventa producerii evenimentelor extreme: anul trecut am avut 6 valuri de inundatii foarte importante. Si nivelul marii a crescut in perioada de observatie: la Sulina de exemplu, din 1860 si pana in 2005, nivelul mediu a crescut cu 24 de cm. In plus, temperatura medie pe Romania in ultimii 100 de ani a crescut in anumite zone cu 0,5-0,6 grade. Toate acestea sunt semnale ale schimbarilor climatice, iar oamenii de stiinta de mult au emis aceasta ipoteza. Insa ipoteza nu este, deocamdata, demonstrata, dar exista aceste semnale care ne arata ca schimbarea este posibila. Insasi rezolutia Congresului Mondial Climatologic, care a avut loc la Geneva in anul 2002, a anuntat ca schimbarile climatice sunt posibile.

 

Un  nou concept de amenajare

 

Vorbiti despre aceste posibile schimbari de clima. Cum ne adaptam la acestea, din punctul de vedere al amenajarilor hidrografice?

As incepe explicatiile cu amenajarea Dunarii. Inginerul Anghel Saligny, care a proiectat si construit podul de peste Dunare si care s-a ocupat de regimul Dunarii, era adeptul indiguirii in totalitate a Luncii Dunarii. Lunca Dunarii avea 553.400 de ha, iar, prin indiguire, au fost scoase din ape 447.700 de ha. Au fost insa si alti oameni la timpul respectiv, de exemplu Grigore Antipa, care sustineau ca ar trebui sa existe o solutie alternativa atat de indiguire, cat si de realizare a unor zone umede unde sa se pastreze biodiversitatea. Acum, privind in timp cele doua pareri, sigur ca dreptate a avut de fapt Antipa, dar, din pacate, atunci cand se discutau aceste probleme, in toata Europa era aceasta tendinta de desecare a luncilor Dunarii. Era o solutie pentru redarea pamantului agriculturii, avand in vedere dezvoltarea populatiei si faptul ca productivitatile agricole nu erau la nivelul actual, nu se putea produce la fel de mult pe un hectar cat se produce astazi. Asta era tendinta in Europa. Si au fost desecate in Olanda cele mai mari zone, dar si in alte tari ale Europei, deci nu era numai in Romania acest concept. Acum exista, la nivelul european, o alta tendinta: de a face un management al bazinelor care, pe de o parte, sa asigure cu apa folosintele; pe de alta parte, sa diminueze riscurile de inundatii; in al treilea rand, se tine seama de realizarea unor habitate corespunzatoare pentru dezvoltarea florei si faunei acvatice. Acesta este un principiu nou, legiferat de Comunitatea Europeana prin Directiva-cadru pentru apa. Anumite tari au inceput procesul de aplicare a acestui nou curent european. Si in Romania au fost renaturate zone, pana acum in Delta Dunarii, si exista un program de renaturare.

Are Romania o legislatie pentru prevenirea si managementul inundatiior?

 Exista o strategie nationala aprobata prin hotarare de guvern anul trecut, Strategia nationala de management al riscurilor de inundatii, unde sunt prevazute foarte clar aceste principii noi de amenajare a cursurilor de apa. Aceasta strategie urmeaza sa fie implementata la nivelul fiecarui bazin hidrografic in perioada urmatoare. Strategia nationala a fost elaborata cu concursul unor specialisti straini, din Olanda si Germania, si ea a fost aprobata prin HG 1854 din 22 decembrie 2005. Ea tine seama de noile principii europene privind amenajarea apei. Noul concept european de amenajare a raurilor, care va fi promovat prin Directiva privind managementul inundatiilor, care speram sa fie aprobat in cursul acestui an, s-ar putea rezuma la ideea de "mai mult spatiu pentru rauri". Daca, in trecut, raurile din toate tarile din Europa se indiguiau pe sectoare foarte lungi, acum, in viziunea noului concept, indiguirea se realizeaza numai pe sectoare scurte, unde exista localitati sau obiective economice importante. De asemenea, se mai prevede realizarea unor poldere, acumulari laterale, care se inunda numai in momentul in care sunt viituri importante. In restul timpului, in aceste poldere se poate realiza, de regula, agricultura. Noul concept de amenajare prevede, de asemenea, realizarea unor lacuri de acumulare strategice in zonele montane pentru atenuarea undelor de viitura si regularizarea scurgerilor pe sectorul aval. Zonele acestea umede pe care le prevede noua strategie au scopul, pe de o parte, de a atenua viitura, iar pe de alta parte de a fi habitate corespunzatoare pentru dezvoltarea florei si faunei acvatice. Acest nou concept de amenajare a apelor, desi inca nu este legiferat la nivel european, noi l-am aprobat prin HG 1854 din 2005. As vrea sa remarc faptul ca la noi legislatia privind noul concept de amenajare este aprobata inaintea legislatiei europene.

 

Interviu realizat de Razvan Braileanu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22